2ra-1359/22 — rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare

2ra-1359/22 — rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1359/22

2-20146937-01-2rac-26092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Sandu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. R. Pulbere, V. Mihaila, A. Pahopol)

DECIZIE

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș, reprezentați

de avocatul Marian Romanaș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Bectoraș și

Lidia Bectoraș împotriva lui Roman Melentii și Valeria Livadari, intervenient

accesoriu notarul Viorica Badalova cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-

cumpărare și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș, reprezentați de avocatul

Marian Romanaș și a fost menținută hotărârea din 01 decembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

constată:

La data de 23 noiembrie 2020 Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș au depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Roman Melentii și Valeria Livadari cu privire la

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că în temeiul contractului de

vânzare-cumpărare din 22 noiembrie 2017, autentificat de notarul Viorica Badalova

și înregistrat sub nr. 9509, în calitate de vânzători au vândut, iar Roman Melentii, în

calitate de cumpărător a cumpărat terenul-lot pomicol nr. 253 cu nr. cadastral

1

XXXXX, suprafața de 0,0604 ha și căsuța de vacanță cu nr. cadastral XXXXX,

suprafața la sol de 58,5 m.p. din XXXXX, situate în extravilanul XXXXX.

Au menționat că, deoarece pârâtul Roman Melentii la data semnării și

autentificării notariale a contractului de vânzare-cumpărare era căsătorit cu Valeria

Livadari, bunurile au fost înregistrate în Registrul bunurilor imobile după ambii soți

cu drept de proprietate comună în devălmășie.

Reclamanții au susținut că, fiind buneii lui Roman Melentii, au întocmit

declarația despre încasarea totală a prețului de 448 275 lei în fața notarului, crezând

în promisiunea de achitare ulterioară a acestui preț, fapt care însă nu s-a produs nici

până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.

Au afirmat că neachitarea prețului pentru bunurile cumpărate reprezintă o

neexecutare esențială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 9509 din 22 noiembrie

2017 de către pârâți. Astfel, la 10 decembrie 2019 și 27 octombrie 2020 au notificat

pârâții despre rezoluțiunea contractului, iar declarația de rezoluțiune a fost însoțită de

solicitarea prezentării în fața aceluiași notar în vederea semnării acordului de

rezoluțiune.

Au specificat că, deoarece solicitarea a rămas fără răspuns, nu au o altă opțiune

decât de a cere declararea rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare nr. 9509 din

22 noiembrie 2017 prin hotărâre judecătorească.

Reclamanții au invocat că, fiind buneii lui Roman Melentii, inițial au avut

intenția de a-i dona acestuia căsuța de vacanță și terenul aferent din XXXXX, situate

în extravilanul XXXXX, fapt despre care cunoșteau toate rudele, însă, cu puțin timp

înainte de a pleca la notar în vederea perfectării contractului de donație, Valeria

Livadari le-a comunicat că a consultat un notar și prin urmare, le-a sugerat că e mai

convenabil din mai multe puncte de vedere, inclusiv financiar, de a documenta

transferul dreptului de proprietate către nepotul lor și anume prin contract de vânzare-

cumpărare, dar nu prin contract de donație.

Au solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 22 noiembrie

2017, autentificat de notarul Viorica Badalova și înregistrat sub nr. 9509 și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 01 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru a fost atras în proces intervenientul accesoriu notarul Viorica Badalova.

Prin hotărârea din 01 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a

fost admisă parțial acțiunea și s-a rezoluționat contractul de vânzare-cumpărare din

22 noiembrie 2017, autentificat de notarul Viorica Badalova, încheiat între vânzătorii

Vasile Bectoraș, Lidia Bectoraș și cumpărătorul Roman Melentii, de înstrăinare a

terenului cu nr. cadastral XXXXX cu S-0,06 ha și căsuța de vacanță cu nr. cadastral

XXXXX cu S-58,5 m.p., situate în extravilanul XXXXX, cu prețul de 448 275 de lei,

în mărime de ½ cotă-parte ideală, cu menținerea dreptului de proprietate asupra ½

cotă-parte ideală din bunul imobil după Valeria Livadari. Totodată, s-a încasat din

contul lui Roman Melentii în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3275,87 de

lei.

2

La 27 decembrie 2021 Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș, reprezentați de

avocatul Marian Romanaș, au declarat apel împotriva hotărârii din 01 decembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe în partea în care a fost respinsă acțiunea și pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș, reprezentați de avocatul Marian

Romanaș și a fost menținută hotărârea din 01 decembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

La 08 septembrie 2022 Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș, reprezentați de

avocatul Marian Romanaș, au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, recurenții au indicat că instanțele ierarhic inferioare nu

au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, nu au elucidat pe deplin circumstanțele în

care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 9509 din 22 noiembrie 2017,

iar în consecință nu au aplicat în mod corespunzător legea materială și procesuală.

Au menționat că instanțele de judecată greșit au reținut că contractul de vânzare-

cumpărare a fost încheiat în incinta biroului notarului Viorica Badalova, deoarece în

realitate acest contract a fost încheiat la domiciliul acestora, fapt indicat de către notar

în mod expres în girul de autentificare.

Recurenții au susținut că această eroare este de natură să influențeze esențial

aprecierea juridică atât a caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare,

cât și a neexecutării acestuia, în sensul neachitării prețului pentru bunurile imobile

vândute.

Au comunicat că nu s-a ținut cont de faptul că Roman Melentii a recunoscut

pretențiile atât cu privire la existența temeiului de rezoluțiune și efectului acesteia, cât

și de nulitate absolută pentru temei de simulare, confirmând intenția buneilor săi de a-

i dona bunurile litigioase.

Recurenții au mai invocat că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în

considerare faptul că Roman Melentii de unul singur a fost parte al contractului de

vânzare-cumpărare, iar Valeria Livadari, care a obținut dreptul de proprietate în

devălmășie prin efectul aflării în relații de căsătorie cu acesta, a recunoscut că nu a

achitat niciodată prețul pentru bunurile litigioase și mai mult ca atât, niciodată nu a

dispus de suma de bani care a fost indicată ca preț. La fel, nu s-a ținut cont nici de

faptul că o parte din preț și anume suma de 100 000 de lei, pe care Valeria Livadari a

pretins că a achitat-o din contul unui credit bancar contractat de la BC „Mobiasbancă-

OTP Group” SA, în realitate nu a fost achitată, or, banca a indicat că acest credit a

fost acordat acesteia pentru procurarea unui automobil.

Recurenții au notat că nu s-a demonstrat faptul că, creditul contractat de către

Valeria Livadari, a fost utilizat pentru achitarea prețului pentru bunurile imobile

procurate, iar în ședințele de judecată Roman Melentii a prezentat dovada dobândirii

3

de către Valeria Livadari a unui automobil de model Honda CR-Z de culoare albastră,

de la sora sa.

Au subliniat că instanțele de judecată nu au stabilit cu certitudine dacă prețul

bunurilor imobile în mărime de 448 275 lei a fost sau nu achitat integral.

Recurenții au mai susținut că în speță, este vorba despre o pluralitate de subiecți

pe ambele extreme ale raportului contractual, formate din ei, în calitate de

convențional - vânzător și intimații, în calitate de convențional - cumpărător. Astfel,

nu pot fi divizate normele aplicabile unui subiect în calitate de entitate unitară, fie

vânzător sau cumpărător în mod separat asupra părților componente ale pluralității.

Au comunicat că în situația în care instanțele de judecată, prin soluția oferită au

stabilit temeiuri de rezoluțiune în parte, în mărime de ½ cotă-parte ideală în privința

lui Roman Melentii cu menținerea dreptului de proprietate de ½ cotă-parte din bunul

imobil după Valeria Livadari, același efect juridic de rezoluțiune, adică desființare a

raportului contractual urma să fie aplicat față de Cumpărător al contractului în

întregime ca entitate unică și nicidecum față de părțile lui componente.

Recurenții au invocat că partajarea bunurilor imobile proprietate comună în

devălmășie al lui Roman Melentii și Valeria Livadari, recunoașterea a ½ cote-părți

din imobile după ultima, implicit aplicarea prevederilor art. 371 și 373 din Codul

civil, este total străină obiectului acțiunii.

În aceeași ordine de idei, recurenții au mai specificat că au adus suficiente

dovezi că pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru se află cauza civilă nr. 2-

17082/2021, la cererea de chemare în judecată a Valeriei Livadari împotriva lui

Roman Melentii cu privire la partajarea averii.

Astfel, recurenții consideră că prin hotărârea din 01 decembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și decizia din 07 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, instanțele s-au expus asupra pretenției Valeriei Livadari, care este obiectul

acțiunii în cadrul dosarului nr. 2-17082/2021.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa recurenților, copia deciziei motivate la data de 13 iulie 2022, iar la data de

14 iulie 2022 a fost expediată la poșta electronică a avocatului Marian Romanaș (f.d.

207, volumul I).

Astfel, recursul, declarat la 08 septembrie 2022, este în termen.

Prin notificarea din 26 septembrie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa intimaților copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței (f.d. 18, volumul II).

Prin referința depusă la 31 octombrie 2022 Valeria Livadari, reprezentată de

avocatul Corina Digore, a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

La 14 noiembrie 2022 intimatul Roman Melentii a depus referință, solicitând

admiterea recursului declarat de Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș.

4

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 14 decembrie 2022 a considerat recursul admisibil și

a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat și obiecțiile expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

admis, cu casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2), (4) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: b) a aplicat o

lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată

neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

Din suportul probator prezent la materialele cauzei rezultă că prin contractul de

vânzare-cumpărare din 22 noiembrie 2017, autentificat de notarul Viorica Badalova

și înregistrat sub nr. 9509, Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș, în calitate de vânzători

au vândut, iar Roman Melentii, în calitate de cumpărător a cumpărat terenul - lot

pomicol nr. 253 cu nr. cadastral XXXXX, suprafața de 0,0604 ha și căsuța de vacanță

cu nr. cadastral XXXXX, suprafața la sol de 58,5 m.p. din XXXXX, situate în

extravilanul XXXXX (f.d. 10-11, volumul I).

Conform pct. 3.1 din contract, prețul vânzării imobilului înstrăinat stabilit de

părțile contractante constituie 448 275 de lei, achitați integral până la momentul

semnării prezentului contract, de către cumpărător vânzătorului.

La 01 decembrie 2017 contractul de vânzare-cumpărare nr. 9509 din

22 noiembrie 2017 a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile, în calitate de

proprietari ai bunurilor imobile cu nr. cadastrale XXXXX fiind înregistrați soții

Roman Melentii și Valeria Livadari, cu cota parte 1.0 (f.d. 12, volumul I).

La 29 octombrie 2020 Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș au expediat în adresa

lui Roman Melentii și a Valeriei Livadari notificări de rezoluțiune a contractului de

vânzare-cumpărare, din motivul neachitării prețului bunurilor cumpărate, solicitând

prezentarea în fața aceluiași notar în vederea semnării acordului de rezoluțiune (f.d.

17). Scrisorile expediate au fost returnate de către oficiul poștal, cu mențiunea

„nereclamat” (f.d. 19-22, volumul I).

5

Înaintând prezenta acțiune, Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș au solicitat

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 22 noiembrie 2017, autentificat

de notarul Viorica Badalova și înregistrat sub nr. 9509 și compensarea cheltuielilor de

judecată.

Prima instanță, fiind învestită cu examinarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii și a rezoluționat contractul de vânzare-

cumpărare din 22 noiembrie 2017, autentificat de notarul Viorica Badalova, încheiat

între vânzătorii Vasile Bectoraș, Lidia Bectoraș și cumpărătorul Roman Melentii, de

înstrăinare a terenului cu nr. cadastral XXXXX cu S-0,06 ha și căsuța de vacanță cu

nr. cadastral XXXXX cu S-58,5 m.p., situat în extravilanul XXXXX, cu prețul de

448 275 de lei, în mărime de ½ cotă-parte ideală, cu menținerea dreptului de

proprietate asupra ½ cotă-parte ideală din bunul imobil după Valeria Livadari.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de Vasile

Bectoraș și Lidia Bectoraș, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia și a menținut

hotărârea primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare

ce guvernează raportul litigios, consideră că instanța de apel, la examinarea cauzei, a

aplicat eronat normele de drept material.

În conformitate cu 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul de

judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele

prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină

circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încât să se

poată da un răspuns afirmativ sau negativ.

Conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, la

deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei

și admisibilitatea acțiunii.

Instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.

Conform art. 373 alin. (1), (2) și (5) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

6

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces. Instanța de apel este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Prevederile legale enunțate în mod expres obligă instanța de apel să verifice

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, limitele

apelului și să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Hotărârea este întemeiată, dacă în ea sunt expuse toate circumstanțele care au

importanță la soluționarea cauzei și care au fost verificate în ședința de judecată

multilateral, complet și au fost elucidate probele privind circumstanțele constatate ale

cauzei.

Respectiv, conform jurisprudenței CtEDO instanța de apel, potrivit regulilor

unui proces echitabil pornind de la aprecierea rolului determinant al concluziilor sale,

are obligația să examineze efectiv problemele esențiale care îi sunt supuse aprecierii

și să nu se limiteze doar la însușirea motivelor și concluziilor date de instanța

inferioară (Hirro Balani c. Spaniei, nr.18064/91 din 19 decembrie 1994 §27;

Georgiadis c. Greciei nr.21522/93 din 29 mai 1997 §43).

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în normele enunțate, instanța

de recurs constată că, contrar acestor prevederi, instanța de apel, judecând apelul, a

aplicat eronat normele de drept material, fără a examina sub toate aspectele

legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și legislația în

vigoare.

Materialele cauzei atestă că Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș au solicitat

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 9509 din 22 noiembrie 2017,

invocând neexecutarea esențială a contractului de către cumpărătorii Roman Melentii

și Valeria Livadari, care nu au achitat prețul bunurilor imobile cumpărate.

La fel, recurenții au menționat că de fapt, fiind buneii lui Roman Melentii, au

avut intenția de a-i dona acestuia căsuța de vacanță și terenul aferent din XXXXX,

situate în extravilanul XXXXX, însă, fosta soție a nepotului Valeria Livadari i-a

convins că e mai convenabil din mai multe puncte de vedere, inclusiv financiar, de a

încheia un contract de vânzare-cumpărare și nu unul de donație.

În decizia contestată, instanța de apel a reținut că potrivit contractului, prețul

vânzării imobilului stabilit de părțile contractante în mărime de 448 275 lei a fost

achitat integral până la momentul semnării contractului de către cumpărător

vânzătorilor. Iar argumentul invocat de către Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș

precum că intenționau să încheie un contract de donație, dar au fost duși în eroare de

către Valeria Livadari, este în contradicție cu însăși esența argumentele invocate întru

rezoluționarea contractului, anume pe motiv că nu ar fi primit suma contractuală.

Totodată, instanța de apel a relevat că instanța de fond corect a determinat faptul

că respectivul contract a fost încheiat în căsătoria dintre Roman Melentii și Valeria

Livadari, implicit prin efectul art. 371 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie

2019), fiind aplicabil la data desfacerii căsătoriei bunurile dobândite de soți în timpul

căsătoriei se prezumă a fi proprietate comună în devălmășie, până la proba contrarie.

7

Astfel, s-a precizat faptul că, nu poate fi reținut dezacordul cu soluția instanței

de fond în partea rezoluționării parțiale a contractului, în condițiile în care

recunoașterea acțiunii de către Roman Melentii îl viza exclusiv pe acesta, asumându-

și consecințele și prin urmare instanța de fond a ținut cont de poziția acestuia față de

cerințele lui Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș, precum și a reieșit din dreptul

dobândit legal de către Valeria Livadari, urmare a încheierii contractului, iar în sensul

expus, dreptul de proprietate al acesteia este apărat, prin menținerea contractului în

partea dreptului ce i-ar revenit acesteia.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție atestă că concluziile instanței de apel sunt contradictorii, or, pe de o parte,

instanța constată că lipsesc temeiuri de rezolvire a contractului, iar pe de altă parte,

consideră corectă soluția instanței de fond cu privire la rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare în mărime de ½ cotă-parte ideală, cu menținerea dreptului de

proprietate asupra ½ cotă-parte ideală din bunul imobil după Valeria Livadari.

Conform art. 738 alin. (1) din Codul civil (redacția în vigoare până la 01 martie

2019), în cazul exercitării dreptului de rezoluțiune, contractul încetează și părțile sunt

eliberate de obligația de a presta, trebuind să restituie prestațiile executate și

veniturile realizate.

Deci, din momentul în care este exercitat dreptul de rezoluțiune, contractul

încetează și toate părțile contractului sunt eliberate de obligația de a executa

prestațiile datorate în temeiul contactului și în același timp, toate părțile trebuie să

restituie prestațiile primite și veniturile pe care le-au obținut.

Astfel, instanța de apel nu a aplicat în mod corespunzător prevederile legale cu

privire la rezoluțiunea contractului și efectele acesteia și a stabilit incorect natura

juridică a litigiului, depășind de fapt limitele pretențiilor înaintate de către reclamanți.

Or, obiectul prezentei cauze îl constituie rezoluțiunea contractului de vânzare-

cumpărare și instanța de judecată era obligată să adopte hotărârea în limitele

pretențiilor înaintate de reclamanți și anume, să verifice dacă sunt sau nu întrunite în

speță temeiurile legale pentru rezoluțiunea contractului.

Însă, Curtea de Apel Chișinău, prin determinarea cotelor-părți ideale din

bunurile imobile, a soluționat de fapt partajarea bunurilor imobile cu nr. cadastrale

XXXXX între foștii soți Roman Melentii și Valeria Livadari și a aplicat norme legale

care nu trebuiau să fie aplicate în speță și anume, art. 371 și 373 din Codul civil

(redacția până la 01 martie 2019), referitoare la proprietatea comună în devălmășie a

soților și determinarea părților din proprietatea comună în devălmășie a soților în caz

de împărțire a bunurilor, ce nu constituie obiectul prezentei acțiuni.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că decizia contestată este contradictorie, instanța

de apel examinând superficial atât apelul declarat de către Vasile Bectoraș și Lidia

Bectoraș, cât și cauza dedusă judecării, fapt ce impune casarea deciziei și trimiterea

cauzei spre rejudecare, instanța de recurs fiind în imposibilitate de a înlătura aceste

omisiuni și de a verifica argumentele din cererea de recurs.

8

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt

se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994).

Astfel, contrar standardelor procedurale recunoscute, instanța de apel a

soluționat prezenta cauză fără să furnizeze răspunsurile la întrebările care sunt

pertinente pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al Recomandării

nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea

funcționării justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniștrilor al

Consiliului Europei).

Se accentuează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția

europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prezumă

dreptul la о hotărâre și decizie motivate. Motivarea este о parte a hotărârii în care

instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în

privința cauzei deferite spre soluționare.

Potrivit unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta

presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra

tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru,

respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speța Garcia Ruiz c. Spaniei, hotărârea

din 21 ianuarie 1999).

Însă, la caz, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația legală

de a motiva hotărârea luată, circumstanțele constatate fiind apreciate drept o eroare

judiciară.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia pronunțată nu

satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act judecătoresc,

omisiune care nu poate fi corectată de către instanța de recurs la examinarea cauzei în

ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral

decizia instanței de apel și a trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

9

decide:

Se admite recursul declarat de Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș, reprezentați de

avocatul Marian Romanaș.

Se casează integral decizia din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Bectoraș și Lidia Bectoraș

împotriva lui Roman Melentii și Valeria Livadari, intervenient accesoriu notarul

Viorica Badalova cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și

compensarea cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Mariana Pitic

10