2ra-402/21 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

2ra-402/21 — repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-402/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: A. Miron

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

10 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Inspectoratului de

Poliție Centru a Direcției de poliție a municipiului Chișinău a Inspectoratului General

al Poliției, Mariana Onila,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg

Barabanov împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Inspectoratului

General al Poliției al Ministerului Afacerilor interne al Republicii Moldova,

Inspectoratului de Poliție Centru a Direcției de poliție a municipiului Chișinău a

Inspectoratului General al Poliției, Consiliului municipal Chișinău, intervenient

accesoriu Agentul constatator din cadrul Secției securitate publică a Inspectoratul de

Poliție Centru a Direcției de poliție a municipiului Chișinău a Inspectoratului General

al Poliției, Ion Axente, cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat

prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 iunie 2019, Oleg Barabanov s-a adresat cu cerere de chemare în judecată,

concretizată ulterior, împotriva Ministerului Justiției, Inspectoratului General de

Poliție, Inspectoratului de Poliție Centru a Direcției de poliție a mun. Chișinău și

Consiliul municipal Chișinău, solicitând încasarea în mod solidar, cu titlu de prejudiciu

material, a sumei de 7900 lei, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 10 000 lei și

compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, locuiește

într-un apartament din casa de locuit situată pe str. Armenească, 43, mun. Chișinău.

Recent, alături de casa unde locuiește, de către membrii ACC nr. 55/319, a fost edificat

un bloc locativ nou cu nr.58, str. 31 August 1989, mun. Chișinău.

Ambele blocuri locative au doar o singură cale de acces din direcția str. 31 August,

1989.

În anul 2015 membrii ACC nr. 55/319 au instalat o poartă la intrarea comună, care

este dotată cu un sistem automatizat de închidere și lacăt cu cod electronic. La

instalarea acestei porți membrii ACC nr. 55/319 nu au solicitat acordul reclamantului.

1

De către ACC nr.55/319, reclamantului nu i-a fost eliberată cheie de

deschidere/închidere a porții din motiv că, nu a achitat suma de 2 400 lei.

Totodată, poarta respectivă a fost dotată cu un buton de deschidere manuală, de

care se foloseau locatarii blocului locativ de pe str. Armenească, 43, inclusiv și

reclamantul.

Deoarece reclamantul nu a achitat suma de 2 400 lei, de către administrația ACC

nr.55/319 a fost demontat butonul de deschidere/închidere automatizată a porții.

Între timp, reclamantul de mai multe ori a fost amenințat personal de către

membrul ACC nr.55/319 Radu Savin, inclusiv prin intermediul telefonului, cu răfuiala

fizică pentru faptul că nu achită bani pentru poarta comună.

La 3 octombrie 2015 reclamantul a avut necesitatea de a transporta cu automobilul

personal aproximativ 100 kg de produse agricole spre blocul locativ de pe str.

Armenească, 43, mun. Chișinău unde locuiește și are viză de domiciliu.

Deoarece butonul de deschidere/închidere manuală a porții a fost demontat, iar o

altă cale de acces la domiciliu reclamantul nu a avut, a fost nevoit să demonteze de la

poartă 2 șurupuri și 2 piulițe, ca să poată deschide poarta și să intre cu automobilul în

curtea casei de locuit, ca să-și aducă acasă produsele agricole.

Aproximativ la 3 octombrie 2015 ora 19.30, acasă la reclamant s-a prezentat Savin

Radu - membrul ACC 55/319, care folosind forța fizică l-a maltratat pe Oleg

Barabanov, fracturându-i coasta nr. IX fără deplasare pe stânga din motivul că a

demontat piulițele și șurupurile.

Conform Raportului de constatare medico-legală nr. 4923 din 5 octombrie 2015,

reclamantului i-au fost cauzate leziuni corporale, care se califică ca vătămare corporală

„medie”. Urmare acesteia, a depus o plângere la poliție prin intermediul rețelei

telefonice.

La 7 octombrie 2015, reclamantul a fost citat la agentul constatator, unde i-au fost

întocmite două procese-verbale contravenționale și sancționat cu amendă.

Prin primul proces-verbal cu privire la contravenție nr.7970058340077484 din 7

octombrie 2015 reclamantul a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției

prevăzute de art. 104 din Codul contravențional, adică distrugerea sau deteriorarea

intenționată a averii străine și în baza deciziei din aceiași zi a fost sancționat

contravențional cu amendă în mărime de 1 200 lei (60 u.c.).

Prin al doilea proces-verbal cu privire la contravenție a fost recunoscut vinovat de

comiterea contravenției prevăzute de art. 354 din Codul contravențional, adică

huliganismul nu prea grav și prin decizia din aceiași dată a fost sancționat

contravențional cu amendă în mărime de 1000 lei (50 u.c.).

A menționat că pentru prima sancțiune contravențională a achitat amenda în sumă

de 600 lei, iar pentru a doua 500 lei, în termen de 72 de ore. În total, a achitat amenda

în sumă totală de 1 100 lei.

La 8 octombrie 2015, reclamantul a depus o plângere la poliție, prin care a solicitat

pornirea urmăririi penale în privința lui Radu Savin pentru faptul că a fost maltratat și

i s-a cauzat vătămări corporale medii. Urmare acestei plângeri, a fost pornită cauza

penală nr.2015012267 în baza elementelor componenței de infracțiune prevăzută de

art.152 alin.(1) din Codul penal.

Totodată, considerând ilegale procesele-verbale și deciziile de sancționare din 7

octombrie 2015, Oleg Barabanov le-a contestat în judecată.

2

Pentru a contesta aceste procese-verbale și deciziile de sancționare în judecată,

reclamantul a încheiat contract de asistență juridică cu avocatul Petru Coșleț, prin care

s-a convenit că pentru apărarea intereselor în cauzele contravenționale, reclamantul

achită avocatului 5 000 lei, iar pentru fiecare ședință de judecată achită suplimentar

încă câte 300 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 5 aprilie 2016 a fost anulat

procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI nr. 03074826 din 7 octombrie

2015 și decizia de sancționare.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 mai 2016 a fost anulat

procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI nr. 074827 din 7 octombrie 2015

și decizia de sancționare.

Hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 mai 2016 a devenit definitivă

și irevocabilă la data de 15 iunie 2016.

În perioada 10 octombrie 2015 și până la 30 mai 2016 au avut loc 6 ședințe de

judecată.

Conform bonului de plată nr.798001 din 13 octombrie 2015 reclamantul a achitat

avocatului 5 000 lei, iar conform bonului de plată nr. 798018 din 16 aprilie 2016 a

achitat avocatului 1 800 lei. În total 6 800 lei.

A relatat că prin ordonanța procurorului în Procuratura municipiului Chișinău,

Oficiul Centru, Olesea Botezatu din 29 noiembrie 2018, Savin Radu a fost recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.157 din Codul penal.

Iar, prin ordonanța procurorului din 30 noiembrie 2018 a fost încetată urmărirea

penală în privința lui Savin Radu și clasat procesul penal în conformitate cu prevederile

art.275 pct.4), în legătură cu faptul că a intervenit termenul de prescripție de tragere la

răspundere penală.

Reclamantul consideră că de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției, urmează să se încasa în beneficiul lui, cu titlu de prejudiciu material suma de

7 900 lei, care constă din cheltuielile de asistență juridică suportate în cadrul examinării

cauzelor contravenționale, și amenda achitată în sumă de 1 100 lei.

În acest context a notat că, conform art.1 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, prezenta lege constituie

actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de răspundere

patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite comise în

procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de procuratură și

de instanțele judecătorești.

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a invocat prevederile

art.(2), (3) alin. (1) lit. d), (6) lit. a), (7) lit. d), e) din Legea nr.1545.

Deoarece a fost suspus ilicit amenzii contravenționale în sumă de 1 100 lei, iar

pentru asistența juridică în cadrul examinării cauzelor contravenționale a suportat

cheltuieli în mărime de 6 800 lei, consideră că, instanța de judecată urmează să încaseze

de la stat sumele respective cu titlu de prejudiciul material în sumă totală de 7 900 lei.

Articolul 11 al Legii nr. 1545 statuează că, mărimea compensației pentru

repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de

prezenta lege. Mărimea concretă a compensației se determină luîndu-se în considerare:

a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvîrșire a fost învinuită persoana respectivă; b)

3

caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în

societate informația despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și

durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; e) natura dreptului personal

lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și

gradul suferințelor psihice; g) măsura în care compensația bănească poate atenua

suferințele fizice și psihice cauzate.

Totodată, consideră că instanța de judecată este în drept să încaseze de la stat suma

de 10000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat, pentru atragerea ilegală la răspunderea

contravențională.

În susținerea argumentului dat, reclamantul a indicat că, deși a fost ilegal maltratat

de către Savin Radu, care i-a cauzat vătămări corporale medii, agentul constatator, în

loc să întreprindă măsurile corespunzătoare de a atrage la răspundere penală pe Radu

Savin, ilegal a întocmit procese-verbale contravenționale și decizii de sancționare în

privința sa.

Iar, sancționarea contravențională ilegală aplicată, i-a cauzat suferințe psihice

enorme, deoarece vecinii, cunoscuții, colegii de serviciu au concluzionat pentru sine,

că reclamantul a săvârșit careva acțiuni ilegale, deși în realitate a fost o victimă, cum

în urma a acțiunilor ilegale a lui Radu Savin, atât și ale agentului constatator.

Prin încheierea protocolară din 3 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a admis demersul reprezentantului pârâtului IGP – Mariana Onila și s-a atras

în proces, în calitate de intervenient accesoriu, agentul constatator din cadrul Secției

securitate publică a IP Centru a DP mun. Chișinău – Axente Ion.

Prin hotărârea din 7 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de

chemare în judecată depusă de Barabanov Oleg împotriva Ministerului Justiției,

Inspectoratul General de Poliție, Inspectoratul de Poliție Centru, Consiliul municipal

Chișinău privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite

ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecătorești, a

fost respinsă ca neîntemeiată.

La 14 iulie 2020, avocatul Petru Coșleț, în intersele lui Oleg Barabanov a declarat

apel împotriva hotărârii, solicitând admiterea apelului, casarea ei și emiterea unei

hotărâri noi de admitere a acțiunii integral.

Prin decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de avocatul Petru Coșleț în intersele lui Oleg Barabanov.

S-a casat integral hotărârea din 7 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și s-a emite o hotărâre nouă prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Barabanov.

S-a încasat de la Inspectoratul de Poliție Centru mun. Chișinău în beneficiul lui

Oleg Barabanov, cu titlu de prejudiciu material, suma de 1 100 lei pentru achitarea

amenzii, suma de 6 800 lei cheltuieli pentru asistența juridică în cadrul examinării

cauzei contravenționale și cu titlu de prejudiciu moral, suma de 1 000 lei.

În rest acțiunea s-a respins, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției, cu referire la prevederile art. 383 alin. (3) și art.441 alin. (1)

din Codul contravențional, instanța de apel a conchis că Oleg Barabanov dispune de

dreptul de a solicita repararea prejudiciului suportat în cadrul proceselor

contravenționale, or, acesta, prin hotărârile Judecătoriei Centru mun. Chișinău

4

nr.5r735/15 din 5 aprilie 2016, irevocabilă la 20 aprilie 2016 și hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău nr.5r-734/15 din 30 mai 2016, irevocabilă la 14 iunie 2016, a

fost repus în drepturi.

A menționat că prin prisma art. 3 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998,

este reparabil prejudiciul material și moral cauzat în urma tragerii ilegale la răspundere

contravențională, iar, în privința lui Oleg Barabanov au fost întocmite procese-verbale

și decizii de sancționare cu privire la contravenție, însă prin hotărârile instanțelor de

judecată procesele-verbale și deciziile de sancționare au fost declarate nule cu încetarea

procesului contravențional, în legătură cu nulitatea procesului-verbal cu privire la

contravenție.

La 22 ianuarie 2021, reprezentantul Inspectoratului de Poliție Centru a Direcției

de poliție a mun. Chișinău a Inspectoratului General al Poliției, Mariana Onila a

declarat recurs împotriva deciziei din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei și menținerea hotărârii.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentului a invocat drept temeiuri de

casare sau modificare a deciziei că normele de drept material sau normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat și că circumstanțe importante pentru

soluționarea cauzei nu au fost constatate sau elucidate pe deplin.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Colegiul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 15 decembrie 2020 (vol. I, f.d. 229) iar cererea de

recurs a fost depusă la 22 ianuarie 2021, în termen.

Din acest considerent, Colegiul consideră că recursul din 31 decembrie 2020 este

declarat în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

La 3 februarie 2021 în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de recurs

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la recurs. Însă, până

la data examinării admisibilității recursului, aceștia nu au depus referință prin care să-

și exprime poziția cu privire la recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

5

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

6

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

reprezentantul Inspectoratului de Poliție Centru a Direcției de poliție a mun. Chișinău

a Inspectoratului General al Poliției, Mariana Onila nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare,

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de reprezentantul Inspectoratului de

Poliție Centru a Direcției de poliție a municipiului Chișinău a Inspectoratului General

al Poliției, Mariana Onila.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

7