2ra-69/23 — anularea dispozitiei de concidiere restabilirea în functie si încasarea platilor salariale

Dosarul nr.2ra-69/23

2-20152597-01-2ra-16012023

Prima instanță - Judecătoria Cahul, sediul Cantemir ( jud.: C. Salagor)

Instanța de apel - Curtea de Apel Cahul (jud.: G. Vavrin. N. Bondarenco, I. Dănăilă)

Î N C H E I E R E

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Andronov Raisa,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andronov Raisa

împotriva Primăriei comunei Cania r-nul Cantemir cu privire la anularea dispoziției de

concediere, restabilirea la locul de muncă, plata despăgubirilor, compensarea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 19 septembrie 2022, prin care s-a

admis apelul declarat de Andronov Raisa, s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei

Cahul, sediul Cantemir

c o n s t a t ă :

La 03 decembrie 2020, Andronov Raisa a depus cerere de chemare în judecată

către Primăria comunei Cania, r-nul Cantemir prin care a solicitat anularea dispoziției

nr. 67-i din 03.09.2020 Primarului comunei Cania, r-nul Cantemir, Manole Anatolie

cu privire la concedierea Andronov Raisa custode exponate la muzeul etnografic

Cania”, restabilirea la locul de muncă, încasarea plății despăgubirii pentru întreaga

perioadă de absență forțată de la muncă în mărimea salariului mediu pentru această

perioadă, începând cu 03 septembrie 2020 și până la data restabilirii, încasarea

salariului neachitat pentru perioada de 11 ianuarie 2018-14 martie 2018 în mărime de

4 330 (patru mii trei sute treizeci) lei, încasarea prejudiciului moral cauzat prin

eliberarea ilegală din serviciu și achitarea întârziată a salariului în mărime de 30 000

(treizeci mii) lei, cât și a cheltuielilor de judecată.

În motivare a invocat că deține funcția de custode exponate la muzeul etnografic

Cania din com. Cania, r-nul Cantemir conform Dispoziției nr. 04-i din 11 ianuarie

2018.

La 23 aprilie 2018 a fost încheiat contractul individual de muncă cu nr. 21, iar

potrivit contractului individual de muncă, perioada angajării a fost de 2 ani din data de

23 aprilie 2018 și până la data de 23 aprilie 2020.

La 19 august 2020, a fost emisă Dispoziția Primarului comunei Cania, r-nul

Cantemir nr. 60-i cu privire la preavizarea dnei Andronov Raisa custode exponate la

muzeul etnografic Cania, prin care a fost preavizată despre concedierea din funcție de

1

la 03 septembrie 2020 în temeiul art. 86 alin. (1) lit. y1) din Codul muncii pentru

deținerea doamnei Andronov Raisa a statutului de pensionar pentru limita de vârstă”.

La 03 septembrie 2020, a fost emisă Dispoziția nr. 67-i Primarului comunei

Cania, r-nul Cantemir, Manole Anatolie, cu privire la concedierea dnei Andronov

Raisa custode exponate la muzeul etnografic Cania, prin care s-a dispus: Andronov

Raisa este concediată din funcție de custode exponate la muzeul etnografic Cania de la

data de 03.09.2020 în temeiul art. 86 alin. (l) lit. y1) Codul muncii pentru definirea

doamnei Andronov Raisa a statutului de pensionar pentru limita de vârstă.

Reclamanta consideră că a fost eliberată din funcția de custode exponate la

muzeul etnografic Cania din com. Cania, r-nul Cantemir nelegitim, deoarece

Dispoziția nr. 67-i din 03 septembrie 2020 a Primarului comunei Cania, r-nul

Cantemir, Manole Anatolie cu privire la concedierea dnei Andronov Raisa custode

exponate la muzeul etnografic Cania este ilegală, s-au încălcat drepturile și garanțiile

sale prevăzute în Codul muncii, Constituție, Convenției nr. 1950 din 04.11.1950

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și alte norme legale.

La 06 aprilie 2016, a ieșit la pensie, iar art. 86 alin. (1) lit. y1 ) a intrat în vigoare

la 20 octombrie 2017.

Dispoziția de angajare și contractul de muncă a fost încheiat la 11 ianuarie 2018

și 23 aprilie 2018, respectiv. La angajarea sa, s-a ținut cont și de faptul, că avea vârsta

de pensionare, contractul fiind perfectat pe o perioadă determinată.

Reclamanta consideră că a fost concediată fără nici un motiv, revenind la serviciu

deja la o vârstă pensionară, fiind sănătoasă și activând fără devieri, dânsa deja nu putea

fi concediată în legătură cu acest temei.

Prin emiterea dispoziției de concediere a fost prejudiciată moral, fapt care s-a

manifestat prin suferințele psihice, determinate de starea de stres, ținând seama de

împrejurările în care a fost produsă fapta prejudiciabilă și consecințele afective

manifestate prin limitarea temporară de anumite posibilități, de surse de existență,

înjosirii reputației profesionale, pe când până la caz aceasta a fost ireproșabilă. Faptul

dat a avut o rezonanță locală enorm de mare.

Mărimea prejudiciului moral estimat în echivalentul bănesc este de 30 000 lei.

La 17 august 2020, Inspectoratul de Stat al muncii a emis proces-verbal de

control Seria IM Nr. CH-2020-PV-40, prin care s-au stabilit încălcări la angajarea sa

în funcție și s-a dispus: „angajatorul, în mod obligatoriu, în termen de până la

07.09.2020 va stabili, calcula și achita salariul dnei Andronov Raisa pentru perioada

11.01.2018-14.03.2018, precum și se va conforma la prevederile actelor legislative și

normative din domeniul muncii, cu ulterioara informare în forma scrisă ITM Cahul,

anexând documente confirmative.”

Conform Deciziei Consiliului comunal Cania, r-nul Cantemir nr. 06/03- XXVII

din 30.09.2020 cu privire la lichidarea încălcărilor depistate de Inspecția de Stat al

Muncii, s-a dispus se propune achitarea salariului pentru perioada 11.01.2018-

14.03.2018. Se pune în responsabilitatea Primarului com. Cania, r-nul Cantemir, dl.

Manole Anatolie, de a întreprinde toate măsurile necesare pentru lichidarea

încălcărilor depistate.

Salariul mediu pentru ultimele șase luni lucrate deplin este de:

(1395+1395+1408,95+1395+1395+1395)/6 = 1397 lei, astfel, Primăria Cania urmează

să-i aloce pentru perioada de 11 ianuarie 2018-14 martie 2018, adică pentru 3 luni și 3

zile, suma de 4 330 (patru mii trei sute treizeci) lei.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 15 aprilie 2021 s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Andronov Raisa.

S-a încasat de la Primăria comunei Cania, r-nul Cantemir în beneficiul

reclamantei Andronov Raisa suma de 4 330 lei cu titlu de salariu neachitat pentru

perioada 11.01.2018-14.03.2018. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Nefiind de acord, cu hotărârea primei instanțe, la 23 aprilie Andronov Raisa a

declarat apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 15

aprilie 2021 solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și pronunțarea hotărârii noi

de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 19 septembrie 2022, s-a admis apelul

declarat de Andronov Raisa, reprezentată de avocatul Baran Victor și apelul

suplimentar declarat de avocatul Stănilă Elena în interesele apelantei Andronov Raisa.

S-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 15 aprilie

2021, în partea încasării cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea hotărârii noi în

această parte:

S-a încasat de la Primăria comunei Cania r-nul Cantemir în beneficiul Raisei

Andronov suma de 1 500 (o mie cinci sute) lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru

asistență juridică.

În rest, hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 15 aprilie 2021 s-a

menținut.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că la 11 ianuarie 2018 prin

dispoziția primarului comunei Cania nr.04 Andronov Raisa este angajată în calitate de

personal de conducere.

În baza dispoziției din 11 ianuarie 2018 cu Andronov Raisa, la 23 aprilie 2018 a

fost încheiat un contract individual de muncă nr.2, fiind angajată în funcție de custode

exponate pe o durată de 2 ani.

Primăria comunei Cania raionul Cantemir, la încheierea contractului individual

de muncă nr.21 din 23 aprilie 2018 cu Andronov Raisa a ținut cont de prevederile

art.86 alin (1) lit.y1) Codul muncii, iar la expirarea termenului pentru care Andronov

Raisa a fost angajată, a fost concediată, legal.

Totodată, instanța a reținut că Primăria comunei Cania raionul Cantemir urmează

să achite reclamantei Andronov Raisa salariului neachitat pentru perioada 11 ianuarie

2018 – 14 martie 2018 în mărime de 4 330 lei, deoarece prin procesul-verbal de

control Seria IM Nr. CH-2020-PV-40 din 17 august 2020 Inspectoratul de stat al

Muncii a stabilit încălcări la angajarea Raisei Andronov și s-a dispus ca angajatorul, în

mod obligatoriu, în termen de până la data de 07.09.2020 va stabili, calcula și achita

salariul dnei Andronov Raisa pentru perioada 11.01.2018- 14.03.2018, precum și se va

conforma la prevederile actelor legislative și normative din domeniul muncii.

La 13 decembrie 2022, Andronov Raisa a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2022, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond, și emiterea unei hotărâri noi de

admitere integrală a acțiunii.

În motivare a invocat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel, fiind

neîntemeiată și adoptată cu încălcarea normelor de drept material.

La examinarea cauzei instanțele investite cu judecarea fondului nu au ținut cont

de prevederile art.54 și 55 din Codul muncii și astfel au dat o apreciere greșită speței.

Recurenta consideră că, instanța de apel a nu a apreciat corect toate probele

3

decizia fiind una neargumentată și contrară probelor din materialele dosarului.

Ca temei de drept recurentul a invocat prevederilor art.432 alin.(2) lit. c) din

Codul de procedură civilă.

Cu referire la termenul recursului:

Curtea de Apel Cahul a pronunțat dispozitivul deciziei la 19 septembrie 2022.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii de la fila dosarului 158, instanța de apel a expediat părților

decizia motivată la 24 octombrie 2022, recurenta susținând că a recepționat-o al 26

octombrie 2022, respectiv, cererea de recurs a fost declarată la 13 decembrie 2022,

este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 17 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii, fiind recepționat la ianuarie 2023, potrivit avizului de recepție de la

fila dosarului 167.

Până la data examinării recursului, intimatul nu a manifestat opțiunea de a depune

referință.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Andronov Raisa, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Andronov Raisa.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5