2ac-320/22 — încasarea datoriei, dobânzii de intirziere și cheltuielile de judecată

Dosarul nr. 2ac-320/22

(2-21168931-01-2ac-19122022)

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând cererea depusă de către Vasile Cojocaru cu privire la strămutarea

cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Croitor

împotriva lui Vasile Cojocaru și Margaritei Cojocaru cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă :

La 16 noiembrie 2021, Vladimir Croitor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vasile Cojocaru și Margaritei Cojocaru cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 04 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, acțiunea

a fost admisă parțial.

S-a încasat, în mod solidar, de la Vasile Cojocaru și Margarita Cojocaru, în

beneficiul lui Vladimir Croitor, datoria derivată din contractul de împrumut din 07

mai 2018, în sumă de 15 000 Euro, suma de 5872 Euro și 17 eurocenți, cu titlu de

dobândă de întârziere, convertiți în lei moldovenești, conform cursului BNM la data

executării și cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat, în sumă de 12 700 lei,

precum și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 6000 lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

La data de 03 iunie 2022 și ulterior la 10 octombrie 2022, Vasile Cojocaru și

Margarita Cojocaru au declarat apel împotriva hotărârii respective, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii din 04 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul

Central, cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea cererii de chemare în

judecată depusă de Vladimir Croitor împotriva lui Vasile Cojocaru și Margarita

Cojocaru cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de

judecată.

Prin încheierea din 18 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost

acceptate spre examinare cererile de apel declarate de către apelanții Vasile

Cojocaru și Margarita Cojocaru cu dispunerea intentării procedurii de apel în cauza

vizată.

Respectiv, la data de 13 decembrie 2022, ora 10.00 a fost preconizată ședința

de examinare a cererilor de apel declarate de către apelanții Vasile Cojocaru și

1

Margarita Cojocaru împotriva hotărârii din 04 mai 2022 a Judecătoriei Orhei, sediul

Central.

La 12 decembrie 2022, Vasile Cojocaru, a depus cerere de strămutare a cauzei

la o altă instanță de același grad.

În motivarea cererii, a invocat că, are îndoieli în ceea ce privește obiectivitatea

și imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Chișinău care examinează cauza

respectivă, or, examinarea mai multor litigii legate de aceleași părți, precum și

expunerea asupra mai multor cauze care vizează această parte, sunt dovada clară a

faptului că această cauză necesită a fi strămutată la o altă instanță judecătorească

egală în grad.

Prin urmare, în motivarea cererii, apelantul Vasile Cojocaru, a invocat

prevederile art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora

instanța strămută cauza la o altă instanță dacă există bănuieli că nepărtinirea

judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea

depusă de către apelantul Vasile Cojocaru cu privire la strămutarea cauzei civile,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră cererea neîntemeiată și care urmează a fi respinsă, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța

strămută cauza la o altă instanță dacă există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar

putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.

În conformitate cu art. 43 alin. (4) din Codul de procedură civilă, strămutarea

cauzei în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către

instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac.

Raportând prevederile legale enunțate la circumstanțele cauzei, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că argumentele invocate de către apelantul Vasile Cojocaru în cererea

privind strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad, nu sunt întemeiate și nu

cad sub incidența art. 43 din Codul de procedură civilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că cererea de strămutare poate fi înaintată în temeiuri strict

determinate de legislația procesuală civilă și bazată pe probe doveditoare ce

confirmă temeinicia cererii formulate, iar lipsa identificării vreunui temei care ar

permite constatarea acestui fapt ar reprezenta un dezechilibru major în exercitarea

drepturilor procesuale ale părților.

Colegiul relevă că nu există motive întemeiate, justificate prin probe

concludente, pertinente, ce ar putea arăta la eventuale bănuieli de nepărtinire a

judecătorilor prin prisma circumstanțelor cauzei sau de calitatea participanților la

proces la examinarea cauzei în ordine de apel.

La caz, invocarea de către apelantul Vasile Cojocaru a unor bănuieli de

nepărtinire a judecătorilor la examinarea cererii de apel, precum și lipsa încrederii

față de judecătorii Curții de Apel Chișinău în vederea obiectivității acestora și

imparțialității de care urmează să de-a dovadă la judecarea cauzei, este pur

declarativă, fiind la nivel doar de suspiciune, poziție contrară prevederilor art. 43

2

din Codul de procedură civilă.

La capitolul dat, se reține și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, prin care se cere ca în fiecare caz concret să se stabilească dacă există fapte

dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor,

or, doar simpla trimitere la prevederile art. 43 din Codul de procedură civilă, nu

poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare.

În acest sens, articolul 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale cere instanței, care cade sub

incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența

prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite

moduri.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face distincție între o abordare

subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea personală sau interesul unui

judecător într-o anumită cauză, și o abordare obiectivă, adică determinarea dacă el

a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens (a

se vedea Piersack v. Belgium).

Atunci când se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de

a bănui că un complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că

acesta nu este imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă

această bănuială poate fi obiectiv justificată (a se vedea Ferrantelli and Santangelo

v. Italy).

Deci, invocarea unor bănuieli în privința nepărtinirii judecătorilor desemnați

pentru examinarea prezentei cauze în vederea obiectivității acestora și imparțialității

de care urmează să de-a dovadă la examinarea cauzei este declarativă, poziție

contrară prevederilor art. 43 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție indică asupra faptului că circumstanțele invocate sunt contrare

și dispoziției art. 20 alin. (2) din Codul de procedură civilă, conform căruia, la

înfăptuirea justiției în cauze civile, judecătorii sunt independenți și se supun numai

legii.

Orice imixtiune în activitatea de judecată este inadmisibilă și atrage

răspunderea prevăzută de lege.

În astfel de circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea

de strămutare a cauzei civile în altă instanță de același grad, depusă de către

apelantul Vasile Cojocaru, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Chișinău, pentru

judecare în ordine de apel.

În conformitate cu art. 43 alin. (4), art. 269-270 din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de către Vasile Cojocaru cu privire la strămutarea

cauzei la o altă instanță de judecată egală în grad.

Cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Croitor

împotriva lui Vasile Cojocaru și Margaritei Cojocaru cu privire la încasarea datoriei,

3

dobânzii de întîrziere și cheltuielilor de judecată, se trimite pentru judecare în ordine

de apel la Curtea de Apel Chișinău, în același complet de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

4