2ra-1689/22 — incasarea datoriei

2ra-1689/22 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-1689/2022

2-17184172-01-2ra-01122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (S. Clima)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Pruteanu, Iu. Cotruță, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

01 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Aliona Miron

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Vlaxer”,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Ozturk Maria împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Vlaxer”, Cebotari Ivan

și Chitoroagă Nicanor privind încasarea datoriei și,

acțiunea reconvențională depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Vlaxer” împotriva Mariei Ozturk, Ozturk Hakan, intervenienți accesorii Cebotari

Ivan și Chitoroagă Nicanor privind constatarea faptului rezilierii actelor juridice,

repunerea părților în poziția inițială și rectificarea înscrierilor în registrul bunurilor

imobile,

împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 21 iulie 2017, Maria Ozturk a depus cerere de chemare în judecată, ulterior

concretizată, împotriva SRL „Vlaxer”, Ivan Cebotari și Nicanor Chitoroagă prin

care a solicitat încasarea datoriei, a penalității, dobânzii de întârziere pentru

perioada 01 iunie 2017 - 21 decembrie 2017, a taxei de stat și a cheltuielilor de

asistență juridică.

În motivarea acțiunii a indicat că la 07 februarie 2017, Maria Ozturk și SRL

„Vlaxer”, Ivan Cebotari și Nicanor Chitoroagă au încheiat un contract de împrumut

în baza căruia Maria Ozturk a acordat debitorilor solidari SRL „Vlaxer”, Ivan

Cebotari și Nicanor Chitoroagă împrumutul în sumă de 68 850 de euro, iar ultimii

și-au asumat obligația de a restitui o parte din suma împrumutată și anume 14 350

de euro până la data de 31 mai 2017, iar restul sumei împrumutate în mărime de 54

500 de euro până la data de 30 septembrie 2017.

La scadența primei tranșe, debitorii au început să inventeze diferite scuze

pentru a se eschiva de la plata împrumutului, făcând promisiuni, la 10 iulie 2017

semnând o scrisoare de garanție prin care au recunoscut contractul de împrumut și

suma datoriei în mărime de 68 850 de euro, asigurând achitarea primei rate în sumă

1

de 20 000 de euro până la 30 iulie 2017.

Reclamanta a notat că, scrisoarea de garanție reprezintă poziția unilaterală a

debitorilor, respectiv consideră oportună executarea prevederilor contractuale cu

referire la achitarea primei rate în mărime de 14 350 de euro până la 31 mai 2017,

iar diferența dintre suma de 20 000 de euro și suma de 14 350 de euro urmând a fi

a achitată până la 30 iulie 2017, conform obligației asumate în scrisoarea de

garanție.

Prin neexecutarea obligațiilor legale pârâții i-au cauzat un prejudiciu material

direct, respectiv urmează să-i fie achitată penalitatea stabilită la pct.3.1 din

contract, în mărime de 2 152,50 de euro și dobânda de întârziere conform art. 619

din Codul civil, în cuantum de 360,90 de euro.

Reclamanta a solicitat încasarea datoriei în sumă de 68 850 euro, a penalității

în sumă de 37 179 de euro, a dobânzii de întârziere pentru perioada 01 iunie 2017 -

21 decembrie 2017 în sumă de 13 241,56 de euro, a taxei de stat în sumă de 25 000

de lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 11 000 de lei

În cadrul examinării cauzei, SRL „Vlaxer” a depus cerere reconvențională

împotriva Mariei Ozturk și Hakan Ozturk, intervenienți accesorii Ivan Cebotari și

Nicanor Chitoroagă, prin care a solicitat, constatarea faptului rezilierii actelor

juridice, repunerea părților în poziția inițială și rectificarea înscrierilor în Registrul

bunurilor imobile.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că la 17 iulie 2017, SRL

„Vlaxer”, în calitate de vânzător, a încheiat cu Maria Ozturk, în calitate de

cumpărător, 10 contracte de vânzare-cumpărare a bunurilor imobile (apartamente),

în temeiul cărora au fost înstrăinate următoarele bunuri imobile:

1) apartamentul nr. 13 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2;

2) apartamentul nr. 4 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxxx,

cu suprafața totală de 22,0 m2;

3) apartamentul nr. 11 m/B (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2;

4) apartamentul nr. 5 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2;

5) apartamentul nr. 14 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxxx,

cu suprafața totală de 22,0 m2;

6) apartamentul nr. 12 m/B (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxxx

cu suprafața totală de 22,0 m2;

7) apartamentul nr. 13 m/B (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2;

8) apartamentul nr.14 m/B (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxxx,

cu suprafața totală de 22,0 m2;

9) apartamentul nr. 3 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2;

10) apartamentul nr. 15 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2.

Reclamantul a relatat că, potrivit pct. 4 din contractele menționate supra,

prețul de vânzare a bunurilor a fost stabilit în sumă de 4 000 de euro pentru fiecare

apartament în parte, ceea ce constituie în total echivalentul a 82 885,60 de lei.

2

Pârâta nu și-a onorat obligațiile contractuale de plată a prețului apartamentelor

în sumă totală de 40 000 de euro, fapt ce se probează prin extrasul din contul

bancar curent al SRL „Vlaxer”, eliberat la data de 24 august 2017 de către BC

„ProCreditBank” SA. Astfel, a expediat pârâtei o somație, prin care a solicitat

onorarea obligațiilor de plată, stabilind în acest sens un termen de 07 zile din

momentul recepționării somației. Totodată, pârâta a fost informată despre pierderea

interesului în executarea contractelor din partea ultimei peste termenul propus și a

pus-o în cunoștință de cauză despre rezilierea acestora după expirarea termenului

de 07 zile din data recepționării somației. Somația respectivă, fiind recepționată de

către pârâtă la data de 01 septembrie 2017 prin intermediul avocatului acesteia, a

fost lăsată fără răspuns, contractele de vânzare-cumpărare fiind astfel neexecutate

de către cumpărător în ceea ce privește achitarea prețului bunurilor imobile.

Reclamantul a declarat că luând în considerare expirarea termenului de

executare propus și neexecutarea obligației de plată a prețului din partea

debitorului, Maria Ozturk, contractele de vânzare-cumpărare încheiate la 17 iulie

2017 au fost reziliate de drept începând cu data de 09 septembrie 2017, pe motiv

de pierdere a interesului din partea SRL „Vlaxer”. Odată fiind reziliate contractele,

părțile contractante urmau a fi repuse în poziția inițială, în sensul trecerii dreptului

de proprietate asupra bunurilor imobile de la Maria Ozturk către SRL „Vlaxer”, cu

înregistrarea acestuia în Registrul bunurilor imobile.

Cu referire la acțiunea inițială reclamantul a menționat că, la 07 februarie

2017, între Maria Ozturk, în calitate de creditor și SRL „Vlaxer”, Cebotari Ivan și

Chitoroagă Nicanor, în calitate de debitori a fost încheiat fictiv un contract de

împrumut a sumei de 68 850 de euro or, în realitate suma respectivă nu a fost

expediată SRL „Vlaxer” (fapt confirmat prin același extras din cont bancar curent

eliberat la 24 august 2017 de către BC „ProCreditBank” S.A.) și nici pârâților

Cebotari Ivan și Chitoroagă Nicanor. Respectivul contract a fost încheiat fără

scopul să producă efecte juridice, dar de a crea aparența investirii de către Maria

Ozturk a capitalului în afaceri.

A afirmat reclamantul că reieșind din spusele lui Chitoroagă Nicanor, Maria

Ozturk este fiica acestuia, care avea probleme de familie legate de cheltuielile

iraționale a unor sume bănești, iar pentru a evita conflictul familial, aceasta l-a

rugat pe tatăl său Chitoroagă Nicanor să semneze din numele său și al SRL

„Vlaxer” contractul de împrumut din 07 februarie 2017 și declarația din 18 iulie

2017, fiind rugat să participe și Cebotari Ivan, prin semnarea contractului fictiv de

împrumut din 07 februarie 2017 și a declarației fictive de garanție din 18 iulie 2017

de executare a acestuia și a scrisorii de garanție din 10 iulie 2017.

A mai invocat reclamantul nulitatea actelor juridice menționate (contractul

fictiv de împrumut din 07 februarie 2017, declarația fictivă de garanție din 18 iulie

2017 a executării contractului de împrumut din 07 februarie 2017, scrisoarea

fictivă de garanție din 10 iulie 2017), însă nu a înaintat astfel de cerințe prin

cererea reconvențională.

SRL „Vlaxer” a solicitat constatarea faptului rezilierii contractelor de

vânzare-cumpărare din 17 iulie 2017, începând cu data de 09 septembrie 2017,

repunerea părților în poziție inițială, rectificarea înscrierilor în registrul bunurilor

imobile, prin intabularea dreptului de proprietate a SRL „Vlaxer” asupra bunurilor

ce formează obiectul contractelor reziliate și compensarea cheltuielilor de judecată.

3

Prin hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Ozturk Maria

împotriva SRL „Vlaxer”, Cebotari Ivan și Chitoroagă Nicanor.

S-a încasat în mod solidar de la SRL „Vlaxer”, Cebotari Ivan și Chitoroagă

Nicanor în beneficiul Mariei Ozturk datoria în mărime de 68 850 de euro,

penalitatea în mărime de 37 179 de euro, dobânda de întârziere în mărime de 13

241,56 de euro, convertiți în valută națională potrivit cursului oficial stabilit de

Banca Națională a Moldovei la momentul executării hotărârii.

S-a încasat în mod solidar de la SRL „Vlaxer”, Cebotari Ivan și Chitoroagă

Nicanor în beneficiul Mariei Ozturk cheltuielile de achitare a taxei de stat în sumă

de 25 000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 11 000 de lei.

Acțiunea reconvențională a fost respinsă, ca neîntemeiată.

S-a declarat din oficiu nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare

din 17 iulie 2017 a bunurilor imobile după cum urmează:

1) apartamentul nr. 13 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2;

2) apartamentul nr. 4 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,0 m2;

3) apartamentul nr. 11 m/B (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2;

4) apartamentul nr. 5 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2;

5) apartamentul nr. 14 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,0 m2;

6) apartamentul nr. 12 m/B (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx

cu suprafața totală de 22,0 m2;

7) apartamentul nr. 13 m/B (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2;

8) apartamentul nr.14 m/B (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,0 m2;

9) apartamentul nr. 3 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun. xxxx,

cu suprafața totală de 22,2 m2;

10) apartamentul nr. 15 m/A (bun viitor), cu nr. cadastral xxxx din mun.

xxxxx, cu suprafața totală de 22,2 m2, cu repunerea părților în poziția inițială.

La 14 ianuarie 2019, Maria Ozturk a declarat apel împotriva hotărârii din 21

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea

acesteia în partea declarării din oficiu a nulității absolute a contractelor de vânzare-

cumpărare, în rest hotărârea primei instanțe să fie menținută fără modificări.

Prin decizia din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Maria Ozturk și s-a menținut hotărârea din 21 decembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Prin decizia de 09 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Maria Ozturk, reprezentată de avocatul Alexandru Vasilachi, a

fost casată decizia din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

de apel depusă de Maria Ozturk, reprezentată de avocatul Alexandru Vasilachi,

4

casată parțial hotărârea din 21 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, în partea declarării din oficiu a nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare din 17 iulie 2017 a bunurilor imobile din mun. xxxx, 10 la

număr.

În rest, a fost menținută fără modificări hotărârea din 21 decembrie 2018, a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că instanța de fond greșit a

concluzionat în sensul declarării din oficiu a nulității absolute a contractelor de

vânzare-cumpărare a bunurilor imobile din 17 iulie 2017, în cazul în care la

încheierea acestor contracte declarate nule au fost respectate condițiile de

valabilitate prevăzute de lege. Prin urmare, contractele de vânzare-cumpărare din

17 iulie 2017 cu nr.13m/A, 4m/A, 11m/B, 5m/A, 14m/A, 12m/B, 13m/B, 14m/B,

3m/A, 15m/A, au fost încheiate în conformitate cu prevederile art.195 din Codul

civil (în vigoare până la 01 martie 2019), care statuează că actul juridic civil este

manifestarea de către persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea,

modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

Respectiv, semnarea de către SRL „Vlaxer” a contractelor de vânzare

cumpărare din 17 iulie 2017 denotă exteriorizarea de către aceasta a voinței și al

consimțământului de acceptare a acestora, accept ce nu poate fi interpretat în

detrimentul apelantei Ozturk (Chitoroagă) Maria, în condițiile în care apelanta nu a

impus semnarea contractelor de vânzare-cumpărare de către intimată,

consimțământul acesteia fiind indubitabil la data semnării acestora.

Curtea de Apel Chișinău a notat că, aceste contracte au fost semnate de către

SRL „Vlaxer” și Maria Ozturk în prezența notarului public Angela Timofti, care

le-a explicat conținutul art. art. 753, 764, 765, 783 din Codul civil (în vigoare până

la 01 martie 2019), art.50 și 51 din Legea cu privire la notariat nr. 1453 din 08

noiembrie 2002. Astfel, fiind evident că intimații au primit banii acordați în baza

contractului de împrumut, au garantat repetate ori restituirea acestora, însă odată cu

depunerea acțiunii aceștia au inventat istoria cu nerecepționarea banilor și

transmiterea apartamentelor ca garanție pentru a tergiversa executarea obligațiilor

asumate, iar instanța de fond fără a intra în esența problemei la aspectul dat, a

dispus eronat din oficiu nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare deși

acestea sunt perfect legale și executate de părți.

La 17 octombrie 2022, SRL „Vlaxer”, a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel din 24 mai 2022 prin care a solicitat casarea deciziei instanței de

apel, cu menținerea în vigoare a hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel este ilegală și

pasibilă casării, deoarece la examinarea cauzei și emiterea deciziei au fost încălcate

grav normele dreptului material și procedural, aprecierea probelor de către instanța

de apel fiind arbitrară.

Recurentul a relatat că, decizia instanței de apel este nemotivată, iar

concluziile sunt expuse într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de

convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul

litigiu. Astfel, la adoptarea deciziei instanța de apel într-un mod vădit, neîntemeiat

a admis cererea de apel, casând parțial hotărârea instanței de fond, în acest context

fiind încălcat principiul contradictorialității și accesului liber la justiție manifestat

prin îngrădirea dreptului de probațiune.

5

A mai invocat că, prin decizia contestată a Curții de Apel Chișinău, Ozturk

Maria a încasat de două ori datoria, dobânda de întârziere, penalitatea și

cheltuielile de judecată de la SRL „Vlaxer”, pe marginea contractului de împrumut

din 07 februarie 2017, care de fapt avea 10 apartamente în gaj, iar instanța de apel

i-a lăsat în proprietate și gajul.

A notat că, instanța de fond, la emiterea hotărârii s-a condus în strictă

conformitate de legislația în vigoare, a dat o apreciere obiectivă și justă probelor

administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material

și procedural, în consecință adoptând o hotărâre legală.

La 19 octombrie 2022, 04 noiembrie 2022 și 30 noiembrie 2022, SRL

„Vlaxer”, a depus suplimente la cererea de recurs, prin care a solicitat casarea

deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău și scutirea sau amânarea plății

taxei de stat.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 24 mai

2022, decizia motivată a fost expediată participanților la proces prin intermediul

poștei electronice la data de 23 august 2022 (f.d. 130, vol. 3).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că SRL „Vlaxer”, s-a conformat

prevederilor legale, declarând recurs la 17 octombrie 2022, împotriva deciziei

instanței de apel, în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 01 decembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților copia cererii de recurs depusă de SRL „Vlaxer”, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 177, vol. 3).

La 16 decembrie 2022, Nicanor Chitoroagă a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs depusă de SRL „Vlaxer”.

La 26 decembrie 2022, Cebotari Ivan a depus referință la cererea de recurs,

prin care a solicitat admiterea cererii de recurs depusă de SRL „Vlaxer”.

La 24 ianuarie 2023, Chitoroagă Maria, reprezentată de avocatul Alexandru

Vasilachi, a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea

sau declararea inadmisibilă a cererii de recurs depusă de SRL „Vlaxer”.

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

6

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

7

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL „Vlaxer”, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Vlaxer”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Aliona Miron

Victor Burduh

8