2ra-1531/22 — constatarea incalcarii dreptului la un proces echitabil, a dreptului de a nu fi tras la raspundere contraventionala, repararea prejudiciului material si moral

2ra-1531/22 — constatarea incalcarii dreptului la un proces echitabil, a dreptului de a nu fi tras la raspundere contraventionala, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1531/2022

2-20044334-01-2ra-21102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton)

D E C I Z I E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Oleg Morari, reprezentat de avocatul Vitalie

Malai,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Morari

împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției,

intervenienți accesorii Inspectoratul Național de Securitate Publică și Ministerul

Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil, a

dreptului de a nu fi tras la răspundere contravențională și repararea prejudiciului

moral și material,

împotriva deciziei din 12 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 06 aprilie 2020, Morari Oleg a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției,

intervenienți accesorii Inspectoratul Național de Securitate Publică și Ministerul

Justiției, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil,

a dreptului de a nu fi tras la răspundere contravențională, repararea prejudiciului

moral și material.

În motivarea acțiunii a indicat că la 06.07.2019, ora 17:10, în mun. Chișinău,

ofițerul de patrulare Leca Victor a întocmit procesul - verbal nr. MAI04892584 în

baza pct. 122 (6) din RCC, precum și art. 228 alin. (7) din Codul contravențional.

Prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 21

noiembrie 2019, procesul-verbal menționat a fost anulat, fiind încetat procesul

contravențional din lipsa faptului contravenției cu anularea deciziei de sancționare

din 06.07.2019.

1

A subliniat că, prin întocmirea procesului-verbal i-a fost cauzată daună

materială în mărime de 3000 de lei, achitată avocatului pentru servicii juridice,

conform bonului de plată seria QL nr. 364029.

De asemenea, a notat că s-a cauzat și o daună morală în mărime de 5000 de

lei, manifestată prin sentimente de frustrare, cauzate de caracterul ilegal al

acțiunilor colaboratorului Inspectoratului Național de Patrulare, suferințe continui

din cauza ilegalităților comise în privința reclamantului, prin adoptarea unei decizii

de sancționare ilegală.

A accentuat reclamantul că dauna morală cauzată s-a realizat prin anxietate,

cauzată de incertitudinea creată de angajatul Inspectoratului Național de Patrulare,

din comportamentul căruia a înțeles că ilegalitățile comise, în viziunea acestuia

sunt o normă de drept, suferințe psihice, stres, nervi, griji, afectare sufletească,

oboseală, dificultăți, demoralizare, descurajare, limitare materială.

A menționat reclamantul că pentru alte situații, distincte de cele indicate în

art. 3 din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 nu este aplicabilă, iar cu trimitere la

propoziția a doua din alin. (1) art. 13 al Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545-XIII din 25.02.1998, a punctat

că prejudiciul material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor

contravenționale de către alte organe decît instanța de judecată se repară de către

aceste organe.

Astfel, în temeiul Legii cu privire la activitatea poliției și statutului polițistului

nr.320/2012, art. 384 alin. (2) din Codul contravențional, art. 9 din Codul civil,

art.21, 53 a Constituției, art. 4, 5, 7, 94, 96 din Codul de procedură civilă, a

solicitat reclamantul constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil de a nu

fi tras ilegal la răspundere contravențională, prezumția nevinovăției prin tragerea la

răspundere contravențională și aplicarea ilegală a sancțiunii administrative, și

încasarea în mod solidar de la Inspectoratul General al Poliției și Ministerul

Afacerilor Interne a sumei de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 3000 de lei

cu titlu de prejudiciu material pentru asistență juridică acordată în procedura

contravențională.

Prin hotărârea din 19 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Morari Oleg împotriva

Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției, intervenienți

accesorii Inspectoratul Național de Securitate Publică și Ministerul Justiției cu

privire la constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil, a dreptului de a nu

fi tras la răspundere contravențională și repararea prejudiciului moral și material,

ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 12 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de apelul declarat de Morari Oleg, reprezentat de avocatul Malai Vitalie,

cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2021.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că Ministerul Afacerilor

Interne și Inspectoratul General al Poliției nu sunt pârâții corespunzători în cadrul

acțiunii depuse de către reclamantul Morari Oleg, temei pentru care instanța de

fond just a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

La 10 octombrie 2022, Morari Oleg, reprezentat de avocatul Malai Vitalie a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

2

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei instanțe, cu

pronunțarea unei decizii noi privind admiterea acțiunii (f.d. 165-167).

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel.

Suplimentar a indicat că, inversând calitățile personalităților juridice,

instanțele inferioare ilegal au respins o acțiune în justiție încălcând un drept

elimentar al recurentului de a fi compensate financiar ilegalitățile comise de

intimați prin prepușii săi, ilegalități care au fost confirmate prin act judecătoresc

irevocabil.

Este notoriu faptul că subdiviziunile Inspectoratului de Poliție nu au buget

propriu și nici nu sunt structuri comerciale ce-și pot asigura propriile încasări și/sau

profituri astfel fiind un buget unic al Ministerului Afacerilor Interne prin

Inspectoratul General de Poliție intimați solidari la caz, instanțele inferioare ilegal

au soluționat fondul cauzei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 12 mai

2022.

La 23 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice a fost expediată în

adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 162).

Astfel, Colegiul constată că, recursul depus de Morari Oleg, reprezentat de

avocatul Malai Vitalie la 10 octombrie 2022, se consideră depus în termenul

stabilit de lege.

La 25 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 170).

La 14 noiembrie 2022, reprezentantul Inspectoratului General al Poliției și

Inspectoratului Național de Securitate Publică a depus referință pe marginea

recursului declarat, solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil (f.d.177-

183).

La 16 noiembrie 2022, Ministerului Afacerilor Interne a depus referință pe

marginea recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat

(f.d. 187-195).

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

3

Prin încheierea din 21 decembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Morari Oleg, reprezentat de avocatul Malai Vitalie, a fost considerat

admisibil.

În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Verificând decizia din 12 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, pe baza

materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile, Colegiul lărgit

constată că la caz se impune necesitatea admiterii recursului, cu casarea integrală a

deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost

încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod

eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit alin. (4), săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Colegiul lărgit atestă că prin prezenta acțiune civilă, Morari Oleg în temeiul

Legii cu privire la activitatea poliției și statutului polițistului nr.320/2012, art. 384

alin. (2) din Codul contravențional, art. 9 din Codul civil, art. 21, art. 53 din

Constituție, art. art. 4, 5, 7, 94, 96 din Codul de procedură civilă, a solicitat

constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil de a nu fi tras ilegal la

răspundere contravențională, prezumția nevinovăției prin tragerea la răspundere

contravențională și aplicarea ilegală a sancțiunii administrative, și încasarea în mod

solidar de la Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Afacerilor Interne a

4

sumei de 5 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 3 000 de lei cu titlu de

prejudiciu material pentru asistență juridică acordată în procedura

contravențională.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru judecând cauza în fond, prin hotărârea din

19 iulie 2021 a respins cererea de chemare în judecată depusă de Morari Oleg

împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratului General al Poliției,

intervenienți accesorii Inspectoratul Național de Securitate Publică și Ministerul

Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil, a

dreptului de a nu fi tras la răspundere contravențională și repararea prejudiciului

moral și material, ca fiind neîntemeiată.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 12 mai 2022 a respins apelul

declarat de apelul declarat de Morari Oleg, reprezentat de avocatul Malai Vitalie,

cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 iulie 2021.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au reținut că acțiunea

civilă intentată de către Morari Oleg a fost înaintată împotriva unui pârât

necorespunzător, din acest motiv fiind respinsă ca neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând materialele anexate la dosar, în raport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că concluziile instanțelor

ierarhic inferioare sunt greșite.

În conformitate cu art. 384 alin. (2) lit. u) din Codul contravențional, persoana

în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are dreptul să ceară și să

primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau inacțiunile ilicite

ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze cauza

contravențională.

Din sensul normei de drept citate rezultă că persoana în privința căreia a fost

pornit proces contravențional are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate de

agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Național de Patrulare prin

sancționarea ilicită cu amendă contravențională, însă din contul bugetului

instituției care are personalitate juridică și poate fi subiect al raportului obligațional

de răspundere pentru prejudiciul cauzat, în condițiile enunțate supra.

Așa fiind, conform art. 1 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, prezenta lege constituie

actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite

comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești.

În conformitate cu art. 2 din aceiași Lege, prin acțiuni ilicite se înțelege

acțiuni sau inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la

contravenții, ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care

exclud vinovăția acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea

principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la

răspundere și nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de

răspundere din organul de urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate

prin încălcarea intenționată a normelor procedurale și materiale în timpul

procedurii penale sau contravenționale (infracțiuni).

5

Conform art. 3 alin. (1) din aceiași Lege, în conformitate cu prevederile

prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice

sau juridice în urma: a) reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub

formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau țara, tragerii ilegale la

răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii

ilegale la muncă neremunerată în folosul comunității; c) efectuării ilegale, în cazul

urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale

sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum

și în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice

sau juridice; d) supunerii ilegale la arest contravențional, reținerii contravenționale

ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de către instanța de

judecată; e) efectuării măsurilor speciale de investigații cu încălcarea prevederilor

legislației; f) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a

banilor, a ștampilelor, precum și în urma blocării conturilor bancare.

În temeiul art. 13 alin. (1), (2) din Legea menționată mai sus, repararea

prejudiciului specificat la art. 7 lit. a), c) - g) și în capitolul III se efectuează din

contul bugetului de stat, iar în cazul când prejudiciul a fost cauzat de organul de

urmărire penală întreținut din bugetul local - din contul acestui buget. Prejudiciul

material și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către

alte organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe. Amenzile se

restituie de la buget, din fondul în care acestea au fost virate sau de către organul

care a beneficiat de aceste sume.

Deci, sensul normelor de drept citate rezultă indubitabil că persoana în

privința căreia a fost pornit procesul contravențional are dreptul la repararea

prejudiciilor cauzate de agentul constatator din cadrul Inspectoratului Național de

Patrulare prin sancționarea ilicită cu amendă contravențională, însă din contul

bugetului instituției care are personalitate juridică și poate fi subiect al raportului

obligațional de răspundere pentru prejudiciul cauzat, în condițiile enunțate supra.

În acest context, Colegiul lărgit reține că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr.

320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului,

Inspectoratul General al Poliției reprezintă unitatea centrală de administrare și

control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu competență pe tot teritoriul

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 14 din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire

la activitatea Poliției și statutul polițistului, în vederea îndeplinirii atribuțiilor

specifice Poliției, prin ordinul ministrului afacerilor interne, la propunerea șefului

Inspectoratului General al Poliției, se înființează subdiviziuni specializate.

Subdiviziunile specializate sunt unități ale Poliției de competență teritorială

generală, subordonate Inspectoratului General al Poliției, care pot crea servicii

publice desconcentrate și se instituie conform specificului unor sectoare și direcții

concrete de activitate. Prin ordinul ministrului afacerilor interne se înființează

subdiviziunea specializată a Poliției, care va avea calitatea de organ de urmărire

penală. Structura și regulamentele de activitate a subdiviziunilor specializate se

aprobă de către ministrul afacerilor interne.

Conform art. 3 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 547 din 12 noiembrie 2019, Inspectoratul General este

6

persoană juridică cu competentă pe întreg teritoriul Republicii Moldova, cu sediul

în mun. Chișinău, dispune de ștampilă cu imaginea Stemei de Stat și denumirea sa

în limba de stat, precum și de cont trezorerial și alte atribute specifice, în modul

stabilit. Conform art. 15-17 din regulament, Inspectoratul are în subordinea sa: 1)

subdiviziuni specializate; 2) subdiviziuni teritoriale. În vederea îndeplinirii

atribuțiilor specifice Poliției, la propunerea șefului Inspectoratului, prin ordin al

ministrului afacerilor interne, se înființează subdiviziuni specializate, inclusiv

subdiviziunea care va avea calitatea de organ de urmărire penală. Subdiviziunile

specializate reprezintă entități ale Poliției de competență teritorială generală, cu sau

fără personalitate juridică, aflate în subordinea Inspectoratului.

În corespundere cu art. 7 din Regulamentul cu privire la supravegherea

tehnică exercitată de Inspectoratul Național de Securitate Publică, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 415 din 8 aprilie 2003, Inspectoratul Național de

Securitate Publică îndeplinește funcțiile de control de stat, dirijare, alte obligațiuni

de serviciu ce țin de supravegherea tehnică prevăzute în actele normative în

vigoare. Astfel, Inspectoratul Național de Securitate Publică, fiind o subdiviziune a

Inspectoratului General al Poliției, nu poate fi desinestătător subiect în raportul

obligațional de răspundere civilă, această obligație fiind atribuită prin lege unității

centrale de administrare și control a Poliției, cu statut de persoană juridică și cu

competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

Reieșind din analiza circumstanțelor de fapt și de drept enunțate, instanța de

recurs constată că acțiunea a fost îndreptată către pârâtul corespunzător, la caz

Inspectoratul General al Poliției, prin urmare instanțele ierarhic inferioare greșit și-

au motivat concluziile asupra netemeiniciei acțiunii prin prisma necorespunderii

pârâtului corespunzător.

Din aceste motive recursul necesită să fie admis, decizia din 12 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău casată integral cu trimiterea prezentei cauze civilă spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții reale participanților la proces pentru realizarea drepturilor sale și

judecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate

circumstanțele reale și esențiale ale cauzei.

De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă claritate motivele

pentru care acceptă sau respinge probele prezentate de către participanții la proces,

dându-le o apreciere corespunzătoare, precum și să se expună asupra tuturor

argumentelor și cerințelor formulate de către toți participanții la proces.

În conformitate cu prevederile art. art. 442, 444, 445 alin. (1) lit. c) și alin. (3)

din Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Oleg Morari, reprezentat de avocatul

Vitalie Malai.

Se casează decizia din 12 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Morari

împotriva Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul General al Poliției,

7

intervenienți accesorii Inspectoratul Național de Securitate Publică și Ministerul

Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil, a

dreptului de a nu fi tras la răspundere contravențională și repararea prejudiciului

moral și material, cu restituirea cauzei la rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

Victor Burduh

8