2ra-1701/22 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1701/2022

2-18004419-01-2ra-05122022

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești (I. Botezatu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (D. Fujenco, L. Caraianu, A. Mironov)

Î N C H E I E R E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Evgheni Saar,

reprezentat de către avocatul Veaceslav Dandeș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Evgheni Saar

împotriva Nataliei Caraghiaur cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 02 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La 12 octombrie 2018, Evgheni Saar a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Nataliei Caraghiaur, solicitând încasarea datoriei în mărime de 640,91

dolari SUA.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 11 octombrie 2016 prin intermediul

serviciilor de transfer a mijloacelor bănești în sistemul „Золотая Корона” a

transferat Nataliei Caraghiaur suma de 604,64 dolari SUA.

Banii au fost transmiși Nataliei Caraghiaur, cu dobândă, în vederea investirii în

întreprinderea LNS „Cioban Tatiana”.

A menționat că, contractul de împrumut a fost încheiat verbal, fiind stabilit

termenul de rambursare până la 01 mai 2018.

Până în prezent, Natalia Caraghiaur a ignorat apelurile reclamantului de a

restitui suma împrumutului, prin urmare s-a adresat în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 17 septembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești,

a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 02 iunie 2022 a Curții de Apel Comrat, a fost admis apelul

declarat de Evgheni Saar, reprezentat de către avocatul Veaceslav Dandeș, a fost

casată hotărârea din 17 septembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești,

cu pronunțarea unei decizii noi prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Evgheni Saar împotriva Nataliei Caraghiaur cu

privire la încasarea datoriei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, dosarul urma să fie strămutat

pentru judecarea unui alt complet de judecată or, judecătorul Ion Botezatu a emis la

1

28 iunie 2018 sentință în privința lui Ciobanu Tatiana Ilie în baza art. 2411 din Codul

penal, prin urmare a apreciat probele care se referă partea intimată privind

netemeinicia cerințelor acțiunii reclamantului.

Din considerentele enunțate, instanța de apel a decis casarea hotărârii din 17

septembrie 2021 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești.

Totodată, instanța de apel a subliniat că reclamantul nu a prezentat probe în

vederea confirmării încheierea contractului de împrumut verbal cu Natalia

Caraghiaur. Prin urmare, instanța ierarhic inferioară a ajuns la concluzia respingerii

acțiunii ca fiind neîntemeiată.

La 15 septembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Evgheni Saar,

reprezentat de către avocatul Veaceslav Dandeș a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel, cu pronunțarea unei decizii noi privind trimiterea cauzei la rejudecare (f.d.

155-155).

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând argumentele indicate în cererea de apel.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Comrat a emis dispozitivul deciziei la 02 iunie 2022.

La 14 iulie 2022, prin intermediul oficiului poștal a fost expediată în adresa

participanților la proces decizia motivată (f.d. 135), fiind recepționat de către

recurent la 21 iulie 2022 (f.d. 138).

Astfel, Colegiul constată că, recursul depus de Evgheni Saar, reprezentat de

către avocatul Veaceslav Dandeș prin intermediul oficiului poștal la 15 septembrie

2022, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 05 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 157).

La 09 ianuarie 2023, Nataliei Caraghiaur a depus referință pe marginea

recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

2

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

3

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Evgheni Saar,

reprezentat de către avocatul Veaceslav Dandeș nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Evgheni Saar, reprezentat

de către avocatul Veaceslav Dandeș.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

4