3ra-1110/22 — contestarea actului administrativ

3ra-1110/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1110/22

2-20003640-01-3ra-21102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud.Al.Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, V.Negru, E.Palanciuc)

Î N C H E I E R E

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Vamal,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Carolina Bernaz și Fiodor Gutium împotriva Serviciului Vamal

cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 04 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La data de 11 ianuarie 2020, Carolina Bernaz și Fiodor Gutium au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, privind anularea

ordinului nr.1207-p din 26.12.2019 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare

sub formă de mustrare aspră.

În motivarea acțiunii reclamanții au relatat că, la data de 30 decembrie 2019 a

fost adus la cunoștință ordinul Serviciului Vamal nr.1207-p din 26 decembrie 2019

prin care au fost sancționați disciplinar, fiind aplicată sancțiunea „mustrare aspră”.

Din conținutul ordinului rezultă, că comisia de disciplină examinând

materialele acumulate în cadrul anchetei de serviciu, a constatat că, drept temei

pentru inițierea anchetei de serviciu a servit raportul șefului interimar SAR a

Biroului Vamal Nord, nr.r-22213 din 22 octombrie 2019.

Au comunicat că, întru asigurarea desfășurării eficiente a investigației de

serviciu și elucidării tuturor circumstanțelor cauzei, comisia de disciplină a

Biroului Vamal Nord a întreprins un șir de acțiuni, îndreptate spre stabilirea esenței

circumstanțelor și condițiilor în care a avut loc cazul desen.

Au menționat că, Șeful SAR, potrivit raportului nr.r-22213 din 22 octombrie

2019 a informat că, la 17 octombrie 2019, la ieșire din gara feroviară Fălești, de

către echipajul de patrularea a Secției echipe mobile Biroului Vamal Nord, a fost

stopat regulamentar mijlocul de transport de model XXXXX cu numărul de

înmatriculare XXXXX, la volanul căruia se afla cetățeanul Crasilinicov Andrian.

1

În rezultatul controlului fizic detaliat, au fost depistate 6 genți care conțineau

273 telefoane mobile, ambalate în cutii la care cetățeanul Crasilinicov Andrian nu a

prezentat careva acte de proveniență și însoțire.

Fiind audiat cetățeanul Crasilinicov Andrian, a confirmat că mărfurile au fost

procurate din orașul Moscova și introduse pe teritoriul Republicii Moldova de

către o persoană necunoscută și au fost transportate cu garnitura de tren nr.342

Moscova-Chișinău, cu scopul comercializării acestora pe piața internă a Republici

Moldova.

Au reținut că, Comisia de disciplină, analizând graficul de serviciu a Biroului

Vamal Nord pentru luna octombrie 2019, procesul-verbal privind instruirea

efectivului postului vamal Vălcineț (PVFI feroviar), intrat în serviciu pe 24 ore din

17 octombrie 2019 în coroborare cu declarațiile funcționarilor vamali Gutium

Fiodor și Bernaz Carolina, obținute în baza proceselor-verbale de audiere și altor

materiale anexate la dosar, a constatat că, inspectorii Gutium Fiodor și Bernaz

Carolina la 17 octombrie 2019, s-au aflat în exercițiu funcțiunii în cadrul postului

vamal Vălcineț, începând cu ora 08:00 până la 18 octombrie 2019, ora 08:00.

Astfel, examinând materialele parvenite de la Direcția Investigarea Fraudelor

Vamale al Serviciului Vamal, comisia de disciplină a constatat următoarele.

Potrivit procesului-verbal de efectuare a controlului vamal de către echipa mobilă

din 17 octombrie 2019, în mijlocul de transport a cetățeanului Crasilinicov Andrian

au fost depistate 273 telefoane mobile fără acte de proveniență.

În conformitate cu procesul verbal de audiere a cetățeanului Crasilinicov

Andrian a indicat că telefoanele mobile s-au procurat din orașul Moscova, acestea

i-au fost transmise prin trenul Moscova-Chișinău, iar reprezentantul firmei i-a

comunicat să le recepționeze la gara feroviară Fălești. Valoarea în vamă potrivit

raportului SRIN a BVN nr. 28/25-23835 din 11 noiembrie 2019 a fost estimată în

suma totală de 116 800 lei, iar cuantumul drepturilor de import ce urmau a fi

achitate în sumă de 23 920,64 lei; în conformitate cu procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. 405.19 din 25 noiembrie 2019 cetățeanul Crasilinicov Andrian a

fost sancționat potrivit art. 287 alin. (11) Cod contravențional.

Au specificat că, din constatările efectuate, urmare a studierii documentelor

parvenite de SEM Nord, comisia de disciplină concluzionează că mărfurile ridicate

la 17 octombrie 2019 de către inspectorii SEM Nord, au fost trecute ilegal peste

frontiera de stat a Republicii Moldova cu trenul de rută Moscova-Chișinău nr.341-

342 prin nedeclararea acestora organului vamal, potrivit legislației vamale

Republicii Moldova.

Au reletat că, mărfurile sus menționate au fost introduse în Republicii

Moldova cu trenul de rută internațională Moscova-Chișinău nr.341-342 care a

intrat pe direcția de intrare în Republica Moldova, fapt confirmat însăși de

cetățeanul Crasilinicov Andrian, care a recepționat marfa la gara feroviară Fălești.

Menționează că, în ceea ce privește acțiunile inspectorilor Gutium Fiodor și Bernaz

Carolia, la efectuarea controlului vamal al vagoanelor trenului de rută Chișinău-

Moscova nr. 341-342, în baza materialelor acumulate la ancheta de serviciu,

comisia de disciplină a constatat că, aceștia au efectuat control vamal al vagoanelor

după cum urmează: Gutium Fiodor vagonul nr. 7-10, Bernaz Carolina vagonul nr.

4-6, care au efectuat control vamal ineficient și nesatisfăcător.

Pe parcursul anchetei de serviciu, în cadrul examinării legalității acțiunilor

inspectorilor Gutium Fiodor și Bernaz Carolina, în baza materialelor anexate la

2

dosar se prezumă faptul că, ultimii au efectuat un control vamal ineficient a

trenului de rută Chișinău-Moscova nr. 341-342, care s-a soldat cu introducerea

ilegală în Republica Moldova a 273 telefoane mobile în valoare de 116 800 lei, iar

cuantumul drepturilor de import ce urmau a fi achitate 23 920.64 lei.

Au reținut că, reclamanților li s-a încriminat precum că au încălcat prevederile

art.13 lit.a) și c) din Legea nr.302 cu privire la Serviciul Vamal, pct.5 alin.(1) din

Hotărîrea Guvernului nr.1161 din 20 octombrie 2016.

La fel, au remarcat că, în partea descriptivă a ordinului sus menționat, se

indică că ancheta de serviciu a fost inițiată la 22 octombrie 2019, iar la 18

decembrie 2019 a fost aprobată încheiere pe marginea anchetei de serviciu

respective.

Au considerat că, ordinul este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor

legii și cu încălcarea procedurii stabilite.

Au invocat că, potrivit prevederilor art.2 alin.(1), (2) și (3) din Codul muncii,

prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor de muncă și jurisdicția muncii,

se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi organice și prin alte acte

normative. Așadar, calitatea de Lege-cadru în domeniu oricăror raporturi legate

nemijlocit de raporturile de muncă o deține Codul muncii, iar alin.(2) art.208

Codul muncii specifică expres că în funcție de gravitatea faptei comise de salariat,

angajatorul este în drept să organizeze și o anchetă de serviciu, a cărei durată nu

poate depăși o lună, reguli de bază pentru procedura înfăptuirii anchetei de

serviciu, care le consideră încălcate, deoarece pretinsa abatere disciplinară a fost

constatată, prin raport la 22 octombrie 2019, iar încheierea fiind aprobată la 18

decembrie 2019, aplicând speța Codului muncii, care conform principiului de

supremație a legii este un act normativ suprem în raport cu orice hotărâre de

Guvern sau reglementare internă.

Potrivit prevederilor normelor generale de drept penal, contravențional și

procesual penal și anume art.101 alin.(2) din Cod de procedură penală care

reglementează mijloacele de probă și procedeele probatorie, specifică expres că, nu

pot servi ca mijloace de probă datele comunicate de persoană dacă aceasta nu poate

arăta sursa informațiilor sale, iar, art.103 alin.(4) specifică clar că, dacă declarațiile

bănuitului, învinuitului, inculpatului se bazează pe spusele altor persoane, este

necesar ca și aceste persoane să fie audiate.

Respectiv, partea procesuală de examinare a contravențiilor care nu este

reglementată de Cod contravențional atrage aplicarea prevederilor Codului de

procedură penală, fapt care nu a fost respectat în cadrul procedurii de

documentarea a cauzei contravenționale în privința cetățeanului Crasilinicov

Andrian, declarațiile căruia au fost puse la baza aplicării sancțiunii disciplinare,

nefiind cunoscută sursa informațiilor sale și nefiind confirmate de alte persoane.

Au notat că, potrivit ordinului de sancționare, s-a pretins că reclamanții au

încălcat prevederile art. 13 lit.a) și c) din Legea nr. 02 cu privire la Serviciul

Vamal, pct.5 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 161 din 20 octombrie 2016,

fapt cu care aceștia nu sunt de acord, deoarece toate normele indicate sunt de o

aplicare generală, adică în esența cazului nu prevăd expres cum ar trebui să fi

acționat, și nici nu interzic acțiunile pentru care au fost sancționați, în ordinul de

sancționare nu s-a făcut referire la careva norme speciale și consideră că este

incompatibil de a se indica pretinsa abatere de la normele generale fără a se lua în

considerație unele norme speciale.

3

Au indicat că, art.1 din Cod vamal, definește noțiunea de control vamal

„control vamal - ansamblu de acțiuni întreprinse de organele vamale pentru

aplicarea și respectarea legilor și a reglementărilor pe care organele vamale au

sarcina să le aplice”, iar, în timpul controlului garniturii de tren, susține că, a

acționat în conformitate cu temeiul juridic efectuării controlului vamal și anume

prevederile „Normelor tehnice privind modalitatea efectuării controlului la trecerea

frontierei și controlului vamal, precum și prestarea serviciilor în PTFS Vălcinet-

Moghiliov-Podoskii, la traversarea frontierei de stat de către persoanele, bunuri și

mijloace de transport” și anume pct.39 fiind întreprinse următoarele acțiuni: au

interogat verbal atât persoanele cât și însoțitorii vagoanelor referitor la mărfurile

transportate cu înmânarea declarațiilor DV6 la necesitate; au verificat

corectitudinea completării declarațiilor vamale și validarea lor; în comun cu

angajații Poliției de Frontieră, au efectuat controlul fizic interior și exterior al

vagoanelor care mi-au fost repartizate pentru efectuarea controlului.

Au menționat că, în rezultatul acestor acțiuni, careva mărfuri nedeclarate

organului vamal sau tăinuite de control vamal, nu au fost depistate.

La fel, au invocat faptul că, distanța de la post vamal Vălcineț până la gara

feroviară Fălești este de aproximativ 160 km, având în cale aproximativ 8 opriri,

unde aceste mărfuri, au putut fi preluate de vreo persoană, care se deplasa cu unu

din trenuri care staționează în gara feroviară Fălești, deoarece nu este cert faptul

precum că aceste 273 telefoane mobile, au fost preluate de cetățeanul Crasilinicov

Andrian anume din tren de rută Moscova-Chișinău, iar nici într-un act procesual nu

s-a indicat ora exactă când a fost stopat cetățeanul Crasilinicov Andrian în gara

feroviară Fălești.

Totodată au relatat că, telefoanele mobile ridicate, nu a fost supuse nici unei

expertize privind originea și proveniența cât și prezentarea cărorva documente de

însoțire sau proveniență acestora iar presupunerea precum că 273 telefoane mobile

au fost introduse cu trenul de ruta Moscova-Chișinău, nu are nici un temei juridic

decât este o interpretare ambigue a comisiei de disciplină, care a efectuat ancheta

de serviciu.

Au declarat că, cetățeanul Crasilinicov Andrian, nu a putut prezenta nici o

dovadă (chitanțe, extras din cont, transfer bancar) precum că el a comandat aceste

mărfuri de la o firmă din Federația Rusă, ultimul necunoscând chiar și numărul

exact de telefoane aflate în mijlocul său de transport, fiind depistate divergențe

între declarațiile acestuia și actele procesuale întocmite (fapt specificat în ordin de

sancționare), de unde poate fi prezumat faptul că cetățeanul Crasilinicov Andrian,

duce în eroare mersul procesului contravențional, pentru a se eschiva de la

aplicarea sancțiunii.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 09 februarie 2021,

s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

La 10 martie 2021, Carolina Bernaz a declarat apel motivat împotriva

hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 09 februarie 2021, solicitând

casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia din 04 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a casat hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 09 februarie 2021 în partea respingerii

acțiunii depuse de către Carolina Bernaz împotriva Serviciului Vamal, privind

anularea actului administrativ individual defavorabil și în această parte s-a emis o

nouă decizie.

4

S-a anulat ordinul Serviciului Vamal nr. 1207 din 26 decembrie 2019, în

partea în care s-a aplicat sancțiunea disciplinară Carolinei Bernaz, sub formă de

mustrare aspră. În rest hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 09

februarie 2021, s-a menținut.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, în conformitate cu art. 49

a Legii cu privire la Serviciul Vamal nr.302 din 21.12.2017, pentru neîndeplinirea

îndatoririlor de serviciu, pentru încălcarea normelor de etică și conduită, pentru

pagubele materiale pricinuite, pentru contravențiile sau infracțiunile săvârșite în

timpul ori în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de serviciu, funcționarul vamal

poartă răspundere disciplinară, civilă, contravențională sau penală, după caz.

Răspunderea disciplinară reprezintă un ansamblu de norme care reglementează

actele și faptele săvârșite de către funcționarul vamal în exercitarea atribuțiilor

sale, considerate a fi abateri disciplinare, precum și de sancțiuni care se aplică în

mod corespunzător.

Conform art. 51 alin. (1) a Legii cu privire la Serviciul Vamal nr.302 din

21.12.2017, constituie abateri disciplinare: a) nerespectarea programului de muncă,

inclusiv absența sau întîrzierea nemotivată la serviciu ori plecarea de la serviciu

înainte de ora stabilită în program, admise în mod repetat; b) intervențiile în

favoarea soluționării unor cereri în afara cadrului legal; c) nerespectarea cerințelor

privind păstrarea secretului de stat sau a confidențialității informațiilor de care

funcționarul vamal ia cunoștință în exercițiul funcțiunii; d) refuzul nejustificat de a

îndeplini sarcinile de serviciu și dispozițiile conducătorului; e) neglijența și/sau

tergiversarea, în mod repetat, a îndeplinirii sarcinilor de serviciu; f) acțiunile care

aduc atingere prestigiului Serviciului Vamal; g) încălcarea normelor de etică și

conduită a funcționarului vamal; h) exprimarea sau manifestarea publică a

preferințelor politice și favorizarea vreunui partid politic sau vreunei organizații

social-politice în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu; i) încălcarea

prevederilor referitoare la obligațiile sale, conflictul de interese și restricțiile

stabilite prin lege; j) încălcarea regulilor de organizare și desfășurare a concursului

pentru ocuparea funcției vacante sau temporar vacante, a regulilor de evaluare a

performanțelor profesionale ale funcționarilor vamali; k) alte fapte considerate

drept abateri disciplinare în legislația cu privire la funcția publică și funcționarii

publici.

Conform art. 52 lit. c) a Legii cu privire la Serviciul Vamal nr.302 din

21.12.2017, pentru comiterea abaterilor disciplinare, funcționarului vamal i se pot

aplica următoarele sancțiuni disciplinare: c) mustrare aspră.

În conformitate cu art. 53 alin. (3) a Legii cu privire la Serviciul Vamal nr.302

din 21.12.2017, la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de

cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, de circumstanțele în care aceasta a fost

săvârșită, de comportamentul funcționarului vamal în timpul serviciului, precum și

de existența altor sancțiuni disciplinare al căror termen nu a expirat.

Conform art.94 Cod administrativ, înainte de emiterea unui act administrativ

individual defavorabil pentru un participant sau înainte de respingerea unui act

administrativ individual favorabil, participantul are dreptul să fie audiat în legătură

cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul ce urmează a fi emis. Audierea

poate fi făcută verbal sau în scris.

5

Art.78 alin. (1) Cod administrativ, stabilește că, procedura administrativă se

finalizează prin efectuarea unei operațiuni administrative sau prin emiterea unui act

administrativ individual, respectiv încheierea unui contract administrativ.

Conform art.82 Cod administrativ, dacă procedura administrativă trebuie

realizată în scris conform art.28 alin. (2) sau se realizează în scris, autoritatea

publică întocmește, odată cu inițierea procedurii, un dosar, care va conține toate

documentele ce se referă la procedura în cauză. În momentul în care este pus la

dosar, un document se vizează cu numere continue de pagini. Dacă din dosar se

extrag documente pentru o anumită perioadă, despre aceasta se face o mențiune,

care va cuprinde: a) denumirea documentului extras; b) numărul paginilor extrase;

c) motivul extragerii documentului; d) numele persoanei care a dispus extragerea

documentului; e) data la care documentul a fost extras. Mențiunea se pune la dosar

în locul documentului extras. Dosarele administrative se păstrează pînă la expirarea

termenului de păstrare, ce rezultă din dispozițiile legale existente în acest sens.

În conformitate cu art. 93 alin. (1) Cod administrativ, fiecare participant

probează faptele pe care își întemeiază pretenția.

Conform art.118 Cod administrativ, motivarea este operațiunea administrativă

prin care se expun considerentele care justifică emiterea unui act administrativ

individual. În motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a

luat în considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor

discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care

autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. Motivarea trebuie

să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii. Motivarea completă a unui

act administrativ individual cuprinde: a) motivarea în drept – temeiul legal pentru

emiterea actului administrativ, inclusiv formele procedurale obligatorii pe care se

bazează actul; b) motivarea în fapt – oportunitatea emiterii actului administrativ,

inclusiv modul de exercitare a dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în cazul

actelor administrative defavorabile – o descriere succintă a procedurii

administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii

ale participanților contrare conținutului final al actului etc. Motivarea completă

este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ individual și

condiționează legalitatea acestuia. Motivarea nu este obligatorie în cazul în care: a)

autoritatea publică admite o petiție în totalitate fără ca prin decizia de soluționare a

ei să fie afectate drepturile sau interesele legitime ale altor persoane; b) acest lucru

este prevăzut expres de lege; sau c) autoritatea publică emite acte administrative

individuale de același fel într-un număr mai mare sau automatizat și, conform

circumstanțelor de fapt ale cazului în parte, nu se cere o motivare.

Conform art.119 alin.(1) și alin.(2) Cod administrativ, conținutul unui act

administrativ individual trebuie să fie suficient de cert. Un act administrativ

individual poate fi emis în scris, verbal sau prin comportament concludent. Forma

actului administrativ individual este aleasă de autoritatea publică care emite actul

administrativ în baza dreptului discreționar corespunzător obligațiilor sale.

Art.120 alin.(1) Cod administrativ, un act administrativ individual emis sau

confirmat în scris trebuie să cuprindă: a) numele/denumirea autorității publice care

a emis actul administrativ; b) numele colaboratorului autorității publice care a emis

actul administrativ; c) numele destinatarului actului administrativ; d) data la care a

fost emis actul administrativ; e) decizia luată (partea dispozitivă a actului

administrativ); f) motivarea deciziei luate, inclusiv indicarea actelor normative

6

pentru a căror punere în aplicare se emite actul administrativ; g) decizia cu privire

la cheltuieli; h) informația cu privire la exercitarea căilor de atac; i) semnătura

colaboratorului autorității publice care a emis actul administrativ.

La acest capitol, instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată n-au fost

prezentate careva probe, ce ar confirma vinovăția apelantei în efectuarea

controlului vamal superficial. Or, distanța de la Postul Vamal Vălcineț până la gara

Feroviară Fălești este de aproximativ 160 km. De către echipajul de patrulare a

Secției Echipe Mobile Nord a fost stopat mijlocul de transport de model XXXX cu

n/î XXXXX, la volanul căruia se afla Andrian Crasilnicov, domiciliat în XXXXX

urmare a efectuării controlului fizic detaliat au fost depistate 6 genți care conțineau

273 telefoane mobile ambalate în cutii, iar, Andrian Crasilnicov nu a prezenta

careva acte de proveniență și însoțire. Având în cale mai multe opriri (staționării)

aceste mărfuri, au putut fi preluate de vreo persoană, care se deplasa cu unu din

trenuri care staționează în gara feroviară Fălești.

În acest context, instanța de apel a conchis că, nu-i poate fi imputat faptul că,

inspectorul principal Post Vamal Otaci (PVFI, rutier), Biroul Vamal Nord,

Carolina Bernaz, a efectuat controlul vamal superficial, iar acțiunile întreprinse nu

au fost suficiente pentru a preveni introducerea pe teritoriul Republicii Moldova a

unor bunuri transportate, cu eschivarea de la achitarea taxelor vamale. Or, din actul

de sancționare a inspectorului principal Post Vamal Otaci (PVFI, rutier), Carolina

Bernaz, și anume ordinul Serviciului Vamal nr.1207-p din 26.12.2019, nu este cert

faptul că aceste 273 telefoane mobile, au fost preluate de Andrian Crasilinicov

anume din trenul de ruta Moscova-Chișinău, iar nici într-un act procesual nu s-a

indicat ora exactă când a fost stopat, Andrian Crasilinicov în gara feroviară Fălești.

Totodată, analizând materialele cauzei, instanța de apel a notat că, bunurile

depistate și la care se pretinde că au fost introduce în țară ilegal, nu au fost supuse

nici unei expertize privind originea și proveniența cât și prezentarea cărorva acte

de însoțire sau proveniența acestora, iar astfel, presupunerea precum că, 273

telefoane mobile au fost introduse cu trenul de ruta Moscova-Chișinău, nu are nici

un temei juridic, este o interpretare ambigue a comisiei de disciplină, care a

efectuat ancheta de serviciu. Or, la caz este omis principiu individualizării

sancțiunii disciplinare și obiectivității de serviciu, deoarece nu s-a stabilit cu

certitudine faptul în care anume din vagoane au fost transportate mărfurile ridicate,

persoana necunoscută care a transportat aceste mărfuri.

Mai mult ca atât, Andrian Crasilinicov, nu a prezenta nici o dovadă (chitanță,

extras din cont, transfer bancar), precum că, el a comandat aceste mărfuri de la o

firmă din Federația Rusă, ultimul necunoscând chiar și numărul exact de telefoane

aflate în mijlocul său de transport, fiind depistate divergențe între declarațiile

acestuia și actele procesuale întocmite, fapt specificat în ordinul de sancționare, și

anume ordinul Serviciului Vamal nr. 1207 din 26 decembrie 2019.

Prin urmare, instanța de apel a indicat că nu poate reține la caz argumentul

intimatului, susținut de instanța de fond, precum că, Carolina Bernaz, aflându-se în

exercitarea atribuțiilor de serviciu a admis o atitudine eronată față de atribuțiile

sale de serviciu, aplicând insuficient și neoportun metodele analizei de risc.

Întrucât, cele relatate nu se subscriu acțiunilor întreprinse de către Carolina Bernaz,

la executarea atribuțiilor de funcție.

La data de 27 mai 2022 Serviciul Vamal a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 04 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

7

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii

de respingere integrală a acțiunii (f.d.195).

Ulterior, la data de 23 august 2022 Serviciul Vamal a prezentat motivarea

recursului (f.d.198-201).

În susținerea recursului au invocat că art. 1. pct.212 al Codului vamal,

definește „controlul fizic - un set de acțiuni de verificare a mărfurilor, mijloacelor

de transport, trimiterilor poștale internaționale și bagajelor persoanelor fizice, care

se efectuează în scopul de a confirma informațiile despre natura, originea, starea și

cantitatea de mărfuri aflate sub control vamal, prezența de bunuri, mijloace de

transport și spații de depozitare, starea sigiliilor, ștampilelor și altor mijloace de

identificare”;

Totodată, potrivit art. 192 alin. 1) și 2) Cod Vamal, în timpul efectuării

controlului vamal, organul vamal folosește, de regulă, forme de control suficiente

pentru asigurarea respectării legislației Republicii Moldova și a acordurilor

internaționale la care aceasta este parte. Organul vamal este în drept, după caz să

utilizeze formele de control vamal prevăzute de cod.

A menționat Serviciul Vamal și prevederile art. 4 din Legea nr. 1569/2002

„cu privire la modul de introducere și scoatere a bunurilor de pe teritoriul

Republicii Moldova de către persoane fizice”, care prevede la alin. (1) că

„Bunurile trecute de persoane fizice peste frontiera vamală sunt supuse declarării

obligatorii conform prezentei legi, Codului Vamal și altor acte normative adoptate

în corespundere cu acesta”. (2) „La introducerea bunurilor, bagajului neînsoțit pe

teritoriul vamal, persoanele fizice sau transportatorul declară și achită drepturile de

import organului vamal situat în punctul de trecere a frontierei de stat”.

Conform pct. 1 al Regulamentului privind vămuirea bunurilor trecute peste

frontiera vamală a Republicii Moldova de către persoane fizice și a unor formulare

tipizate, aprobat prin Ordinul Serviciului Vamal nr. 56-0 din 21.02.2008, bunurile

trecute de către persoanele fizice peste frontiera vamală a Republicii Moldova sunt

supuse controlului vamal.

Concomitent, potrivit pct. 3 al Ordinului, controlul vamal al bunurilor trecute

de către persoanele fizice peste frontiera vamală se efectuează de către

colaboratorul vamal în atribuția căruia intră exercitarea acestui control.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 04 mai 2022,

Serviciul Vamal a depus recurs nemotivat la 27 mai 2022. Decizia motivată din 04

mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată de către Serviciul Vamal la

data de 25 iulie 2022, prin intermediul adresei electronice (f.d.197).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurenta Serviciul Vamal s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul nemotivat la 27 mai 2022, iar recursul motivat la 23

august 2022, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

8

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Serviciul Vamal, în raport

cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

9

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Serviciul Vamal.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Serviciul Vamal se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

10