3ra-939/22 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ si încasarea cheltuielilor de judecata
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ si încasarea cheltuielilor de judecata
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-939/22 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ si încasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr.3ra-939/22
2-20058463-01-3ra-14092022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: V. Dodon)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)
Î N C H E I E R E
23 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
Judecătorii Iurie Bejenaru
Aliona Miron
examinând admisibilitatea recursului depus de Ion Fanari, reprezentat de avocatul
Anatolie Pitel,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de
Ion Fanari împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne cu privire la anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului
administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul depus Ion Fanari, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel, și menținută
hotărârea din 28 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, prin care a fost
respinsă acțiunea, ca neîntemeiată,
c o n s t a t ă:
La 01 iunie 2020, avocatul Anatolie Pitel, în interesele lui Ion Fanari, a formulat
acțiunea în contencios administrativ împotriva Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne solicitând anularea ordinului nr.198 ef din 04 mai
2020, în partea ce ține de sancționarea disciplinară a comisarului Ion Fanari, Șef al
Secției câini detectori a Direcției chinologice a Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne, prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară
retrogradarea în funcție; obligarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului
Afacerilor Interne de a-l restabili pe comisarul Ion Fanari în funcția ocupată anterior,
adică în funcție de Șef al Secției câini detectori a Direcției chinologice a
Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, recuperarea
cheltuielilor legate de asistența juridică acordată de avocat în sumă de 3500 lei.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 04 mai 2020 a fost emis ordinul nr.198 ef. al
Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la
sancționarea disciplinară a unor angajați ai poliției din cadrul Direcției chinologice,
1
prin care Șeful Secției câini detectori ai Direcției chinologice, comisar Ion Fanari, a
fost sancționat disciplinar cu sancțiunea retrogradare în funcție.
Drept urmare, reclamantul a fost numit în funcție de ofițer principal al Sectorului
de poliție nr.l al Inspectoratului de poliție Buiucani al DP a municipiului Chișinău a
Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne.
Ulterior, la 22 mai 2020, prin ordinul nr.225 ef., ordinul cu nr.198 ef. din 04 mai
2020 a fost modificat, cu numirea comisarului Ion Fanari în funcție de ofițer superior
al Secției câini detectori a Direcției chinologice a Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne, iar sancțiunea disciplinară a rămas aceiași.
Potrivit materialelor anchetei de serviciu, drept temei pentru sancționarea
disciplinară a comisarului Ion Fanari, a constituit faptul că la 17 martie 2020,
aproximativ la ora 13:00, de către angajații Direcției inspectare efectiv a
Inspectoratului General al Poliției a fost efectuat un control inopinat la Direcția
chinologică a Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne. În
cadrul controlului, potrivit alegațiilor reprezentantului Direcției inspectare efectiv a
Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, comisarul Ion
Fanari la data de 17 martie 2020, aproximativ la ora 13:30, s-ar fi prezentat la serviciu
în stare dc ebrietate alcoolică. Acesta ar fi reținut că ultimul avea miros specific de
alcool din cavitatea bucală, tulburări de vorbire, ochii erau roșii, iar mersul era
neuniform, faptul dat fiind consemnat într-un act, care a fost întocmit cu participarea
reprezentanților salariatului. Totodată, reprezentantul Direcției inspectare efectiv a
emis o îndreptare pentru ca comisarul Ion Fanari să fie examinat medical în vederea
stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, ultimul a indicat că refuză examinarea.
Analizând conținutul actului administrativ (ordinul nr.198 ef. din 04 mai 2020),
precum și materialele anchetei de serviciu, consideră că concluziile formulate nu s-au
întemeiat în rezultatul unei cercetări minuțioase a cazului, acestea fiind subiective, fără
a se baza pe careva probe și nu corespund circumstanțelor de fapt.
Reclamantul nu este de acord cu constatările formulate în cadrul anchetei de
serviciu, prin urmare, consideră ordinul nr.198 ef. din 04 mai 2020 al Inspectoratului
General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la sancționarea
disciplinară a unor angajați ai Direcției chinologice a Inspectoratului General al
Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, drept unul ilegal și neîntemeiat, și pasibil de
a fi anulat integral.
Potrivit evenimentelor derulate la data de 17 martie 2020, constată că comisarul
Ion Fanari s-a prezentat la sediul Direcției chinologice a Inspectoratului General al
Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, la ora 13:30. Faptul că numitul nu s-a
prezentat la ora 13:00, a fost coordonat cu superiorul său Ivan Ivanov și nu constituie
în sine o încălcare sau o abatere disciplinară.
Concluzia formulată, precum că Ion Fanari s-ar fi prezentat la serviciu la data de
17 martie 2020 în stare de ebrietate alcoolică, este drept una neîntemeiată și lipsită de
careva probe care ar confirma faptul dat.
Astfel, potrivit presupusei îndreptări către Dispensarul Republican de Narcologie
întocmită de către reprezentantul Direcției inspectare efectiv, este indicat că acesta se
2
îndreaptă pentru a fi examinat medical de către Șeful Centrului de Expertiza, or, așa
instituție medico-sanitară nici nu există.
Mai mult ca atât, indica că la data de 17 martie 2020 deja era instituită starea de
urgență în țară în legătură cu pandemia de coronavirus (COVID-19), iar circulația
transportului public era sistată, comisarul Ion Fanari fizic fiind în imposibilitate de a se
deplasa spre locație, motiv din care acesta a indicat că refuză să se deplaseze la
examinare.
Totodată, potrivit prevederilor pct.17 din Regulamentul privind modul de testare
alcooloscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009, examinarea medicală
este efectuată în baza biletului de trimitere, eliberat de lucrătorul organelor de drept,
conducătorii de întreprinderi și organizații, precum și în baza adresării personale. În
biletul de trimitere se indică datele persoanei examinate și ale lucrătorului organului de
drept sau ale conducătorului întreprinderii, organizației sau instituției care au solicitat
examinarea, precum și timpul, scopul și cauzele ce generează necesitatea efectuării,
examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei.
Prin urmare, considera că biletul de trimitere spre examinare a comisarului Ion
Fanari nu corespundea exigențelor de formă și de conținut stipulate în actul normativ
citat.
Suplimentar a mai indicat că acesta fiind la serviciu, fiind ofițer de poliție, s-a
considerat jignit și umilit de faptul că este îndreptat pentru examinare în vederea
stabilirii stării de ebrietate.
Concluziile formulate în cadrul anchetei de serviciu sunt subiective, lucru
confirmat prin faptul că reprezentantul Direcției inspectare efectiv a refuzat audierea și
altor reprezentanți ai salariatului, care menționau că Ion Fanari la data de 17 martie
2020, când s-a prezentat la serviciu, nu se afla în stare de ebrietate alcoolică, ultimul
având un comportament normal, fiind gata pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Comisarul Ion Fanari prin ordinul nr.535 ef. din 01 decembrie 2017, a fost numit
prin transfer din cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului
Justiției în funcție de Șef al Secției câini detectori a Centrului chinologic (Direcția
chinologică) al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne. Pe
perioada de activitate în cadrul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului
Afacerilor Interne nu a avut careva sancțiuni disciplinare, a avut doar stimulări.
A mai indicat că la 11 mai 2020, a semnat contractul de asistență juridică și
pentru serviciile avocatului a achitat suma de 3500 lei.
Prin hotărârea din 28 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost
respinsă acțiunea depusă de Ion Fanari împotriva Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actului administrativ, obligarea
emiterii actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată
(f.d.84, 92-102).
La 06 august 2021, Ion Fanari, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel, a depus
apel împotriva hotărârii din 28 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
(f.d.89), iar la 29 decembrie 2021, a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii
3
instanței de fond, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei
instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii (f.d.107-108).
Prin decizia din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
depus Ion Fanari și menținută hotărârea din 28 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani (f.d.157, 158-169).
Fiind învestite cu judecarea cauzei, prima instanță și instanța de apel au reținut că
ancheta de serviciu a fost inițiată la 17 martie 2020 la indicația Șefului Direcției
Inspectare efectiv, Eugeniu Piterschi, ca urmare a înregistrării raportului nr.14/214 din
17 martie 2020 în cadrul Direcției Inspectare efectiv, și finalizată la 16 aprilie 2020,
odată cu adoptarea încheierii privind rezultatele anchetei de serviciu în baza raportului
cu nr.14/214 din 17 martie 2020.
Astfel, urmare a anchetei a fost stabilit că Ion Fanari, prin acțiunile sale, a încălcat
prevederile art.26 alin.(1) lit.b) din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire activitatea
poliției și statul polițistului, art.50 lit.a), c) și e), art.52 alin.(1) lit.b) din Legea
nr.288/2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, pct.7 subpct.8), 9) și 11) din Codul de etică și deontologie a
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.629/2017, astfel s-a propus sancționarea
disciplinară a ultimului cu retrogradarea în funcție.
După cum rezultă din prevederile art.59 alin.(1) din Legea cu privire la
funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
sancțiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului sau al persoanei
împuternicite de către acesta.
Totodată, în corespundere cu pct.74 din Statutul disciplinar, sancțiunea
disciplinară se aplică prin ordinul angajatorului/ministrului sau al persoanei
împuternicite de acesta, în maximum 30 de zile de la momentul constatării abaterii
disciplinare.
Instanțele ierarhic inferioare au conchis că abaterea disciplinară comisă de Ion
Fanari s-a constatat prin încheierea privind rezultatele anchetei de serviciu din 16
aprilie 2020, iar sancțiunea disciplinară în privința ultimului, a fost aplicată prin
ordinul nr.198 ef „cu privire la sancționarea disciplinară a unor salariați ai Poliției din
cadrul Direcției chinologie” din 04 mai 2020, fiind astfel respectată procedura de
efectuare a anchetei de serviciu, precum și termenul de aplicarea a sancțiunii
disciplinare.
Instanța de apel a considerat că instanța de fond a ajuns la o concluzie corectă că,
în speță, nu sunt întrunite temeiuri de anulare a Ordinul de sancționare a lui Ion Fanari.
Or, atât în cadrul desfășurării anchetei de serviciu, cât și în cadrul examinării cauzei în
instanța de judecată, Ion Fanari contrar prevederilor art.93 alin.(1) din Codul
administrativ, nu a putut combate argumentele autorității publice pârâte referitor la
încălcările comise de la executarea obligațiunilor de serviciu.
Totodată, a fost apreciat, ca fiind declarativ, argumentul că, „concluzia precum
că, Fanari Ion Gheorghe s-a prezentat la serviciu la data de 17 martie 2020 în stare de
ebrietate alcoolică, este una neîntemeiată și lipsită de careva probe care ar confirma
faptul dat”. Or, conform pct.103 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu
4
statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, starea de ebrietate se constată
prin certificatul eliberat de instituția medicală competentă sau prin proces-verbal al
comisiei formate ad-hoc dintr-un număr egal de reprezentanți ai angajatorului și ai
salariaților, iar în lipsa ultimilor, de către două persoane dezinteresate.
Reieșind din faptul că Ion Fanari a refuzat efectuarea examinării medicale în
vederea stabilirii stării de ebrietate în cadrul Dispensarului Republican de Narcologie,
angajatorul conducându-se de prevederile art.76 lit.k) din Codul muncii, a întocmit
actul de constatare a prezenței la locul de muncă în stare de ebrietate a lui Ion Fanari,
în prezența reprezentanților salariatului Cătălina Patic și Ivan Ivanov, după care
ultimul a fost înlăturat de la exercitarea atribuțiilor de serviciu (f.d.20, dosar
administrativ).
Prin urmare, instanța de apel a opinat că aceste circumstanțe indubitabil denotă
corectitudinea concluziilor din încheiere privind rezultatele anchetei de serviciu,
respectiv, a constatat și legalitatea ordinului de sancționare a reclamantului pentru
încălcările disciplinei muncii comise.
Instanța ierarhic inferioară a apreciat, ca nefondate, argumentele invocate precum
că, odată ce a primit salariu pentru 17 martie 2020, nu poate fi reținut că dânsul a fost
înlăturat de la exercitarea atribuțiilor. Sub acest aspect, instanța de apel a punctat că
Ion Fanari nu ține cont de faptul că obiectul litigiului nu se referă la verificarea
corectitudinii efectuării calculelor și plăților salariale. La caz, obiectul controlului
judecătoresc constituie Ordinul Inspectoratului General al Poliției de aplicare a
sancțiunii disciplinare, de către instanță fiind verificată legalitatea concluziilor pârâtei
referitor la existența abaterilor disciplinare comise de reclamant.
Iar, odată ce s-a stabilit netemeinicia pretenției reclamantului privind anularea
ordinului nr.198 ef din 04 mai 2020 „cu privire la sancționarea disciplinară a unor
salariați ai Poliției din cadrul Direcției chinologice”, în partea ce ține de sancționarea
disciplinară a comisarului Ion Fanari, Șef al Secției câini detectori a Direcției
chinologice a Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, prin
care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară retrogradarea în funcție, întrucât actul
administrativ individual defavorabil a fost emis de organul competent, cu respectarea
procedurii și aplicarea corectă a normelor materiale, subsecvent a fost respinsă și
pretenția cu privire la obligarea Inspectoratului General al Poliției al Ministerului
Afacerilor Interne de a-l restabili pe Ion Fanari în funcția ocupată anterior de șef al
Secției câini detectori a Direcției chinologice a Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne, deoarece pretențiile respective sun indisolubil legate
una de alta.
Reieșind din faptul că în urma examinării cauzei s-a constatat netemeinicia
acțiunii reclamantului, acesta nu poate beneficia de dreptul procesual reglementat de
art.96 din Codul de procedură civilă, întrucât cheltuielile de judecată pot fi compensate
numai părții care a avut câștig de cauză, astfel, urmează a fi respinsă și cererea
reclamantului privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică.
Alte argumente invocate de apelant în susținerea poziției sale, n-au fost reținute
de instanța de apel, deoarece se referă la circumstanțele care au fost constatate și
elucidate pe deplin de prima instanță, având la bază cumulul de probe, care au fost
5
administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de
normele de drept material.
La 08 iunie 2022, Ion Fanari, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel, a depus
recurs nemotivat împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la
09 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, a prezentat motivarea
recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel
și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță,
într-un alt complet de judecată.
În motivarea recursului a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în
cererea de chemare în judecată, precum și în cererea de apel.
Totodată, a mai indicat că concluziile formulate în cadrul anchetei de serviciu
sunt subiective, lucru confirmat prin faptul că reprezentantul Direcției inspectare
efectiv a refuzat audierea și altor reprezentanți ai salariatului, care menționau că Ion
Fanari la data de 17 martie 2020, când s-a prezentat la serviciu, nu se afla în stare de
ebrietate alcoolică, ultimul având un comportament normal, fiind gata pentru
exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Chiar și dacă Ion Fanari a refuzat deplasarea la instituția medicală, faptul dat nu
demonstrează nicidecum că dânsul, la 17 martie 2020, s-a prezentat la serviciu în stare
de ebrietate alcoolică.
Totodată, critică actul de constatare a prezenței la locul de muncă în stare de
ebrietate a angajatului, întocmit la 17 martie 2020 de către salariatul Direcției
inspectare efectiv al Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne, Andrei Țușcă, ca reprezentant al angajatorului și Ivan Ivanov și Cătălina Patic,
ca reprezentanți ai salariatului. Potrivit actului dat, aceștia au constatat faptul că,
salariatul Ion Fanari s-ar fi aflat la 17 martie 2020 la serviciu în stare de ebrietate
alcoolică.
Consideră că actul dat urmează a fi apreciat critic, deoarece a fost întocmit fără
participarea salariatului Ion Fanari, acesta nu a fost invitat să participe la întocmirea
actului dat, nu a avut posibilitatea de a-și expune poziția, precum și nici nu a avut
posibilitatea de a-l contesta, deoarece nu a cunoscut de existența acestuia.
Astfel, consideră că actul dat a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art.76
lit.k) din Codul muncii, fără participare persoanei și nici fără aducerea la cunoștința
acestuia a concluziilor formulate.
Mai mult ca atât, instanțele ierarhic inferioare nu au dat nici o apreciere a
declarațiilor martorului audiat în instanța de judecată pe nume Sergiu Carpov, care în
acea perioadă ocupa funcția de șef-adjunct al Direcției și în esență a menționat că, la
17 martie 2020, Ion Fanari avea un comportament agitat, dar nu se afla în stare de
ebrietate. A avut câteva discuții cu acesta, fapt prin care nu a reținut ca acesta să aibă
miros specific de alcool din cavitatea bucală, mersul și comportamentul era adecvat.
Mai indică că urmează a fi reținut și faptul că, deși în actul administrativ este
indicat faptul că, odată ce Ion Fanari a fost stabilit în stare de ebrietate la serviciu 17
martie 2021, acesta a fost înlăturat de la exercitarea atribuțiilor de serviciu în
continuare, angajatorul a achitat acestuia salariul pentru munca prestată în data de 17
martie 2020.
6
În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de
apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu
recurs.
Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la
instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă
legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme
de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se
depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de
apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 07 iunie 2022, în
ședință publică (f.d.157, 158-169).
Materialele cauzei atestă că la 17 iunie 2022, Curtea de Apel Chișinău a notificat
dispozitivul deciziei instanței de apel participanților al proces, inclusiv lui Ion Fanari,
prin intermediul poștei electronice a avocatului Anatolie Pitel (f.d.170).
La 08 iunie 2022, Ion Fanari, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel, a depus
recurs nemotivat împotriva deciziei din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(f.d.173).
Totodată, din materialele cauzei rezultă că, la 17 august 2022, prin intermediul
poștei electronice, avocatului Anatolie Pitel, în interesele lui Ion Fanari, i-a fost
notificată decizia integrală din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.171).
La 09 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Ion Fanari,
reprezentat de avocatul Anatolie Pitel, a depus motivarea recursului, solicitând
admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei
instanțe, cu remiterea cauzei spre rejudecare în aceeași instanță, într-un alt complet de
judecată (f.d.177-178).
În condițiile enunțate, instanța de recurs constată că Ion Fanari, reprezentat de
avocatul Anatolie Pitel, a depus recursul cu respectarea termenului prevăzut la art.245
alin.(1) și (2) din Codul administrativ.
La 16 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa
Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne copia recursului
depus de Ion Fanari, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel, cu înștiințarea despre
posibilitatea depunerii referinței (f.d.182).
La 10 octombrie 2022, Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne a depus referință prin care și-a confirmat poziția expusă la examinarea cauzelor
în instanțele inferioare.
A menționat că studiind motivele cererii de recurs, prin prisma pertinenței și
admisibilității, în raport cu argumentele invocate, consideră cererea de recurs ca
neîntemeiat și care urmează a fi respinsă cu menținerea actelor de dispoziție ale
instanțelor de judecată inferioare.
Respectiv se consideră absolut întemeiate și legale soluțiile instanțelor inferioare
prin care pretențiile reclamantului au fost respinse, iar argumentele invocate de Ion
Fanari în acest sens - nefondate, acestea fiind o reiterare a celor invocate în prima
instanță, care le-a cercetat minuțios și apreciat corect.
7
Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, și
argumentele invocate în referință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.
În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,
recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din
Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la
literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a
filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale
de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în
completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării
unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel
ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de
drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din
Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele
expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul
de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
8
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului
Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de
drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,
pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie
1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor
în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Ion Fanari, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul depus de Ion Fanari, reprezentat de avocatul Anatolie Pitel, se declară
inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Iurie Bejenaru
Aliona Miron
9