2ra-44/23 — constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei penale si încasarea prejudiciului moral

2ra-44/23 — constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei penale si încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.2ra-44/23

2-22039654-01-2ra-09012023

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: M. Țurcan)

Instanța de apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Panov, I. Țurcan, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

08 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Simion Ștefan, reprezentat

de avocatul Balaban Sergiu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Simon Ștefan

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale și încasarea

prejudiciului cauzat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2022, prin care

s-a respins apelul declarat de Simion Ștefan și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 17 mai 2022,

c o n s t a t ă :

La 22 martie 2022, Ștefan Simon a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei penale și încasarea prejudiciului cauzat.

În motivarea a invocat că prin ordonanța din 22 aprilie 2019, Simon Ștefan a

fost recunoscut în calitate de bănuit și tot în aceiași zi reținut.

Prin ordonanțele din 23.04.2019 și respectiv 30.05.2019, Ștefan Simon a fost

pus sub învinuire in temeiul art.326 alin.(2) lit. b) Cod penal.

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24.03.2020,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21.09.2021, Simon Ștefan a

fost condamnat și recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.326 Cod penal și în baza acestei legi, i s-a aplicat pedeapsă sub formă

închisoare pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 din Cod penal, pedeapsa numită s-a suspendat pe un termen

de 2 ani.

Reclamantul a susținut că în prima instanță au fost fixate 13 ședințe de

judecată, dintre care doar una și unica din 04.03.2020 a fost lucrativă și necesară.

Simon Ștefan a indicat că a fost deținut în stare de arest din 22.04.2019 ora

16:25 până la 20.06.2019, adică 59 de zile, iar în stare de arest la domiciliu din

20.06.2019 și până la 11.10.2019, adică 3 luni și 21 zile, 101 zile.

1

Din cauza circumstanțelor descrise are dreptul la repararea prejudiciului

suferit în urma acțiunilor legale, dar nemotivate a organului de urmărire penală de

aplicare a măsurii preventive arestul, inclusiv care au contribuit la tergiversarea

urmăririi penale, agravat această tergiversare și evidențiat suferințele psihice și

morale ale reclamantului.

Reclamantul a invocat că examinarea cauzei în două instanțe a durat 2 ani 5

luni și 29 zile.

Astfel, termenul de 2 ani 5 luni și 29 zile, cât a durat urmărirea penală și

examinarea definitivă a cauzei doar în două instanțe este unul prea mare, luând în

considerație complexitatea cauzei care nu a fost complicată și faptul că Simon

Ștefan și celălalt inculpatul, ambii asistați de avocați aleși, au recunoscut vina și în

prima ședință preliminară au declarat că recunosc săvârșirea faptelor incriminate în

rechizitoriu și au solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală în baza art.3641 Cod de procedură penală, fapt neobiectat

de procuror și în final acceptat și de instanță.

Încheierile de arestare reclamantul, au avut motivarea insuficientă, în cererile

cu privire la înlocuirea măsurilor preventive arestul și arestul la domiciliu, a

invocat că a avut ocupație până a fi reținut potrivit certificatului nr.36CS/19 din

24.09.2019 eliberat de SRL ”Clinica Sante” (ocupație ce a pierdut-o la 23.05.2019

anume pe motiv că a fost aplicată măsura preventivă arestul și arestul la domiciliu

total nemotivat și la fel nejustificat), din care rezultă că bănuitul și învinuitul la

momentul reținerii era angajat în câmpul muncii din 01.04.2019 în calitate de

conducător auto, fapt despre ce a cunoscut OUP, or a ascultat convorbirile

telefonice și urmărit vizual pe inculpat.

La fel, potrivit Adeverinței nr.391 din 21.05.2019 de la locul de reședință,

Ștefan Simon este născut într-o familie cu 3 copiii, dintre care este cel mai mare.

Ștefan Simon a susținut că la momentul pornirii urmăririi penale și arestării

sale legale dar nejustificate, locuia la domiciliul concubinei sale, cu care are un

copil minor la întreținere.

La 02.10.2019, concubina sa a plecat la muncă peste hotarele țării, iar copilul

minor a rămas la grija, întreținerea și educația lui Ștefan Simon (o procură nu s-a

putut autentifica, deoarece Ștefan Simon nu dispune de buletin și nici de pașaport

străin și din cauza măsurii preventive excesive nici nu le putea perfecta).

Respectiv, Ștefan Simon avea necesitatea, dar de fapt și obligațiunea de a

merge la școală, magazine, spital, etc. pentru a avea grijă cât mai efectiv de copilul

minor rămas în custodia lui, așa precum a invocat motivat în cererile, referințele,

precum și cererile de recurs împotriva încheierilor de aplicare a măsurilor

preventive, dar nu a fost auzit.

Instanța de judecată a înlocuit măsura preventivă arestul la domiciliu doar la

inițiativa acuzării și doar având în vedere că expira termenul de deținere în stare de

arest la domiciliu prevăzut de Lege și aplicând iarăși legal, dar nejustificat,

următoarea măsură preventivă mai gravă după arestul la domiciliu și iarăși absolut

nemotivat fără a lua în vedere și poziția motivată a părții apărării.

Prin comportamentul său decent în calitate de bănuit, învinuit, apoi

inculpatul a colaborat cu acuzarea și instanța de judecată și a accepta proceduri

judiciare minime, anume pentru anume examinarea cât mai rapidă și simplă a

cauzei.

2

Iar comportamentul statului, în speță în prim plan a primei instanțe, prin

tergiversarea absolut neîntemeiată a examinării cauzei, amânărilor nejustificate și

fixarea nejustificat a termenelor mari, anume au condus inevitabil la încălcarea

termenului rezonabil de soluționare a cauzei penale și acordă dreptul reclamantului

la compensarea prejudiciilor în baza Legii nr.87 din 21.04.2011 privind repararea

de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei.

Drept confirmat inclusiv prin deținerea în perioada tergiversării legal, dar

nejustificat în stare de arest.

Reclamantul a invocat că procedura de deliberare, pronunțare a hotărârii,

publicare pe pagina oficială și în final înmânarea către condamnat, procedură ce a

durat din 04.03.2020, și până la 02.06.2020, fiind evidentă tergiversarea

examinării cauzei prin asemenea comportament.

Soluția a fost pronunțată prea disproporțional cu soluția propusă de partea

apărării și era evidentă poziția apărării de contestare.

Neprimind în termen sentința, pentru a asigura respectarea termenului de

contestare, partea apărării a prezentat instanței de fond la 07 aprilie 2020 cererea

de apel împotriva viitoarei sentințe, intuind soluția nefavorabilă părții apărării.

Apoi a înaintat două cereri cu solicitarea de a i se remite totuși sentința.

Instanța de apel 02.06.2020 a trimis în adresa părții apărării sentința.

Ștefan Simon a susținut că a fost pus legal sub învinuire în prezența evidentă

a unei bănuieli rezonabile evidente și neobiectate de apărare. Dar, în urma

acțiunilor licite ale organului de urmărire penală a fost supus deja nefondat și

nemotivat reținerii, apoi arestării legale, or Ștefan Simon nu s-a ascuns, eschivat de

OUP, nu a încercat sau întreprins nici o acțiune ce ar fi putut duce eventual la

aplicarea unei măsuri preventive, inclusiv nici nu avea buletin și pașaport valabil la

acel moment.

Simon Ștefan a menționat că a fost deținut în stare de arest legal, dar

nejustificat și nemotivat din 22.04.2019 ora 16:25 până la 20.06.2019, adică 59 de

zile, iar în stare de arest la domiciliu din 20.06.2019 și până la 11.10.2019, adică 3

luni și 21 zile, 101 zile.

În total, 59 zile arest și 101 zile arest la domiciliu, deci 160 zile de arest și

arest la domiciliu, legal dar total nejustificat.

În perioada arestării sale, inclusiv la domiciliu, nu a cunoscut despre soarta

copilului minor aflat la întreținerea s-a, care a rămas să locuiască singur în

apartament, fapt despre ce a fost vehement preîntâmpinat inițial procurorul, apoi

instanța de judecată, care au rămas indiferenți.

Nemotivarea și nejustificarea măsurilor preventive și reținerii se confirmă și

prin faptul că reclamantul a fost recunoscut legal în calitate de bănuit și reținut, în

baza la aceleași argumente identice, în temeiul cărora a și fost intentată urmărirea

penală, apoi învinuirea și acuzarea, apoi pronunțată sentința.

Nici organul de urmărire penală și nici instanța de judecată nu au examinat și

pronunțat într-un termen proxim conform dispozițiilor legale.

Respectiv, acțiunile organului de urmărire penală, apoi a instanței, dar

nefondate, nemotivate și disproporționale, au dus inevitabil la tergiversarea

examinării cauzei penale inițial în faza urmăririi penale, apoi și mai exagerat în

faza examinării în fond, iar ulterior și în instanța de apel.

3

La etapa examinării cauzei în instanța de apel, a decis deja renunțarea la apel,

deoarece, tergiversarea în continuare a examinării cauzei ducea la întinderea

termenului de la care urma să înceapă executarea sentinței și curgerea termenului

de probă acordat de instanță și în final stingerea antecedentului penal în temeiul

art.110 Cod penal, potrivit căruia antecedentul penal se calculează din momentul

rămânerii definitive a sentinței.

Aflarea condamnatului în condițiile termenului de probă prevăzut de art.90

Cod penal în cazul liberării condiționate înainte de termen, plasează condamnatul

într-o situație nefavorabilă și foarte dificilă pentru inculpat și condamnat.

Reclamantul a invocat că a fost influențat psihic, pe perioada arestului, cât și

a derulării urmăririi penale, luând în considerare tergiversarea excesivă a

examinării cauzei.

Din cauza tergiversării examinării cauzei, generată de activitatea insuficientă

a instanțelor de fond și apel, neexaminarea și neluarea în considerație a poziției

motivate a părții apărării referitor la nemotivarea încheierilor de aplicare a

măsurilor preventive, a suferit prejudiciu moral enorm.

Iar mulțimea de cereri și propuneri motivate a părții apărării, doar evidențiază

aportul pozitivi al apărării de a nu tergiversa examinarea cauzei și dimpotrivă,

aportul negativ al instanțelor.

Astfel, prin neexecutarea obligațiunilor prevăzute de lege, statul a adus un

enorm prejudiciu moral, inclusiv prin simplul fapt, că reclamantul ca cetățean a

pierdut siguranța în stabilitatea și bună diligență în vederea asigurării de către

guvernare a executării în tocmai a legilor și altor acte normative.

Instanța de judecată a aplicat legal măsurile preventive, dar total nemotivat și

în final nejustificat și disproporțional.

Anume acest comportament total nemotivat al instanței de judecată ce ține de

măsurile preventive și de neînțeles de fixare a 13 ședințe de judecată, dintre care

doar una lucrativă și necesară, având în vedere că s-a examinat cauza într-o

procedură simplificată de tot, nu era nevoie, arestarea sa, fapt ce doar a dus la

tergiversarea examinării cauzei penale, având în vedere că cel puțin 160 zile arest

și arest la domiciliu a ținut acuzarea și apărarea într-o luptă procesuală inutilă,

provocată de înaintarea demersurilor acuzării de arestare, contestarea vehementă

de apărare și ca consecință sustragerea ambelor părți de la organizarea examinării

cauzei în fond într-o singură ședință de judecată, cu tot cu pronunțarea sentinței.

Recunoașterea reclamantului în calitate de învinuit și condamnat în situația

evidentă a unei bănuieli rezonabile recunoscute necondiționat fără a fi necesar

efectuarea măsurilor procesuale de urmărire penală și de judecare a cauzei

suplimentare și costisitoare și în final examinarea cauzei într-un termen de 2 ani 5

luni și 29 zile cu fixarea doar în prima instanță a 13 ședințe de judecată în situația

în care în final s-a examinat cauza doar în o ședință lucrativă și necesară; măsurile

preventive și reținerea legală, dar nejustificată, nemotivată și disproporțională

aplicate reclamantului, reprezintă o ingerință disproporțională față de scopul

legitim urmărit, pentru că nu au fost necesare și justificate.

Ca consecință, examinarea definitivă a cauzei în termen de 2 ani 5 luni și 29

zile, în loc de 3 luni de zile rezonabile - constituie tergiversarea examinării cauzei

de 10 ori cel puțin.

La fel, prin aplicarea măsurilor preventive arestul nejustificate, iarăși excesiv

4

și nejustificat de mari, i-a fost încălcat nejustificat dreptul la circulație, dreptul la

libertate, dreptul la muncă.

Suferințele fizice, au survenit și ac urmare că a fost deținut nejustificat și

excesiv timp de 59 de zile în condiții degradante în Penitenciarul 13 în condiții

degradante (spațiul extrem de mic în celulă, condițiile de igienă precare, uscatul

hainelor în celulă, instalarea paturilor lângă blocul sanitar etc.)

Reclamantul a susținut că a fost expus suferințelor fizice fiind deținut în

penitenciar nejustificat și excesiv de mult.

Reclamantul a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei penale, încasarea de la bugetul de stat al Republicii

Moldova, a sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de

judecată pentru asistența juridică în sumă de 6500 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17 mai 2022, cererea

de chemare în judecată depusă de Simion Ștefan, a fost respinsă ca fiind nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că perioada efectivă de

examinare a dosarului în Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani a fost de 6 luni, 28

zile: 07.06.2019-03.10.2019 (3 luni, 26 zile); 10.10.2019-25.11.2019 (1 lună, 15

zile); 07.02.2020 - 24.03.2020 (1 lună, 17 zile), și la Curtea de Apel Chișinău (1

an, 2 luni, 12 zile): 18.05.2020 (ulterior stării de urgență) - 16.12.2020 (6 luni, 28

zile); 08.02.2021 -21.09.2021 (7 luni, 13 zile). Total 1 an, 9 luni, 8 zile.

Totodată, ședințele de judecată au fost amânate pentru a asigura prezența

părților.

Instanța a conchis că nu există careva motive de tergiversare a examinării

cauzei, or, însăși respectarea întocmai a procedurii din partea instanțelor de

judecată naționale, cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu

poate fi privită drept tergiversare a examinării cauzei.

La caz, perioada de referință nu depășește limita rezonabilității pentru astfel

de categorii de cauze.

Instanța a ținut cont de complexitatea cauzei, comportamentul părților, de

sarcina lunară a fiecărui judecător din cadrul instanțelor de judecată și de contextul

pandemic perindat pe parcursul examinării cauzei, se atestă că autoritățile

judecătorești au acționat cu bună-credință, cu o suficientă diligență, au întreprins

toate măsurile necesare în vederea examinării și soluționării obiective și sub toate

aspectele a cauzei civile.

Astfel, a oferit părții apărării toate pârghiile legale în vederea exercitării

dreptului la apărare, admițând inclusiv cererea de conexare a celor două cauze

penale, în interesul exclusiv al inculpaților, pentru a adopta o singură sentință de

condamnare.

Conexarea cauzelor a condus la consumarea a noi termene de judecată, dar

aceasta a avut loc, la fel, la cererea părții apărării.

Instanța de fond a reținut că la caz nu se atestă din partea instanțelor

judecătorești acțiuni de tergiversare a termenului rezonabil de judecare a cauzei, o

dată ce participanții procesului au cerut să dispună pe măsură de realizarea

drepturilor lor procedurale, instanța de judecată deținând obligația pozitivă de a nu

împiedica și respectiv de a crea condiții egale pentru toți participanții la proces

pentru realizarea deplină a acestor drepturi, pornind de la respectarea principiului

egalității armelor.

5

Nefiind de acord, cu hotărârea primei instanțe la 18 mai 2022, avocatul

Sergiu Balaban, în interesele apelantului Ștefan Simon, a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 17.05.2022, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond, și emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2022, s-a respins

apelul declarat de Simion Ștefan și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 17 mai 2022.

La 09 decembrie 2022, Simion Ștefan, reprezentat de avocatul Balaban

Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29

septembrie 2022, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii instanței de fond, și emiterea unei noi hotărâri privind admiterea a

acțiunii.

Ca temei de drept al recursului a invocat prevederile art. 432 alin.(2) lit. a) si

c) și alin.(4) Cod de procedură civilă.

În motivare a invocat că, nu este de acord cu soluția instanței de apel, fiind

neîntemeiată și adoptată cu încălcarea normelor de drept material.

Recurentul a susținut că din momentul pornirii urmării penale și până la

emiterea deciziei instanței de apel a durat 2 ani 5 luni și 29 zile, iar acest termen a

cauzei doar în 2 instanțe este unul prea mare. Perioadă în care a fost deținut în

stare de arest legal, dar total nemotivat și absolut inutil.

Pe parcursul derulării procesului a avut un comportament decent, a colaborat

cu acuzarea și instanța de judecată și a acceptat cele mai minime proceduri

judiciare pentru anume examinarea cât mai rapidă și simplă a cauzei.

Tergiversarea examinării cauzei a avut loc prin procedura de deliberare,

pronunțare a hotărârii, publicare pe pagina oficială și în final înmânarea către

condamnat a soluției instanței, procedură ce a durat din 04 martie 2020, când a

avut loc unica ședință lucrativă de examinare a cauzei - și până la 02 iunie 2020,

când a recepționat sentința.

Respectiv, acțiunile nefondate, nemotivate și disproporționale, atât a

organului de urmărire penală cât și a instanței de judecată au dus la tergiversarea

examinării cauzei penale.

Instanțele investite cu judecarea fondului greșit au stabilit că la caz, cauza

penala a fost examinata într-un termen rezonabil.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs reține că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 29 septembrie 2022.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit informației de la fila dosarului 148, instanța de apel a comunicat

recurentul decizia motivată la 29 noiembrie 2022.

Cererea de recurs a fost declarată la 30 decembrie 2022, deci, se încadrează în

termenul prevăzut de art.434 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

6

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 09 ianuarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii (f.d.107).

La 13 ianuarie 2023, Ministerul Justiției a recepționat contra semnătura

corespondența, fapt confirmat prin avizul de recepție (f.d.164).

Până la data examinării referinței, intimatul nu a manifestat opțiunea de a

depune referință.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Referitor la alegațiile invocate în recurs se constată că instanța de apel s-a

pronunțat asupra acestora, dând un răspuns argumentat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

7

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Simion Ștefan,

reprezentat de avocatul Balaban Sergiu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Simion Ștefan, reprezentat de

avocatul Balaban Sergiu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

8