2ra-86/23 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organului de urmărire penală

Dosarul nr. 2ra-86/23

2-21122360-01-2ra-19012023

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: S. Cușnir

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Pohopol, V. Mihaila, R. pulbere

ÎNCHEIERE

22 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Alexandru Savva în

numele și interesele lui Ion Bobeica și a recursului declarat de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Bobeica

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu

Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la repararea prejudiciului

material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 august 2021, Ion Bobeica a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală,

solicitând încasarea din contul Statului Republica Moldova, de la bugetul de stat

gestionat de Ministerul Finanțelor prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul în beneficiul său, a despăgubirii pentru prejudiciul moral cauzat estimat

în sumă de 300 000 lei, cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală în cadrul

cauzei penale nr.2017970046, precum și, compensarea cheltuielilor de asistență

juridică suportate în legătură cu intentarea prezentului proces civil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 21 iulie 2017, în cadrul

cauzei penale nr. 2017970046, a fost recunoscut în calitate de bănuit în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3) lit. d) din Codul penal. În perioada de

timp 21 iulie 2017 – 5 februarie 2021, a fost urmărit penal, fiindu-i încriminată

săvârșirea unei infracțiuni grave și, pledând ca fiind nevinovat de pretinsa faptă

ilicită imputată, în cel mai detaliat mod, a expus circumstanțele care îi erau

cunoscute. Din momentul audierii sale în calitate de bănuit, a negat tot timpul

participarea sa la săvârșirea infracțiunii imputate, colaborând cu organul de anchetă

întru stabilirea corectă a circumstanțelor cauzei.

1

Reclamantul a menționat că la 21 iunie 2019 a fost emisă decizia Curții

Supreme de Justiție nr. 2ra-793/19, prin care a fost respinsă cererea de chemare în

judecată depusă de către Primăria orașului Vatra și Consiliul orășenesc Vatra

împotriva lui Efim Roșca, Tamarei Roșca, Rodicăi Roșca, lui Pavel Musteața și

Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, intervenienți accesorii notarii publici

Alexandru Stahurschi, Ana Patlavschi, Maria Stog și Olga Kiseliova cu privire la

declararea nulității actelor juridice (a titlului de autentificare a dreptului 2

deținătorului de teren nr. 0122104.903 din 08.02.2008 ș.a.) și radierea dreptului de

proprietate ca fiind neîntemeiată.

Imediat ce a intrat în posesia deciziei, a prezentat-o organului de urmărire

penală.

Prin decizia indicată, a fost stabilit irevocabil, cu valoare de lucru judecat,

legalitatea actelor și acțiunilor de care a continuat, însă, să fie învinuit în cadrul

cauzei penale nr. 2017970046.

La 5 februarie 2021, în cadrul cauzei penale nr.2017970046, i-a fost înaintată

o nouă învinuire, fiindu-i încriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (1) din Codul penal.

Prin ordonanța Procuraturii Chișinău (oficiul Buiucani) din 30 iunie 2021, a

fost dispusă scoaterea sa de sub urmărire penală și clasarea cauzei penale, pe

motivul lipsei elementelor infracțiunii.

A invocat că actele și acțiunile ilegale ale OUP și ale procuraturii, constau în

depășirea cadrului legal, circumstanță manifestată, în special, prin indicarea directă

și implicită prin ordonanța OUP a CNA din 21 iulie 2017 a faptului că Bobeica Ion

a comis infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (3) lit. d) din Codul penal. În

rezultatul acțiunilor organelor de drept, dânsul a avut de suferit mult din punct de

vedere psihologic.

De altfel, printre blocajele emoționale care au influențat sănătatea psihologică

și care își produc în continuare efectul, sunt stresul, nervozitatea, bulversarea

interioară și neliniștea, anxietate cauzată de incertitudinea creată de organele de

drept, suferințe psihice, nervi, griji, afectare sufletească și spirituală, oboseală,

dificultăți, descurajare, limitarea de a se bucura de plăcerea vieții, de satisfacții

spirituale și materiale, disconfort psihologic, dificultatea în depășirea obstacolelor

impuse din cauza ignorării intenționate de reprezentanții organelor de drept a

legislației în vigoare.

Astfel, Ion Bobeica consideră că este îndreptățit la repararea prejudiciului

moral cauzat prin acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală.

Prin hotărârea din 21 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ion Bobeica împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului

de urmărire penală și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a încasat din contul bugetului de stat, gestionat de Ministerul Finanțelor,

prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Ion Bobeica, cu titlu de

prejudiciu moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală suma

de 60 000 lei și suma de 7 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

suportate la examinarea prezentei cauze.

În rest acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

2

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, Ion Bobeica și Ministerului

Justiției au declarat apel împotriva hotărârii din 21 iunie 2022 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Prin decizia din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile declarat de Ion Bobeica și Ministerului Justiției și s-a menținut hotărârea

din 21 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivare, Colegiul instanței de apel a conchis că reclamantul dispune de

dreptul de a solicita repararea prejudiciului suportat în cadrul procesului penal or,

acesta prin ordonanța procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul

Buiucani, Vozian Dorin, din 30 iunie 2021, a fost scos de sub urmărire penală în

cadrul cauzei penale cu nr. 20177970046, deoarece fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, adică a fost repus în drepturi.

A menționat că aflarea reclamantului sub incidența procedurilor penale cu

statut bănuit și învinuit, cu scoaterea ulterioară a acestuia de sub urmărire penală,

echivalează cu tragerea ilegală la răspundere penală și obligă implicit răspunderea

Statului pentru lezarea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestuia.

Din acest motiv, instanța de apel a conchis că suma de 60 000 lei dispusă spre

încasare de către instanța de fond reprezintă o sumă rezonabilă și suficientă pentru

compensarea pagubelor de ordin moral, această despăgubire corespunzând și

criteriilor de despăgubire stabilite de CtEDO.

La 16 noiembrie 2022, prin intermediul poștei terestre, avocatul Alexandru

Savva, în interesele lui Ion Bobeica, a declarat recurs împotriva deciziei din 15

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei și a hotărârii în partea respingerii pretențiilor, cu emiterea unei hotărâri noi

în această parte, prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentului Ion Bobeica, avocatul

Alexandru Savva, a invocat că instanța de fond și de apel nu au stabilit toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și au încălcat normele

de drept material și de drept procedural.

Consideră că, cuantumul prejudiciului moral stabilit este vădit disproporțional

cu sumele acordate de Curtea Europeană în spețe similare, cât în cauzele naționale

cu circumstanțe similare.

Ulterior, la 13 ianuarie 2023, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva

deciziei din 15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a deciziei și a hotărârii, cu pronunțarea unei hotărâri noi,

prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral, ca nefondată.

În motivarea recursului, a invocat că decizia și hotărârea sunt neîntemeiate și

pasibile casării, în temeiul prevederilor art. 432 alin. alin. (2) lit. c) și alin. (4) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Colegiul reține că decizia din

15 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată părților la 12

ianuarie 2023, prin intermediul poștei terestre (vol. I, f.d.232). Însă dovada legală

de recepționare a acesteia de către recurenți lipsește.

3

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recursurile au fost declarate în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a expediat pentru cunoștință intimaților cererile de

recurs, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Însă, până

la data examinării admisibilității recursului, referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs depuse

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate, or, motivele acestora sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

4

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Alexandru Savva în numele și interesele lui Ion Bobeica și recursul

declarat de Ministerul Justiției, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Alexandru Savva în

numele și interesele lui Ion Bobeica și recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5