2ra-1270/22 — obligarea de a nu crea impedimente in exercitarea drepturilor parintesti

2ra-1270/22 — obligarea de a nu crea impedimente in exercitarea drepturilor parintesti (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1270/2022

2-17176068-01-2ra-19092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Pahopol, V. Mihaila, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

09 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ciausova Ecaterina,

reprezentată de avocatul Aronov Roman,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Ciausova Ecaterina împotriva lui Ciausov Andrei, cu privire la obligarea de a nu

crea impedimente în exercitarea drepturilor părintești,

împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 iunie 2017, avocatul Aronov Roman, în interesele Ecaterinei Ciausova,

a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Ciausov Andrei cu privire la

obligarea de a nu crea impedimente în exercitarea drepturilor părintești și obligarea

respectării acordului încheiat între părinți.

În motivarea acțiunii a indicat că în perioada 07 august 2004 - 16 decembrie

2016, s-a aflat în relații de căsătorie cu Ciausov Andrei. La xxxx din căsătorie s-a

născut fiul, Xxxx.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2016 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

căsătoria a fost desfăcută, copilul minor, Xxxx, fiind încredințat să domicilieze cu

tatăl.

A relatat reclamanta că, stabilirea domiciliului copilului cu tatăl nu înseamnă

că mama copilului nu este în drept să-și vadă copilul, să întrețină relații personale

și contacte directe regulate cu el, în condițiile legii or, nici o lege nu poate îngrădi

nejustificat exercitarea acestui drept. Ciuasov Andrei, în mod intenționat și abuziv,

nu oferă posibilitatea de a avea întrevederi personale și contacte directe regulate cu

fiul său minor.

Impedimentele de comunicare cu copilul se manifestă prin faptul că mama

minorului nu știe nimic despre soarta acestuia, nu există nici o informație despre

sănătatea fizică și mentală a copilului și despre reușitele lui. De asemenea, mama

copilului nu este informată nici privitor la locul de aflare al copilului. Or, la locul

1

de trai indicat în mun. xxxx, pârâtul nu mai locuiește și nu răspunde la apelurile

telefonice. Pârâtul împiedică relațiile personale dintre mamă și fiu prin interdicția

impusă copilului de a vorbi la telefon atunci când mama îl sună, sau stânjenește

astfel de relații, fie prin refuzul nejustificat de a primi diverse lucruri oferite de

către mama copilului, fie prin condiționarea întrevederii cu copilul de prezența

personală. Drept urmare, din vina exclusivă a lui Ciausov Andrei, s-au întrerupt

total contactele personale dintre copil și mama și aceasta nu a mai văzut copilul

timp de 2 ani de zile.

A mai invocat reclamanta că conform proceselor-verbale de constatare din 24

martie 2017, ora 21:15, 24 martie 2017, ora 20:30, 24 martie 2017, ora 20:10, 23

martie 2017, ora 18:15, 25 martie 2017, ora 09:45, 23 martie 2017, ora 18:30,

întocmite de executorul judecătoresc, s-a constatat că Ciausova Ecaterina din cauza

situației apărute, a fost în imposibilitate de a-și vedea personal copilul său minor.

Imaginile emoționante cu încercarea nereușită a mamei de a găsi copilul său minor

la domiciliul pârâtului confirmă cu claritate faptul că Ciausov Andrei, în mod real,

face abuz de drepturile sale părintești, împiedicând nejustificat comunicarea dintre

mamă și copil.

Reclamanta a menționat că, la 13 septembrie 2015, în incinta Inspectoratului

de Poliție Ciocana, părțile au încheiat un acord cu privire la comunicarea cu

minorul, conform căruia fiul urma să petreacă câte trei zile cu fiecare din părinți.

Necătând la acest fapt, Ciausov Andrei crea Ecaterinei Ciausova obstacole

neîntemeiate la întrevederea cu copilul său minor, astfel încălcând grav drepturile

copilului. La nenumărate adresări ale reclamantei de a crea condiții respective să-și

vadă copilul, tatăl minorului de fiecare dată se eschiva în diferite moduri de la

executarea deciziei Direcției pentru protecția drepturilor copilului din 11 noiembrie

2015, prin care a fost aprobat acordul de comunicare cu copilul.

A considerat că, dacă părintele cu care locuiește copilul nu respectă decizia

autorității tutelare privind stabilirea programului de întrevederi, celălalt părinte este

în drept să se adreseze cu cerere instanței de judecată prin care să solicite

înlăturarea obstacolelor în comunicarea cu copilul.

Prin înștiințarea cu privire la înlăturarea impedimentelor de comunicare cu

copilul din 13 aprilie 2017, expediată la domiciliul pârâtului, i-a fost propusă

soluționarea litigiului pe cale extrajudiciară reieșind din interesele supreme ale

copilului, însă din motive necunoscute cerințele reclamantei au fost ignorate.

Astfel, fostul soț nu dorește categoric să soluționeze litigiul pe cale amiabilă și

acționează cu rea - credință în detrimentul mamei copilului.

A mai relatat reclamata că prin certificatul din 20 februarie 2017, Direcția

pentru protecția drepturilor copilului sect. Botanica a menționat că regretă situația

creată în familie și că în atare situație autoritatea tutelară a epuizat toate

posibilitățile de influență legală pentru a proteja dreptul copilului la comunicarea

nestingherită cu ambii părinți, fiind în drept să adreseze în judecată în temeiul art.

64 din Codul familiei.

A solicitat reclamanta obligarea lui Ciausov Andrei să nu creeze

împiedimente pentru exercitarea dreptului de a comunica cu copilul Xxxx și de a-l

educa, înlăturarea împiedimentelor create de tatăl copilului minor, Ciausov Andrei,

în exercitarea drepturilor părintești prin obligarea acestuia la respectarea acordului

stabilit de către ambii părinți la 13 septembrie 2015, aprobat prin decizia Comisiei

2

pentru protecția drepturilor copilului din 11 noiembrie 2015.

Prin hotărârea din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

corectată prin încheierea din 11 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Aronov

Roman, în interesele Ecaterinei Ciausova împotriva lui Ciausov Andrei.

S-a încasat de la Ciausova Ecaterina în beneficiul lui Ciausov Andrei suma de

6 000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub forma asistenței juridice, precum

și suma de 6 000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru efectuarea

raportului de expertiză extrajudiciară.

La 09 iunie 2021, Ciausova Ecaterina, reprezentată de avocatul Aronov

Roman, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 27 mai 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat casarea hotărârii instanței de fond, cu

pronunțarea unei decizii noi prin care să fie admisă integral cererea de chemare în

judecată.

Prin decizia din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat Ciausova Ecaterina, reprezentată de avocatul Aronov Roman, cu

menținerea în vigoare a hotărârii din 27 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat poziția contradictorie a

apelantei Ciuasova Ecaterina or, pe de o parte, aceasta pretinde exercitarea

dreptului de a comunica cu copilul Xxxx și de a-l educa, iar pe de altă, pretinde

obligarea lui Ciausov Andrei la respectarea unei decizii a Comisiei pentru protecția

drepturilor copilului din 11 noiembrie 2015, care nu corespunde, cel puțin

criteriilor de vârstă a copilului și de implicare a acestuia în activități extrașcolare,

de care în mod obligatoriu urmează să țină cont autoritatea tutelară la stabilirea

programului de întrevederi. Astfel, prima instanță corect a concluzionat că, în

măsura în care Ciuasova Ecaterina, după determinarea domiciliului copilului cu

tata, nu a sesizat autoritatea tutelară în legătură cu necesitatea soluționării

pretinsului litigiu cu privire la exercitarea drepturilor părințești în raport cu copilul

minor Xxxx, în lipsa unei deciziei cu privire la regimul de întrevederi a copilului

cu părintele care locuiește separat de copil, instanța de judecată nu are nici un

temei legal de a obliga părintele care locuiește împreună cu copilul să nu împiedice

contactul dintre copil și celălalt părinte.

Instanța de apel a apreciat ca fiind eronat argumentul reprezentantului

apelantei cu privire la faptul că instanța a respins acțiunea pe motiv că

comportamentul acesteia din urmă este în detrimentul intereselor copilului sau

prezintă pericol pentru starea lui fizică și psihică. Astfel, Colegiul a apreciat

situația din prezenta cauză ca o încercare a apelantei de a schimba domiciliul

copilului care a fost stabilit cu tata prin hotărâre judecătorească.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță întemeiat a constatat rolul

pasiv al autorității tutelare. Or, aceasta cunoscând despre relațiile ostile între

reclamantă și pârât și despre faptul că acestea pot atinge interesul superior al

copilului minor, nu au recomandat părinților să se adreseze unui mediator pentru

soluționarea litigiului.

La 15 iunie 2022, Ciausova Ecaterina, reprezentată de avocatul Aronov

Roman, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 07 iunie 2022 prin

care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu

3

pronunțarea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanțele ierarhic inferioare nu au

examinat corect și sub toate aspectele fondul cauzei privind obligarea de a nu crea

impedimente în exercitarea drepturilor părintești, precum și obligarea respectării

acordului încheiat între părinți, iar prin adoptarea unor hotărâri vădit ilegale au

încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de CEDO. De asemenea, hotărârile

instanțelor inferioare denotă o vădită tendențiozitate, exprimată prin încălcarea

flagrantă a prevederilor legale, aplicarea eronată a acestora, depășirea de către

instanța judiciara a împuternicirilor la judecarea acțiunii, formarea unei atitudini

preconceput defavorabile recurentei și favorabile intimatului, fapt ce denotă că

hotărârile menționate nu conțin nici o argumentare adecvată.

Recurenta a mai invocat că, analizând starea de fapt stabilită la examinarea

acțiunii și raportând-o la normele de drept aplicabile cazului, precum și

jurisprudența CEDO, instanțele ierarhic inferioare nu au întreprins toate măsurile

procesuale necesare examinării complete a cazului, efectuând o cercetare

judecătorească vădit incompletă, urmare a căreia au ajuns la concluzii pripite.

Astfel, cercetarea judecătorească a fost efectuată superficial, iar instanțele

inferioare nu au examinat corect cauza, încălcând normele de drept material și

procedural.

La 12 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților copia cererii de recurs depusă de către Ciausova Ecaterina,

reprezentată de avocatul Aronov Roman, cu înștiințarea despre posibilitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f.d. 60, vol. 3).

La 21 septembrie 2022, Direcția pentru protecția drepturilor copilului,

sectorul Botanica, a depus referință la cererea de recurs, prin care a solicitat că la

examinarea cauzei să se țină cont de interesul superior al copilului.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 07

iunie 2022.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Ciausova Ecaterina, reprezentată de

avocatul Aronov Roman, s-a conformat prevederilor legale, declarând recurs

împotriva deciziei instanței de apel la 15 iunie 2022, în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

4

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

5

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Ciausova

Ecaterina, reprezentată de avocatul Aronov Roman, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ciausova Ecaterina,

reprezentată de avocatul Aronov Roman.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6