2ra-35/21 — incasarea datoriei

2ra-35/21 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-35/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: D. Băbălău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Banca

Comercială „Energbank” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Banca Comercială

„Energbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Gabriel Diaciuc cu privire la

încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată, și la cererea reconvențională depusă de

Gabriel Diaciuc împotriva Băncii Comerciale „Energbank” Societate pe Acțiuni cu

privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Banca Comercială „Energbank” Societate pe Acțiuni și s-a

menținut hotărârea din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 16 noiembrie 2018 BC „Energbank” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Gabriel Diaciuc cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că prin contractul de credit nr.

XXXXX din 15 mai 2018, cu anexa nr. 1 (graficul de rambursare a creditului), a

acordat lui Gabriel Diaciuc un credit în sumă de 5.000 de lei, pe un termen de 12 luni,

cu termenul final de rambursare - 15 mai 2019.

Conform pct. 3.2.1 - 3.2.2 din contractul de credit nr. 408-1068e din 15 mai

2018, debitorul și-a asumat responsabilitatea să ramburseze în rate suma creditului

primit, prin achitarea lunară a creditului conform graficului stabilit și de a achita

dobânzile calculate pentru utilizarea creditului.

A precizat reclamanta că debitorul Diaciuc Gabriel, începând cu luna iunie

2018, nu-și onorează obligațiile asumate față de creditor în baza contractului de credit

și anume, nu achită în termen și volum deplin creditul și dobânzile aferente, astfel

1

încât la situația din 13 noiembrie 2018 debitorul a acumulat, potrivit calculului, o

datorie bancară în sumă de 6.089,63 de lei constituită din: datoria la credit – 4.606,96

de lei, datoria la dobândă – 232,66 de lei, comisionul lunar pentru administrarea

creditului (3% - pct.3.2.4) – 298,72 de lei, penalitate (0,2% - pct. 6.1) – 251,29 de lei,

penalitate (0,1% - pct. 6.2) – 700 de lei, fapt prin care încalcă flagrant condițiile

contractuale și prevederile legale privind executarea obligațiilor.

În legătură cu neexecutarea de către debitor a obligațiilor asumate în baza

contractului de credit, pârâtului i-a fost expediat propunerea de tranșare a litigiului

privind nerambursarea datoriei bancare nr. XXXXX din 07 august 2018, prin care a

fost informat despre încălcarea modalității și termenului de rambursare a creditului,

cu rambursarea anticipată a sumei integrale a creditului, dobânzii aferente și a altor

plăți datorate, însă până la moment suma datorată nu a fost achitată.

A susținut reclamanta că Diaciuc Gabriel a neglijat grav clauzele contractuale,

fapt ce a creat pericolul de nerambursare a mijloacelor financiare contractate, și deși

debitorul a fost apelat de numărate ori privind stingerea datoriei formate, totuși

cerințele înaintate nu au fost executate.

În contextul enunțat, a solicitat BC „Energbank” SA admiterea acțiunii,

încasarea forțată din contul lui Diaciuc Gabriel în beneficiul său sumei de 6,089,63 de

lei cu titlu de datorie bancară formată în baza contractului de credit nr. XXXXX din

15 mai 2018, constituită din: datoria la credit în sumă de 4.606,96 de lei; datoria la

dobândă – 232,66 de lei; comision lunar pentru administrarea creditului (3%, pct.

3.2.4) în sumă de 298,72 de lei; penalitatea (0,2%, pct. 6.1) în sumă de 251,29 de lei

și penalitate (0,1%, pct. 6.2) în sumă de 700 de lei, precum și încasarea cheltuielilor

de judecată compuse din taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în

judecată în mărime de 270 de lei.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta BC „Energbank” SA și-a concretizat

pretențiile din acțiune, solicitând încasarea forțată din contul lui Diaciuc Gabriel în

beneficiul băncii a sumei de 11.768,61 de lei cu titlu de datorie formată în baza

contractului de credit nr. 408-1068e din 15 mai 2018, constituită din: datoria la credit

în sumă de 4.606,96 de lei; datoria la dobândă – 809,71 de lei; comision lunar pentru

administrarea creditului (3%, pct. 3.2.4) în sumă de 2.248 de lei; penalitatea (0,2%,

pct. 6.1) în sumă de 3.203,94 de lei și penalitate (0,1%, pct. 6.2) în sumă de 900 de

lei, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă totală de 540,36 de lei, compusă din

taxa de stat – 440,36 de lei și 100 de lei pentru citarea publică conform ordinului de

plată nr. 4 din 06 februarie 2019.

A invocat reclamanta că în perioada derulării procesului dat de judecată, datoria

restantă a debitorului Diaciuc Gabriel s-a majorat, care conform calcului, la situația

din 29 noiembrie 2019, a constituit suma de 11.768,61 de lei.

La 04 aprilie 2019 Gabriel Diaciuc a depus cerere reconvențională împotriva BC

„Energbank” SA cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reconvenționale Gabriel Diaciuc a indicat că la 15 mai

2018 a încheiat cu BC „Energbank” SA contractul de credit nr. XXXXX, prin care a

2

luat cu titlu de împrumut suma de 5.000 de lei, care urma să fie rambursată în 6 rate,

în fiecare lună până la data de 15 a lunii.

Din cauza unor motive independente de voința proprie, a ajuns în situația că nu

mai poate să achite ratele lunare a datoriei bancare.

A notat Gabriel Diaciuc că la 07 august 2018 a recepționat propunerea de

tranșare a litigiului privind nerambursarea datoriei bancare, prin care a fost somat să

achite datoria restantă, în caz contrar banca va fi nevoită să se adreseze organelor de

urmărire penală.

A susținut că angajații băncii au folosit în privința lui presiune psihologică prin

intermediul apelurilor telefonice frecvente, iar în unele din aceste apeluri a pus la

îndoială pregătirea sa profesională fiind numit „avocat nereușit”.

De asemenea, a notat că contractul de credit nr. 408-1068e din 15 mai 2018 a

fost încheiat în mod abuziv, nerespectându-se prevederile art. 4 din Legea nr. 105 din

13 martie 2003 privind protecția consumatorilor, clauzele din anexele semnate au fost

formulate în prealabil, iar dânsul în calitate de consumator nu a avut posibilitatea să

influențeze conținutul clauzei și a contractului în sine.

Chiar dacă nu se eschivează la plata împrumutului și aplicarea în privința sa a

prevederilor art. 585 și 619 din Codul civil (în redacția veche), fiindu-i încălcate

drepturile consumatorului prin impunerea semnării unui contract ce conține clauze

abuzive și fiind înjosit de angajații băncii, la 10 octombrie 2019 a expediat în adresa

băncii cerere, prin care a solicitat rezilierea unilaterală a acordului XXXXX și

achitarea sumei de 200.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, însă solicitările sale au

fost ignorate de către pârâtă.

A declarat Gabriel Diaciuc că nu și-a onorat obligațiunile contractuale de

rambursare a creditului din cauza comportamentului neadecvat a angajaților BC

„Energbank” SA.

În contextul expus, a solicitat Gabriel Diaciuc atragerea în proces în calitate de

intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor, care urmează să se

pronunțe asupra legalității clauzelor contractuale inserate în contractul de credit nr.

XXXXX din 15 mai 2018 încheiat cu BC „Energbank” SA; expunerea instanței de

judecată privind amenințările cu dispunerea intentării unei cauze penale, inserate în

scris în propunerile de tranșare a litigiului și impunerea pârâtului să înceteze imediat

amenințarea altor debitori, precum și încasarea din contul BC „Energbank” SA în

beneficiul său a sumei de 200.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin încheierea protocolară din 30 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, a fost respinsă cererea lui Gabriel Diaciuc privind atragerea în proces

în calitate de intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor din

motiv că o eventuală hotărâre nu va leza drepturile acesteia în cadrul prezentei cauze

civile.

Prin hotărârea din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea inițială depusă de BC „Energbank” SA a fost admisă parțial. S-a încasat din

contul lui Diaciuc Gabriel în beneficiul BC „Energbank” SA suma de 4.606,96 de lei

cu titlu de datorie ce rezultă din contractul de credit nr. XXXXX din 15 mai 2018;

3

809,71 cu titlu de dobândă, precum și 3.203,22 de lei cu titlu de dobândă stabilită la

pct. 6.1 din contractul de credit nr. XXXXX din 15 mai 2018. În rest, acțiunea inițială

depusă de BC „Energbank” SA împotriva lui Gabriel Diaciuc cu privire la încasarea

comisionului pentru eliberarea creditului precum și a penalității, a fost respinsă ca

neîntemeiată. A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională depusă de

Gabriel Diaciuc. S-a încasat din contul lui Diaciuc Gabriel în bugetul de stat suma de

150 de lei taxa de stat. S-a încasat din contul lui Gabriel Diaciuc în beneficiul BC

„Energbank” SA suma de 270 de lei taxa de stat.

La 25 februarie 2020 BC „Energbank” SA a depus cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 06 aprilie 2020 a fost prezentată partea

motivată a cererii de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea parțială a hotărârii

din 18 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii

acțiunii inițiale, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi de admitere a acțiunii

inițiale privind încasarea din contul lui Gabriel Diaciuc în beneficiul băncii a

comisionului pentru eliberarea creditului precum și a penalității, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată neîncasate în prima instanță și cele din apel.

Prin decizia din 24 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de BC „Energbank” SA și s-a menținut hotărârea din 18 februarie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile prin

faptul că raportul juridic litigios rezultă din contractul de credit nr. XXXXX din 15

mai 2018, prin care BC ,,Energbank” SA a acordat cu titlu de credit lui Diaciuc

Gabriel suma de 5.000 de lei (f.d. 6-7).

Potrivit anexei nr.1 a contractului de credit nr. XXXXX din 15 mai 2018 a fost

stabilit graficul de rambursare a sumelor. (f.d. 8)

Au reținut instanțele de judecată că potrivit datelor reflectate în certificatele

privind existența datoriilor, se atestă că datoria pârâtului conform contractului de

credit nr. XXXXX din 15 mai 2018, a constituit suma de 11.768,61 de lei (f.d.67).

Potrivit pct. 3.2.1 din contractul de credit bancar, debitorul s-a obligat să

restituie băncii creditul primit în termen de 12 luni conform anexei nr.1 care

constituie parte a contractului.

În condițiile enunțate, instanțele de judecată au dispus încasarea din contul

pârâtului în beneficiul BC „Energbank” SA datoria la corpul creditului în mărime de

4.606,96 de lei și a dobînzii în mărime de 809,71 de lei.

De asemenea, au reținut instanțele de judecată că potrivit pct.6.1 din contractul

de credit bancar nr. XXXXX din 15 mai 2018, în caz de nerambursare în termen a

sumelor restante la credit și a dobânzilor aferente, debitorul urma să achite băncii

dobânda de întârzieri în mărime de 0,2% din suma datoriei restante pentru fiecare zi

de întârziere.

Reiterând calculul anexă al penalităților la creditul restant în conformitate cu

pct.6.1 instanța, au dispus instanțele de judecată încasarea în mod silit a sumei de

3.207,94 de lei pentru perioada 15 iunie 2018 – 29 noiembrie 2019 (f.d. 68).

4

Referitor la pretențiile băncii „Energbank” SA privind încasarea din contul lui

Gabriel Diaciuc a comisionului pentru eliberarea creditului precum și a penalității

aferente, instanțele de judecată le-au considerat neîntemeiate cu respingerea acțiunii

inițiale în această parte.

Cu trimitere la prevederile art. 712, 716, 719, 732, 745 din Codul civil, art. 3 din

Legea privind contractele de credit pentru consumatori nr. 202 din 12 iulie 2013 și

art. 4, 5, 7 din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, au

notat instanțele de judecată că clauza contractuală stabilită la pct.3.2.4 a contractului

de credit cade sub incidența prevederilor Codului civil referitoare la clauzele

contractului standard.

Au stabilit instanțele de judecată că clauze inserate la pct. 3.2.4 din contractul de

credit bancar, sunt formulate în termeni neclari, nu sunt stabilite de cadrul legal și

prin urmare lovite de nulitate absolută, ca fiind contrare prevederilor imperative

prevăzute la art. 220 și art. 716 din Codul civil.

În împrejurările enunțate și ținând cont de faptul că s-a constatat nulitatea

clauzei cu privire la comisionul stabilit, au considerat instanțele de judecată că

urmează a fi respinsă pretenția privind încasarea plății de comision.

Cât privește penalitatea solicitată de către BC „Energbank” SA în temeiul pct.

6.2 al contractului de credit bancar nr. XXXXX din 15 mai 2018, instanțele de

judecată au considerat că această pretenție urmează a fi respinsă în temeiul art. 39 din

Legea cu privire la punerea în aplicare a Codului civil al Republicii Moldova nr. 1125

din 13 iunie 2002, care stipulează că dispozițiile art. 942-945 din Codul civil,

introduse prin Legea nr. 133/2018, se aplică, începând cu 1 martie 2019, și

obligațiilor izvorâte din contracte încheiate înainte de 1 martie 2019 sau din alte

temeiuri survenite înainte de 1 martie 2019.

Ținând cont de adjudecarea dobânzilor în temeiul contractului de credit bancar

nr. XXXXX din 15 mai 2018, în temeiul art. 942 alin. (4) din Codul civil, instanțele

de judecată au considerat drept neîntemeiată pretenția privind încasarea din contul

debitorului a penalității prevăzute la pct. 6.2 din contractul de credit.

Cât privește acțiunea reconvențională depusă de Gabriel Diaciuc au remarcat

instanțele de judecată că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, s-a constatat

lipsa elementelor răspunderii delictuale în acțiunile reclamantului în raport cu pârâtul

consumator Gabriel Diaciuc precum fapta ilicită, vinovăția reclamantului BC

„Energbank” SA din care considerent urmează a respinge acest capăt de acțiune.

La 10 septembrie 2020 BC „Energbank” SA a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei din 24 iunie

2020 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 18 februarie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, în partea respingerii acțiunii de încasare a comisionului lunar

de administrare a creditului în sumă de 2.248,72 de lei și a penalității în sumă de 900

de lei, cu emiterea în această parte a unei hotărâri noi de admitere a acțiunii în această

parte, precum și încasarea din contul intimatului Gabriel Diaciuc în beneficiul său

cheltuielile de judecată neîncasate în prima instanță în sumă de 270,36 de lei, din apel

în sumă de 202,50 de lei și în ordine de recurs în sumă de 135 de lei.

5

În motivarea recursului BC „Energbank” SA a invocat ilegalitatea și

netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a

examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, în special instanțele de

judecată nu au aplicat prevederile legale care reglementează raporturilor materiale

litigioase și anume, art. 1236 alin. (1), art. 1238 și art. 592 din Codul civil în redacția

legii din 01 martie 2019, art. 10 alin. (3) lit. k) și art. 23 alin. (2) din Legea nr.

202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori, precum și art. 10 alin. (2)

lit. k) și art. 19 alin. (2) a Directivei Parlamentului European și a Consiliului nr.

2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori.

Instanțele de judecată nu au ținut cont de dispozițiile art. 1236 alin. (1) din

Codul civil, care stabilește expres că prin contractul de credit bancar, o bancă

(creditor) se obligă să pună la dispoziția unei persoane (debitor) o sumă de bani

(credit), iar debitorul se obligă să restituie suma primită și să plătească dobânda și alte

sume aferente prevăzute de contract.

Afară de aceasta, art. 1238 din Codul civil, cert prevede că, în afară de dobândă,

părțile pot conveni asupra unui comision pentru serviciile prestate în legătură cu

utilizarea creditului.

A indicat recurenta că comisionul, ca și dobânda sunt părți componente ale

remunerației băncii pentru creditul acordat, și urmează să fie încasate în cazul în care

părțile au convenit în acest sens în contract.

Asupra încasării acestui comision, părțile contractului de credit bancar nr. 408-

1068e din 15 mai 2018, au convenit la pct. 3.2.4, că debitorul va plăti băncii un

comision lunar pentru administrarea creditului în mărime de 3% din suma creditului

și că se va achita lunar, împreună cu toate plățile lunare programate.

Achitarea acestui comision de către debitor își are justificarea și în prevederile

art. 592 din Codul civil, care stabilește că costurile executării obligației le suportă

debitorul dacă legea sau contractul nu prevede altfel, și pornind de la principiul

libertății contractuale, garantat de art. 1 din Codul civil, banca și debitorul au stabilit

în contractul de credit că pentru administrarea de către banca și debitorul au stabilit în

contractul de credit că pentru administrarea de către bancă a contului de împrumut,

pentru operațiunile făcute în legătură cu utilizarea creditului, debitorul va plăti băncii

aceste cheltuieli cu titlu de comision, or, conform alin. (2) al aceluiași articol,

persoanele fizice și juridice sunt libere să stabilească pe bază de contract drepturile și

obligațiile lot, orice alte condiții contractuale, dacă acestea nu contravin legii, iar la

caz, prevederile pct. 2.2.4 nu contravine niciunei norme legale, dar sunt în directă

concordanță cu acestea.

Dreptul la încasarea unui comision pentru administrarea creditului este

reglementat și de art. 10 alin. (2) lit. k) și art. 19 alin. (2) a Directivei Parlamentului

European și a Consiliului nr. 2008/48/CE din 23 aprilie 2008 privind contractele de

credit pentru consumatori, care stipulează că contractul de credit specifică în mod clar

și concis, unde este cazul, costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi

care înregistrează atât operațiunile de plată, cât și tragerile din credit. Costurile

6

administrării unui cont care înregistrează atât operațiunile de plată, cât și tragerile,

costurile de utilizare a unui mijloc de plată atât pentru operațiunile de plată, cât și

pentru trageri, precum și alte costuri privind operațiunile de plată, sunt incluse în

costul total al creditului către consumator, cu excepția cazului în care deschiderea

contului este opțională, iar costurile contului au fost indicate clar și separat în

contractul de credit sau în orice ale contract încheiat cu consumatorul.

La fel, instanțele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată în

privința pretenției de încasare a penalităților, care sunt întemeiat în baza pct. 6.2 din

contractul de credit și art. 624 alin. (1) din Codul civil, care stabilește că clauza

penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat

prejudiciul, stipulând că debitorul în cazul neexecutării obligației, urmează să remită

creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

Totodată, art. 1243 alin. (1) din Codul civil, prevede că creditorul poate pretinde

plata unor penalități de întârziere în modul și în mărimea prevăzută de lege sau de

contract.

De asemenea, art. 10 alin. (3) lit. l) din Legea privind contractele de credit

pentru consumatori nr. 202/2013, stabilește că contractul de credit specifică în mod

clar și explicit rata dobânzii, în cazul plăților expirate, aplicabilă la data încheierii

contractului de credit, măsurile pentru ajustarea acesteia și dacă este cazul, orice

penalități datorate în caz de neplată.

A precizat recurentul că penalitatea de la pct. 6.2 respinsă spre încasare de

instanțele de judecată ierarhic inferioare, spre deosebire de penalitatea de la pct. 6.1,

care se percepe pentru neachitarea ratei creditului și a dobânzilor aferente, se percepe

anume pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către debitor a

obligațiilor contractuale, la caz a obligației de achitare lunară a comisionului de

administrare a creditului.

Astfel, penalitățile prevăzute la pct. 6.1 și 6.2 din contractul de credit, sunt

distincte și se percep pentru obligații diferite, motiv din care instanțele de judecată

eronat au concluzionat în privința respingerii încasării acestei plăți.

Mai mult ca atât, instanțele de judecată, declarând ca fiind abuzive prevederile

pct. 3.2.4 și pct. 6.2 a contractului de credit, nu au explicat în hotărârile sale în ce

constă caracterul abuziv al acestor clauze, menționând doar în mod formal că aceste

clauze sunt abuzive, or, normele de drept invocate de instanțele de judecată nici nu

reglementează aspecte ce țin de comisionul de administrare sau penalitatea.

Susține recurentul că pct. 3.2.4 și pct. 6.2 ale contractului de credit nu sunt

abuzive și nici nu creează prin ele sau împreună cu alte prevederi din contact, în

detrimentul intimatului un careva dezechilibru semnificativ între drepturile și

obligațiile părților care decurg din contractul de credit.

Subsecvent a reținut recurenta că la data pronunțării hotărârii contestate, în

virtutea modificărilor operate în Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018 de punere în

aplicare a Codului civil în redacția modernizată, prin care a fost abrogată Legea nr.

256/2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, a fost

atribuită conform art. 281 din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor,

7

Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței și doar în cazul

constatării clauzelor abuzive în contractul încheiat cu consumatorul, efectuată în

urma controlului, Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței

întocmește act de constatare și intentează acțiune în instanța de judecată în vederea

solicitării constatării nulității acestor clauze.

Instanțele de judecată au constatat că prevederile pct. 3.2.4 a contractului de

credit din 15 mai 2018 sunt abuzive în lipsa unei sesizări din partea Agenției pentru

Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței și în lipsa unui Act al Agenției, prin

care să se constatate că prevederile pct. 3.2.4 și 6.2 a contractului de credit ar fi

abuzive, ceea ce arată la caracterul absolut inechitabil al soluțiilor adoptate și

constituie temei pentru casarea acestora.

La fel, concluziile instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum că clauzele

inserate la pct. 3.2.4 și 6.2 a contractului de credit, sunt formulate în termeni neclari

și că nu sunt stabilite de cadrul legal, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei și

prevederile legale, or, clauzele respective ale contractului de credit bancar sunt

redactate în termeni clari și fără ambiguități, aceste stabilesc cert suma pe care

debitorul trebuie să o achite cu titlu de comision și pentru ce serviciu se încasează

această sumă, nefiind deci clauze abuzive.

Ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare în mod eronat au aplicat

prevederile art. 942 alin. (4) din Codul civil, în redacția legii în vigoare din 01 martie

2019, statuând că se interzice încasarea și a dobânzii de întârziere și a penalităților,

or, același alin. (4) prevede că creditorul poate cere despăgubiri pentru prejudiciul

cauzat în partea neacoperită de dobânda de întârziere, or, penalitatea prevăzută la pct.

6.2 reprezintă plata prejudiciului neacoperită prin dobânda de întârziere și constituie

o sancțiune pentru încălcarea unor alte obligații decât neplata ratei creditului sau a

dobânzilor aferente, sancțiunea fiind pentru neachitarea comisionului de administrare

a creditului.

Respectiv, instanțele de judecată au interpretat în mod eronat prevederile art.

942 alin. (4) din Codul civil și în mod ilegal nu au admis spre încasare sume care se

cuveneau băncii în temeiul prevederilor contractului de credit bazate pe norme de

drept în vigoare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 24 iunie 2020.

Din actele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată

în adresa BC „Energbank” SA la 17 iulie 2020 (f.d. 136), însă nu se atestă date când a

fost recepționată de către recurentă.

Astfel, recursul declarat la 10 septembrie 2020, este în termen.

La 23 septembrie 2020 în adresa lui Gabriel Diaciuc a fost expediată copia

recursului declarat de BC „Energbank” SA, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, însă intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv (f.d.

158).

8

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de BC „Energbank” SA, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

9

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel

are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție notează că conform jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995), pe când în

recursul depus de BC „Energbank” SA, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de BC „Energbank” SA, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Banca Comercială „Energbank” Societate pe Acțiuni, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

10