3ra-1118/22 — contestarea actului administrativ

3ra-1118/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1118/22

2-21035893-01-3ra-28102022

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Uniunea Avocaților din

Republica Moldova,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Uniunea Avocaților din Republica Moldova împotriva

Ministerului Finanțelor privind anularea Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 216

din 28 decembrie 2018 cu privire la aprobarea Indicațiilor metodice privind

contabilitatea pentru persoanele fizice care desfășoară activitate profesională în

sectorul justiției (publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019,

nr. 6-12, art. 60),

împotriva hotărârii din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 04 martie 2021 Uniunea Avocaților din Republica Moldova a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova,

prin care a solicitat anularea Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 216 din

28 decembrie 2018 cu privire la aprobarea Indicațiilor metodice privind

contabilitatea pentru persoanele fizice care desfășoară activitate profesională în

sectorul justiției (publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019,

nr. 6-12, art. 60).

În motivarea acțiunii a indicat că, în fapt, prin Ordinul nr. 216 din 28.12.2018,

Ministerul Finanțelor a aprobat Indicațiile metodice privind contabilitatea pentru

persoanele fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției (în

continuare - Indicații metodice), care au intrat în vigoare și sunt obligatorii pentru

aplicare de către persoanele fizice care desfășoară activități în domeniul justiției,

din momentul publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova -

11.01.2019.

A menționat partea reclamantă că, așa cum derivă din argumentarea Ordinului

nr. 216 din 28.12.2018, acesta a fost emis inclusiv în temeiul prevederilor art. 11

alin. (2) din Legea contabilității nr. 113 din 27.04.2007, iar potrivit pct. 1 din

Indicațiile metodice, acestea sunt elaborate în conformitate cu prevederile Legii

contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017, intrată în vigoare la

data de 01.01.2019.

A susținut reclamanta că, prin Indicațiile metodice criticate prin această cerere

1

de chemare în judecată, Ministerul Finanțelor stabilește reguli obligatorii de ținere

a evidenței contabile de către persoanele fizice care desfășoară activități în

domeniul justiției și anume: 1) notari; 2) avocați; 3) executori judecătorești; 4)

mediatori; și 5) administratori autorizați.

În special, conform prevederilor pct. 3 din Indicațiile metodice, acestea

stabilesc reguli de ținere a evidenței contabile de către persoanele fizice ce

desfășoară activități în domeniul justiției și care aplică metoda de casă, inclusiv

pentru avocați.

Potrivit alin. (1) și (2) art. 35 al Legii nr. 1260/2002 cu privire la avocatură

Uniunea Avocaților este organul de autoadministrare al avocaților, din care fac

parte toți membrii barourilor din tară, și are sediul în municipiul Chișinău. Uniunea

Avocaților este persoană juridică.

A notat că actul normativ contestat este adoptat cu depășirea competențelor

Ministerului Finanțelor stabilite prin lege și este ilegal pornind de la următoarele

asumpții.

Conform prevederilor art. 16 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 100 din

22.12.2017 privind actele normative, autoritățile administrației publice centrale de

specialitate și autoritățile publice autonome emit sau aprobă, în condițiile legii, acte

normative. Actele normative ale autorităților administrației publice centrale de

specialitate și ale autorităților publice autonome sînt emise sau aprobate numai în

temeiul si pentru executarea legilor și a hotărîrilor Parlamentului, a decretelor

Președintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor și ordonanțelor Guvernului. Actele

normative respective se limitează strict la cadrul stabilit de actele normative de

nivel superior pentru executarea cărora se emit sau se aprobă și nu pot contraveni

prevederilor actelor respective. În clauza de „adoptare a actelor normative ale

autorităților administrației publice centrale de specialitate și ale autorităților

publice autonome se indică expres actul normativ superior în temeiul căruia

acestea sînt emise sau aprobate.

Astfel, rezultă că, Ministerul Finanțelor, în calitatea sa de autoritate a

administrației publice centrale poate emite acte normative cu caracter obligatoriu

numai în temeiul și pentru executarea legilor și a hotărârilor Parlamentului, a

decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor

Guvernului. Actele normative respective se limitează strict la cadrul stabilit de

actele normative de nivel superior pentru executarea cărora se emit sau se aprobă și

nu pot contraveni prevederilor actelor respective.

A subliniat partea reclamantă că, din preambulul Ordinului Ministerului

Finanțelor, nr. 216 din 28.12.2018 urmează că, aceste Indicații metodice sunt

elaborate și aprobate de către Ministerul Finanțelor în temeiul prevederilor art. 11

alin. (2) din Legea contabilității nr. 113 din 27.04.2007, care a încetat a mai

produce efecte juridice din 01.01.2019 în virtutea prevederilor art. 36 alin. (3) din

Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017.

Corespunzător, la data intrării în vigoare a Ordinului Ministerului Finanțelor

nr. 218 din 28.12.2018 și a Indicațiilor metodice aprobate prin acesta - 11.01.2019,

norma materială care se pretinde că oferea Ministerului Finanțelor competență de a

emite și aproba indicații metodice, deja nu mai era în vigoare.

Totodată, invocarea în calitate de temei juridic a art. 11 alin. (2) din Legea

contabilității nr. 113 din 27.04.2007 nu corespunde exigențelor legale prevăzute de

dispozițiile art. 16 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 100 din 22.12.2017 privind

actele normative, or dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea contabilității nr. 113 din

2

27.04.2007 sunt formulate general, stabilind în general dreptul Ministerului

Finanțelor de a aproba indicații metodice, regulamente, instrucțiuni, fără a indica

dreptul autorității emitente de a aproba indicații metodice privind contabilitatea

pentru persoanele fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției.

Indică partea reclamantă că, prin reducere la absurd, ar însemna că, stipularea în

lege a unui drept general a unui minister sau agenție de a aproba regulamente,

indicații metodice cu caracter obligatoriu, permite acestui minister, agenție să

aprobe orice regulamente și indicații metodice obligatorii cu privire la orice

domeniu. O astfel de situație este inacceptabilă și contrară dispozițiilor art. 16 alin.

(1) și alin. (2) din Legea nr. 100 din 22.12.2017 privind actele normative, care are

drept scop limitarea dreptului de reglementare a autorităților publice în

conformitate cu temeiul juridic oferit prin lege, hotărîre de Guvern, etc. Astfel,

dreptul general al ministerului de a aproba regulamente și alte acte normative nu

presupune dreptul de a proba orice acte normative, ci doar cele care se circumscriu

temeiului juridic concret al actului normativ superior și limitîndu-se la obiectul

juridic de reglementare în privința căruia ultimul oferă competență de

reglementare.

În corespundere cu exigențele dispozițiilor art. 16 alin. (1) și alin. (2) din

Legea nr. 100 din 22.12.2017 privind actele normative, Legea contabilității și

raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017, stabilește la art. 5 alin. (6) că,

persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, pînă la înregistrarea

acestora în calitate de plătitori ai taxei pe valoare adăugată, persoanele fizice care

desfășoară activitate profesională în sectorul justiției și birourile înființate de

acestea precum și cabinetele individuale ale medicilor de familie țin contabilitatea

în partidă simplă în baza contabilității de casă, fără întocmirea situațiilor

financiare, conform indicațiilor metodice aprobate de către Ministerul Finanțelor.

Respectiv, Ministerul Finanțelor a obținut dreptul și competența de a emite

indicații metodice cu referire la ținerea contabilității de către persoanele fizice care

desfășoară activitate profesională în sectorul justiției doar după intrarea în vigoare

a Legii contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017- 01.01.2019,

fapt ce atestă că la data emiterii Ordinului nr. 216 din 28.12.2018, pârâtul nu avea

drepturi stabilite prin lege de a aproba indicații metodice pentru persoanele fizice

care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției.

Distinct de aceasta, consideră că Indicațiile metodice criticate prin această

cerere de chemare în judecată sunt emise cu depășirea cadrului legal pertinent și cu

încălcarea normelor Codului fiscal. Legalitatea actului administrativ se examinează

și se verifică în corespundere cu circumstanțele de la momentul emiterii actului

administrativ contestat.

Potrivit alin. (4) art. 37 al Legii nr. 100 din 22.12.2017 privind actele

normative, actele normative ale autorităților administrației publice centrale de

specialitate și ale autorităților publice autonome care vizează drepturile și

interesele legitime ale omului sînt supuse expertizei juridice obligatorii și se

înregistrează de către Ministerul Justiției, în modul stabilit de către Guvern.”.

Conform pct. 5 și 6 al Hotărîrii Guvernului nr. 1104/1997 cu privire la modul

de efectuare a expertizei juridice și înregistrării de stat a actelor normative

departamentale, în versiunea în vigoare la data emiterii actului administrativ

contestat, „5. Actele normative departamentale, care au fost supuse expertizei

juridice și înregistrării de stat, urmează a fi publicate în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova. Se interzice autorității emitente publicarea în Monitorul

3

Oficial al Republicii Moldova a actelor normative departamentale care nu au fost

supuse expertizei juridice si înregistrării de stat conform prezentei hotărîri. 6.

Actele nesupuse expertizei juridice și înregistrării de stat conform prezentei

hotărîri, precum și cele înregistrate, dar nepublicate în modul stabilit de lege, cu

excepția actelor a căror publicare este restricționată, nu au putere juridică și nu pot

servi drept temei legitim pentru reglementarea relațiilor de drept respective sau

aplicarea de sancțiuni”.

Conform pct. 11 al Regulamentului privind expertiza juridică și înregistrarea

de stat a actelor normative departamentale, aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.

1104/1997, după efectuarea înregistrării de stat originalul actului normativ

departamental cu mențiunea despre înregistrare se trimite organului emitent.”.

Prin urmare, mențiunea despre înregistrare este aplicată pe originalul actului

normativ departamental, care ulterior, conform legislației, se publică în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova.

Din conținutul actului administrativ contestat, astfel cum acesta este publicat

pe pagina-web -www.legis.md, însă acesta nu a fost înregistrat în Registrul

înregistrării de stat a actelor normative departamentale.

Prin urmare, în sensul celor expuse, a solicitat reclamanta anularea Ordinului

Ministerului Finanțelor nr. 216 din 28.12.2018 cu privire la aprobarea Indicațiilor

metodice privind contabilitatea pentru persoanele fizice care desfășoară activitate

profesională în sectorul justiției (publicat în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2019, nr. 6-12, art. 60).

Prin încheierea din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins ca

neîntemeiat demersul Ministerului Finanțelor privind atragerea în proces, în

calitate de terț a Serviciului Fiscal de Stat (f.d. 178-181, vol. I).

La 07 februarie 2022 Ministerul Finanțelor a contestat cu recurs încheierea

din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea acesteia cu

atragerea în proces, în calitate de terț a Serviciului Fiscal de Stat.

Prin decizia din 13 aprilie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a respins

recursul depus de Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și s-a menținut

încheierea din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.201-204, Vol.I).

Prin hotărârea din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

chemare în judecată depusă de Uniunea Avocaților din Republica Moldova

împotriva Ministerului Finanțelor privind anularea Ordinului Ministerului

Finanțelor nr. 216 din 28 decembrie 2018 cu privire la aprobarea Indicațiilor

metodice privind contabilitatea pentru persoanele fizice care desfășoară activitate

profesională în sectorul justiției (publicat în Monitorul Oficial al Republicii

Moldova, 2019, nr. 6-12, art. 60) a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată

(f.d. 215-226, vol. I).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, conform art. 11 alin. (2)

lit. a) din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, Ministerul Finanțelor

elaborează, examinează, aprobă și publică inter alia regulamente, instrucțiuni,

indicații metodice, reguli și comentarii.

Deopotrivă, în sensul art. 1 și 2 lit. f) din Legea contabilității și raportării

financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, prezenta lege stabilește cadrul normativ

de bază, principiile și cerințele generale și mecanismul de reglementare în

domeniul contabilității și raportării financiare în Republica Moldova. Prezenta lege

se aplică persoanelor fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul

justiției (notari, avocați, executori judecătorești, mediatori, administratori

4

autorizați) și birourilor înființate de acestea, înregistrate în Republica Moldova.

Potrivit art. 5 alin. (6) din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287

din 15 decembrie 2017 (în redacția în vigoare la momentul adoptării actului

administrativ normativ care se contestă în speță), persoanele fizice care desfășoară

activitate de întreprinzător, până la înregistrarea acestora în calitate de plătitori ai

taxei pe valoare adăugată, persoanele fizice care desfășoară activitate profesională

în sectorul justiției și birourile înființate de acestea, precum și cabinetele

individuale ale medicilor de familie țin contabilitatea în partidă simplă în baza

contabilității de casă, fără întocmirea situațiilor financiare, conform indicațiilor

metodice aprobate de către Ministerul Finanțelor.

Articolul 5 alin. (6) din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din

15 decembrie 2017 deleagă competența Ministerului Finanțelor de a institui

normele primare în domeniul contabilității persoanelor fizice care desfășoară

activitate profesională în sectorul justiției.

Această delegație rezultă și din dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea

contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, care stipulează

că Ministerul Finanțelor este responsabil de elaborarea, aprobarea, publicarea în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova și plasarea pe pagina web oficială a

Ministerului Finanțelor a indicațiilor metodice, regulamentelor, instrucțiunilor și

altor acte normative din domeniul contabilității și raportării financiare.

De asemenea, art. 36 alin. (1) lit. b) din Legea contabilității și raportării

financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017 prevede că Guvernul, în termen de 6 luni

de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanță

cu prezenta lege.

Prin urmare, se atestă că Ordinul nr. 216 din 28 decembrie 2018 a fost

elaborat și emis de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova în

conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea contabilității nr. 113

din 27 aprilie 2007 (în vigoare la momentul elaborării și aprobării actului

administrativ normativ contestat) și în temeiul art. 5 alin. (6) și art. 8 alin. (1) lit. b)

din Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017.

În această consecvență, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate

alegațiile Uniunii Avocaților din RM, precum că Ordinul nr. 216 din 28 decembrie

2018 a fost emis cu depășirea competențelor Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova. Or, normele legislative pre-citate stipulează atât competența exclusivă,

cât și obligația Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova de a elabora și

aproba indicații metodice și alte acte normative de reglementare a contabilității și

raportării financiare a persoanelor fizice care desfășoară activitate profesională în

sectorul justiției.

Instanța de apel a notat că, conform art. 5 pct. (362) din Codul fiscal, activitate

profesională în sectorul justiției este activitate permanentă desfășurată în cadrul

formelor de organizare a activității prevăzute de lege de către avocat, avocat-

stagiar, notar public, executor judecătoresc, administrator autorizat, mediator,

expert judiciar în cadrul biroului de expertiză judiciară.

Art. 14 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal prevede că, obiect al impunerii îl

constituie venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum și din orice

surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepția deducerilor și scutirilor la

care au dreptul, obținut de persoanele juridice și fizice rezidente ale Republicii

Moldova care desfășoară activitate de întreprinzător, de persoanele care desfășoară

servicii profesionale, precum și de persoanele care practică activitate profesională

5

în sectorul justiției și în domeniul sănătății.

Deopotrivă, Capitolul 101 din Codul fiscal reglementează Impozitarea

persoanelor care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției și în

domeniul sănătății.

Așa, art. 692 alin. (1) din Capitolul 101 al Codului fiscal stipulează că obiect

al impunerii este venitul impozabil obținut de subiectul impunerii din desfășurarea

activității profesionale în sectorul justiției și în domeniul sănătății în perioada

fiscală de declarare.

Conform art. 18 lit. o) din Codul fiscal, în venitul brut se includ inter alia alte

venituri care nu au fost specificate la literele menționate și care nu sunt

neimpozabile conform legislației fiscale.

Distinct acestor circumstanțe, instanța de apel a observat că sursele de venit

neimpozabile sunt reglementare exhaustiv la art. 20 din Codul fiscal.

Totodată, art. 693 alin. (1) din Codul fiscal stipulează că se permite deducerea

cheltuielilor aferente activității profesionale în sectorul justiției și în domeniul

sănătății, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale,

conform prevederilor cap. 3 din prezentul titlu.

În corespundere cu art. 24 alin. (1) din Capitolul 3 al Codului fiscal, se

permite deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de

contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de

întreprinzător.

În atare circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că Ordinul Ministerului

Finanțelor al Republicii Moldova nr. 216 din 28 decembrie 2018 este întemeiat și

legal în fond și nu contravine dispozițiilor normative prevăzute la actele normative

ierarhic superioare (Codul fiscal, Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007,

Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017, etc).

Respectiv, actul administrativ supus controlului normativ – Ordinul

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 216 din 28 decembrie 2018 este

întemeiat și legal, iar temeiuri de anulare a acestuia nu există.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea hotărârii din 09 iunie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, la 28 iunie 2022 Uniunea Avocaților din Republica Moldova a

contestat-o cu recurs, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi decizii de

admitere a acțiunii.

Ulterior, la data de 01 noiembrie 2022, Uniunea Avocaților din Republica

Moldova a prezentat motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii din 09 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău cu

restituirea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Chișinău și atragerea în proces a

reprezentanților profesiilor libere conexe sistemului justiției, introducerea în proces

a Ministerului Justiției pentru depunerea concluziilor și pronunțarea unei noi

decizii de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a menționat că, prin neatragerea în proces a

reprezentanților celorlalte profesii libere conexe sistemului justiției și examinarea

în cadrul acestuia a dispozițiilor actului normativ care reglementează drepturile și

obligațiile acestora privind ținerea contabilității, instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces.

Pentru a elucida faptul dacă actul normativ care face obiectul prezentului

litigiu este sau nu pasibil înregistrării de stat, conform pct. 1 și pct. 1-3 al anexei

nr. 1 a hotărârii Guvernului nr. 1104 din 28 noiembrie 1997, Uniunea Avocaților

din Republica Moldova a menționat că era necesară introducerea din oficiu în

6

proces Ministerul Justiției pentru a depune concluzii cu privire la acest fapt.

Efectuarea expertizei juridice și înregistrarea de stat a actelor departamentale

ține de competența Ministerului Justiției, care se pronunță în privința faptului dacă

actul departamental respectiv este sau nu pasibil de înregistrare, a trecut expertiza

juridică și dacă, în consecință, poate sau nu fi înregistrat în Registrul înregistrării

de stat a actelor normative departamentale.

Prin urmare, Uniunea Avocaților din Republica Moldova a relatat că

concluzia primei instanțe cu privire la faptul că actul normativ departamental

poartă un caracter tehnic și nu trebuie supus înregistrării, conform hotărârii

Guvernului nr. 1104 din 28 noiembrie 1997, urma a fi precedată de concluzia

corespunzătoare a Ministerului Justiției.

Cu privire la încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material,

Uniunea Avocaților din Republica Moldova a notat că, prima instanță nu a elucidat

corect circumstanțele cauzei și nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a

interpretat greșit legea, precum și nici nu a examinat argumentele expuse în cererea

de chemare în judecată a Uniunii Avocaților din Republica Moldova

Curtea de Apel Chișinău care a examinat cauza în primă instanță a interpretat

eronat dispozițiile art. 16 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 100 din 22.12.2017

privind actele normative și a aplicat o lege și normă juridică care nu trebuiau

aplicate, și anume art. 5 alin. (6) din Legea contabilității și raportării financiare nr.

287 din 15.12.2017, deoarece invocarea acestora prin raportare la temeiul juridic

de adoptare a actului normativ contestat este greșită.

Astfel, Legea contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017,

care oferea temeiul juridic necesar pentru emiterea actului normativ contestat, în

corespundere, de această dată, cu dispozițiile art. 16 alin. (1) și alin. (2) din Legea

nr. 100 din 22.12.2017 privind actele normative, a intrat în vigoare la data de

01.01.2019 (a se vedea alin. (1) art. 36 din Lege: „(1) Prezenta lege intră în vigoare

la data de 1 ianuarie 2019.”).

Respectiv, Ministerul Finanțelor a obținut dreptul și competența de a emite

indicații metodice cu referire la ținerea contabilității de către persoanele fizice care

desfășoară activitate profesională în sectorul justiției doar după intrarea în vigoare

a Legii contabilității și raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017 - 01.01.2019,

fapt ce atestă că la data emiterii Ordinului nr. 216 din 28.12.2018, or intimatul nu

avea drepturi stabilite prin lege de a aproba indicații metodice pentru persoanele

fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 09 iunie 2022,

Uniunea Avocaților din Republica Moldova a depus recurs nemotivat la 28 iunie

notificată de către Uniunea Avocaților din Republica Moldova la data de 03

octombrie 2022, conform avizului de recepție (f.d.228).

7

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Uniunea Avocaților din Republica Moldova s-a

conformat prevederilor legale și a depus recursul nemotivat la 28 iunie 2022, iar

recursul motivat la 01 noiembrie 2022, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Uniunea Avocaților din

Republica Moldova, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

8

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Uniunea Avocaților din Republica Moldova.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Uniunea Avocaților din Republica Moldova se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

9