2ra-1699/21 — constatarea executării contractului de vinzare-cumpărare

Dosarul nr. 2ra-1699/21

Prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan-Vodă (jud. M. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

ÎNCHEIERE

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Valeriu

Cebotari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Valeriu Cebotari

împotriva lui Serghei Iacenin cu privire la constatarea executării contractului de

vânzare-cumpărare,

împotriva deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către apelantul Serghei Iacenin, a fost casată hotărârea din 14

ianuarie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan-Vodă și a fost emisă o nouă

hotătâre de respingere integrală a acțiunii, ca fiind neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La data de 18 octombrie 2018, Valeriu Cebotari a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Serghei Iacenin cu privire la constatarea executării contractului

de vânzare-cumpărare.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 26 februarie 2015, a încheiat

cu pârâtul Serghei Iacenin un contract de vânzare-cumpărare a terenului cu destinație

locativă, cu suprafața de 0,0643 ha, nr. cadastral XXXXX și casa de locuit individuală,

cu suprafața totală de 88,9 m2, nr.cadastral XXXXX, situată în or. XXXXX, str.

XXXXX, precum și trei construcții accesorii.

A menționat reclamantul că, potrivit contractului negociat, prețul vânzării

imobilului a fost stabilit în sumă totală de 2000 euro, dintre care la momentul semnării

contractului, cumpărătorul a achitat suma de 1000 euro, iar restul sumei de 1000 euro

urma să fie achitată în rate trimestriale cîte 250 euro, până la data de 26 februarie

2016.

A comunicat reclamantul că, de fapt, imobilul a fost vândut la prețul de 9000

de euro, însă la insistența pârâtului în contract a fost indicată suma de 2000 euro,

pentru ca vânzătorul să plătească mai puține impozite la stat, iar în acest scop, între

părți a fost întocmită o recipisă, conform căreia, cumpărătorul i-a achitat vânzătorului

suma de 2000 euro, la momentul întocmirii contractului, iar restul sumei de 7000 euro

urma să-i fie achitate ulterior în rate.

1

În continuare, reclamantul a invocat că, pe parcursul anului 2016, acesta i-a

achitat pârâtului suma de 6100 euro, având o restanță de 2900 euro, însă pârâtul a

refuzat să primească această sumă, invocând că a întârziat să achite suma de 7000

euro până la 26 februarie 2016 și, ca urmare, a solicitat achitarea a câte 12,5 euro pe

zi, cu titlu de locațiune, fie părăsirea imobilului litigios.

În acest sens, OCT Ștefan-Vodă a grevat bunul imobil și respectiv, la moment

reclamantul nu poate să se folosească de el cu drepturi depline de proprietar, fiindu-i

îngrădit astfel dreptul de proprietate.

Reclamantul Valeriu Cebotari a solicitat constatarea faptului că este proprietar

deplin al bunului imobil situat în or. XXXXX, str.XXXXX, executând astfel integral

clauzele contractuale privind achitarea prețului contractului, precum și obligarea OCT

Ștefan-Vodă de a scoate grevarea asupra bunului imobil indicat în contract.

Prin hotărârea din 14 ianuarie 2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan-Vodă,

acțiunea a fost admisă integral.

Prin decizia din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către apelantul Serghei Iacenin, a fost casată hotărârea din 14 ianuarie

2019 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan-Vodă și a fost emisă o nouă hotătâre de

respingere integrală a acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță este în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța nu a constatat corect

toate circumstanțele, concluziile fiind neîntemeiate și contradictorii cu materialele

cauzei.

Din materialele cauzei rezultă că, la data de 18 octombrie 2018, Valeriu

Cebotari a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Serghei Iacenin cu

privire la constatarea executării contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la 26 februarie 2015, părțile în litigiu au

încheiat un contract de vânzare-cumpărare a casei de locuit și terenului aferent,

amplasat în or. XXXXX, str.XXXXX.

Conform prevederilor contractului, prețul contractului a fost stabilit în sumă de

2000 euro, dintre care 1000 euro a fost achitată până la data semnării contractului, iar

1000 euro, urma să fie achitată în rate trimestriale, până la data de 26 februarie 2016.

La fel, instanța de apel a constatat că, întru garantarea executării obligației

contractuale de achitare a prețului contractului, a fost instituită grevarea, prin care

cumpărătorul a fost obligat să nu înstrăineze imobilul procurat pînă la achitarea

integrală a sumei datorate.

Totodată, instanța de apel a reținut și faptul că, de fapt prețul imobilului

înstrăinat, amplasat în or. XXXXX, str. XXXXX, format din casa de locuit și terenul

aferent a constituit suma de 9000 euro, fapt confirmat prin recipisele semnate de

ambele părți ale contractului, prin care indică că, imobilul respectiv a fost înstrăinat

la prețul de 9000 euro, dintre care suma de 2000 euro a fost achitată la data de 26

februarie 2015, iar restul sumei de 7000 euro, cumpărătorul Valeriu Cebotari se obligă

să o achite în rate până la data de 25 februarie 2016 (f.d.85, 86).

În acest sens, instanța de apel a statuat că, Valeriu Cebotari a recunoscut în

cadrul ședinței instanței de apel că, într-adevăr prețul convenit de către părți al

imobilului litigant a constituit suma de 9000 euro.

Or, potrivit prevederilor pct. 6 al art.123 Cod de procedură civilă, faptele

2

invocate de una din părți nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a

negat.

În atare condiții, instanța de apel cu certitudine a constatat că, până la momentul

examinării prezentei cauze, cumpărătorul a achitat în contul prețului imobilului doar

suma de 2000 euro, fiind formată astfel o restanță în mărime de 7000 euro.

În acest context, instanța de apel a dedus faptul că, cumpărătorul Valeriu

Cebotari, nu și-a executat integral obligațiile contractuale rezultate din înstrăinarea

imobilului în speță, în ceea ce ține de achitarea integrală a prețului față de

cumpărătorul Serghei Iacenin.

Respectiv, ținând cont de probatoriul administrat, instanța de apel a constatat

prezența unei neexecutări integrale din partea cumpărătorului, a contractului de

vânzare-cumpărare a imobilului, încheiat la 26 februarie 2015, motiv pentru care, a

fost respinsă acțiunea depusă de către Valeriu Cebotari.

Astfel, în condițiile în care în cadrul litigiului dat, s-a constatat ferm faptul că,

cumpărătorul Valeriu Cebotari nu și-a executat integral obligațiile sale privind

achitarea integrală a prețului imobilului stabilit de părți, grevarea instituită de ASP

Ștefan-Vodă, Direcția Cadastru este valabilă.

Din considerentele menționate, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia de a admite cererea de apel depusă de către apelantul Serghei

Iacenin, de a casa hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă hotărâre de respingere

integrală a acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

La 17 septembrie 2021, recurentul Valeriu Cebotari, a depus cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurentul a exprimat dezacordul cu decizia recurată,

calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432

alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, recurentul Valeriu Cebotari, a opinat că, instanța de apel a aplicat

eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței de apel sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 07 octombrie

2021, instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 129).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin. (2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 16 iunie 2021, iar cererea de recurs a

fost depusă la 17 septembrie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 20 iulie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d. 109), iar, recepționarea copiei

deciziei respective este confirmată în conținutul cererii de recurs, de către recurentul

3

Valeriu Cebotari, la data de 24 iulie 2021 (f.d. 114). Astfel, recursul este declarat în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către recurentul Valeriu Cebotari,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către recurentul Valeriu

Cebotari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

4

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de către recurentul Valeriu Cebotari.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către recurentul Valeriu Cebotari,

împotriva deciziei din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5