2ra-78/23 — încasarea penalitatii

Dosarul nr. 2ra-78/23

2-19173058-01-2ra-19012023

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) S. Suvac

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) L. Pruteanu, Iu. Cotruță, I. Țurcan

Î N C H E I E R E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Iacub Petru, reprezentat

de avocatul Doroftei Roman,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iacub Petru

împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Invest International Imobiliare” (în

proces de insolvabilitate) cu privire la încasarea penalității și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2022,

c o n s t a t ă :

La 28 octombrie 2019, Iacub Petru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Creativ Invest Grup” cu privire la încasarea penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Iacub Petru a menționat că în temeiul contractelor de

investiții în construcții din 23 august 2016, încheiate cu SRL ”Creativ Invest

Grup”, se atestă achitarea mijloacelor bănești pentru construirea imobilelor –

apartamentul XXXXX, situate în XXXXX, cu suprafața totală de 52,45 de m.p și

45,05 m.p respectiv.

Conform pct. 5.4 din contractele de investiții, antreprenorul este obligat să

respecte termenul de dare în exploatare a bunului imobil, iar în caz contrar de

tergiversare nemotivată a termenului, este obligat să achite o penalitate în mărime

de 0,01% din suma achitată pentru fiecare zi de întârziere.

La fel, reclamantul a invocat că deși termenul de dare în exploatare a

imobilului a fost stabilit până în semestrul II al anului 2017, antreprenorul nu a

finalizat lucrările de construcție a apartamentelor.

1

Astfel, reclamantul a relevat că deoarece a fost prevăzută expres în contracte

clauza penală pentru nefinalizarea în termen a lucrărilor de construcție, este

îndreptățit de a pretinde penalitatea de la pârât.

Iacub Petru a solicitat încasarea de la pârât a sumei de 3 069,08 euro cu titlu

de penalitate și compensarea cheltuielilor de judecată.

La 27 februarie 2019, au fost înregistrate modificările operate în documentele

de constituire privind schimbarea denumirii în: SRL ”Invest International

Imobiliare”.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 07 decembrie 2021,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Iacub Petru.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că la 23 august 2016, între SRL „Creativ Invest Grup”, în calitate de

antreprenor și Iacub Petru, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul

nr. 3895 privind investiția în construcție, potrivit căruia antreprenorul și-a asumat

obligația de a construi din contul investițiilor beneficiarului și să predea în

proprietate bunul imobil – XXXXX, cu suprafața totală de 52,45 m.p., situat în

XXXXX, iar beneficiarul s-a obligat să achite prețul în mărime de 19 400 euro

până la 25 august 2016.

De asemenea, instanța de fond a stabilit că între aceleași părți și la aceeași

dată, a fost încheiat contractul nr. 3896 privind investiția în construcție, potrivit

căruia antreprenorul și-a asumat obligația de a construi din contul investițiilor

beneficiarului și să predea în proprietate bunul imobil – XXXXX, cu suprafața

totală de 45,05 m2 , situat pe aceiași adresă, iar beneficiarul s-a obligat să achite

prețul în mărime de 16 668 de euro, până la 25 august 2016.

Potrivit pct. 3.1 din contractele menționate, antreprenorul s-a obligat să

finalizeze lucrările de construcție până în semestrul II anul 2017, iar pct. 5.4. din

contracte, stabilește obligația antreprenorului privind respectarea termenului de

dare în exploatare a bunului imobil, fiind prevăzută o penalitate în mărime de

0,01% din suma achitată de beneficiar pentru fiecare zi de întârziere.

La fel, instanța a menționat că speței în cauză sunt aplicabile prevederile Legii

nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor (în vigoare la

momentul încheierii contractelor).

Totodată, instanță a relevat că în lipsa unor probe care să confirme construirea

și predarea bunurilor imobile de către antreprenor, rezultă că pârâtul nu și-a

îndeplinit obligațiile ce rezultă din contractele încheiate, în partea finalizării

construcțiilor în termenii prevăzuți de contractele de investiție, iar prin prisma

art. 21 alin. (2) din legea menționată, instanța a conchis că repararea prejudiciului

cauzat prin încălcarea termenului de începere și/sau finalizare a prestării serviciului

(executării lucrării) poate fi revendicat de către consumator, numai odată cu

solicitarea rezilierii contractului de prestare a serviciului.

Mai mult ca atât, prin contractele cu privire la investiția în construcție din

23 august 2016, părțile au convenit la pct. 7.1 posibilitatea rezilierii unilaterale a

contractului la inițiativa beneficiarului, în cazul în care antreprenorul va încălca

termenul prevăzut de contract de dare în exploatare a bunului imobil.

2

Instanța a relevat că reclamantul a solicitat repararea prejudiciului cauzat,

fără, însă, a solicita și rezilierea contractelor, în baza cărora părțile și-au asumat

obligații și prin urmare, cerința reclamantului cu privire la încasarea penalității este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Сhișinău din 18 octombrie 2022, s-a respins apelul

declarat de avocatul Doroftei Roman în interesele lui Iacub Petru și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 07 decembrie 2021.

La 05 ianuarie 2023, Iacub Petru, reprezentat de avocatul Doroftei Roman a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu restituirea cauzei la rejudecare.

Recurentul Iacub Petru, în motivarea recursului a invocat că instanțele

judecătorești inferioare nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei în fond.

La caz, recurentul a menționat că instanța de apel a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată și anume art. 942 și 947 din Codul civil (în redacția din

01 martie 2019), or, aplicabile speței sunt prevederile Codului civil în redacția de

până la 01 martie 2019.

Prin urmare, a relevat că instanțele nu au motivat respingerea pretențiilor în

nici un fel, în lipsa unor convingeri bazate pe probe, deși pârâtul nu a prezentat

probe care să demonstreze executarea obligațiilor în termen în raport cu creditorul.

La 19 ianuarie 2023, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, însă plicul expediat în adresa SRL ”Invest International Imobiliare” a

fost restituit cu mențiunea ”nereclamat” (f. d. 117-118).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

18 octombrie 2022, iar decizia motivată a fost expediată în adresa părților prin

intermediul poștei electronice la data de 29 decembrie 2022 (f. d. 106).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 05 ianuarie 2023, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Iacub Petru,

reprezentat de avocatul Doroftei Roman, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Iacub Petru, reprezentat de

avocatul Doroftei Roman.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5