2ra-479/22 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- neelucidarea tuturor circumstantelor de catre instanta de apel, nemotivarea deciziei, examinarea din oficiu a chestiunii privind nulitatea penalitatii fara explicatiile piritilor
2ra-479/22 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-479/2022
2-20045091-01-2ra-07042022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Vîșcu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, I. Țurcan, D. Dulghieru)
D E C I Z I E
30 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecători Galina Stratulat
Dumitru Mardari
Mariana Pitic
Victor Burduh
examinând recursul declarat de Banca Comercială „Energbank” Societate pe
Acțiuni,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca
Comercială „Energbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Andrei Fanin și Elenei
Trifan cu privire la încasarea datoriei bancare,
împotriva deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 04 mai 2020, BC „Energbank” SA a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Andrei Fanin și Elenei Trifan cu privire la încasarea datoriei bancare
și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit contractului de credit nr. 845-4508f
din 01 noiembrie 2017, BC „Energbank” SA, a acordat persoanei fizice Andrei
Fanin credit în sumă de 75 000 de lei, cu termenul final de rambursare la data de
01 noiembrie 2021.
Totodată, în vederea garantării rambursării creditului și a dobânzilor aferente,
a penalităților, comisioanelor, amenzilor, compensării cheltuielilor de judecată și a
altor cheltuieli, prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către
debitor a condițiilor contractului de credit, a fost încheiat contract de fidejusiune
nr. 845-4508fa, potrivit căruia fidejusorul s-a obligat de a executa obligațiile
debitorului Andrei Fanin asumate față de BC „Energbank” SA în cazul în care
debitorul va omite să le execute sau nu le va executa corespunzător.
Menționează că, debitorul Andrei Fanin nu și-a onorat obligațiile contractuale
privind rambursarea creditului și a altor plăți restante.
La 29 ianuarie 2020, a expediat în adresa debitorului și fidejusorului
reclamații nr. 13-04/190 și nr. 13-04/191, cu solicitarea executării benevole a
plăților datorate, însă careva reacții la reclamațiile formulate nu s-au manifestat.
1
Astfel, în baza calculului datoriilor nerambursate efectuat la data de 02 martie
2020, suma datoriilor acumulate de către Andrei Fanin în baza contractului de
credit nr. 845-4508f din 01 noiembrie 2017 constituie: 44 559,08 de lei, care
constă din: suma datoriei la credit în mărime de 38 252,64 de lei, suma datoriei la
dobândă în sumă de 686,04 de lei, comision lunar pentru administrarea creditului
(0,35% - pct.3.2.4.) în sumă de 787,50 de lei, penalități (0,2 % - pct. 3.1) în
mărime de 332,90 de lei și suma datoriei la penalități (0,1% - pct. 6.2) în mărime
de 4 500 de lei.
Ulterior, la 12 noiembrie 2020, în cadrul ședinței de judecată, BC
„Energbank” SA a depus cerere de majorare a cuantumului pretențiilor solicitând
încasarea în mod solidar de la Andrei Fanin și Elena Trifan datoriei la credit – 28
252,64 de lei, datoria la dobândă – 2 439,14 de lei, comision lunar pentru
administrarea creditului – 2 887,50 de lei, penalități (0,2% conf. pc. 6.1) – 4
628,95 de lei, penalitatea (0,1% conf. pct. 6.2) în sumă de 9 975 de lei și încasarea
cheltuieli suplimentare în sumă de 108,73 lei sub formă de taxă de stat
suplimentară în urma majorării valorii acțiunii.
Prin hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a
fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de BC „Energbank”
SA împotriva lui Andrei Fanin și Elenei Trifan cu privire la încasarea în mod
solidar a datoriei bancare și cheltuielilor de judecată.
A fost încasat, în mod solidar, de la Andrei Fanin și Elena Trifan, în
beneficiul BC „Energbank” SA, datoria la contractul de credit nr.848-4508f din
01.11.2017, în mărime de 32 773,76 de lei, compusă din datoria la credit – 28
252,64 de lei, datoria la dobândă – 2 439,14 de lei, comisionul lunar – 2 081,98 de
lei, cheltuielile de judecată (taxa de stat) în sumă de 1191,78 de lei și cheltuielile
privind citarea publică în sumă de 145 lei, în total suma de 34 110,54 de lei.
S-au respins pretențiile BC „Energbank” SA împotriva lui Andrei Fanin și
Elenei Trifan cu privire la încasarea penalităților în mărime de 14 603,95 de lei, ca
neîntemeiate.
Prin decizia din 15 decembrie a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de BC „Energbank” SA, ca neîntemeiat și s-a menținut hotărârea din 23
martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a notat că, clauzele contractuale
privind penalitatea nu au fost negociate, contractul de împrumut fiind redactat de
apelant unilateral potrivit unor clauze contractuale standard, fără să fi dat
intimatului-consumator posibilitatea să influențeze natura lor, iar consimțământul
dat de consumator la momentul încheierii contractului este considerat ca fiind
inexistent, întrucât a fost exprimat în contextul unei stări de constrângere
financiară, stare de care BC „Energbank” SA, în calitate de comerciant, profitând
de poziția sa dominantă a impus obligații excesive cocontractantului aflat într-o
poziție defavorabilă.
Potrivit regulilor unanim acceptate, în cazul în care creditorul pretinde că o
clauză standard a fost negociată individual cu consumatorul, lui îi revine sarcina
probei. Însă, o astfel de probă lipsește, iar simplul fapt al relatărilor făcute de BC
„Energbank” SA prin apelul depus, nu poate constitui temei suficient pentru a
constata că prevederile contractuale referitoare la clauzele penale sunt legale.
Colegiul a reținut că, prima instanță corect a apreciat ca fiind lovită de nulitate
absolută clauzele contractuale referitoare la penalitate. Or, într-adevăr după cum
2
corect a stabilit prima instanță penalitățile solicitate au fost calculate și urmau a fi
achitate după cum reiese din extrasul rulajului în cont, pe lângă calculul unor
dobânzi sporite cât și majorate. Astfel, prima instanță întemeiat a stabilit că
reieșind din rulajul menționat și calculul datoriei efectuat, intimatul a achitat suma
de 36 747,36 de lei dintre care 7 153,80 de lei cu titlu de dobândă, 8 587,50 de lei
comisionul pentru eliberarea creditului și administrarea creditului, 805,52 de lei
penalitatea conform pct. 6.1., care fiind adăugată la sumele penalităților solicitate
constituie o sumă disproporționat de mare în raport cu prejudiciul cauzat de
neonorarea obligațiilor contractuale.
Scopul instituirii nulității absolute a clauzelor abuzive constă în descurajarea
profesioniștilor să utilizeze clauze abuzive în contractele încheiate cu
consumatorii. Scopul menționat nu poate fi atins dacă în rezultatul constatării
nulității absolute efectele clauzelor abuzive s-ar diminua până la limita stabilită
prin lege. În acest caz, este necesară excluderea totală a efectelor clauzelor
abuzive, astfel încât să se înțeleagă că, în cazul constatării caracterului abuziv al
clauzelor contractuale, utilizatorul nu va putea miza pe reducerea efectelor
clauzelor abuzive până la minimul legal, astfel fiind sancționat pentru practicarea
clauzelor abuzive.
Instanța de apel a concluzionat că din conținutul convenției părților, se atestă
o discrepanță majoră dintre interesele consumatorului ocrotite de lege și interesul
economic al BC „Energbank” SA fiind profesionist care prestează servicii în
domeniul creditării persoanelor fizice și juridice.
Contractul de credit care formează obiectul acestei cauze, constituie un
contract de adeziune, în care clauzele sânt formulate în prealabil de către BC
„Energbank” SA consumatorul neavând posibilitatea de a influența conținutul lor,
fiind pus în situația de a accepta încheierea contractului în condițiile impuse ori de
a renunța la încheierea lui. Respectiv, instanța de fond corect a constatat faptul că
BC „Energbank” SA nu este în drept de a pretinde de la pârât încasarea
penalităților prevăzute la pct. 6.1. și 6.2. în cadrul contractului de credit nr. nr. 845-
4508f din 01 noiembrie 2017.
La 18 februarie 2022, BC „Energbank” SA a declarat recurs împotriva
deciziei din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea
deciziei contestate în partea în care a fost respinsă acțiunea, pronunțând o nouă
hotărâre de încasare a comisionului lunar pentru administrarea creditului în sumă
de 805,52 de lei și a penalităților în sumă de 4 628,95 de lei și în sumă de 9 975 de
lei (conform prevederilor pct. 6.1. și pct. 6.2. a contractului de credit nr. 845-4508f
din 01.11.2017) și încasarea cheltuielilor de judecată neîncasate în prima instanță
de 253,72 de lei, din apel în sumă de 346,71 de lei și în ordine de recurs în sumă de
231,14 de lei.
În esență a indicat că, instanțele ierarhic inferioare au aplicat norme de drept
material care nu urmau a fi aplicate raporturilor în litigiu, întrucât nu aveau nici o
incidență.
Astfel, a notat că instanța de apel a preluat aplicarea greșită de către prima
instanță a prevederilor art. 716 alin. (1) și (2), art. 719 lit. f), art. 732, art. 745 din
Codul civil (în redacția Legii nr. 1107 din 06.06.2002), precum și art. 3 a Legii
privind contractele de credit pentru consumatori nr. 202/2013 și art. 4, art. 5 alin.
(l)-(2) și art. 7 a Legii privind protecția consumatorului, concluzionând în mod
greșit că prevederile pct. 6.1. și pct. 6.2 care reglementează penalitatea pentru
3
neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către debitor a obligațiilor
contractuale, ar fi abuzive, și respectiv nule.
Instanțele de judecată inferioare, declarând ca fiind abuzive prevederile pct.
6.1. și pct. 6.2 a contractului de credit, nu au explicat în actele adoptate în ce constă
caracterul abuziv al acestor puncte ale contractului de credit, stipulând în mod
formal că pct. 6.1. și pct. 6.2 a contractului de credit sunt abuzive.
A menționat că, prevederile pct. 6.1. și pct. 6.2 a contractului de credit nu sunt
abuzive și nici nu creează, prin ele însele sau împreună cu alte prevederi din
contract, în detrimentul intimatului, un careva dezechilibru semnificativ între
drepturile și obligațiile părților care decurg din contractul de credit. Respectiv,
ambele instanțe de judecată au interpretat în mod eronat prevederile Codului civil
și în mod ilegal nu au admis spre încasare sumele de bani care se cuveneau
recurentului în temeiul prevederilor contractului de credit, bazate pe norme de
drept în vigoare.
Cu titlu de practică judiciară, recurentul a invocat deciziile Curții de Apel
Chișinău din 13.05.2021 (nr. 2a-1139/2021) și din 09.09.2020 (nr. 2a-2299/20), în
care instanța de apel a examinat cauze similare acesteia și a statuat că prevederile
din contractul de credit ce prevăd atât plățile pentru utilizarea creditului cât
penalitățile pentru neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale, sunt
absolut legale. Respectiv, constată că, la nivelul aceleiași instanțe, complete de
judecată diferite interpretează și aplică diferit aceleași prevederi legale în exact
aceleași circumstanțe, ceea ce denotă o problemă gravă de interpretare și aplicare a
prevederilor legale la nivelul acestei instanțe, fapt care este contrar art. 6 a
Convenției.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Decizia din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată
părților prin intermediul oficiului poștal la 21 februarie 2022 (134). Astfel recursul
depus la 18 februarie 2022 de către BC „Energbank” SA, este în termen.
În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,
după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
La 08 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților
recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de
la data primirii scrisorii (144). Însă până în prezent intimații nu și-au valorificat
acest drept și nu au depus referință.
Prin încheierea din 22 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul
declarat de BC „Energbank” SA, a fost considerat admisibil.
În conformitate art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care
recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul
recursului.
4
Conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul
declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în
recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără
a administra noi dovezi.
Art. 444 din Codul de procedură civilă, prevede că recursul se examinează
fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra
oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a
se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi
admis, cu casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare în
instanța de apel, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de
apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de
recurs.
În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea
altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a
recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la
soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că
aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în
care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului.
Prin hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a
admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de BC „Energbank” SA
împotriva lui Andrei Fanin și Elenei Trifan cu privire la încasarea în mod solidar a
datoriei bancare și cheltuielilor de judecată.
A fost încasat, în mod solidar, de la Andrei Fanin și Elena Trifan, în
beneficiul BC „Energbank” SA, datoria la contractul de credit nr.848-4508f din
01.11.2017, în mărime de 32 773,76 de lei, compusă din datoria la credit – 28
252,64 de lei, datoria la dobândă – 2 439,14 de lei, comisionul lunar – 2 081,98 de
lei, cheltuielile de judecată (taxa de stat) în sumă de 1 191,78 de lei și cheltuielile
privind citarea publică în sumă de 145 lei, în total suma de 34 110,54 de lei.
Au fost respinse pretențiile BC „Energbank” SA împotriva lui Andrei Fanin și
Elenei Trifan cu privire la încasarea penalităților în mărime de 14 603,95 de lei, ca
neîntemeiate.
Judecând în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 15
decembrie 2021 a respins apelul declarat de BC „Energbank” SA, ca neîntemeiat și
s-a menținut hotărârea din 23 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu prevederile aplicabile la
caz și criticile aduse în recurs, instanța de recurs constată că, contrar prevederilor
art. 239 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de apel este una
nemotivată, iar concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă evazivă,
incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită
pretențiilor formulate în prezentul litigiu în raport cu materialul probator, precum
și normele de drept ce reglementează acest aspect.
5
Or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de
drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții trebuie să fie
clară și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.
Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) din Codul de procedură
civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și
obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește
constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de
apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei
instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru
soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în
instanță de apel de către participanții la proces.
Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța
de recurs reține că contrar acestor prevederi și dispozițiilor conținute în art. 373
alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța de apel judecând apelul a trecut
superficial asupra motivelor apelului.
Din materialele cauzei rezultă că, atât în ședința de judecată din 23 martie
2021 din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru precum și din ședința de
judecată din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, instanțele ierarhic
inferioare au examinat cauza în lipsa pârâților Fanin Andrei și Trifan Elena și au
pronunțat hotărâre în lipsa acestora (f.d. 63, 124).
Sub acest aspect, instanța de recurs subliniază că instanțele ierarhic inferioare
examinând din oficiu chestiunea privind nulitatea penalității au concluzionat
asupra netemeiniciei acesteia ca fiind clauză abuzivă, însă fără să audieze
explicațiile pîrîților Fanin Andrei și Trifan Elena referitor la chestiunea dată.
Colegiul accentuează că instanța de apel nu a motivat și nu a determinat cert în ce
constă caracterul abuziv ale pct. 6.1. și pct. 6.2. a contractului de credit. Or, în
scopul stabilirii unei clauze contractuale ca fiind abuzivă, instanța de judecată
incontestabil că urma să audieze nemijlocit părțile contractului, în special pîrîții
Fanin Andrei și Trifan Elena referitor la chestiunea dată, pentru a stabili
circumstanțele relevante la data încheierii contractului de credit care au determinat-
o să constatate caracterul abuziv al pct. 6.1. și pct. 6.2. ale contractului de credit.
La caz, se conchide că la examinarea apelului în fond, instanța nu a audiat
părțile cu privire la caracterul abuziv al unor clauze contractuale, deși pentru a
concluziona asupra anulării unei clauze contractuale ca fiind abuzive instanțele de
judecată trebuie să țină cont dacă clauza respectivă a fost sau nu negociată de
părțile contractuale, a avut sau nu posibilitatea consumatorul de a influența
conținutul ei etc.
Așadar, Colegiul reține că prin aplicarea prevederilor art. 119, 138 alin. (2)
din Codul de procedură civilă instanța de apel avea posibilitatea să întreprindă
asemenea acțiuni, însă nu le-a întreprins. Or, caracterul devolutiv al apelului obligă
instanța să întreprindă toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală
privind aflarea adevărului în cauză și astfel, poate ordona administrarea probelor
pe care le consideră necesare.
Colegiul lărgit constată că în modul în care a fost motivată soluția rezultă de
fapt că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului neexercitându-și rolul
activ reglementat de art. 373 alin. (2) Cod de procedură și nu a răspuns criticilor
invocate în apel de către bancă, prin ce a fost încălcat dreptul la un proces echitabil
în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
6
În aceasta situație, instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar
asupra hotărârii pronunțate, iar înlăturarea omisiunilor admise în procedura
recursului, ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție si implicit la
încălcarea principiului „non omisso medio”, ceea ce este inadmisibil.
Ținând cont de imposibilitatea instanței de recurs de a corecta respectivele
omisiuni, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție concluzionează asupra necesității remiterii cauzei spre
rejudecare în instanța de apel.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele
menționate și reexaminând cauza să administreze toate probele utile și concludente
și să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al
participanților la proces la un proces echitabil.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței de
apel nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act
judecătoresc, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia
din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre
rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție
d e c i d e :
Se admite recursul declarat de Banca Comercială „Energbank” Societate pe
Acțiuni.
Se casează decizia din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în cauza
civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială
„Energbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Andrei Fanin și Elenei Trifan cu
privire la încasarea datoriei bancare, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea
de Apel Chișinău, de un alt complet de judecători.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Svetlana Filincova
judecători Galina Stratulat
Dumitru Mardari
Mariana Pitic
Victor Burduh
7