3ra-793/22 — anularea actului administrativ si obligarea efectuării lucrărilor de formare a bunului imobil

3ra-793/22 — anularea actului administrativ si obligarea efectuării lucrărilor de formare a bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra–793/22

2-18136803-01-3ra-04082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

D E C I Z I E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Eugeniu Ciolacu împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, terți

Primăria orașului Durlești și Ecaterina Ciolacu cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea efectuării lucrărilor de formare a bunului imobil,

împotriva deciziei din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 26 februarie 2018, Eugeniu Ciolacu a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii

Publice”, Departamentul Cadastru cu privire la anularea actului administrativ și

obligarea efectuării lucrărilor de formare a bunului imobil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, este proprietarul unei cote de 70%

din bunul imobil situat în extravilanul orașului Durlești, cu numărul cadastral XXXXX.

A menționat că, proprietarii restului 30% din imobil nu-i sunt cunoscuți pentru că

informația despre aceștia lipsește la organele cadastrale. Însă, pentru a se putea folosi

corect de proprietatea sa, a depus la organul cadastral cerere pentru executarea

lucrărilor de formare a imobilului.

A explicat că, la data de 23 februarie 2018, de către Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău nr. 1, a fost informat că, cererea de formare a imobilului nu poate fi admisă

pentru că în arhiva Oficiului nu există date despre proprietarii asupra 30% din

construcție.

În opinia reclamantului, răspunsul organului cadastral este unul neîntemeiat, pentru

că îi încalcă dreptul său la proprietate. Or, ținând cont de prevederile art. 321 alin. (2)

din Codul civil, în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data

înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute de lege. Iar, în temeiul

1

art. 357 alin. (1) din Codul civil, încetarea proprietății comune pe cote-părți prin

împărțire poate fi cerută oricând dacă legea, contractul sau hotărârea judecătorească nu

prevede altfel. Reieșind din norma legală enunțată, organul cadastral era obligat să

execute lucrările de formare a bunului imobil. Iar, conform art. 5 alin. (1) din Legea cu

privire la formarea bunurilor imobile, lucrările de formare a bunurilor imobile sunt

executate de organele cadastrale teritoriale, de întreprinderi de stat sau întreprinderi

private, care dispun de ingineri cadastrali, certificați de către Agenția Relații Funciare

și Cadastru (în continuare - Agenție). Modul și condițiile de certificare sunt stabilite de

Guvern.

Astfel, reclamantul Eugeniu Ciolacu a solicitat anularea răspunsului din 23

februarie 2018 și obligarea pârâtului să efectueze lucrările de formare a bunului imobil

situat în extravilanul orașului Durlești, mun. Chișinău, ținând cont de dreptul de

proprietate al său și a Ecaterinei Ciolacu asupra 70% din imobil.

Prin încheierile din 8 iulie 2019 și respectiv din 25 mai 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani au fost atrași în proces în calitate de persoane terțe – Primăria

orașului Durlești și Ecaterina Ciolacu.

Prin hotărârea din 3 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Eugeniu Ciolacu. S-a anulat informația eliberată de

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” la 23 februarie 2018 și s-a obligat

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” să efectueze lucrările de formare a bunului

imobil situat în extravilanul orașul Durlești, mun. Chișinău, cu numărul cadastral

XXXXX ținând cont de dreptul de proprietate a lui Eugeniu Ciolacu și Ecaterinei

Ciolacu asupra 70% din imobil, care în conformitate cu varianta nr. 2 din Raportul de

expertiză nr. 081 din 21 mai 2019 constituie suprafața de 95,20 m2, compusă din două

încăperi a câte 47,60 m2.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 12 martie 2021,

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” a depus apel nemotivat, iar la 23 aprilie

2021 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” împotriva hotărârii din 3 martie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La data de 20 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice”, a depus recurs nemotivat, iar la 22 iulie 2022 a prezentat

motivarea recursului împotriva deciziei din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere sau declarare a

inadmisibilității acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a notat că instanța de apel la adoptarea soluției nu a dat apreciere

tuturor circumstanțelor cauzei. Totodată, concluziile instanței inferioare sunt

neîntemeiate și contravin circumstanțelor cauzei, iar normele aplicabile prezentei spețe

au fost interpretate eronat.

A menționat că, mai mult ca atât, instanța de apel incorect a constatat și elucidat

circumstanțele cauzei și probele prezentate în acest sens, limitându-se doar la aspectele

stabilite de către instanța de fond.

2

A opinat că instanțele ierarhic inferioare nu au soluționat chestiunea cu privire la

dreptul vătămat al reclamantului și dreptul acestuia de a se adresa cu prezenta acțiune

în instanța de judecată.

A mai adăugat că nu este legal și întemeiat de a învinui executantul de lucrări

cadastrale, pentru faptul că coproprietarul ce deține 30% cotă-parte din bunul imobil

în cauză nu își exercită dreptul de înregistra în registrul bunurilor imobile, or, conform

pct. 16 alin. (1) din Instrucțiunea cu privire la modul de executare a lucrărilor cadastrale

la nivel de clădiri și încăperi izolate nr. 07 din 17 ianuarie 2015, în cazul proprietății

comune pe cote-părți, cererea (contractul) se depune de către toți coproprietarii sau de

reprezentanții acestora, în cazul în care între coproprietari nu există stabilit modul de

folosință.

Recurentul a susținut că elementele cauzei analizate în ansamblu, conduc la

consolidarea unei convingeri neîndoielnice privind inadmisibilitatea cererii de chemare

în judecată, în baza art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în

vigoare la 1 aprilie 2019.

În corespundere cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel in termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție in termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 6 aprilie 2022,

dispozitivul deciziei fiind notificat recurentului, prin intermediul poștei electronice, la

data de 11 aprilie 2022 (f.d.17, Vol. II).

Totodată, decizia motivată din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului la data de 26 iunie 2022 (f.d.24, Vol. II).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, s-a

conformat prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245

din Codul administrativ.

Prin încheierea din 21 septembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție recursul depus

de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” s-a numit spre examinare în fond,

în complet de cinci judecători.

3

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar,

Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, și argumentele intimatului din referință, au fost expuse cu suficientă

claritate.

Verificând argumentele invocate în recursul depus de către Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice” prin prisma materialelor din dosar, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia

de a-l respinge și a menține decizia din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, din

motivele ce succed.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care respinge recursul.

În corespundere cu art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc

felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

Conform art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința

existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La rândul său, aplicabile litigiului sunt și prevederile art. 244 alin. (2) în

coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora pentru

procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă

din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică

corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva.

La acest capitol, Colegiul reține și dispozițiile art. 219 alin. (1)-(3) din Codul

administrativ, conform cărora instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de

fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de

declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii

stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale

litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Totodată, Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garcia Ruiz vs Spania

(Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag.26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2)

(Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Relevant de notat este și faptul că în speță se aplică în coroborare prevederile

Codului administrativ și a Legii contenciosului administrativ. Or, actul administrativ

contestat a fost emis sub imperiul Legii contenciosului administrativ.

4

Recapitulând esența litigiului, în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de instanțe și

confirmată de părți.

Astfel, probatoriul acumulat în materialele dosarului denotă că prin contractul de

vânzare-cumpărare din 8 februarie 2017, Vasilii Vornicov și Nina Vornicov, în calitate

de vânzători și Eugeniu Ciolacu, în calitate de cumpărător, a cumpărat 70% din

construcția agricolă, agroindustrială cu suprafața de 170,90 m2, cu numărul cadastral

0121205.477.01, situată în mun. Chișinău, extravilanul orașului Durlești (f.d.8-9, Vol.

I).

Conform certificatului eliberat de Agenția relații funciare și cadastrau, la 15

februarie 2017 și informației eliberate de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”,

bunul imobil situat în mun. Chișinău, orașul Durlești, extravilan, cu numărul cadastral

XXXXX – teren pentru construcții cu suprafața de 2,8125 ha, aparține cu drept de

proprietate Administrației publice locale, iar construcția cu numărul cadastral

XXXXX, cu suprafața de 170,9 m2, aparține cu drept de proprietate lui Eugeniu

Ciolacu și Ecaterinei Ciolacu – 70%, pentru restul 30% - înregistrarea nu a fost

solicitată (f.d.7/7 verso, 107- 109, Vol. I).

Drept urmare, Eugeniu Ciolacu, s-a adresat Instituției Publice ,,Agenția Servicii

Publice ”, Departamentul cadastru, Serviciu cadastral teritorial Chișinău nr. 1, cu cerere

prin care a solicitat efectuarea lucrărilor de formare prin divizare, pentru bunul imobil

cu numărul cadastral XXXXX, amplasat în extravilanul orașului Durlești.

Însă, prin informația eliberată de Instituția Publică ,,Agenția Servicii Publice”,

Departamentul cadastru, Serviciu cadastral teritorial Chișinău nr. 1, la data 23 februarie

2018, s-a constatat imposibilitatea executării cererii din motivele că, din actele

prezentate și din datele din Registrul Bunurilor Imobile în proprietate privată se află

construcția 01 de pe terenul cu 5 nr. cadastral XXXXX cu 70% cotă-parte, iar pentru

30% din construcția respectivă nu a fost solicitată înregistrarea. Iar, în arhiva

Serviciului Cadastral Teritorial nu există date despre proprietarii asupra 30% din

construcție. Astfel, menționându-se că, în conformitate cu Legea cadastrului nr. 1543

din 25 februarie 1998 și art. 351 din Codul civil, este imposibilă efectuarea lucrării de

formare pentru construcția de pe terenul 0121205477, în lipsa identificării tuturor

proprietarilor bunului imobil (f.d.6, Vol. I).

În corespundere cu art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1aprilie 2019), orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține

anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

Conform art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000 (în vigoare până la 1aprilie 2019), prin persoană vătămată într-un drept al său –

se înțelege orice persoană fizică sau juridică care se consideră vătămată într-un drept

al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1aprilie 2019), obiect al acțiunii în

contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și

5

individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv

al unui terț, emise de: a) autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul

prezentei legi; b) subdiviziunile autorităților publice; c) funcționarii din structurile

specificate la lit. a) și b).

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită

de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul

prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ

competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv și repararea pagubei

cauzate.

Art. 17 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019) prevede că, cererea prin care se solicită

anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în

termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de

la: data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut

de lege pentru soluționarea acesteia.

Astfel, invocând dezacordul față de cele întreprinse, Eugeniu Ciolacu, a depus

prezenta acțiune, prin care a solicitat anularea răspunsului din 23 februarie 2018 și

obligarea pârâtului să efectueze lucrările de formare a bunului imobil situat în

extravilanul orașului Durlești, mun. Chișinău, ținând cont de dreptul de proprietate al

său și a Ecaterinei Ciolacu asupra 70% din imobil.

Instanțele ierarhic inferioare fiind învestite cu judecarea prezentei cauze au ajuns

la concluzia temeiniciei acțiunii, au anulat informația eliberată de Instituția Publică

„Agenția Servicii Publice” la 23 februarie 2018 și au obligat Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” să efectueze lucrările de formare a bunului imobil situat în

extravilanul orașul Durlești, mun. Chișinău, cu numărul cadastral XXXXX ținând cont

de dreptul de proprietate a lui Eugeniu Ciolacu și Ecaterinei Ciolacu asupra 70% din

imobil, care în conformitate cu varianta nr. 2 din Raportul de expertiză nr. 081 din 21

mai 2019 constituie suprafața de 95,20 m2, compusă din două încăperi a câte 47,60 m2

Efectuând controlul judiciar al hotărârii din hotărârea din 3 martie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și al deciziei din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că instanțele inferioare au cercetat în tot starea de fapt și

de drept a speței, dând o calificare corectă raporturilor juridico-publice litigioase,

interpretând și aplicând corect normele de drept pertinente la caz.

În favoarea concluziei date se menționează următoarele.

În corespundere cu dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) din Legea cadastrului bunurilor

imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, Registrul bunurilor imobile este documentul

de bază al cadastrului. Dacă datele din registrul bunurilor imobile nu coincid cu datele

din alte documente cadastrale sau cu datele constatate pe teren, se consideră veridice

datele din registrul bunurilor imobile, cu excepția cazurilor de eroare tehnică evidentă.

Registrul bunurilor imobile conține înscrieri privind fiecare bun imobil, dreptul de

proprietate și alte drepturi patrimoniale, titularii de drepturi, documentele ce confirmă

drepturile, tranzacțiile cu bunuri imobile și alte temeiuri ale nașterii, modificării,

grevării și stingerii drepturilor.

6

În temeiul art. 25 și art. 26 alin. (1) și (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile

nr. 1543 din 25 februarie 1998, înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil se

efectuează după executarea lucrărilor cadastrale și după întocmirea planului cadastral

al teritoriului și a dosarului cadastral al bunului imobil.

Înregistrarea drepturilor se efectuează la cererea titularilor de drepturi, cu excepția

cazurilor prevăzute de prezenta lege.

În cazul în care documentul ce confirmă drepturile este un act al autorității publice

sau un contract autentificat notarial, cererea de înregistrare se depune de către una

dintre părți. În cazul în care documentul ce confirmă drepturile este un contract în

formă scrisă și legislația nu prevede autentificarea notarială obligatorie, cererea de

înregistrare se depune de către părțile contractului.

Conform art. 320 și art. 321 din Codul civil (în redacția legii până la 1 martie 2019),

dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se

dobândește de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Dreptul de

proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin ocupațiune, act juridic, succesiune,

accesiune, uzucapiune, precum și prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este

translativă de proprietate. În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi

prin efectul unui act administrativ. Prin lege se pot reglementa și alte moduri de

dobândire a dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate este transmis

dobânditorului în momentul predării bunului mobil dacă legea sau contractul nu

prevede altfel.

În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobândește la data înscrierii în

registrul bunurilor imobile, cu excepțiile prevăzute de lege.

În accepțiunea art. 346 și art. 347 din Codul civil (în redacția legii până la 1 martie

2019), fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părți ideale din bunul

comun. Cotele-părți sunt prezumate a fi egale până la probă contrară. Dacă bunul a fost

dobândit printr-un act juridic, nu se va putea face probă contrară decât prin înscrisuri.

Coproprietarul care a făcut din contul său, cu acordul celorlalți coproprietari, bunului

comun îmbunătățiri inseparabile are dreptul să ceară modificarea respectivă a cotelor-

părți sau compensarea cheltuielilor.

Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comună pe cote-părți

în măsura care nu schimbă destinația lui și nu aduce atingere drepturilor celorlalți

coproprietari. Modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul

coproprietarilor sau, în caz de divergențe, prin hotărâre judecătorească în baza unei

aprecieri echitabile a intereselor tuturor coproprietarilor. Coproprietarul este în drept

să ceară în posesiune și folosință o parte din bunul comun corespunzător cotei sale, iar

în caz de imposibilitate, să ceară coproprietarilor care posedă și folosesc bunul plata

unei compensații echitabile. Coproprietarul care exercită în mod exclusiv folosința

bunului comun fără acordul celorlalți coproprietari poate fi obligat la plata unei

despăgubiri.

În baza art. 351 din Codul civil (în vigoare până la 1 martie 2019), în privința

bunurilor proprietate comună pe cote-părți nu se pot încheia acte de dispoziție decât cu

acordul tuturor coproprietarilor. Actele de dispoziție încheiate în lipsa unanimității sunt

lovite de nulitate relativă dacă se demonstrează că terțul este de rea-credință. În acest

caz, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data când coproprietarul care

nu și-a dat acordul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența cauzei de nulitate.

Coproprietarul poate să înstrăineze cota sa parte, respectând dreptul de preemțiune al

7

celorlalți coproprietari. Iar, reieșind din conținutul art. 357 alin. (1) din Codul civil,

încetarea proprietății comune pe cote-părți prin împărțire poate fi cerută oricând dacă

legea, contractul sau hotărârea judecătorească nu prevede altfel.

Reținând dispozițiile legale menționate în raport cu circumstanțele speței, instanța

de recurs apreciază ca fiind corectă soluția instanțelor ierarhic inferioare, prin care au

conchis asupra netemeiniciei răspunsului eliberat la 23 februarie 2018 de Instituția

Publică „Agenția Servicii Publice” și obligarea Agenției de a efectua lucrările de

formare a bunului imobil situat în extravilanul orașului Durlești, mun. Chișinău, cu

numărul cadastral XXXXX ținând cont de dreptul de proprietate a lui Ciolacu Eugeniu

Gheorghe și Ecaterinei Ciolacu asupra 70% din imobil, care în conformitate cu varianta

nr. 2 din Raportul de expertiză nr. 081 din 21 mai 2019 constituie suprafața de 95,20

m2, compusă din două încăperi a câte 47,60 m2.

Or, analizând raportul de expertiză nr. 081 din 21 mai 2019, elaborat în baza

încheierii din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

concluzionat că, conform înscrierilor din documentele cadastrale, suprafața totală

interioară a bunului imobil construcție agricolă, agroindustrială înregistrată cu numărul

cadastral XXXXX, amplasată pe terenului situat în mun. Chișinău, extravilanul

orașului Durlești, constituie 142,80 m2. Iar, din suprafața totală a bunului imobil lit.

”01”, potrivit cotelor părți ideale de 70% și 30%, pârâților le revine câte: - Partea I -

99,96 m2; - Partea II - 42,84 m2.

Conform raportului de expertiză au fost propuse două variante optime cât de puțin

avantajoasă de partajare a bunului imobil, construcție agricolă, agroindustrială

înregistrată cu numărul cadastral XXXXX, amplasată pe terenului situat în mun.

Chișinău, extravilanul orașului Durlești, în care suprafețele ce revin pârților să fie

maxim apropiate de suprafața care le revine conform cotelor părți ideale. Varianta I -

de partajare a bunului imobil construcție agricolă, agroindustrială înregistrată cu

numărul cadastral XXXXX, amplasată pe terenului situat în mun. Chișinău,

extravilanul orașului Durlești, este următoarea: - Partea I (de culoare galbenă) - 95,20

m2, compusă din: încăpere nr. l cu suprafața de 47,60 m2; încăpere nr. 2 cu suprafața

de 47,60 m2; - Partea II (de culoare albastră) - 47,60 m2, compusă din: încăpere nr. 3

cu suprafața de 47,60 m2; Varianta II - de partajare a bunului imobil construcție

agricolă, agroindustrială înregistrată cu numărul cadastral XXXXX, amplasată pe

terenului situat în mun. Chișinău, extravilanul orașului Durlești, este următoarea: -

Partea I (de culoare galbenă) - 47,60 m2, compusă din: încăpere nr. l cu suprafața de

47,60 m2; - Partea II (de culoare albastră) - 95,20 m2, compusă din: încăpere nr. 2 cu

suprafața de 47,60 m2; încăpere nr. 3 cu suprafața de 47,60 m2 (f.d.58-61, Vol. I).

Prin urmare, în condițiile date, completul specializat reține ca fiind întemeiată

concluzia instanțelor ierarhic inferioareprecum că divizarea bunului imobil proprietate

comună și efectuarea lucrărilor de formare a bunului imobil situat în extravilanul

orașului Durlești, mun. Chișinău, cu numărul cadastral 01212050.477.01, urmează a fi

efectuată de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” reieșind din concluziile

Raportului de expertiză nr. 081 din 21 mai 2019, fiind posibilă divizarea tehnică a

bunului imobil, ori, conform informației deținute, dreptul de proprietate asupra 70%

din construcția cu numărul cadastral 01212050.477.01, situată în extravilanul or.

Durlești, mun. Chișinău, aparține lui Eugeniu Ciolacu și Ecaterinei Ciolacu (f.d.107-

109, Vol. I). Întrucât, dreptul de proprietate de către Eugeniu Ciolacu și Ecaterina

Ciolacu, a fost dobândit în mod legal, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.

8

870 din 8 februarie 2017, înregistrat la Oficiul cadastral teritorial Chișinău nr. 1 la data

de 9 februarie 2017 cu nr. 0101/17/3959 (f.d.8-9, Vol. I).

Iar, din sensul prevederilor art. 5 din Legea cu privire la formarea bunurilor imobile

nr. 354 din 28 octombrie 2004, lucrările cadastrale ce țin de formarea bunurilor imobile

se execută de către organele cadastrale teritoriale și de către întreprinderi de stat sau

private în ale căror state de personal sînt angajați ingineri cadastrali certificați de către

organisme de certificare. Inginerii cadastrali au dreptul, cu acordul titularului de drept,

să intre în interiorul construcției, să execute lucrări cadastrale, să întreprindă alte

măsuri legate de procedura de formare a bunului imobil. Construcțiile, lucrările sau

plantațiile nu pot fi distruse, nici strămutate în procesul formării bunului imobil, fără

consimțământul proprietarului.

În acest sens, articolul 11 al Legii cu privire la formarea bunurilor imobile nr. 354

din 28 octombrie 2004, divizarea este o modalitate de formare a unor bunuri

independente prin împărțirea, la cererea coproprietarilor, a bunului imobil proprietate

comună înregistrat și încetarea proprietății comune. În caz de divizare a bunului imobil

proprietate comună, coproprietarii, înainte de a încheia contractul de împărțire, vor

asigura elaborarea documentației de formare a bunurilor imobile. Înregistrarea

bunurilor imobile formate prin divizare și a drepturilor de proprietate asupra lor se

efectuează în temeiul contractului de împărțire a proprietății comune autentificat

notarial, la care se anexează planul geometric al bunurilor imobile formate. (4)

Prevederile art.10 alin.(4) și (5) se aplică în modul corespunzător și în cazul divizării

bunului imobil.

Subsidiar, întru răsturnarea soluției sus menționate, nu poate fi reținută alegația

recurentului precum că lui Eugeniu Ciolacu întemeiat i s-a refuzat din considerentul că

pentru cota-parte de 30% din bunul specificat nu a fost solicitată înregistrarea dreptului.

Or, la aspectul dat, instanțele inferioare just au menționat că situația invocată nu

poate fi imputată reclamantului/intimat și nu constituie temei legal de a-i refuza în

efectuarea lucrărilor de formare a bunului imobil.

Mai mult, instanța de recurs apreciază critic și raționamentul cererii de recurs ce

ține de lipsa dreptului vătămat a lui Eugeniu Ciolacu.

Deoarece, în speță, prin acțiunile autorității publice se aduce atingere (îngrădire)

dreptului de proprietate prevăzut de art. 46 din Constituție.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs constată că, susținerile recurentului

nu constituie temei de admitere a recursului, deoarece se combat cu cele invocate mai

sus și se axează asupra circumstanțelor, care au fost constatate și elucidate pe deplin de

către instanța de apel și prima instanță, având la bază cumulul de probe apreciate cu

respectarea normelor de drept material și procedural.

Totuși, pentru a nu ignora observațiile recurentului și circumstanțele speciale ale

cauzei (a se vedea, în contrast, Bochan vs Ucraina, 3 mai 2007, parag. 84), instanța de

judecată a reexaminat problema de drept și a fost de acord cu raționamentul instanțelor

de judecată, care a fost completat în faza de recurs pentru a înlătura orice dubiu cu

privire la legalitatea actelor judecătorești.

În esență, punctul de vedere al recurentului oferit în această fază nu a putut

modifica concluziile anterioare (a se vedea Ruminski vs Suedia, 2 mai 2017, parag. 32

– 33).

9

Pe baza celor prezentate, Colegiul lărgit constată că instanțele ierarhic inferioare

au determinat corect caracterul raportului juridic dintre părți și legile aplicabile

soluționării cauzei, cu completările de rigoare.

Astfel, observațiile recurentului au fost ascultate, iar instanțele de judecată au

răspuns la toate argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea deciziile de

inadmisibilitate în cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația

pentru Copii Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs.

Moldova, 6 februarie 2018, parag. 20, 34 – 35).

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” și a menține decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a), alin. (2), 258 alin. (3) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”.

Se menține decizia din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de

contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Eugeniu Ciolacu împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, terți

Primăria orașului Durlești și Ecaterina Ciolacu cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea efectuării lucrărilor de formare a bunului imobil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Aliona Miron

Nicolae Craiu

10