2rac-235/22 — repararea prejudiciului material si moral, încasarea venitului ratat

2rac-235/22 — repararea prejudiciului material si moral, încasarea venitului ratat (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-235/22

2-20060344-01-2rac-30092022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: S. Cușnir

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Malîi, I. Țurcan, V. Cotorobai

ÎNCHEIERE

9 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și a recursului declarat de avocatul Nicolae Foltea în

interesele Societății cu Răspundere Limitată „Netsistem”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Netsistem” împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii

Moldova, cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală și ale procuraturii și încasarea

venitului ratat,

împotriva deciziei din 5 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 4 iunie 2020, SRL „Netsistem” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenientul accesoriu Procuratura Generală,

solicitând repararea prejudiciului moral în mărime de 300 000 lei, încasarea

beneficiului neobținut (venitului ratat) în urma acțiunilor ilicite de sechestrare a

proprietății în sumă de 64 359,30 lei și compensarea cheltuielilor de asistență

juridică în procesul penal nr.2016670033 în mărime totală de 40 000 lei și în

prezentul proces civil, în mărime de 5 000 lei.

În motivarea acțiunii, s-a indicat că la 28 decembrie 2018 în momentul în care

reprezentanții SRL „Netsistem” au prezentat la BC „Mobiasbancă” SA ordinele de

plată a salariului celor 33 angajați, le-a fost adus la cunoștință că conturile

întreprinderii au fost blocate de procurorii în Procuratura pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale, în temeiul unei ordonanței de punere

sub sechestru, fără autorizarea judecătorului de instrucție.

Astfel, prin ordonanța procurorului, Bordan Tudor din 28 decembrie 2018,

emisă în cadrul dosarului penal nr.2016670033, în absența autorizării judecătorului

de instrucție, s-a dispus punerea sechestrului asupra conturilor bancare deținute de

SRL „Netsistem”, pe care la acel moment erau 3 988 310,11 lei.

Ulterior, companiei i-a fost adus la cunoștință, că prin încheierea din 3

ianuarie 2019 a judecătorului de instrucție în Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana,

Elena Costiuc, a fost admis demersul procurorului, Tudor Bordan privind

verificarea legalității acțiunii de punere a bunurilor sub sechestru în dosarul penal

nr.2016670033, a fost declarată legală și au fost confirmate rezultatele acțiunii de

punere sub sechestru, inclusiv confirmată legalitatea aplicării sechestrului asupra

conturilor bancare deținute de SRL „Netsistem”.

În motivarea soluției, judecătorul de instrucție a indicat că urmare a acțiunilor

de urmărire penală și a măsurilor speciale de investigație efectuate pe cazul dat s-a

stabilit faptul că pretinsele acțiuni ilegale investigate în acest caz, au fost comise

inclusiv prin intermediul SRL „Netsistem” și anume fiind efectuate mai multe

transferuri bancare a mijloacelor bănești dobândite și/sau folosite la comiterea

infracțiunilor investigate.

Prin decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost casată

încheierea din 3 ianuarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care s-a respins ca nefondat demersul procurorului

Bordan Tudor privind verificarea legalității acțiunii de punere sub sechestru a

conturilor bancare deținute de SRL „Netsistem”.

Astfel, s-a invocat că acțiunea de punere sub sechestru a conturilor bancare

ale întreprinderii, fără ca această persoană juridică să dețină statutul de bănuit,

învinuit, inculpat sau parte civilmente responsabilă în dosarul penal

nr.2016670033, făcea imposibil realizarea componentelor dreptului de proprietate

asupra mijloacelor financiare aflate în aceste conturi, în sumă de 3 988 310,11 lei.

Nedeținerea statutului în coroborare cu prevederile art. 197 alin. (1) pct. 4) și

204 alin. (1) din Codul de procedură penală, impuneau judecătorul de instrucții să

dispună nevalabilitatea acțiunii de punere sub sechestru a conturilor bancare prin

ordonanța din 28 decembrie 2018.

Nemotivarea de către judecător a soluției privind legalizarea acțiunii

neîntemeiate de aplicare a sechestrului asupra bunurilor unei societăți comerciale

care are 33 de angajați, se constituie în calitate de încălcare a condiției obligatorii

pentru un proces echitabil, exigență a art. 6 paragraful 1 CEDO și o încercare de

blocare a activității economice a întreprinderii.

În condițiile legii procesual-penale, judecătorul de instrucție era obligat la

examinarea demersului să ia cunoștința de materialele care confirmau

circumstanțele invocate de procuror privind conexiunile reclamantului cu firmele

presupus a fi delicvente, în special de existența cărorva acțiuni civile, ordonanțe de

recunoaștere a SRL „Netsistem” în calitate de parte civilmente responsabilă, bănuit

sau învinuit.

Compania reclamantul deține toate actele, care confirmă că banii din conturi

au fost transferați de Primăria municipiului Chișinău urmare a prestării serviciilor

contractuale și nu de careva firme delicvente. Judecătorul de instrucții i-a atribuit

arbitrar companiei calitatea procesuală de învinuit, neoficializată conform legii,

asumându-și, contrar prevederilor art. 24 alin. (1) din Codul de procedură penală,

rolul organului de urmărire penală și manifestându-se tendențios în favoarea

acuzării, fără a face trimitere și a analiza eventualele înscrisuri prezentate de

procuror.

Sechestrarea conturilor, adică indirect sechestrarea tuturor mijloacelor bănești

aflate în aceste conturi în sumă de 3 988 310,11 lei a cauzat prejudicii activității

economice întreprinderii, care a fost pusă în imposibilitate să achite salarii la cei 33

angajați, fapt ce condiționează riscul încetării relațiilor contractuale cu aceștia și

determină inclusiv încălcarea gravă a prevederilor art. 13 din Codul de procedură

penală principiul inviolabilității proprietății, respectiv se admite o ingerință

arbitrară în relațiile cu privire la proprietate ale persoanei juridice din partea

autorităților statului.

Consideră că atât ordonanța privind punerea sub sechestru a conturilor

bancare, fără indicarea sumei concrete de bani care ar fi fost obținuți urmare a

transferurilor făcute de careva entități economice, cât și încheierea judecătorului de

instrucție, prin care au fost legalizate aceste acțiuni abuzive, sânt acte prin care se

atentează direct la dreptul de proprietate al SRL „Netsistem” și prin care se aduc

prejudicii grave acestui agent economic.

S-a indicat că, după expirarea termenului de 3 luni după ce organul de

urmărire penală a recunoscut SRL „Netsistem” în calitate de bănuit prin acțiunile

procedurale din 28 decembrie 2018 de sechestrare a proprietăți care au avut

consecințe importante pentru această persoană juridică și care cad sub incidența

excepției instituite de alin. (11) al art. 63 din Codul de procedură penală, nu a fost

înaintată învinuirea, avocatul reclamantului a solicitat emiterea ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală, în cadrul dosarului penal nr.2016670033.

Prin ordonanța din 8 mai 2019, procurorul Tudor Bordan a dispus respingerea

cererii de emitere a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a SRL

„Netsistem”.

Prin încheierea din 28 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a

respins ca neîntemeiată plângerea SRL „Netsistem” împotriva ordonanței din 8 mai

2019, fiind invocat că în dosar nu există acte procedurale care ar întări postul

procedural de bănuit sau învinuit al SRL „Netsistem”, astfel fiind în imposibilitate

să examineze legalitatea unor acte inexistente.

Totodată, judecătorul de instrucție a menționat, că instanța admite și acceptă

faptul că, prin acțiunile procurorului Bordan Tudor, care fără a-i atribui SRL

„Netsistem” o calitate procesuală de „subiect al răspunderii penale”, a dispus

sechestrarea conturilor acesteia, acțiuni considerate ulterior ilegale de către instanță

de recurs, ce au dus la încălcarea drepturilor SRL „Netsistem” (în special dreptul

de proprietate), acesteia din urmă i-ar fi fost cauzate anumite prejudicii.

De asemenea, după ce reclamantul a contestat cu recurs încheierea

judecătorului de instrucție din 28 iunie 2019, procurorii și-au revizuit poziția cu

referire la pretențiile primului și, la 6 septembrie 2019, au dispus scoaterea de sub

urmărire penală a întreprinderii din motivul lipsei în acțiunile acesteia a

elementelor infracțiunilor prevăzute de art. 46, art. 242, art. 244 alin. (2) lit. b), art.

46, art. 243 alin. (3) lit. a) și lit. b) Cod penal.

Suplimentar, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

septembrie 2019 a fost admis recursul declarat de reclamant, cu casarea încheierii

judecătorului de instrucție din 28 iunie 2019, în partea motivată fiind indicat că pe

de o parte, încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 28 iunie 2019,

urmează a fi casată ținând cont de ordonanța din 6 septembrie 2019 de scoatere de

sub urmărire penală, iar pe de altă parte, judecătorul de instrucție nu a luat în

considerare existența situației reglementate de art. 63 alin. (11) din Codul de

procedură penală, deoarece acțiunile procedurale de aplicare a sechestrului la 28

decembrie 2018, au avut consecințe importante pentru persoana juridică.

În temeiul faptului că acțiunea procesuală de sechestrare a proprietăți

reclamantului era una abuzivă și ilegală, care cauza prejudicii grave și daune

considerabile întreprinderii ce nu avea nici un statut procesual în dosarului penal

nr. 2016670033, administratorul SRL „Netsistem” a sesizat procuratura

anticorupție, solicitând investigarea sub aspect penal și tragerea la răspundere

penală a persoanelor care au admis ilegalități.

Prin ordonanța emisă de procurorul în Procuratura anticorupție, Grigore

Niculiță la 17 ianuarie 2019 (menținută ulterior prin încheierea judecătorului de

instrucție din 30 mai 2019) s-a dispus refuzul în primirea plângerii depuse și

înregistrarea conform art. 274 din Codul de procedură penală a acesteia, pe motiv

că acțiunile reclamantei nu pot fi privite ca fapte infracționale, deoarece actele

procurorului urmau a fi contestate în conformitate cu prevederile normelor

procesual-penale.

Consideră că în speța este prezentă eroarea gravă, manifestată de

reprezentanții organului de urmărire penală, precum și de către procurori, care au

încălcat principiului general potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi

trasă la răspundere.

În cazul companiei reclamante, a fost nevoie de aproape 2 ani, ca să

demonstreze ilegalitatea sechestrării proprietăți sale și tragerii la răspundere

penală, condiție inacceptabilă într-un stat de drept, în care drepturile și libertățile

fundamentale ale omului trebuie să fie primordial apărate și garantate.

Pe parcursul cercetărilor în cadrul urmăririi penale la cauza penală nr.

2016670033, în cadrul procesului intentat pe marginea acțiunilor ilegale admise de

reprezentanții organului de urmărire penală, precum și în cadrul proceselor

judiciare prin care au fost contestate acțiunile și actele procedurale ilegale ale

procurorilor, companiei reclamante i-au fost cauzate daune materiale, create

obstacole morale, pierdere de timp și pierdere de imagine în perioada aflării sub

urmărire penală.

Prin hotărârea din 5 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Netsistem”

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu

privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală și ale procuraturii și încasarea venitului ratat.

S-a încasat din Bugetul de stat al RM, prin intermediul Ministerului Justiției

în beneficiul SRL „Netsistem” suma de 21 000 lei, cu titlu compensație pecuniară

a prejudiciului moral, 40 000 lei cu titlu de prejudiciu material și cheltuielile de

judecată proporțional părții admise, prin compensarea cheltuielilor pentru asistență

juridică în mărime de 1000 lei, iar în total suma de 62 000 lei.

În rest, cererea SRL „Netsistem” privind compensarea prejudiciului moral,

încasarea venitului ratat în sumă de 64 359,30 și a cheltuielilor de judecată, au fost

respinse, ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 5 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de SRL „Netsistem”.

S-au admis apelurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală.

S-a casat parțial hotărârea din 5 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru în partea admiterii pretențiilor SRL „Netsistem”, privind repararea

prejudiciului material și, în această parte, s-a pronunțat o hotărâre nouă, prin care:

S-a respins ca fiind neîntemeiată pretenția din cererea de chemare în judecată

înaintată de SRL „Netsistem” împotriva Ministerului Justiției, intervenient

accesoriu Procuratura Generală, cu privire la repararea prejudiciului material

cauzat prin acțiunile ilicite a organului de urmărire penală.

În rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a reținut că acțiunea de

punere sub sechestru a conturilor bancare ale SRL „Netsistem”, prin ordonanța

procurorului din 28 decembrie 2018, neavând statut de bănuit/învinuit, cu

scoaterea ulterioară a acestuia de sub urmărire penală, echivalează cu tragerea

ilegală la răspundere penală. Față de toate aceste considerente, este evident că

instanța de fond temeinic și legal a concluzionat, că SRL „Netsistem”, a fost

supusă acțiunilor sau măsurilor prevăzute la art. 3 din Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești și respectiv corect a încasat din bugetul de stat, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul SRL „Netsistem” suma de 21 000 lei, cu titlu

compensație pecuniară a prejudiciului moral, care este una rezonabilă și echitabilă,

fiind o despăgubire utilă și suficientă, compensatoare pagubelor de ordin moral

cauzat persoanei vizate, această despăgubire fiind corespunzătoare și criteriilor de

despăgubire stabilite de CtEDO prin jurisprudența sa. Or, cuantumul prejudiciului

moral pretins în mărime de 300 000 de lei este vădit disproporțional și excesiv în

raport cu criteriile stabilite la caz și principiul general al echității.

Referitor la cerința privind încasarea venitului ratat în sumă de 64 359,30 lei,

Colegiul a conchis că instanța de fond corect a concluzionat despre netemeinicia

acesteia, or, compania nu a probat-o. În sensul dat, Colegiul instanței de apel a

făcut referire la jurisprudența CtEDO, cauzele Norma Telecom SRL c. Moldovei

cererea nr.38503/08, §12, hotărârea din 17 mai 2016, Dragomir c. României,

cererea nr. 31181/03, §27, hotărârea din 21 octombrie 2008 și SC Bartolo Prod

Corn SRL și Botomei c. României, cererea nr. 16294/03, §60, hotărârea din 21

februarie 2012.

Colegiul a reținut că partea nu a prezentat dovezi care să ateste și demonstreze

că în perioada de referință și datorită acțiunilor organului de urmărire penală nu a

obținut venitul în sumă de 64 359,30 lei. Partea în acest sens nu a prezentat probe

utile și pertinente, nu a demonstrat corelația dintre acțiunile organului de urmărire

penală și neobținerea venitului pretins.

În ce privește încasarea sumei de 40 000 lei, cu titlu de prejudiciu material

suportat sub formă de cheltuieli de judecată, care constă din cheltuielile pe care le-

a suportat în legătură cu acordarea asistenței juridice în cadrul derulării cauzei

penale, Colegiul a considerat, că instanța de fond nejustificat și neîntemeiat a

dispus acordarea în beneficiul SRL „Netsistem” a acestei sume, or, deși a prezentat

contractul de asistență juridică nr. 01/01-2019 din 3 ianuarie 2019 cu anexa nr. 1

din 28 ianuarie 2019 și facturile fiscale nr. 0747529 din 4 februarie 2019 și nr.

0747553 din 3 octombrie 2019, compania reclamantă nu a prezent lista detaliată a

acțiunilor întreprinse de avocatul Foltea Vasile în cauza menționată.

În context, referitor la aspectul dat, a conchis că, SRL „Netsistem” nu a

demonstrat că cheltuielile de judecată formate din plata pentru asistența juridică au

fost rezonabile și necesare, deoarece doar demonstrarea achitării (transferul sumei

în contul avocatului) nu este o probă suficientă și capabilă de a demonstra că

cheltuielile cerute spre compensare au fost rezonabile și necesare.

La 11 iulie 2022, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din 5

mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

și a hotărârii, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care cererea de chemare în

judecată să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate și pasibile casării, or instanțele de judecată au

interpretat în mod eronat legea și au apreciat arbitrar probele.

Consideră că instanțele au aplicat eronat normele de drept material ce țin de

încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Ulterior, la 20 iulie 2022, avocatul Vasile Foltea în interesele SRL

„Netsistem”, a declarat recurs împotriva deciziei din 5 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea totală a deciziei și parțială

hotărârii, cu pronunțarea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată

să fie admisă integral.

În motivarea recursului, reprezentantul SRL „Netsistem” a invocat că, decizia

este ilegală din motivul aplicării eronate a normelor de drept material prin

interpretarea în mod eronat a legii și prin aprecierea arbitrară a probelor.

În acest sens, consideră că instanța de apel a interpretat în mod eronat

prevederile actelor legislative care reglementează criteriile pentru stabilirea

mărimii compensației pentru repararea prejudiciului moral de către instanța de

judecată.

Or, motivele, probele și argumentele care confirmă dimensiunile prejudiciului

moral suferit de SRL „Netsistem” pe parcursul procesului în care a fost acuzată

neîntemeiat de comiterea pretinsei fapte prejudiciabile prevăzute de art.46, art.242,

art.244 alin.(2) lit. b), art. 46, art. 243 alin. (3) lit. a) și b) din Codul penal, dar și

mărimea despăgubirilor necesar a fi încasate cu titlu de compensație, au fost

consemnate detaliat de reprezentantul acesteia în paragrafele nr.1-16 din partea

motivatorie a cererii de chemare în judecată.

A relatat că, compania a suferit un prejudiciu moral considerabil, determinat

inclusiv de necesitatea suportării daunelor apărute urmare a excluderii din circuitul

economic al întreprinderii a disponibilului de 3 988.310,11 lei; deplasării

reprezentanților întreprinderii la sediile organului de urmărire penală și

procurorilor în procesul anchetării dosarului penal în cadrul căruia a fost aplicat

sechestru asupra proprietății; schimbării administratorilor, pe motiv că

administratorul Mosorete Anatolie nu a mai rezistat presiunilor de ordin psihologic

solicitând demisia sa.

Diminuând de peste 14 ori cuantumul prejudiciului moral solicitat a fi

acordat, instanța de apel a interpretat și aplicat eronat normele legale care

reglementează modul de stabilire a dimensiunilor acestuia și a desconsiderat faptul

că bucurându-se în mediul de afaceri și societate de o reputație impecabilă,

reclamantul SRL „Netsistem” a suferit grav în urma acțiunilor arbitrare ale

organelor de urmărire penală și ale procuraturii.

La fel, a invocat că argumentele invocate de instanța de apel, precum că

instanța de fond neîntemeiat și nejustificat ar fi dispus acordarea sumei de 40 000

lei cu titlu de prejudiciu material sub formă de cheltuieli de judecată suportate în

legătură cu acordarea asistenței juridice în cadrul derulării cauzei penale din motiv

că nu ar fi fost prezentată o listă detaliată a acțiunilor întreprinse de avocatul Vasile

Foltea, nu corespund realității și reprezintă o apreciere arbitrară a probelor.

De asemenea, consideră că instanțele, respingând cerința privind încasarea

venitului ratat în sumă de 64 359,30 lei, nu a analizat și nu a luat în considerare

faptul că printr-o altă decizie a Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din 23

septembrie 2019 (analizată în sub net. 5.6 din partea motivator ie a cererii de

chemare în judecată), s-a menționat că, cauzarea prejudiciului este în legătură

cauzală cu acțiunile ilicite menționate și a provocat consecințe importante.

Respectiv, instanța de apel nu a apreciat corespunzător gravitatea

consecințelor acțiunii de punere sub sechestru a conturilor bancare ale SRL

„Netsistem”, care a făcut imposibil realizarea de către această persoană juridică a

componentelor dreptului de proprietate asupra mijloacelor financiare aflate în

aceste conturi într-o perioadă îndelungată.

Suplimentar, consideră că instanța de apel a neglijat argumentele invocate de

SRL „Netsistem” în partea reducerii nejustificate de către instanța de fond, de 5

ori, a cuantumului cheltuielilor pentru asistență juridică suportate de reclamant în

acest proces civil: de la 5 000 lei - la 1 000 lei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursurilor, Colegiul reține că decizia din

5 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost comunicată părților la 11 iulie 2022,

prin intermediul poștei electronice (vol. II, f.d.21).

Din aceste considerente, Colegiul constată că recursurile au fost declarate în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a expediat pentru cunoștință intimaților cererile de

recurs la 30 septembrie 2022, informându-i despre necesitatea depunerii obligatorii

a referinței. Însă, până la data examinării admisibilității recursului, referințe nu au

fost depuse.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs depuse

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate, or, motivele acestora sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și recursul declarat de avocatul Nicolae

Foltea în interesele SRL „Netsistem” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova și recursul înaintat de avocatul Nicolae Foltea în interesele Societății cu

Răspundere Limitată „Netsistem”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat