3ra-1257/22 — anularea actului administrativ

3ra-1257/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1257/22

2-19071383-01-3ra-14122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

1 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând cererea depusă de Fundația „Caritate.MD” (Fundația de Caritate

„Sfântul Gheorghe”) și Alexandru Rusnac, reprezentați de avocatul Dmitri

Chistruga privind examinarea cauzei în ședință publică,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe” și Alexandru Rusnac împotriva

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire la

anularea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 1 noiembrie 2018, Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe” și Alexandru

Rusnac au depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoana terță Veronica Cibotari cu privire

la anularea actului administrativ.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Fundația de Caritate „Sfântul

Gheorghe” și Alexandru Rusnac. S-a anulat decizia nr. 149 din 31 martie 2018 a

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

Prin decizia din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de

apel depusă de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, s-a

casat hotărârea din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și

s –a emis o nouă decizie prin care cererea de chemare în judecată depusă de Fundația

de Caritate „Sfântul Gheorghe” și Alexandru Rusnac s-a respins ca neîntemeiată.

La 8 iulie 2022, Fundația „Caritate.MD” (Fundația de Caritate „Sfântul

Gheorghe”) și Alexandru Rusnac, reprezentați de avocatul Dmitri Chistruga, au

depus recurs nemotivat, care ulterior, la 17 noiembrie 2022, a fost completat cu

motivare împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

1

Totodată, recurenții au solicitat în cererea de recurs examinarea cauzei în

ședință publică.

Studiind cererea depusă de Fundația „Caritate.MD” (Fundația de Caritate

„Sfântul Gheorghe”) și Alexandru Rusnac, reprezentați de avocatul Dmitri

Chistruga cu privire la numirea ședinței publice la examinarea admisibilității

recursului, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că aceasta urmează a fi respinsă, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 193 alin. (3) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție soluționează recursurile împotriva încheierilor și admisibilitatea cererilor de

recurs în complete de 3 judecători, iar cererile de recurs – în complete de 5

judecători.

Conform art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În contextul normelor precitate, instanța de recurs relevă că chestiunea invitării

participanților în proces poate fi impusă spre soluționare doar la etapa examinării

recursului, or, asupra admisibilității recursului se decide fără prezența participanților

la proces sau a reprezentanților acestora.

Cu alte cuvinte, doar completul din 5 judecători când examinează și

soluționează recursul decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau

a reprezentanților acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate

invocate în cererea de recurs.

De altfel, examinarea admisibilității recursului în lipsa participanților la proces,

nu poate fi calificată ca o limitare a dreptului de apărare și dreptului de acces la

justiție, în condițiile când participanții la proces beneficiază de un ansamblu de

pârghii legale întru realizarea drepturilor lor.

În această privință, CtEDO a statuat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO

pentru proceduri în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective.

Atunci când a avut loc o ședință publică în prima instanță, lipsa unei astfel de

ședințe poate fi justificată la faza căii de atac de caracteristicile speciale ale

procedurilor în cauză, ținând cont de natura sistemului căilor de atac naționale, de

scopul competențelor instanțelor ierarhic superioare și de modul în care interesele

reclamantului au fost de fapt prezentate și apărate în fața instanței ierarhic

superioare, îndeosebi în lumina naturii chestiunilor care urmează a fi hotărâte de

către aceasta.

Conform jurisprudenței Curții, procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele art. 6 din CEDO, chiar dacă

persoanei care a folosit calea de atac nu i s-a dat posibilitatea să prezinte personal

probe în fața instanței de recurs.

Mai mult, chiar dacă instanța ierarhic superioară are competența deplină de a

examina atât chestiuni de drept, cât și de fapt, art. 6 din CEDO nu garantează

2

întotdeauna un drept la o ședință publică sau, dacă o ședință are loc, un drept de a

fi prezent personal (cauza Botten vs Norvegia din 19 februarie 1996).

Pentru motivele expuse, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge ca fiind neîntemeiată

cererea depusă de Fundația „Caritate.MD” (Fundația de Caritate „Sfântul

Gheorghe”) și Alexandru Rusnac, reprezentați de avocatul Dmitri Chistruga cu

privire la numirea ședinței publice la examinarea admisibilității recursului.

În conformitate cu art. 230, art. 247 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge cererea depusă de Fundația „Caritate.MD” (Fundația de Caritate

„Sfântul Gheorghe”) și Alexandru Rusnac, reprezentați de avocatul Dmitri

Chistruga cu privire la numirea ședinței publice la examinarea admisibilității

recursului, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a

Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe” și Alexandru Rusnac împotriva Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire la anularea actului

administrativ.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

3

Dosarul nr. 3ra-1257/22

2-19071383-01-3ra-14122022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

1 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Fundația „Caritate.MD”

(Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe”) și Alexandru Rusnac, reprezentați de

avocatul Dmitri Chistruga,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe” și Alexandru Rusnac împotriva

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cu privire la

anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 1 noiembrie 2018, Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe” și Alexandru

Rusnac au depus cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoana terță Veronica Cibotari cu privire

la anularea actului administrativ.

În argumentarea acțiunii reclamanții au invocat că, le-a devenit cunoscut faptul

că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a emis, la 31 iulie

2018, decizia nr. 149, însă, până în prezent, la adresa ambilor reclamanți nu a

parvenit nici o copie sau exemplar de pe decizia menționată.

Au menționat că, din cauza necomunicării în modul corespunzător a deciziei

nr. 149 din 31 iulie 2018 a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, reclamanții erau în imposibilitate obiectivă de a se expune asupra

conținutului părții constatatoare și a celei rezolutive.

Nefiind de acord cu decizia nr. 149 din 31 iulie 2018 a Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, reclamanții au înaintat cerere

prealabilă în temeiul art. 14 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 și art. 26 alin. (7) și art. 27 alin. (5) al Legii cu privire la protecția

4

datelor cu caracter personal nr.133 din 8 iulie 2011, solicitând revocarea/anularea

actului administrativ.

Întru susținerea celor solicitate prin cererea prealabilă, a fost precizat că

revocarea/anularea deciziei se impune în mod imperativ ca urmare a încălcării

iremediabile a normelor procedurale aplicabile, necomunicarea actelor procedurale

premergătoare emiterii deciziei abordate persoanei fizice și entității juridice vizate.

Reclamanții au mai invocat că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal a confundat persoana fizică vizată cu o entitate ipotetică

inexistentă, a atribuit în mod abuziv a calității de operator de date cu caracter

personal unei persoane fizice care nu corespunde criteriilor definite prin Lege și a

confundat calitatea juridic materială de fondator cu cea de reprezentant legal al

entității juridice vizate, însă neantrenate în procedură.

Au susținut că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

eronat a constatat că Alexandru Rusnac îi poate fi imputată încălcarea prevederilor

Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011,

deoarece acesta nu este operator al datelor cu caracter personal, nu este reprezentant

legal al entității juridice vizate, nu este deținător al pretinsului/presupusului O.N.G.

„caritate.md” și nu este persoană împuternicită de către pretinsul operator de date cu

caracter personal.

Reclamanții au opinat că, în situația în care întrunirea oricăruia dintre

temeiurile alternative, dar nu cumulative, invocate supra constituie dovadă și temei

de anulare pe cale judiciară a actului administrativ contestat pe temeiurile stabilite

la art. 26 alin. (1) lit. a) și c) al Legii contenciosului administrativ

De asemenea, a fost accentuat asupra caracterului eronat al consemnării în

conținutul pct. 6 al părții dispozitive a deciziei nr. 149 din 31 iulie 2018 a Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, precum că aceasta poate fi

contestată în ordinea contenciosului administrativ în termen de 30 de zile, deoarece

conținutul Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie

2011 nu stabilește excepția de la necesitatea depunerii unei cereri prealabile și/sau

ordinea exercițiului procedural de contestare directă în instanța de judecată, urmând

a fi aplicate corespunzător prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 în partea exercițiului căii prealabile și calculării termenelor

adresării în instanța judecătorească potrivit prevederilor art. 14, art. 15, art. 16 și art.

17 din Legea nr. 793 din 10 februarie 2000.

Însă, în termenul stabilit de Lege și nici la data depunerii cererii de chemare în

judecată, nu a parvenit nici un răspuns la cererea prealabilă, unicul remediul întru

desființarea efectelor actului contestat fiind contestarea acestuia pe cale judiciară.

Reclamanții au solicitat anularea deciziei nr. 149 din 31 iulie 2018 a Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Fundația de Caritate „Sfântul

Gheorghe” și Alexandru Rusnac. S-a anulat decizia nr. 149 din 31 iulie 2018 a

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a stabilit că autoritatea pârâtă eronat a

stabilit vinovăția reclamantului Alexandru Rusnac pentru încălcarea Legii privind

5

protecția datelor cu caracter personal, și în acest sens a considerat relevante

argumentele reprezentantului reclamanților, expuse în acțiunea înaintată, privind

confundarea de către autoritatea pârâtă a persoanei fizice cu entitatea juridică

neantrenată în procedura administrativă, atribuirea calității de operator de date cu

caracter personal unei persoane fizice, care nu corespunde criteriilor definite prin

Legea privind protecția datelor cu caracter personal, confundarea calității juridice

materiale de fondator cu cea de reprezentant legal al entității juridice.

Instanța de fond a respins ca neîntemeiat argumentul autorității pârâte precum

că, prin decizia nr. 33 din 18 februarie 2019 a Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal au fost operate modificări privind separarea

conceptului persoanei fizice (la caz cofondatorul Alexandru Rusnac) de persoana

juridică Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe”, fiind corectate și înlocuite

sintagmele „cet. Alexandru Rusnac, cofondatorul ONG-ului”, cu cuvântul „ONG-

ul”, fără a crea noi obligații sau a stinge pe cele consemnate. Deoarece, în procesul

soluționării plângerii depuse de Veronica Cibotari, Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal a solicitat reclamantului Alexandru Rusnac, în calitate

de cofondator al ONG-ului Caritate.md, în calitate de persoană fizică, prezentarea

materialelor și informațiilor pe marginea plângerii depuse de Veronica Cibotari, or,

nici Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe” și nici directorul acesteia –Dumitru

Beschieru, nu au avut calitatea de participanți la examinare plângerilor depuse de

către Veronica Cibotari.

Instanța de fond a constatat că din actul administrativ contestat nu este clar în

baza căror prevederi din Legea privind protecția datelor cu caracter personal sau a

legilor speciale relevante, autoritatea pârâtă a dispus substituirea cuvintelor, așa cum

Legea menționată nu prevede așa posibilitate, iar autoritatea pârâtă, la adoptarea

deciziei, urma să respecte drepturile tuturor persoanelor implicate în procedura

administrativă cu respectarea dreptului la apărare și audierea acestora.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 25 noiembrie 2021, cu

respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) din Codul administrativ, Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a depus apelul nemotivat, iar

la 15 februarie 2022, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) din

Codul administrativ, a depus motivarea acestuia împotriva hotărârii din 17

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare

în judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de

apel depusă de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, s-a

casat hotărârea din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și

s –a emis o nouă decizie prin care cererea de chemare în judecată depusă de Fundația

de Caritate „Sfântul Gheorghe” și Alexandru Rusnac s-a respins ca neîntemeiată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău

a reținut că, prin hotărârea din 3 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

a fost recunoscută vinovată Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe” de comiterea

contravențiilor prevăzute la art. 74/1 alin. 1), alin. 2), alin. 4), art. 74/2 alin. 1) și art.

74/3 din Codul contravențional. A fost declarată vinovată Fundația de Caritate

6

„Sfântul Gheorghe” de comiterea contravenției prevăzută de art. 74/1 alin. 1) din

Codul contravențional și în temeiul acestei Legi i-a fost stabilită o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 120 (una sută douăzeci) unități convenționale,

echivalentul a 6000 (șase mii) lei MD fără privarea de a desfășura o anumită

activitate. A fost declarată vinovată Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe” de

comiterea contravenției prevăzută de art. 74/1 alin. 2) din Codul contravențional și

în temeiul acestei Legi i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime

de 120 (una sută douăzeci) unități convenționale, echivalentul a 6000 (șase mii) lei

MD fără privarea de a desfășura o anumită activitate. A fost declarată vinovată

Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe” de comiterea contravenției prevăzută de

art. 74/1 alin. 4) din Codul contravențional și în temeiul acestei Legi i-a fost stabilită

o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 150 (una sută cincizeci) unități

convenționale, echivalentul a 7500 (șapte mii cinci sute ) lei MD fără privarea de a

desfășura o anumită activitate. A fost declarată vinovată Fundația de Caritate

„Sfântul Gheorghe” de comiterea contravenției prevăzută de art. 74/2 alin. 1) din

Codul contravențional și în temeiul acestei Legi i-a fost stabilită o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 60 (șaizeci) unități convenționale, echivalentul a

3000 (trei mii) lei MD. A fost declarată vinovată Fundația de Caritate „Sfântul

Gheorghe” de comiterea contravenției prevăzută de art. 74/3 din Codul

contravențional și în temeiul acestei Legi i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 200 (două sute) unități convenționale, echivalentul a 10000

(zece mii) lei MD fără privarea de a desfășura o anumită activitate. În baza art. 44

alin. 2) Cod contravențional pentru concurs de contravenții i-a fost stabilit persoanei

juridice Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe” prin cumulul sancțiunilor aplicate

pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime de 250 (două sute cincizeci)

unități convenționale, echivalentul a 12500 (douăsprezece mii cinci sute) lei MD

fără privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate.

Instanța de apel a stabilit că platforma www.caritate.md a plasat pe site-ul său

date cu caracter personal cu privire la starea de sănătate a minorei xxxx xxxxxxxx,

fără consimțământul reprezentantului legal, informația fiind de acces public. Iar prin

postarea/publicarea în mediul on-line a acestor date cu caracter personal se creează

apariția unor anumite riscuri, și anume: acces nelimitat a persoanelor la datele cu

caracter personal (minori, membri de familie, rude), o durată nelimitată a stocării

acestei informații, precum și imposibilitatea gestionării în viitor a acestor date care

odată ce au fost postate public, inclusiv utilizarea de către terți în scopuri diverse,

contrar prevederilor art. 4 al Legii privind protecția datelor cu caracter personal.

Curtea de Apel Chișinău a notat că datele cu caracter personal privind starea de

sănătate a persoanei vizate sunt calificate drept sensibile în conformitate cu art. 6 din

Convenția nr. 108 pentru protecția persoanelor referitor la prelucrarea automatizată

a datelor cu caracter personal. La rândul lor, datele medicale sunt supuse unui regim

de prelucrare a datelor mai strict decât în cazul datelor nesensibile. În atare

circumstanțe, prelucrarea datelor cu caracter personal prin metoda publicării pe site-

ul www.caritate.md a datelor cu privire la starea de sănătate a copilului minor xxxx

xxxxx au avut loc contrar prevederilor art. 4, art. 5 alin 1) și 3), art. 6 alin. 1) ale

Legii privind protecția datelor cu caracter personal.

7

La 8 iulie 2022, Fundația „Caritate.MD” (Fundația de Caritate „Sfântul

Gheorghe”) și Alexandru Rusnac, reprezentați de avocatul Dmitri Chistruga, au

depus recurs nemotivat, care ulterior, la 17 noiembrie 2022, a fost completat cu

motivare împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, recurenții au invocat că decizia din 16 noiembrie 2022

a Curții de Apel Chișinău este emisă contrar circumstanțelor reale ale pricinii,

concluziile sunt expuse cu încălcarea normelor de drept material, fiind incorect

interpretate și aplicate normele materiale în coraport cu circumstanțele faptice ale

pricinii.

Recurenții au susținut că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal nu a respectat prevederile legale privind modul de soluționare a cererii

prealabile și nu a anulat actul administrativ, dar a rectificat/ modificat acel act fiind

emis unul nou, iar cel vechi care a fost contestat în instanța de judecată autoritatea

pârâtă l-a declarat unilateral ca fiind un act administrativ care nu există în natură,

ceia ce nu este admisibil.

În opinia recurenților, acțiunile Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal sunt neîntemeiate, fiind stabilită prezența viciului deosebit de grav

la adoptarea deciziei nr. 149 din 31 iulie 2018, care a fost emisă cu încălcarea

procedurii stabilite și care nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului, deoarece

a fost confundată de către pârâtă persoana fizică cu entitatea juridică neantrenată în

procedura administrativă, atribuirea calității de operator de date cu caracter personal

unei persoane fizice, care nu corespunde criteriilor definite prin Legea privind

protecția datelor cu caracter personal, confundarea calității juridice materiale de

fondator cu cea de reprezentant legal al entității juridice.

Au mai menționat că autoritatea pârâtă eronat a stabilit vinovăția lui Alexandru

Rusnac pentru încălcarea Legii privind protecția datelor cu caracter personal, și în

acest sens sunt relevante argumentele reprezentantului reclamanților, expuse în

acțiunea înaintată, privind confundarea de către autoritatea pârâtă a persoanei fizice

cu entitatea juridică neantrenată în procedura administrativă, atribuirea calității de

operator de date cu caracter personal unei persoane fizice, care nu corespunde

criteriilor definite prin Legea privind protecția datelor cu caracter personal,

confundarea calității juridice materiale de fondator cu cea de reprezentant legal al

entității juridice. Astfel, reieșind din răspunsul din 20 iunie 2018 al Întreprinderii de

Stat „Molddata”, potrivit datelor de care dispuneau la acel moment, registrant

(deținător) al numelui de domen: „caritate.md”, era Fundația de Caritate „Sfântul

Gheorghe” (f.d. 12 dosar administrativ), iar reieșind din extrasul din Registrul de

Stat al Organizațiilor Necomerciale, directorul executiv al Fundației de Caritate

„Sfântul Gheorghe”, era la data eliberării informației – 13 iulie 2016, Dumitru

Beschieru (f.d. 9).

Recurenții au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 14 iunie

2022 a Curții de Apel Chișinău, emiterea unei noi decizii de menținere a hotărârii

din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

reține că prezentul litigiu a fost soluționat inclusiv în baza Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

8

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a

prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie

2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Respectiv, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță în partea procedurală urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului

administrativ, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială

urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul derulării procedurii

administrative, și anume a Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie 2019).

Or, în speță procedura administrativă a fost inițiată la 1 noiembrie 2018 și se

referă la o activitate administrativă inițiată până la 1 aprilie 2019, aspect care

determină, că la caz se vor aplica dispozițiile legale vechi, care reglementau aceste

instituții.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 iunie 2022, însă

date privind notificarea dispozitivului deciziei lipsesc. Decizia motivată a fost

notificată lui Alexandru Rusnac și reprezentantului acestuia, cît și a Fundației de

Caritate „Sfântul Gheorghe”, avocatului Pavel Cotruța, la data de 26 octombrie

2022, fapt confirmat prin avizele poștale ( f.d. 205,207).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Alexandru Rusnac și Fundația „Caritate.MD”

(Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe”) s-au conformat prevederilor legale și a

depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 14 decembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimaților

Centrul Național pentru protecția Datelor cu Caracter Personal, Veronica Cebotari a

fost expediată copia recursului depus de Fundația „Caritate.MD” (Fundația de

Caritate „Sfântul Gheorghe”) și Alexandru Rusnac, reprezentați de avocatul Dmitri

Chistruga, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

9

Până la examinarea admisibilității recursului, intimații Centrul Național pentru

protecția Datelor cu Caracter Personal și Veronica Cebotari nu și-au valorificat

drepturile sale procedurale și nu au depus referință.

Examinând temeiurile recursului depus de Fundația „Caritate.MD” (Fundația

de Caritate „Sfântul Gheorghe”) și Alexandru Rusnac, reprezentați de avocatul

Dmitri Chistruga, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil din

următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța

de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

10

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Fundația „Caritate.MD” (Fundația de Caritate „Sfântul Gheorghe”) și

Alexandru Rusnac, reprezentați de avocatul Dmitri Chistruga.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Fundația „Caritate.MD” (Fundația de Caritate „Sfântul

Gheorghe”) și Alexandru Rusnac, reprezentați de avocatul Dmitri Chistruga, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

11