2ra-94/23 — repararea prejudiciului material si moral, încasarea dobânzii

Dosarul nr. 2ra-94/23

2-19095090-01-2ra-20012023

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud. D. Șușchevici

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud. M. Guzun, V. Buhnaci, V. Sîrbu

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Ion Negura în

numele și interesele Verei Guzun,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Vera Guzun

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „MVS-Auto” ,intervenienți accesorii

Vitalie Dorohoi, Vasile Godoroja și Biroul Național al Asiguratorilor de

Autovehicule, cu privire la repararea prejudiciului material, moral, încasarea dobânzii

de întârziere și compensarea cheltuielilor judiciare,

împotriva deciziei din 2 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 27 decembrie 2016, avocatul Ion Negura, acționând în numele și interesele

Verei Guzun, a depus cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată (f.d.213-

216), împotriva SRL „MVS-Auto” ,intervenienți accesorii Vitalie Dorohoi, Vasile

Godoroja și Biroul Național al Asiguratorilor de Autovehicule, cu privire la repararea

prejudiciului material, moral, încasarea dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor judiciare, solicitând încasareade la SRL „MVS-Auto” a sumei de mărime

85 119 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat în urma accidentului rutier, a dobânzii

de întârziere în sumă de 52 616,37 lei, a despăgubirii pentru prejudiciul moral estimat

în cuantum de 10 000 lei, a sumei de 642 lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea

expertizei, precum și compensarea cheltuielilor judiciare.

În motivarea acțiuni, a indicat că Andrei Parnov conducea și exploata

autoturismul de model „Mercedes-Sprinter 312 D” cu n/î С MX 481 în calitate de

șofer pe ruta nr. 117 din mun. Chișinău, prin intermediul companiei SRL „Foc”, iar

automobilul nominalizat aparținea cu dreptul de proprietate Verei Guzun, fapt

confirmat prin certificatul de înmatriculare nr.085402683 din 26 februarie 2008.

A menționat că la 28 mai 2008 aproximativ la ora 16:20 pe șoseaua Hâncești,

mun. Chișinău din direcția str. Miorița spre or. Ialoveni se deplasa automobilul de

model „CAMAZ-55102” cu n/î CR AM 139 ce aparținea SRL „MVS-AUTO”, la

volanul căruia se afla șoferul Vitalie Dorohoi.

1

În timpul deplasării, șoferul Vitalie Dorohoi a ignorat cerințele art. 20 alin. (1).

art.41 alin. (2) din Regulamentul Circulației Rutiere: „semnalul de culoare roșie

interzice trecerea” și prin urmare efectuând manevra de trecere a intersecției străzilor

șos. Hâncești cu str. Spicului, s-a ciocnit cu autoturismul de model „Mercedes-

Sprinter 312 D” cu n/î CMX 481 care era condus de șoferul Andrei Parnov, ce se

deplasa pe str. Spicului din direcția or. Ialoveni spre șos. Hâncești la semnalul verde

a semaforului.

La 19 iunie 2008 de către SAR SPR Chișinău a fost întocmit procesul-verbal de

constatare a contravenție nr.0111354 în privința lui Vitalie Dorohoi în baza art. 124

alin (1) CC.

Prin decizia șefului SPR CPR Criuleni Veaceslav Grițac din 30 iunie 2008

Vitalie Dorohoi a fost recunoscut vinovat în comiterea contravenției administrative

prevăzute de art. 124 alin. (1) CC și sancționat la privarea de dreptul de a conduce

orice mijloc de transport pe un termen de 12 luni.

Ulterior, prin decizia șefului SPR CPR Criuleni din 20 iunie 2009 a fost admisă

cererea lui Vitalie Dorohoi și i-a fost redus termenul privării de dreptul de a conduce

orice mijloc de transport de la 6 luni, fiindu-i restituit permisul de conducere.

La 14 iulie 2008 a fost întocmit raportului de constatare tehnico-științifică nr.

559 de Centrul Național de Expertize Judiciare, conform căruia în urma accidentului

prejudiciul material cauzat Verei Guzun, proprietara automobilului de model

„Mercedes Sprinter 312 D” cu n/î СMX 481 constituie 85 119 lei, iar costul expertizei

conform ordinului de încasare a numerarului nr.141657136 din 21 iunie 2008

constituie 642 lei, astfel prejudiciul material total cauzat constituie 85 761 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni din 24 iunie 2014, s-a respins ca tardivă

plângerea lui Vitalie Dorohoi împotriva deciziei șefului SPR CPR Criuleni, Veaceslav

Grițac din 30 iunie 2008 prin care a fost sancționat în baza art. 124 alin. (1) CC.

Ulterior, prin decizia irevocabilă a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 18 septembrie 2014, s-a respins ca nefondat recursul avocatului Țaulean Vitalie,

declarat împotriva hotărârii Judecătoriei Criuleni din 24 iunie 2014, prin care a fost

respinsă ca fiind tardivă plângerea lui Vitalie Dorohoi împotriva deciziei șefului SPR

CPR Criuleni Veaceslav Grițac din 30 iunie 2008 prin care a fost sancționat în baza

art. 124 alin. (1) CC, menținând fără modificări hotărârea atacată.

Astfel, având în vedere faptul că automobilul de model ,,CAMAZ-55102” cu n/î

CR AM 139 ce aparține SRL „MVS-Auto”, la volanul căruia se afla șoferul Vitalie

Dorohoi și care a exercitat de fapt obligațiunile de muncă și a acționat în interesul

proprietarului, rezultă că responsabil de prejudiciul cauzat este proprietarul SRL

„MVS-Auto”.

Prin adeverința nr. 17 din 2 martie 2009 eliberată de SRL „Foc” se confirmă că,

autobusul de model ”Mercedes 312D”, n/î CMX 481 activa pe ruta nr. 117, în baza

permisului de activitate pe traseul nr. 117/12 eliberat de către Direcția Generală de

Transport Public și Căi de Comunicații.

Din cauza accidentului rutier care a avut loc la 28 mai 2008 autobuzul dat nu a

activat pe ruta în perioada: de la 28 mai 2008 până la 15 septembrie 2008.

De la 18 septembrie 2014 când a fost pronunțată decizia irevocabilă prin care a

fost menținută fără modificări hotărârea atacată, a apărut obligațiunea SRL „MVS-

Auto” de a repara prejudiciul cauzat proprietarul automobilului Vera Guzun, care a

solicitat repararea acestui prejudiciu de la persoana vinovată de producerea

prejudiciului material.

2

Cu toate că s-a stabilit vinovăția SRL „MVS-Auto” în producerea accidentului

rutier, aceștia nu au restituit prejudiciul material cauzat, astfel întârzie considerabil la

achitarea acestuia reclamantei Guzun Vera.

Pe lângă suma datorată de 85 761 lei, SRL „MVS-Auto” urmează să achite și

dobânda de întârziere în valoare de 50 940 lei.

Prejudiciul moral cauzat îl estimează la suma de 10 000 lei, ceea ce corespunde

gradului de suferințe suportate și constituie o sumă rezonabilă.

Pentru soluționarea litigiului, reclamanta s-a adresat în mod repetat cu notificare,

prin care a solicitat pârâtului achitarea prejudiciului, de asemenea fiind preîntâmpinat

despre consecințele neexecutării notificării.

Prin hotărârea din 24 mai 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins

cererea de chemare în judecată depusă de Vera Guzun împotriva SRL „MVS-Auto”,

intervenienți accesorii Vitalie Dorohoi, Vasile Godoroja și Biroul Național al

Asiguratorilor de Autovehicule, cu privire la repararea prejudiciului material, moral,

încasarea dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor judiciare, ca fiind

neîntemeiată.

S-a încasat de la Vera Guzun în beneficiul SRL „MVS-Auto”, cheltuielile pentru

asistența juridică în sumă de 7 000 lei.

La 27 mai 2022, Vera Guzun a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând casarea ei, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 2 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Vera Guzun și s-a menținut hotărârea din 24 mai 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

S-a încasat de la Vera Guzun în beneficiul SRL „MVS-Auto” cheltuielile de

asistență juridică suportate în instanța de apel în mărime de 1 000 lei.

Măsura de asigurare impusă prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

din 29 decembrie 2016 s-a anulat.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că este fondată

concluzia primei instanțe că reclamanta este decăzută din dreptul de a solicita

compensarea prejudiciului material legat de accidentul de circulație din 28 mai 2008,

din moment ce în cauza contravențională a declarat că nu are careva pretenții legate

de repararea prejudiciului cauzat urmare a deteriorării autovehiculului aparținând

acesteia, menționând expres că, prejudiciul fiind reparat de către terțe persoane -

Guzun Alexandru și Vidrașco Leonid cărora le-a transmis spre folosință acest bun,

precum și nu a probat nici întinderea prejudiciului suportat de către ultima.

În concluzie instanța de apel a menționat că nu a fost asigurat probatoriul în

privința prejudiciului cauzat reclamantei în urma accidentului rutier.

La 5 ianuarie 2023, avocatul Ion Negura, în numele și interesele Verei Guzun, a

declarat recurs împotriva deciziei din 2 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

La 22 februarie 2023, avocatul Ion Negura, în numele și interesele Verei Guzun,

a depus cerere de recurs suplimentară, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor și pronunțarea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată

să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a fi

casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), b) și c) din

Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că, copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată părților la 10 ianuarie 2023, iar recursul a fost depus la 5 ianuarie 2023, în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată intimaților la 20 ianuarie 2023.

Prin referința depusă la 3 februarie 2023, Biroul Național al Asiguratorilor de

Autovehicule a solicitat declararea recursului drept inadmisibil.

În rest referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

4

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de avocatul

Ion Negura în numele și interesele Verei Guzun, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Ion Negura în numele și

interesele Verei Guzun.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5