2ra-1323/22 — Anularea ordinului de sactionare, încasarea plătilor salariale

Dosarul nr. 2ra–1323/22

2-18194613-01-2ra-19092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

09 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului declarat de Badinschi Vadim,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Badinschi Vadim

împotriva FPC „UNGAR” SRL cu privire la anularea ordinului, repararea

prejudiciului, încasarea penalității pentru reținerea ilegală a salariului, încasarea

salariului pentru munca prestată în condiții nefavorabile, încasarea penalității pentru

reținerea ilegală a salariului, încasarea indemnizației pentru concediul nefolosit și

penalității pentru reținerea plăților de concediu, precum și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de către Badinschi Vadim și menținută

hotărârea din 05 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 18 iulie 2017, Badinschi Vadim s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată (concretizată pe parcurs) împotriva FPC „UNGAR” SRL cu privire la

anularea ordinului, încasarea plăților salariale, încasarea penalității și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 31 martie 2017, angajatorul

FPC „UNGAR” SRL a emis ordinul nr. 45 cu privire la compensarea pagubei

materiale în legătură cu deteriorarea unei partide de mini checuri ”Bamby” în secția

din bd. Moscovei 11/5 de către Badinschi Vadim și Bespalov Andrei, paguba

materială reținută de către angajator fiind evaluată în sumă totală de 2500 de lei,

Badinschi Vadim – 1250 de lei și Bespalov Andrei - 1250 de lei.

A menționat că, nefiind de acord cu ordinul nr. 45, a înaintat către angajator o

cerere prealabilă prin care a solicitat anularea ordinului și achitarea salariului, or, pe

marginea prejudiciului invocat nu a fost petrecută nici ancheta de serviciu și nici nu

1

a fost stabilit în modul prevăzut de lege, însă angajatorul i-a reținut salariul pentru

luna martie 2017 în mărime de 1250 de lei.

A notat că, la 10 mai 2017, angajatorul FPC „UNGAR” SRL a emis ordinul nr.

72 cu privire la modificarea ordinului de restituire a pagubei materiale nr. 45, prin

care s-a dispus reținerea pagubei materiale din salariul lui Badinschi Vadim și

Bespalov Andrei în felul următor: în luna martie 400 de lei, în luna aprilie 400 de lei

și în luna mai 450 de lei.

Angajatorul a refuzat să anuleze ordinul de reținere ilegală din salariu și să

compenseze cheltuielile rezultate din litigiul dat, constituit din rata dobânzii de 10%

din suma de 2500 de lei după ce i s-a reținut ilegal salariul în ajunul sărbătorilor de

Paști în mărime totală de 750 de lei și despăgubirea în mărime de 0,3% pentru fiecare

zi de reținere ilegală a salariului în sumă totală de 168,75 de lei, precum și

cheltuielile pentru asistență juridică calificată în mărime de 5000 de lei.

Mai mult, în rezultatul conflictelor și presiunilor psihologice parvenite din

partea angajatorului, a fost determinat să demisioneze de la întreprindere, iar prin

cererea de demisie a solicitat inclusiv achitarea tuturor restanțelor la plățile salariale,

însă angajatorul a achitat doar salariul restant.

Pentru întreaga perioadă de activitate în cadrul FPC „UNGAR” SRL,

angajatorul urma să achite retribuirea muncii prestate în condiții nefavorabile, având

în vedere faptul că acesta deținea funcția de cofetar, care, de altfel, se atribuie la

categoria lucrărilor cu condiții de muncă grele și vătămătoare, respectiv urma a fi

retribuit suplimentar cu cel puțin 25% din salariul minim pe țară, care nefiind achitat

în termen și inclusiv cu penalitatea de 0,3%, constituie suma de 89 492 de lei.

A menționat că, potrivit art. 121 Codul muncii, salariații care lucrează în

condiții vătămătoare beneficiază de un concediu suplimentar plătit cu durata de cel

puțin 4 zile anual, astfel, a subliniat reclamantul că, aceste prevederi legale au fost

ignorate de angajator în comparație cu plățile efectuate către CNAS, precum și cu

achitările efectuate la concediere, or, nu i-a fost acordat acest surplus la concediu

pentru anii 2012 – 2017, respectiv pentru o perioadă de 5 ani, ce constituie 20 de zile

și respectiv urma să fie achitată suma de 2491,20 de lei, concediu nefolosit, (2491,20

de lei X 0,3% = 7,4736 X 122 = 3402,97 de lei).

La fel, angajatorul nu a achitat indemnizația pentru concediul nefolosit pentru

anul 2015, mai mult, a menționat reclamantul că, în luna august a anului 2015 acesta

a lucrat în regim obișnuit, însă angajatorul a efectuat plățile de retribuire a fondului

muncii către CNAS pentru luna august, ca indemnizație de concediu zilele 03 august

2015 – 31 august 2015, inclusiv fără a exclude din această perioadă zilele libere 27

august 2015, 28 august 2015 și 31 august 2015, astfel, reclamantul a susținut că, în

luna august 2015 a prestat muncă pentru care i-a fost achitat salariul, însă

compensarea pentru concediul nefolosit nu i s-a achitat la concediere, în

conformitate cu art. 119 Codul muncii, ce constituie suma de 2000 de lei.

A precizat că, aceeași situație se atestă și pentru anul 2016, când, fiind la

serviciu în luna iulie, angajatorul a efectuat plăți de retribuire a fondului muncii către

CNAS, ca indemnizație de concediu pentru zilele 04 iulie 2016 – 31 iulie 2016, în

realitate fiindu-i achitat salariu, respectiv a subliniat reclamantul că, compensarea

pentru concediul nefolosit nu i-a fost achitată la concediere în conformitate cu art.

2

119 Codul muncii, ce constituie suma de 2200 de lei.

A concluzionat reclamantul că, prin acțiunile angajatorului au fost admise

încălcări a legislației muncii și i s-a îngrădit dreptul de a munci liber, provocând

situații de stres și tensiune în cadrul colectivului de muncă, fiindu-i cauzat un

prejudiciu moral și material, astfel, a conchis reclamantul că, angajatorul este în

datorie față de el la plățile salariale și despăgubiri ca urmare a litigiului iscat cu suma

de 102 888,72 de lei.

În instanță a solicitat anularea ordinului nr. 45 din 31 martie 2017 emis de FPC

„UNGAR” SRL, ca fiind ilegal; încasarea din contul FPC „UNGAR” SRL în

beneficiul reclamantului Badinschi Vadim sumei de 750 de lei cu titlu de prejudiciu

cauzat în urma reținerii ilegale a salariului; încasarea din contul FPC „UNGAR”

SRL în beneficiul reclamantului Badinschi Vadim sumei de 341,25 de lei cu titlu de

despăgubire pentru fiecare zi de reținere ilegală a salariului; încasarea din contul

FPC „UNGAR” SRL în beneficiul reclamantului Badinschi Vadim sumei de 187

270,15 de lei cu titlu de salariu pentru munca prestată în condiții nefavorabile și

penalitatea pentru fiecare zi de reținere ilegală a salariului; încasarea din contul FPC

„UNGAR” SRL în beneficiul reclamantului Badinschi Vadim sumei de 5540,95 de

lei cu titlu de indemnizație pentru concediul nefolosit și suma de 23290 de lei cu

titlu de penalitate pentru fiecare zi de reținere ilegală a plății salariale, precum și

încasarea din contul FPC „UNGAR” SRL în beneficiul reclamantului Badinschi

Vadim a cheltuielilor de judecată în mărime de 5000 de.

Prin hotărârea din 05 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

acțiunea civilă înaintată de Badinschi Vadim a fost admisă parțial.

A fost anulat ordinul nr. 45 din 31 martie 2017 cu privire la compensarea

pagubei materiale, emis de FPC „UNGAR” SRL.

A fost încasat din contul FPC „UNGAR” SRL în beneficiul lui Badinschi

Vadim, suma de 341,25 de lei cu titlu de penalitate pentru reținerea ilegală a

salariului pentru perioada 31 martie 2017 – 30 iunie 2017 și 800 de lei, pentru

compensarea cheltuielilor de asistență juridică. În rest pretențiile reclamantului au

fost respinse ca neîntemeiate

Prin decizia din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de către Badinschi Vadim și menținută hotărârea din 05

aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru).

În consolidarea soluției de admitere parțială a acțiunii reclamantului instanțele

au reținut, cu privire la pretenția de anulare a ordinului că, angajatorul nu a efectuat

o anchetă de serviciu pentru stabilirea mărimii prejudiciului material pricinuit și a

cauzelor apariției lui, iar salariatul Badinschi Vadim nu a depus explicații scrise în

vederea stabilirii cauzei apariției prejudiciului material, circumstanțe care atestă

încălcarea procedurii de emitere și încălcarea legislației muncii.

Având în vedere faptul declarării nule a ordinului nr. 45 din 31 martie 2017,

instanțele au considerat întemeiată și pretenția cu privire la încasarea sumei de

341,25 de lei cu titlu de penalitate pentru reținerea ilegală a salariului pentru perioada

31 martie 2017- 30 iunie 2017.

Referitor la pretenția reclamantului privind încasarea sumei de 750 lei cu titlu

de prejudiciu cauzat în urma reținerii ilegale a salariului, instanțele au constatat

3

caracterul neîntemeiat al acestei pretenții, or nu a putut să stabilească nici legătura

cauzală dintre recipisa prezentată și prejudiciul invocat de către reclamant, dat fiind

caracterul incert al înscrisului și suma care se pretinde a fi compensată, în condițiile

în care reținerea salarială a fost de 1250 lei în privința reclamantului, iar acesta a

împrumutat o suma de 2500 lei cu o dobândă de 10% lunar.

Cu privire la încasarea sumei de 187 270,15 lei cu titlu de salariu pentru munca

prestată în condiții nefavorabile și penalitatea pentru fiecare zi de reținere ilegală a

salariului s-a constatat că, în urma evaluării stării reale a condițiilor de muncă în

baza datelor atestării locurilor de muncă la unitatea de producere a articolelor de

cofetărie SRL „UNGAR” (limita zgomotului, limita iluminării, limita parametrilor

micro-climaterici), s-a constatat că nu au fost confirmate condițiile de lucru

nefavorabile în care s-ar fi depășit gradul de nocivitate și greutate, în care a lucrat

reclamantul Badinschi Vadim în calitate de cofetar.

În ceea ce ține respingerea pretenției de încasare a sumei de 5540,95 de lei cu

titlu de indemnizație pentru concediul nefolosit și penalitatea pentru fiecare zi de

reținere ilegală, instanțele au evidențiat faptul că potrivit raportului vizitei fiscale 31

din 12 decembrie 2017, efectuat de inspectorii principali din cadrul Serviciului

Fiscal de Stat, reclamantul Badinschi Vadim, la data eliberării din funcție (în baza

ordinului nr. 656 din 01 septembrie 2017 privind demisia din funcție), nu dispunea

de zile de concediu nefolosite.

La 25 august 2022 (prin oficiul poștal), Badinschi Vadim a contestat cu recurs

decizia din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia

și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În motivarea recursului a indicat că la emiterea deciziei instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea, a apreciat în mod arbitrar probele precum și a comis

alte erori care au dus la soluționarea greșită a cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 16

februarie 2022, a fost expediată doar reprezentantului reclamantului la 04 aprilie

2022 prin poștă electronică, fiind recepționată de recurent personal abia la 15 august

recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Badinschi Vadim, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

4

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Badinschi Vadim, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Badinschi Vadim.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

5

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Badinschi Vadim.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Mariana Pitic

6