3ra-1030/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil

3ra-1030/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1030/22

2-20154447-01-3ra-05102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc )

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Uniunea Avocaților din Republica Moldova împotriva Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, persoană terță Statnîi

Roman cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată integral hotărârea primei instanțe și emisă o nouă decizie de admitere a

acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 4 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Uniunea Avocaților din

RM a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului pentru prevenirea

și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, persoană terță Statnîi Roman cu

privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii a invocat că la 11 februarie 2020, Statnîi Roman s-a

adresat cu cerere către Comisia de Licențiere a profesiei de avocat, prin care a

solicitat admiterea în profesia de avocat, în temeiul prevederilor art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 1260-XV din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, la care a anexat actele

enumerate în art. 21 alin. (1) lit. b) - f) din Legea cu privire la avocatură, precum și

cele prevăzute la alin. (3) al normei menționate și anume: declarația sub jurământ,

chestionarul de evaluare a bunei reputații, precum și scrisoarea de motivație.

A menționat că în conformitate cu art. 10 alin. (1), alin. (3) lit. d) din Legea cu

privire la avocatură nr. 1260-XV din 19 iulie 2002, la data de 12 februarie 2020, de

către președintele Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat, au fost expediate

scrisorile înregistrate cu nr. 1-016/2020, în adresa Procurorului General și

Președintelui Consiliului Superior al Procurorilor, prin care a solicitat informația cu

privire la personalitatea lui Statnîi Roman, legate de comportamentul acestuia pe

parcursul anilor de activitate în calitate de procuror și de motivele care au stat la baza

1

concedierii sale, inclusiv informații privitor la existența unor decizii disciplinare în

privința acestuia.

Ulterior, Uniunea Avocaților din RM a recepționat cererea suplimentară a lui

Roman Statnîi, înregistrată cu nr. 337/2020 din 17 februarie 2020, prin care a fost

solicitată anexarea la dosar a actelor confirmative care demonstrează reputația sa

ireproșabilă, comportamentul acestuia pe parcursul activității de procuror, precum și

motivele care au stat la baza concedierii sale și anume caracteristicile eliberate de

Procurorul General și Consiliul Superior al Procurorilor, în care nu se conțineau

careva date care ar pune la îndoială reputația ireproșabilă a acestuia.

La data de 18 februarie 2020, de către Uniunea Avocaților din RM a fost

recepționat răspunsul expediat de către Consiliul Superior al Procurorilor nr. 5-

0601/20-34 din 17 februarie 2020, prin care a fost comunicat că Statnîi Roman a

activat în cadrul organelor Procuraturii în perioada anilor 2005 - 2020, acumulând o

experiență de muncă de 14 ani și 1 lună, perioadă în care în privința acestuia au fost

aplicate mai multe măsuri de încurajare, iar pe segmentul răspunderii disciplinare,

nu au fost atestate sancțiuni disciplinare nestinse în privința acestuia. La 2 noiembrie

2018, procurorul Statnîi Roman a fost evaluat de către Colegiul de evaluare a

performanțelor procurorilor, pentru 4 ani de activitate, fiind apreciat cu calificativul

„foarte bine”. S-a mai menționat că la 11 februarie 2020, Procurorul General a emis

ordinul de eliberare a lui Roman Statnîi din funcția deținută în baza cererii de

demisie.

A indicat că la 20 februarie 2020, a fost recepționată scrisoarea Procuraturii

Generale nr. 33-1 d/58 din aceiași dată, prin care a fost remisă spre cunoștință

caracteristica ex-procurorului în Procuratura Anticorupție - Roman Statnîi, prin care

au fost reconfirmate informațiile sus descrise.

A subliniat că la 19 februarie 2020, în mass-media au apărut mai multe

informații despre declarațiile Procurorului General, date în cadrul unei conferințe de

presă, precum că în urma controalelor efectuate la Procuratura Anticorupție și la

Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale,

Inspecția Procurorilor a inițiat 33 de proceduri disciplinare în privința a 24 de

procurori”, în special s-a declarat că: „procedurile disciplinare au fost inițiate pentru

o serie de încălcări grave, așa ca rețineri, arestări, percheziționări, sechestre,

interceptări și filări ilegale, precum și tergiversarea examinării dosarelor. De

asemenea, este vorba despre hotărâri ilegale pe fond, reprezentarea defectuoasă a

acuzării de stat în instanțele judecătorești, dar și neatacarea hotărârilor ilegale în

instanțele de judecată”.

A punctat că la 20 februarie 2020, din numele Președintelui Comisiei de

Licențiere a profesiei de avocat - Gheorghe Vlas, au fost expediate scrisorile cu nr.

1-018/2020, către Colegiul de etică și disciplină și Inspecției procurorilor din cadrul

Procuraturii Generale, prin care au fost solicitate informații dacă ex-procurorilor

Lilian Bacalîm, Dorin Compan, Lilian Rudei și Roman Statnîi, sunt subiecți ai

procedurilor disciplinare declanșate sau a altor investigații asupra încălcărilor grave

depistate în urma controalelor.

La 21 februarie 2020, a fost desfășurată ședința Comisiei de Licențiere a

profesiei de avocat, în care s-a hotărât de a admite în profesia de avocat cu eliberarea

licenței pentru exercitarea profesiei de avocat, în conformitate cu prevederile art. 10

alin. (2) din Legea nr. 1260-XV din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, a lui

2

Lilian Bacalîm. Cererea ex-procurorului Lilian Bacalîm fiind inclusă pe ordinea de

zi și supusă dezbaterilor, la propunerea unui membru a Comisiei de Licențiere,

susținută cu 7 voturi - pentru și 2 voturi - contra.

La 27 februarie 2020, a fost recepționat răspunsul Inspecției Procurorilor a

Procuraturii Generale nr. 35-7d/20-l91, prin care a fost comunicat că nu au fost

examinate careva proceduri disciplinare în privința ex-procurorului Roman Statnîi

în baza controalelor efectuate la Procuratura Anticorupție și în prezent nu sunt spre

examinare careva proceduri în privința acestuia.

La 28 februarie 2020, a fost recepționat răspunsul Colegiului de disciplină și

etică a Procuraturii Generale nr. 3-04d/20-465 din 27 februarie 2020, prin care a fost

comunicat că în privința ex - procurorilor Lilian Bacalîm și Roman Statnîi, Colegiul

de disciplină nu are spre examinare cauze disciplinare privind fapte ce ar putea

constitui abateri disciplinare.

A explicat că cererea ex-procurorului Roman Statnîi, nu a fost posibil de a fi

examinată, deoarece la 2 martie 2020, a expirat mandatul membrilor Comisiei de

Licențiere a profesiei de avocat, fapt despre care Romant Statnîi a fost informat prin

scrisorile Uniunii Avocaților din RM nr. UA/219/2020, UA/220/20 și UA/221/20

din 9 aprilie 2020, în care se menționează că toate solicitările formulate, vor fi

transmise pentru dezbatere, îndată ce va fi constituită noua componență a Comisiei.

La 24 februarie 2020, Statnîi Roman a sesizat Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității, prin care a invocat că prin acțiunile

Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat, a fost discriminat pe criteriu de opinie

și activitate profesională în realizarea dreptului de accedere în profesia de avocat, iar

prin decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității nr. 40/20 din 13 noiembrie 2020, s-a decis că faptele constatate reprezintă

discriminare pe criteriu de activitate profesională în exercitarea dreptului de

accedere în profesia de avocat.

A specificat că din conținutul reglementărilor consemnate în art. 51 din Legea

cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității nr. 298 din 21 decembrie 2012, rezultă că termenul de 15 zile,

care poate fi prelungit până la 45 de zile, stabilit de legislator este unul imperativ.

Același caracter imperativ îl dețin și reglementările din art. 15 din Legea cu

privire la asigurarea egalității și art. 60 din Codul administrativ, sub aspectul

principiilor eficienței și legalității.

A susținut că în speță, la data de 24 februarie 2020, Consiliul pentru prevenirea

și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a fost sesizată prin plângerea lui

Statnîi Roman, iar decizia pe marginea acesteia a fost emisă la data de

13 noiembrie 2020, adică cu depășirea vădită a termenului legal de soluționare a

acesteia.

Or, depășirea termenului consfințit de lege, Uniunea Avocaților din RM îl

consideră drept un viciu procedural esențial, care atrage anularea actului

administrativ emis în asemenea circumstanțe și această constatare, nu constituie un

simplu formalism.

A remarcat că în virtutea cadrului legal abordat, Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității urma să emită decizia în interiorul

termenului de 15 zile de la înregistrarea plângerii, iar prelungirea termenului urma

să fie materializată printr-o decizie comunicată părților interesate, cu indicarea

3

circumstanțelor care impune o asemenea conduită, însă un asemenea act nu a fost

comunicat Uniunii Avocaților din RM.

Chiar și în situația în care Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității ar fi comunicat Uniunii Avocaților din RM

despre prelungirea termenului, acesta nu putea depăși 90 de zile, în temeiul art. 15

alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea egalității, prin urmare și în acest caz,

termenul fixat de legislator în vederea soluționării plângerii din 24 februarie 2020, a

fost cu mult depășit.

Este de părere că în procedura dată, examinarea plângerii lui Statnîi Roman, a

avut loc cu încălcarea vădită a dispozițiilor imperative conținute în art. 15 alin. (1)

din Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012 și a art. 60

alin. (5) din Codul administrativ, fapt ce determină incontestabil nulitatea deciziei

Consiliului care a fost adoptată în acest caz.

În altă ordine de idei, a subliniat că dosarul nu conține nicio citație din partea

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității

adresată Președintelui Uniunii Avocaților din RM - Emanoil Ploșnița, deși acesta

este vizat direct în constatările formulate în decizia Consiliului pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 40/20 din 13 noiembrie 2020, or,

oferirea posibilității ca acesta să-și formuleze considerentele asupra susținerilor

invocate la adresa sa, era imperios necesară întru asigurarea principiului

contradictorialității și al asigurării dreptului la apărare.

La fel, a menționat că în decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității nr. 40/20 din 13 noiembrie 2020, a fost indicat

în calitate de reclamat - Comisia de Licențiere a profesiei de avocat, însă la pct. 5.8.

din cuprinsul deciziei, este menționat Emanoil Ploșnița, Președintele Uniunii

Avocaților, căruia nu-i este conferit nicio calitate procesuală și nu este nominalizat

în partea dispozitivă a deciziei respective, deși Consiliul constată că acțiunile de

tergiversare a procedurii de eliberare a licenței de avocat - petiționarului Statnîi

Roman, au fost determinate de activitatea acestuia în calitate de procuror care a

condus urmărirea penală în cazurile de învinuire a avocaților, în acest sens, fiind

nominalizat Președintele în exercițiu al Uniunii Avocaților din RM.

A considerat că legalitatea deciziei Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității nr. 40/20 din 13 noiembrie 2020 este

semnificativ afectată, în contextul dispozițiilor art. 44 alin. (3) din Codul

administrativ.

Cu referire la principiile de echidistanță și imparțialitate, în calitate principii

inerente activității Consiliului și la noțiunile reglementate de art. 2 din Legea cu

privire la asigurarea egalității, precum - discriminare, instigare la discriminare,

Uniunea Avocaților din Republica Moldova a indicat că reținerea în conduita

Președintelui Uniunii Avocaților a faptului instigării la discriminare, manifestată

prin impunerea convingerii sale proprii Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat

nu a fost demonstrată prin niciun act administrat la materialele dosarului existent,

din care ar rezulta cel puțin ipotetic, că tergiversarea procedurii de eliberare a licenței

de avocat în cazul petiționarului, este legată în vreun fel de influența exercitată de

către Președintele Uniunii Avocaților din RM.

Ținând cont că potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 1260-XV din 19 iulie

2002 cu privire la avocatură, organele de autoadministrare ale avocațiior sunt

4

organizate și funcționează în baza principiului autonomiei, în limitele competențelor

prevăzute de prezenta lege, Uniunea Avocaților din RM a considerat că existența

cărorva influențe din partea Președintelui Uniunii Aavocaților din RM față de

membrii Comisiei de Licențiere a profesiei de avocat, nu-și găsește o argumentare

plauzibilă și nu se circumscrie definiției legale - instigare la discriminare, or, acesta

nu a exercitat careva presiuni sau influențe și nu a exteriorizat un comportament ostil

față de Statnîi Roman, în legătură cu presupusa cauză penală intentantă în privința

sa.

A remarcat că decizia contestată nu dispune de un minim de substrat factologic

consistent sau probatoriu concludent, având în vedere că aspectele reținute de către

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității și

expuse în decizia care a fost adoptată, trebuiau să fie concrete, iar concluziile

persuasive, evocarea ipotezelor iluzorii și abstracte nu puteau fi puse la baza unui

act administrativ, care în mod imperativ trebuie să emane de la autoritatea publică

având ca reper prevederile legale.

A învederat că Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității și-a exercitat dreptul discreționar, fără a lua în considerare toate

faptele relevante cazului, iar încălcările de procedură admise la emiterea deciziei

nr. 40/20 din 13 noiembrie 2020, nu pot fi remediate decât prin anularea actului

administrativ viciat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 1-3, 7-8, 13, 15 și 19 din

Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012, art. 2, 22, 195, 206,

218, 219, 224, 225, 229 din Codul administrativ, art. 5, 9, 56, 60, 118, 121-122,166-

167 din Codul de procedură civilă.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Consiliului pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 40/20 din 13 noiembrie 2020.

Prin hotărârea din 16 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă acțiunea și anulată decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității nr. 40/20 din 13 noiembrie 2020.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în temeiul art. 133 Cod

administrativ, art. 1, 9, 11 din Regulamentul de activitate a Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin Legea nr.

298 din 21 decembrie 2012, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurarea egalității este un organ colegial, care își desfășoară activitatea de

examinare a plângerilor în ședințe, care sunt deliberative dacă la ele participă 4

membri.

Prima instanță a constatat că în ședința din 16 octombrie 2020 de examinare a

plângerii depuse de Statnîi Roman, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității a acționat ilegal, deoarece aceste ședințe nu au

fost deliberative, fiind petrecute în lipsa cvorumului, întrucât au participat doar 3

membri, în timp ce pct. 11 din Regulamentul de activitate a Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității stabilește numărul

minim necesar de 4 membri pentru întrunirea valabilă a Consiliului.

În același timp, prima instanță a stabilit că Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării a emis decizia nr. 40/20 din 13 noiembrie 2020 cu

încălcarea prevederilor art. 63 din Regulamentul de activitate a Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin Legea

5

nr. 298 din 21 decembrie 2012, care stabilește că ședința de deliberare poate avea

loc în aceeași zi sau la o dată ulterioară, stabilită de Consiliu, dar nu mai târziu de 5

zile de la data ședinței.

Astfel, ședința nedeliberativă la care trei membri ai Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării au examinat plângerea a avut loc la data de

16 octombrie 2020, iar decizia a fost pronunțată peste termenul de 5 zile, la data de

13 noiembrie 2020.

A mai reținut prima instanță că reieșind din constatările Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării, acesta a stabilit reputația ireproșabilă a

petiționarului, fapt ce excede atribuțiile sale și care denotă implicarea în atribuțiile

Comisiei de licențiere a profesiei de avocat a Uniunii Avocaților din RM de

competența căreia este aprecierea reputației ireproșabilă a petiționarului în

conformitate cu art. 10 alin. (3) din Legea cu privire la avocatură nr. 1260 din

19 iulie 2002.

La 30 iunie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod

administrativ, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, prin intermediul poștei electronice, a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, iar la 2 decembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut

la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată integral

hotărârea din 16 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emisă o nouă

decizie prin care acțiunea a fost admisă și a fost anulată decizia Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 40/20 din

13 noiembrie 2020.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că deși prima instanță întemeiat

a admis acțiunea Uniunii Avocaților din RM, aceasta a dat o apreciere incorectă

circumstanțelor stabilite în instanța de judecată, interpretând eronat prevederile legii.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia de a casa integral hotărârea primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii, anulând actul

administrativ individual defavorabil din alte motive decât cele invocate de prima

instanță și anume din motivul omiterii termenului de examinare a plângerii și nu din

lipsa cvorumului la examinarea plângerii după cum eronat a invocat prima instanță.

În acest context, a concluzionat că prima instanță neîntemeiat a stabilit că

emiterea deciziei Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității nr. 40/20 din 13 noiembrie 2020, a avut loc în lipsa cvorumului.

Or, din conținutul deciziei contestate urmează că la ședința deliberativă au fost

prezenți 4 membri, care urma să stabilească fapta discriminatorie a Comisiei de

Licențiere a profesiei de avocat, pe criteriu de opinie și activitate profesională în

realizarea dreptului de accedere în profesia de avocat față de Roman Statnîi.

Având în vedere prevederile art. 1 alin. (1), 12 alin. (1), 13, 15, din Legea

nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității, pct. 37, 61-63 din

Regulamentul de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin Legea cu privire la activitatea

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr.

298 din 21 decembrie 2012, instanța de apel a constatat că decizia Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nr. 40/20 din

13 noiembrie 2020, a fost emisă cu încălcarea procedurii și anume a fost examinată

6

cu depășirea termenului privind examinarea plângerii stabilit, or, plângerea a fost

depusă la 24 februarie 2020 și examinată la 13 noiembrie 2020, nefiind prelungit

termenul și nefiind informați participanții procedurii administrative despre acest

fapt, prin ce s-a admis încălcarea termenului prevăzut de art. 15 al Legii nr. 121 din

25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității, care indică că, plângerea se

examinează în termen de 30 de zile de la data depunerii, cu posibilitatea prelungirii

termenului, care însă nu va depăși 90 de zile.

La 23 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 27

octombrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, a fost prezentată motivarea

recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu

emiterea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că potrivit art. 60 Cod administrativ coroborat

cu prevederile art. 15 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din

25 mai 2012, termenul general în interiorul căruia urmează a fi finalizată o procedura

administrativă este de 30 de zile cu posibilitatea prelungirii până la 90 zile.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. c) Cod

administrativ, termenul general în care o procedură administrativă trebuie finalizată

începe să curgă de la data înregistrării cererii/plângerii complete. Dacă cererea nu

este completă, autoritatea publică propune petiționarului să prezinte actele lipsă și

stabilește un termen în acest sens.

A specificat că la data de 6 martie 2020 și 5 mai 2020, Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a solicitat petiționarului

Roman Statnîi să completeze plângerea cu informația lipsă necesară, oferind

petiționarului un termen în acest sens. La data de 15 mai 2020 și 18 mai 2020, Roman

Statnîi a completat plângerea cu informația lipsă, respectiv în opina recurentului

anume din această dată începe să curgă termenul general în interiorul căruia urmează

a fi finalizată o procedura administrativă.

Pentru examinarea completă și obiectivă a plângerii, Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a dispus prelungirea

termenului procedurii administrative până la 90 zile. Astfel, Consiliul a desfășurat

toate operațiunile administrative relevante cazului, iar la 13 noiembrie 2020 a

adoptat decizia pe caz.

A menționat că dreptul de prelungire a termenului de examinare a plângerii este

expres prevăzut de legea specială și anume Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire

la asigurarea egalității și Legea nr. 298 din 21 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, care nu pune sarcina Consiliului obligația de a informa părțile despre

prelungirea acestuia.

Întru justificarea depășirii neînsemnate a termenului de 90 de zile, a comunicat

că la data de 15 mai 2020 și 18 mai 2020, Consiliul a recepționat completarea

plângerii de către petiționar prin care s-a instituit prezumția discriminării.

La data de 18 mai 2020, Consiliul conducându-se de prevederile art. 1-3, 12

alin. (1) lit. i) și 15 alin. (2) din Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din

25 mai 2012, coroborat cu pct. 57 din Regulamentul de activitate a Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, aprobat prin Legea nr.

7

298 din 21 decembrie 2012, a solicitat Uniunii Avocaților din RM, în termen de 10

zile de la expedierea plângerii, să prezinte opinia și probele care ar dovedi că fapta

invocată în plângere nu constituie discriminare, scrisoare care a fost recepționată de

către Uniunea Avocaților din RM la adresa electronică la data de 19 mai 2020 ora

09:24, dar și la adresa fizică la 26 mai 2020.

Însă, Uniunea Avocaților din RM nu s-a conformat cerințelor legale și nu a

prezentat poziția sa Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității.

A subliniat că la data de 22 iulie 2020, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității repetat a solicitat poziția Uniunii Avocaților din

RM.

După expirarea termenului acordat, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității, la data de 29 septembrie 2020, a citat părțile și

intimatul la ședința de audieri atât la adresa electronică, cât și prin intermediul

adresei poștale.

A obiectat că instanțele de judecată ierarhic inferioare la adoptarea soluției nu

au luat în considerare lipsa reacției din partea Uniunii Avocaților din RM cu privire

la prezentarea opiniei și a probelor care ar dovedi că fapta invocată în plângere nu

ar constitui o discriminare.

Or, Uniunea Avocaților din RM a împiedicat activitatea Consiliului,

neprezentând în termenul prevăzut de lege informațiile relevante solicitate pentru

examinarea plângerii, ignorând intenționat scrisorile Consiliului.

La 1 noiembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului Uniunea Avocaților din RM și a terțului Roman Statnîi copia cererii de

recurs depusă de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, fiindu-le explicat dreptul de a depune referință (f. d. 149).

La 18 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Uniunea Avocaților

din RM a depus referință, prin care a solicitat de a declara recursul depus de Consiliul

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, ca inadmisibil.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție alte referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) Cod administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Din materialele dosarului rezultă că dispozitivul deciziei Curții de Apel

Chișinău a fost pronunțat în ședință publică la 15 iunie 2022, fiind notificat

recurentului la 21 iunie 2022 (f. d. 118).

Se mai constată că la 23 iunie 2022, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din

15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 140-141).

8

Tot actele cauzei atestă că la 30 septembrie 2022, recurentului Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a fost notificată decizia

motivată din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, fapt ce se confirmă prin

extrasul din poșta electronică (f. d. 143).

La 27 octombrie 2022, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurarea egalității, prin intermediul oficiului poștal, a prezentat motivarea

recursului împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 146-

148).

Astfel, recursul depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurarea egalității împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, în raport cu materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor

de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de

a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe

cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii

în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

9

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurarea egalității.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Tamara Chișca-Doneva

judecătorul

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

10