3ra-941/22 — anularea deciziei

3ra-941/22 — anularea deciziei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-941/22

2-21054233-01-3ra-15092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Maria Olar, reprezentată de

avocatul Alexei Croitor,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Maria Olar împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal,

persoană terță Ghenadie Pavliuc cu privire la anularea deciziei,

împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis cererea de apel depusă de Maria Olar, s-a casat integral hotărârea din 21

octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă decizie prin

care, s-a declarat inadmisibilă acțiunea formulată de Maria Olar,

c o n s t a t ă:

La 13 aprilie 2021, Maria Olar a formulat cerere de chemare în judecată împotriva

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoană terță

Ghenadie Pavliuc solicitând anularea deciziei nr.320 din 13 noiembrie 2020.

În susținerea acțiunii a indicat că, la 13 noiembrie 2020, Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal a emis Decizia nr.320 privind constatarea

încălcării art.4 alin.(1) lit.a), art.5 alin.(1), art.29 alin.(1) din Legea privind protecția

datelor cu caracter personal de către Maria Olar.

A menționat că la 08 septembrie 2020, agentul constatator IP Ciocana, Sergiu

Gonța a întocmit în privința Mariei Olar procesul-verbal cu privire la contravenție MAI

0504731 din 08 septembrie 2020 privind comiterea contravenției prevăzute la art.70

alin.(1) Cod contravențional, pentru că la 05 august 2020 aflându-se pe str. XXXX a

manifestat un comportament calomnios exprimat prin afirmații mincinoase în adresa

lui Ghenadie Pavliuc, aducând acuzații tendențioase cu scopul de a discredita onoarea

1

și demnitatea acestuia, învinuindu-l că a furat și este gata oricând de corupere a altor

judecători.

A mai notat că a respectat procedura prealabilă, adresând în acest sens Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal cererea cu privire la anularea

Deciziei nr.320 din 13 noiembrie 2020, conform art.209 din Codul administrativ.

Astfel, susține că Decizia nr.320 din 13 noiembrie 2020 emisă de Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal este ilegală, fiind adoptată în lipsa și fără

informarea ultimei, contrar prevederilor art.67 din Codul administrativ al Republicii

Moldova.

Totodată, a mai invocat că de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal nu a fost informată în scris în decursul unui termen rezonabil, despre

inițierea în privința sa a procedurii administrative, conform art.70 Cod administrativ.

În susținerea acțiunii, a invocat prevederile art.5, art.10 alin.(1), art.189 alin.(1)

din Codul administrativ.

Comunică reclamanta că, într-adevăr, Legea prevede anumite restricții a dreptului

la libertatea de exprimare, condiția fiind ca acestea să fie necesare într-o societate

democratică pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică,

pentru a apăra ordinea și a preveni infracțiunile, pentru a proteja sănătatea, morala și

reputația sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea de informații

confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.

Restrângerea libertății de exprimare se admite doar pentru protejarea unui interes

legitim prevăzut mai sus și doar în cazul în care restrângerea este proporțională cu

situația care a determinat-o, respectându-se echilibrul just dintre interesul protejat și

libertatea de exprimare, precum și libertatea publicului de a fi informat.

Consideră că interesul publicului în conținutul informațiilor transmise,

problemele de corupție, nedeclararea averii etc. au prioritate asupra interesului unei

persoane la viața privată. Respectiv, prin plângerea depusă se încalcă dreptul publicului

de a fi informat, care este garantat de art.6 din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire

la libertatea de exprimare, și nu poate fi acceptată pretenția petiționarului precum că i

s-a încălcat dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Totodată, menționează că informația expusă la 05 august 2020, aflându-se pe str.

XXXX, a preluat-o din articolele mass-media: articol: „(doc) Cariera, studiile, dosarele

controversate și averea judecătorului Pavliuc”1; articol: „Cariera, studiile, dosarele

controversate și averea judecătorului Pavliuc”2 publicat de Anticoruptie.md la

28/11/2015; articol: „Inspecția Judiciară s-a autosesizat în cazul procurorei Bețișor și

a judecătorului Pavliuc”3 publicat de Anticoruptie.md la 24/11/2015; articol:

„Afacerea” magistratului Ghenadie Pavliuc: Tranzacții cu automobile de zeci de mii

euro”4, autor: Julieta Savițchi, publicat la 25/05/2020; articol: „Magistratul care a

denunțat ilegalitățile comise de superiori, hârțuit de conducerea Judecătoriei

Chișinău”5, autor: Mariana Colun, publicat la 14/01/2020 și Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr.211/13 din 25 iunie 2019.

Prin hotărârea din 21 octombrie 2021 Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de Maria Olar

2

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoană

terță Ghenadie Pavliuc cu privire la anularea deciziei nr.320 din 13 noiembrie 2020.

Instanța de fond a notat că Legea nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor

cu caracter personal urmărește scopul de a asigura protecția drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanei fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal,

în special a dreptului la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private.

Astfel, prin prisma cadrului legal menționat prima instanță a concluzionat că

decizia nr.320 din 13 noiembrie 2020 a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal a fost emisă în corespundere cu cadrul normativ în vigoare, iar

temeiuri de anulare a acesteia nu s-au constatat.

Totodată, instanța de fond a mai menționat că Maria Olar nu a prezentat dovada

că a obținut consimțământul lui Ghenadie Pavliuc în sensul prelucrării datelor cu

caracter personal privind adresa de domiciliu a acestuia. Prin urmare, informațiile

publicate de Maria Olar pot afecta drepturile terțului și a familiei sale.

De asemenea, instanța de fond a punctat că prevederile art.3 și 6 din Legea nr.64

din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, invocate de Maria Olar, nu

sunt aplicabile speței.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 19 noiembrie 2021, Maria

Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, iar la 14 martie 2022, a depus apel motivat prin care a solicitat

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii din 21 octombrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, cu adoptarea unei hotărâri de admitere a cererii de chemare

în judecată în sensul formulat.

Prin decizia din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat

de Maria Olar, s-a casat integral hotărârea din 21 octombrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă decizie prin care, s-a declarat inadmisibilă

acțiunea formulată de Maria Olar împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal, persoană terță Ghenadie Pavliuc cu privire la anularea deciziei

nr.320 din 13 noiembrie 2020.

Instanța de apel a punctat că instanța de fond neîntemeiat a reținut că acțiunea a

fost înaintată în termen, notând în acest sens că, potrivit materialelor cauzei răspunsul

nr.04-14/81 din 13 ianuarie 2021 a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal la cererea prealabilă din 30 decembrie 2020, a fost recepționat de

Maria Olar la 21 ianuarie 2021.

Cu referire la prevederile art.97 alin.(1) și alin.(3) lit.c), art.109 alin.(2) din Codul

administrativ, instanța ierarhic inferioară a constatat că termenul pentru înaintarea

acțiunii a expirat la 22 februarie 2021, însă prezenta acțiune a fost înaintată la 13 aprilie

2021, adică peste termenul prevăzut de lege, iar Maria Olar nu a solicitat repunerea în

termenul legal.

În această ordine de idei instanța de apel a concluzionat că prima instanță nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei, adoptând o hotărâre fără a se expune asupra admisibilității acțiunii.

3

La 25 iunie 2022, Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, a depus

recurs motivat împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu anularea hotărârii

din 21 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, și admiterea acțiunii în

sensul formulat.

În susținerea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în

cererea de chemare în judecată precum și în cererea de apel.

Consideră că hotărârea este neîntemeiată, contrară garanțiilor prevăzute de art.6

Convenția CEDO, care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale

în mod echitabil, public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și

imparțială.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 iunie 2022, în ședință

publică (f.d.109, 110-116).

Din materialele cauzei rezultă că, la 20 iunie 2022, prin intermediul poștei

electronice, Curtea de Apel Chișinău a notificat copia dispozitivului deciziei contestate

părților participante la proces, inclusiv și Mariei Olar, prin intermediul poștei

electronice a avocatului Alexei Croitor (f.d.118). Iar la 09 septembrie 2022, Mariei

Olar, prin intermediul poștei electronice a avocatului Alexei Croitor, i-a fost notificată

decizia motivată recurată (f.d.126)

La 25 iunie 2022, Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, a depus

recurs motivat împotriva deciziei din 15 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu anularea hotărârii

din 21 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, și admiterea acțiunii în

sensul formulat (f.d.119-120).

În condițiile enunțate, instanța de recurs conchide că Maria Olar, reprezentată de

avocatul Alexei Croitor, a depus recursul cu respectarea termenilor prevăzuți de art.245

din Codul administrativ.

La 16 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoanei terțe Ghenadie

Pavliuc copia recursului depus de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d.129).

La 27 octombrie 2022, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a expediat referința la recursul depus de Maria Olar împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând respingerea ca neîntemeiată și nefondată a cererii de recurs,

cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău, ca fiind perfect legală (f.d.133-135).

4

În susținerea referinței a indicat că argumentele expuse în cererea de recurs sunt

pur declarative și fără substrat factologic.

Consideră că reprezentantul recurentei încearcă să ducă în eroare instanța, dat

fiind faptul că, prin scrisoarea cu nr.02/1-06/2860 din 14 septembrie 2020 Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a informat-o pe Maria Olar că

în temeiul art.27 al Legii nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal a

fost inițiată procedura de soluționare a plângerii subiectului de date cu caracter personal

- Ghenadie Pavliuc, precum și fiind solicitate explicații pe marginea celor relatate în

plângere, fapt confirmat prin avizul de recepție din 18 septembrie 2020 (f.d.4 - dosar

administrativ). Însă, până la 08 octombrie 2020, în adresa Centrului Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal nu a parvenit nici un răspuns, la rândul său, fiind

expediată o scrisoare repetată în adresa Mariei Olar cu nr. de ieșire 02/1-06/3251, fiind

solicitate informații relevante speței, de asemenea, fapt confirmat prin avizul de

recepție din 21 octombrie 2020 (f.d. 6 – dosar administrativ).

Mai mult, atrage atenția că, la 03 noiembrie 2020, Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal a recepționat răspunsul Mariei Olar, prin care a

confirmat faptul publicării înregistrării video din 05 august 2020, făcând referire la

art.3 din Legea nr.64/2010 cu privire la libertatea de exprimare.

Remarcă că din înregistrarea video se constată faptul distribuirii/diseminării în

spațiul public, fără consimțământul subiectului de date cu caracter personal – Ghenadie

Pavliuc a adresei de domiciliu.

De asemenea, reține că, Maria Olar era obligată să asigure confidențialitatea

datelor cu caracter personal la care a avut acces, în special a adresei de domiciliu,

încălcând prevederile art.29 al Legii nr.133/2011 privind protecția datelor cu caracter

personal.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

5

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

6

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Maria Olar, reprezentată de avocatul Alexei Croitor, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

7