2ra-820/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului si repararea prejudiciului moral

2ra-820/19 — anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de munca, incasarea salariului si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-820/2019

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Cantemir (Sv. Caitaz)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (E. Dvurecenschii, N. Veleva, V. Movilă)

Î N C H E I E R E

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vitalie Hadjiu, reprezentat de

avocatul Ion Grecu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vitalie Hadjiu

împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata

Națională” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă,

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 07 decembrie 2016, Vitalie Hadjiu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata

Națională” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă,

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 03 decembrie 2007 a fost angajat

în calitate de instructor al filialei Cantemir a ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiștilor

pentru Armata Națională”.

La 11 octombrie 2016 prin ordinul angajatorului a fost dispusă transferarea în

funcția de director a filialei Cantemir cu o perioadă de probă de 3 luni, cu începerea

activității din 14 octombrie 2016.

La 06 noiembrie 2016, fiica sa XXX a fost internată în Spitalul Raional

Cantemir, Secția Pediatrie cu diagnoza XXX. La 07 noiembrie 2016 i-a fost acordat

concediu medical pentru îngrijirea copilului minor în condiții de staționar, despre

acest fapt fiind informat și angajatorul.

După amiaza zilei de 07 noiembrie 2016, aflîndu-se la spital, a fost contactat

telefonic pentru a se prezenta la serviciu așa cum este solicitat de administratorul

1

întreprinderii. S-a prezentat la serviciu și s-a întîlnit cu angajatorul, care fără a-i cere

careva explicații i-a înmînat ordinul de concediere.

Consideră ordinul de concediere ilegal, din care motiv solicită anularea acestuia,

așa cum potrivit art. 86 alin. (2) Codul muncii, nu se admite concedierea salariatului

în perioada aflării lui în concediul medical.

A menționat că activează în ÎS „Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru

Armata Națională” de 9 ani, acumulând experiență de lucru în domeniu care îi

permite să ocupe și să exercite funcția eficace, iar datorită activității sale

sîrguincioase a fost promovat în funcția de șef al filialei Cantemir. Pentru faptul că

și-a permis să beneficieze de concediu medical pentru îngrijirea copilului care era

internat în spital, a fost concediat, angajatorul neavînd în acest sens motive

plauzibile, adică în lipsa faptelor sau elementelor concrete care justifică calificarea

rezultatului perioadei de probă ca fiind nesatisfăcător. Astfel angajatorul dispunând

concedierea ilegală i-a încălcat dreptul de a nu fi discriminat în activitatea de

muncă.

Concedierea ilegală i-a creat un disconfort psihologic total, prin crearea imaginii

negative în fața colegilor de serviciu și a societății în general, prin lipsa încrederii în

viitor, mai mult ca atît la acel moment era internat în spital cu copilul, rămînînd fără

sursă de existență.

A indicat că pct. 5 din contractul de muncă nr. 33/16 încheiat la 11 octombrie

2016 ce se referă la perioada de probă, este lovit de nulitate, or după cum reiese din

prevederile art. 60 Codul muncii, perioada de probă se stabilește la încheierea

contractului individual de muncă. Totodată, dînsul a fost transferat dintr-o funcție în

alta, astfel că stabilirea perioadei de probă în condițiile modificării contractului de

muncă este inadmisibilă.

A solicitat reclamantul anularea ordinului nr. 109 din 07 noiembrie 2016 prin

care s-a dispus concedierea din funcția de director a filialei Cantemir a ÎS „Centrul

de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională”, conform art. 86 alin. 1) lit. a)

Codul muncii, rezultatul nesatisfăcător al perioadei de probă; restabilirea în cîmpul

muncii în calitate de director al filialei Cantemir a ÎS „Centrul de Pregătire a

Specialiștilor pentru Armata Națională”; perceperea salariului pentru perioada

absenței forțate de la muncă; repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de

20 000 de lei, încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 25 aprilie 2018, cererea

de chemare în judecată înaintată de către Vitalie Hadjiu s-a admis parțial.

S-a modificat ordinul nr. 109-p din 07 noiembrie 2016 cu privire la concedierea

lui Vitalie Hadjiu din funcția de director al Filialei Cantemir conform art. 86 alin.

(1) lit. a) Codul muncii, rezultatul nesatisfăcător al perioadei de probă, emis de ÎS

„Centrul de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională” la data de 07

noiembrie 2016, prin substituirea datei de concediere din 07 noiembrie 2016 în 22

noiembrie 2016.

În rest, pretențiile reclamantului Vitalie Hadjiu se resping ca neîntemeiate.

Prin decizia din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul

declarat de Vitalie Hadjiu și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Cahul, sediul

Cantemir din 25 aprilie 2018.

Pentru a decide astfel, Colegiul civil al Curții de Apel Cahul a indicat că prima

instanță a elucidat pe deplin circumstanțele de fapt importante pentru soluționarea

2

cauzei, a aplicat corect normele de drept material și a respectat normele de drept

procedural la judecarea cauzei.

Colegiul a relevat că instanța de fond just a concluzionat asupra legalității

încetării raporturilor de muncă și respectării procedurii de concediere.

Colegiul a constatat că Vitalie Hadjiu fiind transferat în funcția de director al

Filialei Cantemir a încheiat contract individual de muncă, în care era consemnat și

termenul de probă de 3 luni, care a fost acceptat de către primul și care conform art.

62 Codul muncii este aplicabil cazului.

În perioada exercitării funcției în calitate de director al Filialei Cantemir de către

Vitalie Hadjiu, angajatorul a stabilit că în perioada de probă reclamantul prin

comportamentul său nu a satisfăcut termenul de probă și pentru a preveni comiterea

altor acțiuni ce ar prejudicia întreprinderea, pînă la expirarea termenului de probă

fiind emis ordinul de concediere, fiind respectate prevederile imperative ale legii.

Corect a fost constatat că la data concedierii 07 noiembrie 2016 Vitalie Hadjiu

era în concediu medical, modificând data concedierii în baza certificatului de

concediu medical din 07 noiembrie 2016 în 22 noiembrie 2016, care se încadrează

în termenul de probă stabilit prin acordul părților la încheierea contractului

individual de muncă or, conform art. 86 alin. (2) Codul muncii, nu se admite

concedierea salariatului în perioada aflării lui în concediu medical. Prima instanță,

constatînd existența temeiul legal pentru concediere și legalitatea ordinului de

concediere, a ajustat doar data concedierii în favoarea lui Vitalie Hadjiu or,

certificatul de concediu medical a fost prezentat instanței și nu angajatorului.

Totodată Colegiul de apel a indicat că pîrîtul nu era obligat să-i ofere un alt loc

de muncă vacant lui Vitalie Hadjiu, așa cum angajatorul nu poate fi impus să

continue raporturile de muncă cu salariatul, avînd prerogativa de a hotărî asupra

încetării raporturilor de muncă sau continuării acestora.

Referitor la solicitarea privind nulitatea clauzei contractuale cu privire la

instituirea perioadei de probă de 3 luni din contractul individual de muncă din 11

octombrie 2016, Vitalie Hadjiu nici în prima instanță, nici în instanța de apel nu a

indicat norma de drept care ar interzice aplicarea perioadei de probă în cazul

transferului la un alt loc de muncă în cadrul aceleiași unități. Apelantul s-a limitat la

citarea art. 60 și 74 din Codul muncii, prevederile cărora nu instituie interdicția

aplicării termenului de probă, iar instanțele nu au constatat incompatibilitatea

cadrului normativ cu clauza de instituire a perioadei de probă.

Colegiul a apreciat că instanța de fond nu a încălcat competența și întemeiat a

modificat ordinul de concediere, avînd în vedere că certificatul de concediu medical

a fost prezentat în instanța de judecată, iar angajatorul nu a fost informat la timp

despre faptul că Vitalie Hadjiu se afla în concediu medical, astfel că instanța corect

a modificat data concedierii.

S-a constatat că nu au fost încălcate prevederile Legii cu privire la asigurarea

egalității nr. 121 din 25 mai 2012, dat fiind că temeiurile concedierii apelantului nu

au operat în raport cu concurența altor angajați sau candidați la funcția de director al

Filialei Cantemir.

La 07 februarie 2019 Vitalie Hadjiu, reprezentat de avocatul Ion Grecu, a

declarat recurs împotriva deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul,

solicitând casarea deciziei din 01 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cahul și hotărîrii

3

din 25 aprilie 2018 a Judecătoriei Cantemir, cu pronunțarea unei hotărîri noi de

admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului a indicat art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă

și anume că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, cît și

parțial a aplicat eronat normele dreptului material în raport cu circumstanțele

pricinii.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluțiile instanțelor ierarhic

inferioare și a redat circumstanțele de fapt indicate pe parcursul examinării cauzei.

A menționat că potrivit art. 86 alin. (2) Codul muncii, concedierea salariatului

în perioada aflării în concediu medical nu se admite. Astfel aceasta este o normă

imperativă care nu a fost respectată de către angajator la momentul emiterii

ordinului, fapt pentru care inevitabil instanța urma să anuleze ordinul, or art. 220

Codul civil direct dispune că actul juridic sau clauza care contravin normelor

imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel.

Referitor la argumentul că angajatorul nu cunoștea despre faptul că Vitalie

Hadjiu se afla în concediu medical, este o poziție de apărare, or în situația în care

dînsul nu se prezenta la serviciu mai mult de 4 ore consecutiv, angajatorul urma să-l

concedieze pentru acest fapt. Astfel este cert că angajatorul cunoștea că dînsul se

află în concediu medical.

A indicat că odată ce dînsul a fost transferat în funcția de director la momentul

în care angajatorul a concluzionat că nu se isprăvește cu funcția în cauză, urma să-i

propună transferul în funcția precedentă, fapt ce a fost neglijat de către angajator.

A specificat că hotărîrea atacată contravine rigorilor unui proces echitabil,

prevăzut de art. 6 par. 1 al CEDO.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 01 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Cahul a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 15 ianuarie

2019 (f.d. 129).

Prin urmare recursul declarat la 07 februarie 2019 de către Vitalie Hadjiu,

reprezentat de avocatul Ion Grecu, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de

lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vitalie Hadjiu, reprezentat de

avocatul Ion Grecu este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

4

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vitalie Hadjiu, reprezentat de

avocatul Ion Grecu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respins.

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

5

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute

în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs

nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții

Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună

de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei,

decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocate în prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra

cărora instanța de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Vitalie Hadjiu, reprezentat de avocatul

Ion Grecu.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vitalie Hadjiu, reprezentat de

avocatul Ion Grecu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6