3ra-120/23 — contestarea actelor administrative si onligarea eliberarii informatiei

3ra-120/23 — contestarea actelor administrative si onligarea eliberarii informatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-120/23

2-19204156-01-3ra-28012023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, G. Mîra, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

15 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Elena Sușchevici, reprezentată

de avocatul Sergiu Negruța,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a

Elenei Sușchevici, reprezentată de avocatul Sergiu Negruța împotriva Direcției

generale administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea eliberării

informației solicitate,

împotriva deciziei din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul depus de Elena Sușchevici, reprezentată de avocatul Sergiu

Negruța și menținută hotărârea din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, prin care acțiunea a fost respinsă,

constată:

La 26 decembrie 2019, Elena Sușchevici, reprezentată de avocatul Sergiu

Negruța a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției generale

administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea

actelor administrative individuale defavorabile și obligarea eliberării informației

solicitate.

În motivarea acțiunii a invocat că la xxxxx, a decedat mama, Ludmila

Sușchevici, iar dânsa a devenit moștenitorul Ludmilei Sușchevici, în bază

testamentului nr. 3953, care a fost autentificat de către notarul public Rodica Șoimu,

la 17 iulie 2012.

A relatat că a acceptat moștenirea în termen de 6 luni de la deschiderea

succesiunii, depunând la notar o cerere privind acceptarea moștenirii, fapt ce se

confirmă prin certificatul de calitate de moștenitor, eliberat de notarul public Rodica

Șoimu.

1

A precizat că în masa succesorală rămasă după decesul mamei sale, intră

apartamentul xxxxx, însă, până în prezent dânsa nu și-a putut realiza dreptul de

proprietate asupra apartamentului nominalizat, deoarece Volodymyr Symynenko, în

mod neîntemeiat, creează obstacolele în folosirea bunurilor menționate.

Astfel, Volodymyr Symynenko, cu cinism deosebit, a pus intenționat piedici

în calea realizării ultimei voințe a mamei sale, Ludmila Sușchevici, exprimată în

testamentul nr. 3953 din 17 iulie 2012, autentificat de către notarul public Rodica

Șoimu.

Ca urmare, a fost nevoită să se adreseze în instanța de judecată cu acțiune

privind obligarea lui Volodymyr Symynenko să nu-i creeze obstacole în folosirea

bunurilor succesorale.

Așadar, prin hotărârea din 30 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

central, a fost respinsă acțiunea lui Volodymyr Symynenko împotriva Elenei

Sușchevici privind declararea nulității testamentului și admisă parțial acțiunea

reconvențională înaintată de Elena Sușchevici privind obligarea de a nu crea

obstacole și declararea ca succesor nedemn.

A accentuat că hotărârea din 30 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

central a fost menținută prin decizia nr. 2a-4487/2018 din 19 martie 2019 a Curții de

Apel Chișinău și a devenit definitivă.

A afirmat că, pe parcursul examinării în fond a cauzei civile la acțiunea lui

Volodymyr Symynenko împotriva Elenei Sușchevici privind declararea nulității

testamentului și acțiunea reconvențională înaintată de Elena Sușchevici privind

obligarea de a nu crea obstacole, a fost constatat că Volodymyr Symynenko dă în

chirie apartamentul xxxxx.

Inspectoratul de poliție Botanica a DP a mun. Chișinău a transmis Direcției

generale administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat informație

despre darea în chirie a apartamentului xxxxx și pârâtul în mod neîntemeiat a permis

lui Volodymyr Symynenko înregistrarea contractului de închiriere, ignorând

sechestrul aplicat de instanța de judecată asupra apartamentului.

Luând în considerație faptul că dânsa este succesor în drept a decedatei

Ludmila Sușchevici, precum și proprietarul apartamentului xxxxx, a solicitat de la

Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat

eliberarea informației cu privire la toate actele legate de transmiterea apartamentului

xxxxx (nr. cadastral xxxxx) în locațiune și temei de transmitere, începând cu 11

august 2014 și până în prezent.

A indicat că informația a fost solicitată în temeiul art. 284, 285, 315, 347, 348,

374, 375, 376, 1444, 1475, 1480, 1481, 1482, 1483, 1484, 1485 și 1558 Cod civil,

precum și art. 6, 10, 11 din Legea privind accesul la informație nr. 982-XIV din

11 mai 2000.

În temeiul art. 5 alin. (2), 129 alin. (15) și 131 alin. (5), (10) Cod fiscal,

furnizorul informației solicitate este anume Direcția generală administrare fiscală

mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat, care a interpretat eronat normele

dreptului material și a refuzat eliberarea informației solicitate prin răspunsul

nr. 26/2-06/3-31-550/3376 din 19 septembrie 2019.

2

A accentuat că răspunsul nr. 26/2-06/3-31-550/3376 din 19 septembrie 2019

a fost contestat la 18 octombrie 2019, la Serviciul Fiscal de Stat, care a respins

cererea prealabilă prin decizia nr. 382 din 14 noiembrie 2019. Copia deciziei nr. 382

din 14 noiembrie 2019 a Serviciului Fiscal de Stat, reprezentantul ei a primit-o la

26 noiembrie 2019.

A considerat că răspunsul Direcției generale administrare fiscală

mun. Chișinău nr. 26/2-06/3-31-550/3376 din 19 septembrie 2019, precum și decizia

Serviciului Fiscal de Stat nr. 382 din 14 noiembrie 2019, sunt nule în temeiul art. 141

alin. (2) lit. f) și 144 alin. (2) lit. b) Cod administrativ, iar pârâții trebuie să fie obligați

prin hotărârea instanței de judecată să prezinte informația solicitată.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 141 alin. (2) lit. f), 189,

191, 206 alin. (1) lit. a), 206 alin. (1) lit. c), 211 Cod administrativ, art. 21, 23 din

Legea privind accesul la informație nr. 982-XIV din 11 mai 2000, art. 5, 39, 166

CPC.

A solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, anularea răspunsului

Direcției generale administrare fiscală mun. Chișinău nr. 26/2-06/3-31-550/3376 din

19 septembrie 2019, anularea deciziei nr. 382 din 14 noiembrie 2019 a Serviciului

Fiscal de Stat, obligarea Direcției generale administrare fiscală mun. Chișinău a

Serviciului Fiscal de Stat să-i elibereze informația cu privire la toate actele legate de

transmiterea apartamentului xxxxx (nr. cadastral xxxxx) în locațiune și temei de

transmitere, începând cu 11 august 2014 și până în prezent.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost atras în proces în calitate de persoană terță Volodymyr Symynenko.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost respinsă acțiunea de contencios administrativ, înaintată de Elena Sușchevici,

reprezentată de avocatul Sergiu Negruța, ca fiind neîntemeiată.

La 23 decembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 Cod

administrativ, Elena Sușchevici, reprezentată de avocatul Sergiu Negruța a depus

cerere de apel motivată împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Elena Sușchevici, reprezentată de avocatul Sergiu Negruța și

menținută hotărârea din 30 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

stabilit că din art. 131 alin. (5) lit. k) Cod fiscal, se deduce clar că contribuabilul

persoană fizică sau juridică poate beneficia doar de informația ce ține de acesta,

neavând dreptul să beneficieze de informația referitor la un alt contribuabil, acesta

constituind un secret fiscal în baza art. 129 Cod fiscal.

Totodată, prima instanță și instanța de apel au reținut că potrivit art. 131

alin. (10) Cod fiscal, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să furnizeze doar

informația primită de la contribuabil. În cazul în care informația a fost furnizată

Serviciului Fiscal de Stat de alte instituții sau persoane juridice care au colectat-o,

Serviciul Fiscal de Stat nu este obligat să o furnizeze, aceasta urmând să fie

prezentată doar de furnizorul primar al informației.

3

Raportând cadrul legal citat la circumstanțele speței, instanțele de judecată

ierarhic inferioare au ajuns la concluzia despre netemeinicia acțiunii Elenei

Sușchevici.

Or, refuzul prezentării informației de către Serviciul Fiscal de Stat este

întemeiat pe prevederile art. 131 alin. (5) și alin. (10) Cod fiscal, ce reprezintă o lege

organică, iar conținutul dispozițiilor legale este unu clar și accesibil, fiind indicată

exhaustiv lista persoanelor ce pot beneficia de informația deținută de către Serviciul

Fiscal de Stat, reclamanta/apelanta neîncadrându-se în cercul acestor persoane.

De asemenea, instanțele de judecată au menționat că reclamanta/apelanta ar

putea pretinde la informația solicitată, însă doar pentru o altă perioadă, și anume, în

perioada de la data la care a devenit coproprietar al bunului imobil, înregistrându-și

dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile, dar pentru aceasta Elena

Sușchevici ar urma să inițieze o nouă procedură administrativă.

Astfel, respingerea pretenției reclamantei privind anularea refuzului furnizării

informației solicitate, duce și la respingerea pretenției subsecvente privind obligarea

Direcției generale administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat

să-i elibereze informația cu privire la toate actele legate de transmiterea

apartamentului xxxxx (nr. cadastral xxxxx) în locațiune și temei de transmitere,

începând cu 11 august 2014 și până în prezent, întrucât pretențiile respective sunt

indisolubil legate una de alta.

La 14 noiembrie 2022, Elena Sușchevici, reprezentată de avocatul Sergiu

Negruța a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 11 octombrie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

La 20 ianuarie 2023, Elena Sușchevici, reprezentată de avocatul Sergiu

Negruța a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 11 octombrie 2022

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a

acțiunii.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, considerându-le pasibile de a fi casate.

Astfel, a menționat că instanța de apel în decizia recurată a indicat precum că

dânsa ar putea pretinde la informația solicitată, însă doar pentru o altă perioadă, și

anume, în perioada de la data la care a devenit coproprietar al bunului imobil,

înregistrându-și dreptul de proprietare în Registrul bunurilor imobile, dar pentru

aceasta ar urma să inițieze o nouă procedură administrativă.

A remarcat că instanța de apel, recunoscând dreptul ei să solicite de la Direcția

generală administrare fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat informație

cu privire la transmiterea apartamentului xxxxx în locațiune pentru perioada 2 august

2019 – 26 decembrie 2019, de fapt, a deposedat-o de acest drept în virtutea art. 254

alin. (3) CPC.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, în temeiul

art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă

într-o cauză civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță

specializată sunt obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi

4

dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care

participă aceleași persoane.

A reiterat că prin hotărârea nr. 2-522/15 din 30 octombrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediul central, rămasă definitivă, a fost constatat faptul că începând cu

14 august 2014, dânsa deține dreptul de posesie asupra averii testate, inclusiv și

asupra apartamentului xxxxx.

Ca urmare, având dreptul de posesie asupra apartamentului xxxxx, începând

cu 14 august 2014, dânsa este în drept să solicite de la Direcția generală administrare

fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat informație pentru apartamentul dat

pentru perioada respectivă.

A considerat că instanța de apel a interpretat eronat momentul apariției

dreptului ei să solicite de la Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău a

Serviciului Fiscal de Stat informația cu privire la transmiterea apartamentului xxxxx

în locațiune.

La fel, instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 5 din Legea privind

accesul la informație nr. 982-XIV din 11 mai 2000, precum și prevederile art. 131

Cod fiscal.

La 30 ianuarie 2023, în adresa lui Volodymyr Symynenko și la adresa

electronică a Serviciului Fiscal de Stat, Direcția generală administrare fiscală

mun. Chișinău a fost expediată copia recursului depus de Elena Sușchevici,

reprezentată de avocatul Sergiu Negruța, cu înștiințarea despre necesitatea

prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 201), fiind recepționată de Volodymyr Symynenko la

9 februarie 2023, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei

(f. d. 202).

La 7 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice, Serviciul Fiscal de

Stat, Direcția generală administrare fiscală mun. Chișinău a depus referință,

solicitând respingerea recursului formulat de Elena Sușchevici, reprezentată de

avocatul Sergiu Negruța.

Până la examinarea admisibilității recursului, Volodymyr Symynenko nu și-a

valorificat acest drept procedural și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 11 octombrie 2022,

în ședință publică (f. d. 178).

Din materialele dosarului rezultă că copia dispozitivului deciziei din

11 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată reprezentantului

recurentei, avocatului Sergiu Negruța, prin intermediul poștei electronice, la

5

17 octombrie 2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

actele cauzei (f. d. 187 verso), precum și recurentei Elena Sușchevici, prin

intermediul oficiului poștal, la 2 noiembrie 2022, circumstanță ce se atestă prin

avizul de recepție anexat la dosar (f. d. 189).

Cert este și faptul că la 14 noiembrie 2022, Elena Sușchevici, reprezentată de

avocatul Sergiu Negruța a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din

11 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 191).

Tot actele cauzei atestă că copia deciziei motivate din 11 octombrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată reprezentantului recurentei, avocatului

Sergiu Negruța, prin intermediul poștei electronice, la 21 decembrie 2022, fapt ce se

confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele dosarului (f. d. 188

verso).

Se mai constată că la 20 ianuarie 2023, Elena Sușchevici, reprezentată de

avocatul Sergiu Negruța a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din

11 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 196-200).

Astfel, recursul depus de Elena Sușchevici, reprezentată de avocatul Sergiu

Negruța împotriva deciziei din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău este în

termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Elena Sușchevici,

reprezentată de avocatul Sergiu Negruța, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

6

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Elena Sușchevici, reprezentată de avocatul Sergiu

Negruța.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

7

Recursul depus de Elena Sușchevici, reprezentată de avocatul Sergiu Negruța

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

8