3ra-251/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-251/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-251/22

2-18089249-01-3ra-02032022

Prima instanță: Judecătoria Criuleni, sediul Central (jud. A. Motricală)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, Gr. Dașchevici,

V. Negru)

D E C I Z I E

2 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca - Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Evghenia Camenșcic, reprezentată de

avocatul Denis Cecalenco,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

depusă de Evghenia Camenșcic împotriva Comisiei Speciale pentru problemele

victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Dubăsari, terț Ministerul

Finanțelor cu privire la anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului

administrativ favorabil și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La originea cauzei se află acțiunea depusă la 1 octombrie 2018 de

Evghenia Camenșcic împotriva Comisiei Speciale pentru problemele

victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Dubăsari cu privire la

anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

și încasarea prejudiciului moral (vol. II, f. d. 4-6).

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin decizia nr. 1 din 7

septembrie 2018 a Comisiei Speciale pentru problemele victimelor

represiunilor politice a Consiliului raional Dubăsari, s-a dispus restituirea

valorii bunurilor confiscate nelegitim, prin achitarea compensației în sumă de

362 870 lei, ce urmează a fi achitată în rate în decurs de 5 ani.

În opinia reclamantei, actul administrativ contestat este neîntemeiat și

urmează a fi anulat, deoarece, în motivarea acestuia, Comisia a invocat

1

reglementările cuprinse în art. 12 din Legea nr. 1225 din 8 decembrie1992,

Hotărârea Guvernului nr. 627 din 5 iunie 2007, hotărârea din 12 aprilie 2017 a

Judecătoriei Criuleni, sediul Dubăsari, raportul de evaluare a proprietății

imobiliare nr. 3801/18/5004 din 13 iulie 2018, cererea depusă și documentele

confirmative anexate la aceasta, însă de iure și de facto, a lăsat fără răspuns sau

a respins majoritatea revendicărilor incluse în cerere.

De asemenea, Comisia a ignorat examinarea rapoartelor de evaluare nr.

0001019, 0001020 și 0001022, prezentate la 8 iunie 2017, privind valoarea

bunurilor imobile: a caselor de locuit, a beciului, a 50 ha de teren arabil, 15 ha

de livezi și vii, precum și a bunurilor mobile: patru cai, 120 oi, 26000 ruble și

5 kg de aur.

Prin urmare, reclamanta a concluzionat că Comisia Specială pentru

problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Dubăsari s-a

eschivat de la executarea obligațiilor stabilite la art. 121 alin. (3) din Legea nr.

1225 și nu s-a pronunțat în privința achitării compensației pentru recuperarea

valorii bunurilor menționate.

Reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.1 din 7 septembrie 2018 a

Comisiei Speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice a

Consiliului raional Dubăsari, obligarea Comisiei Speciale pentru problemele

victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Dubăsari să adopte

decizie privind restituirea valorii bunurilor confiscate prin achitarea

compensației în mărimea stabilită în rapoartele de evaluare a bunurilor

confiscate nr. 0001019, nr. 0001020 și nr. 0001022 din 5 iunie 2017, repararea

prejudiciului moral în sumă de 200 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2019 a Judecătoriei Criuleni sediul Central,

s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor.

Prin hotărârea din 10 august 2020 a Judecătoriei Criuleni sediul Central,

s-a respins cererea de chemare în judecată drept neîntemeiată (vol. II, f.d.235,

239-245).

La 21 august 2020, Evghenia Camenșcic, reprezentată de avocatul Denis

Cecalenco, a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 10 august 2020 a

Judecătoriei Criuleni, sediul Central, care ulterior, la 5 noiembrie 2020, a fost

completată cu motivare, solicitând casarea actului judecătoresc contestat cu

emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată (vol.

II, f. d. 237 vol. IV, f. d. 5-9).

Prin decizia din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de Evghenia Camenșcic, reprezentată de avocatul Denis

Cecalenco și s-a menținut hotărârea din 10 august 2020 a Judecătoriei Criuleni

sediul Central.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor

de drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu

circumstanțele cauzei, a reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei

instanțe referitoare la respingerea acțiunii, având în vedere că, la caz, sunt

aplicabile, inter alia, prevederile pct. 5 din Regulamentul privind restituirea

valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

2

politice, precum și achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a

represiunilor politice, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 627 din 5 iunie

2007, ce prevede expres că valoarea bunurilor imobiliare se evaluează în baza

calculelor efectuate de organul cadastral teritorial, conform prețurilor de piață

în vigoare la data examinării cererii.

Instanța de apel a conchis privind netemeinicia acțiunii, dat fiind faptul că

materialele cauzei atestă că reclamanta nu a probat corespunzător valoarea

bunurilor confiscate indicate în hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei

Criuleni sediul Dubăsari, obligație ce este expres prevăzută în Legea nr. 1225

din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice și

Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de compensații

persoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea compensației în

cazul decesului ca urmare a represiunilor politice, aprobat prin Hotărârea de

Guvern nr. 627 din 5 iunie 2007.

În consecință, instanța de apel a concluzionat că în speță nu sunt întrunite

temeiurile legale pentru admiterea pretențiilor reclamantei și, astfel, a menținut

hotărârea contestată.

La 27 decembrie 2021, Evghenia Camenșcic, reprezentată de avocatul

Denis Cecalenco, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 7 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, care ulterior, la 16 februarie 2022, a fost

completată cu motivare, solicitând admiterea recursului, casarea actelor

judecătorești ale instanțelor ierarhic inferioare, cu pronunțarea unei noi decizii

de admitere integrală a cererii de chemare în judecată (vol. I, f. d. 210-212, vol.

II, f.d. 1-5).

În argumentarea cererii de recurs, recurenta a invocat că nu este de acord

cu hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel, deoarece instanțele

ierarhic inferioare la adoptarea acestora nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat

normele de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile

curții de apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul

se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 7 decembrie

2021, fiind notificată reprezentantului recurentei, avocatului Denis Cecalenco,

la 10 decembrie 2021, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică.

Decizia motivată din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată reprezentantului recurentei, avocatului Denis Cecalenco, la 2

februarie 2022, fapt confirmat prin avizul poștal (vol. IV, f.d. 104 ).

3

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ menționează că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul nemotivat la 27 decembrie 2021, iar recursul motivat

la 16 februarie 2022, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 2 martie 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimatei

Comisiei Speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice a

Consiliului raional Dubăsari și a terțului Ministerul Finanțelor a fost expediată

copia recursului depus de Evghenia Camenșcic, reprezentată de avocatul Denis

Cecalenco, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la 4 iulie 2022, Comisia Specială pentru problemele

victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Dubăsari, prin

intermediul avocatului Serghei Cebotari, a solicitat respingerea cererii de recurs

și menținerea deciziei instanței de apel, invocând că, prin admiterea acesteia, îi

vor fi încălcate drepturile consfințite în Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, în special cele de la art. 6 – dreptul la un proces echitabil, precum și

art. 20 din Constituție li art. 5 din Codul de procedură civilă.

Efectuând controlul judiciar al deciziei contestate prin prisma

argumentelor expuse în recurs și a materialelor cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

reține că, prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul

administrativ. În conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ,

acesta a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a codului se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a codului, conform prevederilor

acestuia. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în

vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În speță, procedura contenciosului administrativ a fost inițiată la 1

octombrie 2018 și se referă la o activitate administrativă inițiată până la 1 aprilie

2019, respectiv, cu referire la procedură, se vor aplica dispozițiile Codului

administrativ, iar în partea fondului, urmează a fi aplicate prevederile legale în

vigoare la momentul emiterii actelor administrative care se contestă, și anume

ale Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată

la 1 aprilie 2019).

La etapa examinării procedurii de admisibilitate a recursului, prin prisma

articolului 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a

verificat dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate constitui obiectul

4

recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana

îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat, dacă a fost declarată

în termen și dacă cererea de recurs corespunde cerințelor stabilite la art. 244,

alin.(2), art. 233, alin.(1) și (2) și art. 234, alin. (2) din Codul administrativ.

La caz, obiectul prezentului recurs se referă la decizia din data de 7

decembrie 2021, emisă ca instanță de apel, care intră în categoria de acte

specificate în articolul 244, alin. (1) din Codul administrativ. Cererea de

recurs este depusă și semnată de către reprezentantul recurentei, avocat Denis

Cecalenco, care este împuternicit în baza mandatului seria MA, nr. 1209371

întocmit la data de 19 decembrie 2018.

Prin încheierea din 15 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul

depus de Evghenia Camenșcic, reprezentată de avocatul Denis Cecalenco

împotriva deciziei din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a numit

spre examinare în fond, în complet de cinci judecători.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. În speță,

completul specializat nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

și reprezentanții acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele

invocate în recurs, deoarece criticele recurentei au fost expuse cu suficientă

claritate, iar intimații prin referință și-au expus opinia sa asupra temeiniciei

recursului.

Verificând argumentele invocate în recurs și în referință, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție a ajuns la concluzia de a admite recursul înaintat și a casa

decizia din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce succed.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează, la alin. (1), lit. d) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care

casează integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel

dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate

adopta o soluție finală pe caz.

În interpretarea art. 244, alin. (2), coroborat cu art. 231, alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile

cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă

altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din

cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 22 și art. 219, alin. (1) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din

oficiu în baza tuturor probelor legal administrate, nefiind legată nici de

declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de

participanți.

În conformitate cu prevederile art. 194 din Codul administrativ, (1) în

procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare

a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești, se soluționează din oficiu

5

probleme de fapt și de drept. (2) În procedura de examinare a cererilor de recurs,

hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința existenței

greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În speță, completul specializat reține că, la data de 1 octombrie 2018,

Evghenia Camenșcic a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Comisiei Speciale pentru problemele victimelor represiunilor politice a

Consiliului raional Dubăsari cu privire la anularea actului administrativ,

obligarea emiterii actului administrativ și încasarea prejudiciului moral (vol.

II, f. d. 4-6).

La data de 19 decembrie 2020, reprezentantul reclamantei Evghenia

Camenșcic, avocatul Denis Cecalenco, a depus o cerere de completare a

acțiunii cu pretenții accesorii, prin care a solicitat suplimentar constatarea

prețului bunurilor confiscate de la Semion Sârbul și Parascovia Sârbul,

părinții reclamantei Evghenia Camenșcic, conform rapoartelor de evaluare nr.

0001019, 0001020, 0002022 și anume: conform raportului nr. 0001019 - 4

847 600 MDL costul terenurilor agricole; conform raportului 0001020 - 1 156

000 MDL costul casei de locuit; conform raportului 0002022 - 19 094 280

MDL costul bunurilor mobile (animale, aur, ruble), cât și încasarea

cheltuielilor de judecată (vol. I, f. d. 66-67).

În ședința de pregătire din 19 iunie 2019, reprezentantul reclamantei

Evghenia Camenșcic, avocatul Denis Cecalenco a solicitat admiterea spre

examinare doar a pretenției ce ține de încasarea cheltuielilor de judecată,

informând că nu cere primirea spre examinare a capetelor de cerere cu privire

la constatarea prețului bunurilor confiscate de la Semion Sârbul și Parascovia

Sârbul, părinții reclamantei Evghenia Camenșcic conform rapoartelor nr.

0001019, 0001020, 0002022, în sumă totală de 25 097 880 MDL.

Prin încheierea protocolară din 19 iunie 2019 a Judecătoriei Criuleni,

sediul Central, s-a admis spre examinare cererea concretizată în partea

pretenției referitor la încasarea cheltuielilor de judecată, pentru a fi examinată

împreună cu acțiunea de bază (vol. II, f. d. 17 verso).

Prin încheierea din 29 ianuarie 2019 a Judecătoriei Criuleni, sediul

Central, în proces a fost atras Ministerul Finanțelor, în calitate de intervenient

accesoriu alături de pârât.

Judecând cauza în fond, prima instanță, prin hotărârea din 10 august 2020

a Judecătoriei Criuleni sediul Central, a respins ca neîntemeiată acțiunea

înaintată de Evghenia Camenșcic împotriva Comisiei Speciale pentru

problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Dubăsari,

intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor (vol. II, f. d. 235, 239-245).

Raportând normele legale citate la circumstanțele cauzei, instanța de

control judiciar a constatat că hotărârea instanței de fond este întemeiată, a

fost adoptată cu aprecierea corectă a probelor administrate și aplicarea justă a

normelor de drept material și procedural.

În cadrul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine faptul că părinții

reclamantei/apelantei Evghenia Camenșcic, Semion Sârbu a. n. 1883, și

Parascovia Sârbu, a. n. 1893, au fost arestați la 25 februarie 1931 și puși sub

6

învinuire, din motive politice, în baza art. 16-80 Cod penal al Uniunii

Republicilor Sovietice Socialiste, iar la 31 martie 1931 au fost deportați din s.

Corjova raionul Dubăsari, împreună cu copiii, pe un termen de 3 ani, în

regiunile de nord ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Înainte de

deportare, în anul 1930, aceștia au fost răsculăciți și toată averea lor a fost

transmisă colhozului „13 ani a lui Octombrie”. La data de 31 decembrie 1937,

Semion Sîrbu a fost condamnat pentru agitație antisovietică la moarte prin

împușcare, data executării nefiind cunoscută (vol. II, f. d. 55, 56, 194-196)

Potrivit certificatului nr. 13-120-11 din 6 februarie 2012, eliberat de

adjunctul procurorului Ținutului Stavropoli a Federației Ruse, Evghenia

Camenșcic, a fost reabilitată ca minoră care a rămas fără tată în urma

represării acestuia (vol. II, f. d. 69).

La data de 21 martie 2013, Procuratura Generală a Republicii Moldova

a informat-o pe Evghenia Camenșcic cu privire la faptul că chestiunea ce ține

de reabilitarea membrilor familiei sale urmează să fie soluționată de către

organele de resort din Federația Rusă, deoarece acolo a fost emisă hotărârea

de represare. Suplimentar a informat-o că certificatul eliberat de către

procuratura Ținutului Stavropoli a Federației Ruse este valabil și pe teritoriul

Republicii Moldova (vol. II, f. d. 245).

Potrivit certificatelor de reabilitare nr. 21(13)-1104/90-2059, eliberate la

25 august 2014 de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, Semion

Sârbu și Parascovia Sârbu au fost declarați victime ale represiunilor politice

și reabilitați (vol. I, f. d. 55, 59, 104).

Prin Hotărârea din 18 octombrie 2016 a Judecătoriei Bender, a fost

admisă cererea Evgheniei Camenșcic și s-a constatat faptul că Semion Sârbu

Filipovici, născut în anul 1883, a decedat la data de 31 decembrie 1937,

hotărârea vizată servind drept temei pentru organul de stare civilă, să

înregistreze faptul decesului (vol. II, f. d. 60)

La data de 1 noiembrie 2016, Evghenia Camenșcic prin intermediul

reprezentantului său prin procură Cotovschi Ion, s-a adresat Comisiei Speciale

pentru problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional

Dubăsari cu cerere, solicitând achitarea compensației bănești pentru averea

părinților săi Semion Sârbu și Sîrbu Parascovia confiscată ilegal în urma

represiunilor politice (vol. II, f. d. 70).

La 6 decembrie 2016, Comisia Specială pentru problemele victimelor

represiunilor politice a Consiliului raional Dubăsari, făcând referire la

prevederile Hotărârii Guvernului nr. 627 din 5 iunie 2007 pentru aprobarea

Regulamentului privind restituirea valorii bunurilor prin achitarea de

compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum și achitarea de

compensației în cazul decesului ca urmare a represiunii politice, a respins,

prin Decizia nr. 2, cererea depusă în interesul Camenșcic Evgheniei de către

reprezentantul acesteia Cotovschi Ion privind restituirea bunurilor confiscate

nelegitim de la tatăl ei Semion Sârbu, originar din s. Mahala, represat în anul

1937 și reabilitat în anul 1956. Autoritatea publică a recomandat apelantei să

se adreseze în instanța de judecată pentru soluționarea cererii, privind

7

confiscarea averii și stabilirea concretă a acesteia, inclusiv a certificatului de

moștenitor legal (vol. II, f. d. 33, 34-35).

În motivarea deciziei, Comisia a invocat că nu există documentele

originale, certificatul de moștenitor legal, iar o parte din acestea lipsesc sau

nu întrunesc condițiile prevăzute de legislația în vigoare și că, de competența

Comisiei nu ține determinarea faptului confiscării și confirmării averii.

Ca rezultat, Evghenia Camenșcic s-a adresat cu cerere Judecătoriei

Criuleni, sediul Dubăsari privind prelungirea termenului de acceptare a

succesiunii și constatarea faptelor cu valoare juridică.

La data de 12 aprilie 2017, Judecătoria Criuleni sediul Dubăsari a admis

cererea și a prelungit cu 6 luni termenul de acceptare a succesiunii de către

Evghenia Camenșcic după decesul tatălui Semion Sârbu. S-a constatat faptul

confiscării și trecerii în contul statului, în urma represiunilor politice, a

bunurilor imobile și mobile ce-i aparțineau lui Semion Sârbu, a.n.1883, și

Parascoviei Sârbu, a. n. 1893, și anume: două case de locuit, construite din

piatră, acoperite cu olane, una din ele fiind cu două etaje și cu 13 odăi, ambele

situate în s. Corjova r-nul Dubăsari; un beci; 2 perechi de cai;12 vaci;120 de

oi; 50 ha pămînt arabil; 15 ha livezi și vii; 26000 ruble și 5 kg de aur. S-a

constatat locul deschiderii succesiunii după decesul lui Semion Sârbu și al

Parascoviei Sârbu la locul aflării bunurilor în s. Corjova r-nul Dubăsari (vol.

I, f. d. 68).

La 29 septembrie 2017, Evghenia Camenșcic invocînd că instanța nu s-a

expus asupra dimensiunilor caselor de locuit și a beciului, a depus cerere în

vederea emiterii unei hotărâri suplimentare.

Potrivit certificatul de moștenitor legal eliberat de către notarul

Lăpușneanu Tamara la data de 24 noeimrbie 2017, Evghenia Camenșcic este

unicul moștenitor care a intrat în drepturile succesorale a averii tatălui său

Sârbu Semion, alcătuită din toate drepturile patrimoniale și nepatrimoniale

ce au aparținut defunctului declarat victimă a represiunilor politice, inclusiv

bunurile constatate prin hotărârea din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Criuleni

sediul Dubăsari, adoptată pe cauza nr. 2-373/16 (vol. II, f. d. 48).

La data de 12 iunie 2018, Judecătoria Criuleni, sediul Dubăsari a admis

cererea și a emis o hotărâre suplimentară, prin care s-a completat hotărârea

nr.2-373/16 din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Criuleni.

Prin Decizia nr. 1 din 7 septembrie 2018 a Comisiei Speciale pentru

problemele victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Dubăsari, s-

a admis parțial cererea depusă de Evghenia Camenșcic privind achitarea

compensației bănești pentru averea părinților săi Semion Sârbu și Parascovia

Sârbu, confiscată ilegal în urma represiunilor politice, și s-a dispus restituirea

valorii bunurilor confiscate nelegitim prin achitarea compensației în sumă

totală de 362 870 lei, care urmează a fi achitată în rate în decurs de 5 ani (vol.I

f.d.9;vol.II f.d.27-28).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 1 octombrie 2018,

Evghenia Camenșcic a depus prezenta acțiune.

8

În virtutea prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV

din 10 februarie 2000 instanța reține:

Articolul 1. Scopul contenciosului administrativ

(1) Contenciosul administrativ ca instituție juridică are drept scop

contracararea abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților publice,

apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activității

autorităților publice, asigurarea ordinii de drept.

(2) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ

sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa

instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată.

Articolul 3. Obiectul acțiunii în contenciosul administrativ

(1) Obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele

administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este vătămat un

drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de:

a) autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei

legi;

b) subdiviziunile autorităților publice;

c) funcționarii din structurile specificate la lit.a) și b).

(2) Obiect al acțiunii în contenciosul administrativ poate fi și

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept

recunoscut de lege.

Articolul 5. Subiecții cu drept de sesizare în contenciosul administrativ

Subiecți cu drept de sesizare în contenciosul administrativ sînt:

a) persoana, inclusiv funcționarul public, militarul, persoana cu statut

militar, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de

către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri – în condițiile art.14 al prezentei legi;

Articolul 16. Depunerea cererii de chemare în instanța de contencios

administrativ.

(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de

răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în

termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului

respectiv și repararea pagubei cauzate.

Potrivit art. 121 din Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor

politice, decizia nr.1225 din 8 decembrie 1992 a Comisiei privind restituirea

bunurilor, recuperarea valorii acestora sau achitarea compensațiilor poate fi

contestată în instanța judecătorească.

Completul de judecată reține că, în conformitate cu art. 46 din Constituția

Republicii Moldova și art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană

9

fizică sau juridică are dreptul la protejarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi

lipsit de proprietatea sa decît pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile

prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Art. 2 din Legea nr. 1225 din 8 decembrie 1992 privind reabilitarea

victimelor represiunilor politice prevede că victime ale represiunilor politice

se consideră: persoanele care au avut de suferit de pe urma represiunilor

politice arătate în articolul 1; persoanele asupra cărora au fost adoptate decizii

de represiune politică, dar care au reușit să evite represiunile directe, inclusiv

prin refugiu peste hotarele republicii; membrii familiei persoanelor supuse

represiunilor, inclusiv copiii care s-au născut în locurile de represiune sau în

drum spre ele, persoanele care au fost impuse sau nevoite să-și urmeze

părinții, rudele, tutorii în exil ori la locul de deținere specială, sau rămase fără

îngrijirea acestora, precum și copiii persoanelor executate în urma

represiunilor politice.

În conformitate cu prevederile art. 12 din norma citată, cetățenilor

Republicii Moldova supuși represiunilor politice și ulterior reabilitați li se

restituie, la cererea lor sau a moștenitorilor lor, bunurile confiscate,

naționalizate sau scoase în orice alt mod din posesia lor. Nu se restituie

terenurile, pădurile, plantațiile multianuale, obiectivele scoase din circuitul

civil, precum și alte bunuri confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt

mod din posesie din considerente ce nu au legătură cu represiunile politice. În

cazul în care bunurile confiscate, naționalizate sau scoase în orice alt mod din

posesie în legătură cu represiunile politice nu pot fi restituite, valoarea

acestora se recuperează prin achitarea de compensații, în baza cererii depuse

de persoanele reabilitate sau de moștenitorii acestora. Cu acordul persoanelor

supuse represiunilor politice și ulterior reabilitate sau al moștenitorilor

acestora, restituirea în natură a caselor de locuit poate fi înlocuită prin

recuperarea valorii lor, evaluate prin aplicarea prețurilor de piață în vigoare la

data satisfacerii cererii, sau prin acordarea, în mod prioritar, a unui spațiu

locativ amenajat. Persoanele care urmează a fi evacuate din casele restituite

sînt asigurate cu spațiu locativ peste rînd, la momentul evacuării, de către

autoritățile administrației publice locale, în conformitate cu legislația în

vigoare. Cheltuielile legate de asigurarea cu spațiu locativ se efectuează din

contul și în limita bugetelor raionale, bugetelor municipiilor Chișinău și Bălți,

bugetului unității teritoriale autonome Găgăuzia, precum și din contul

bugetului de stat. Restituirea bunurilor, recuperarea valorii bunurilor ce nu pot

fi restituite se efectuează, în baza cererii, din contul bugetului de stat, prin

transferuri către bugetele unităților administrativ-teritoriale de nivelul al

doilea și către bugetul municipiului Bălți.

Cererile de restituire a bunurilor sau de recuperare a valorii acestora se

examinează de către comisiile special create în acest scop. Modul de

recuperare a valorii bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor

supuse represiunilor politice se aprobă de către Guvern.

În cazul în care bunurile nu s-au păstrat sau nu pot fi restituite în natură,

fiind privatizate în condițiile legii, se recuperează valoarea lor în formă de

10

compensație bănească sau de valori materiale, luîndu-se ca bază prețurile de

piață în vigoare la data examinării cererii. În cazul cînd valoarea bunurilor nu

depășește suma de 200 mii lei, plata compensației poate fi eșalonată pe o

perioadă de pînă la 3 ani, iar în cazul cînd valoarea bunurilor depășește suma

de 200 mii lei – pe o perioadă de pînă la 5 ani. Valoarea bunurilor se determină

în felul următor: a) bunurile imobiliare se evaluează în baza calculelor

efectuate de organul cadastral teritorial, conform prețurilor de piață în vigoare

la data examinării cererii; b) costul animalelor domestice, al păsărilor, al

produselor agricole, al altor bunuri se stabilește conform prețurilor de piață în

vigoare la data examinării cererii.

Potrivit pct. 5 din Regulamentul privind restituirea valorii bunurilor prin

achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor politice, precum și

achitarea compensației în cazul decesului ca urmare a represiunilor politice,

aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 627 din 5 iunie 2007, la cererea de

restituire a bunurilor sau de compensare a valorii acestora urmează a fi

anexate, în mod obligatoriu, următoarele documente: a) buletinul de identitate

care confirmă cetățenia Republicii Moldova; c) decizia de reabilitare adoptată

de către autoritatea publică de resort; d) actele ce atestă confiscarea,

naționalizarea bunurilor sau scoaterea lor în orice alt mod din posesie,

eliberate de arhive și de alte instituții abilitate; e) certificatul de moștenitor și

actele ce confirmă starea de rudenie cu persoana supusă represiunii politice,

dacă cererea este depusă de moștenitorii persoanei supuse represiunii politice;

g) actele de evaluare a bunurilor, conform prețurilor de piață în vigoare la data

examinării cererii dacă solicitantul nu a depus o cerere prin care să solicite

comisiei determinarea valorii bunurilor în baza actelor de expertiză de care

dispune comisia, cu condiția că rapoartele respective conțin informații cu

privire la bunurile invocate de către solicitant.

Comisia specială solicită autorităților administrației publice locale pe al

căror teritoriu persoanele reabilitate își aveau domiciliul până a fi represate,

informații referitor la persoanele cărora le-au fost restituite bunurile sau

compensată valoarea acestora până la intrarea în vigoare a Legii nr. 186-XVI

din 29 iunie 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 1225-XII din 8

decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice.

În caz de necesitate, comisia este în drept să solicite și alte acte relevante

pe care persoana le deține sau le poate obține suplimentar.

Reieșind din normele menționate supra în raport cu materialele cauzei,

instanța de apel a reținut că, la emiterea Deciziei nr. 1 din 7 septembrie 2018,

Comisia Specială pentru problemele victimelor represiunilor politice a

Consiliului raional Dubăsari a ținut cont de prevederile legale menționate

supra, prin urmare și-a exercitat dreptul discreționar în conformitate cu legea.

Această concluzie este considerată de către completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție prematură.

Instanța de recurs reține că, la emiterea actului contestat, autoritatea

pârâtă/intimată s-a condus doar de datele Raportului de evaluare a proprietății

11

imobiliare nr. 3801/18/5004 din 13 iulie 2018, întocmit de Serviciul cadastral

teritorial Dubăsari a Departamentului cadastru a Agenției Servicii Publice

(vol. II, f. d. 102-109), act ce estimează exclusiv valoarea bunurilor

imobiliare.

Comisia Specială pentru problemele victimelor represiunilor politice a

Consiliului raional Dubăsari nu a luat în calcul datele din Rapoartele de

evaluare prezentate de reclamantă cu nr. 0001019, 0001020, 0001021 și

0001022, întocmite de către Î.S. „Centrul de expertize și evaluare”, însă nici

nu a oferit o altă evaluare a bunurilor mobile indicate în titlul executoriu.

Completul specialuzat va respinge argumentul instanței de apel privitor

la faptul că aceste rapoarte nu au fost întocmite de către instituția abilitată, dat

fiind faptul că aceasta nu este o motivare conformă cu cerințele unui proces

echitabil și a unei hotărâri legale, lăsând părțile în incertitudine cu privire la

instituția abilitată, în opinia instanței.

La fel neclară este motivarea potrivit căreia rapoartele în cauză ar conține

date care pun la îndoială concluziile evaluatorului, prin urmare acestea nu pot

fi apreciate ca fiind probe pertinente și concludente. Din nou nu este clar care

anume sînt datele ce pun la îndoială concluziile evaluatorului și motivele

pentru care instanța consideră astfel.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 121 al Legii nr. 1225-XII din 8

decembrie 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, Comisia

identifică bunurile ce urmează a fi restituite și determină valoarea acestora în

baza documentelor ce atestă confiscarea, naționalizarea bunurilor sau

scoaterea lor în orice alt mod din posesie, documente eliberate de arhive și de

alte instituții abilitate, ori în baza altor probe legale.

Iar potrivit pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 516 din 13 mai 2006

privind aprobarea Regulamentului și componenței nominale a Comisiei

guvernamentale pentru problemele victimelor represiunilor politice, Comisia

are următoarele drepturi: a) să solicite organelor de resort prezentarea

informațiilor și a propunerilor pentru soluționarea problemelor victimelor

represiunilor politice; b) să antreneze în activitatea sa experți în domeniu;

c) să colaboreze cu organismele internaționale în domeniul protecției sociale

a victimelor represiunilor politice.

Respectiv, autoritatea pârâtă dispunea de toate pârghiile legale și chiar

obligația de a stabili valoarea estimativă a bunurilor ce făceau obiectul petiției,

nu să respingă arbitrar probele prezentate de petiționar, lăsând fără apreciere

bunurile valoarea cărora urma a fi restituită, iar petiționara în incertitudine.

Mai mult, având în vedere rolul activ al instanței de contencios

administrativ, instituit de art. 219 Cod administrativ, instanța de apel dispunea

și ea de pârghiile legale necesare și chiar obligatorii de a administra ea însăși,

din oficiu, probele necesare, în viziunea acesteia, pentru evaluarea corectă a

tuturor bunurilor ce fac obiectul petiției.

O persoană care a obținut o creanță împotriva statului în urma unei

proceduri judiciare nu este obligată să angajeze ulterior o procedură separată

pentru a obține executarea forțată [Bourdov împotriva Rusiei (nr. 2), pct. 68;

12

Sharxhi și alții împotriva Albaniei, pct. 93]. Le revine autorităților statului

(Iavorivskaïa împotriva Rusiei, pct. 25) obligația de a garanta executarea unei

hotărâri pronunțate împotriva statului, începând cu data la care hotărârea în

cauză devine obligatorie și executorie [Bourdov împotriva Rusiei (nr. 2), pct.

69]. Rezultă că plata cu întârziere a sumelor datorate reclamantului prin

procedura executării silite nu reprezintă o soluție pentru refuzul prelungit al

autorităților naționale de a se conforma hotărârii și nu constituie reparație

adecvată [Scordino împotriva Italiei (nr. 1) (MC), pct. 198].

Desigur, persoanele interesate care dețin o creanță împotriva statului în

temeiul unei hotărâri ar putea fi obligate să efectueze anumite demersuri

procedurale care să permită sau să accelereze executarea hotărârii. Obligația

creditorilor de a coopera nu depășește însă ceea ce este strict necesar și nu

exonerează administrația de obligațiile sale [Bourdov împotriva Rusiei (nr. 2),

pct. 69].

Astfel, instanța urma să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor

probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de

cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată

urma să depună eforturi în vederea stabilirii valorii tuturor bunurilor indicate

în titlul executoriu al creditorului, respectiv a caselor de locuit, a beciului, a

50 ha de teren arabil, 15 ha de livezi și vii, precum și a bunurilor mobile: patru

cai, 120 oi, 26000 ruble și 5 kg de aur.

Argumente precum inadmisibilitatea probelor obținute cu încălcarea

prevederilor legii, cum ar fi inducerea în eroare a participantului la proces,

încheierea actului de către o persoană neîmputernicită, încheierea defectuoasă

a actului procedural, alte acțiuni ilegale, reținute de apel cu trimitere la

constatările primei instanțe, vor fi de asemenea respinse de compeltul

specializat, pentru motivele indicate supra.

În speță, în conținutul actului judecătoresc supus recursului, instanța de

apel nu a argumentat cursul logic al soluției, nu a reflectat motivele

concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Ținând cont de împrejurările menționate în coraport cu normele

enumerate, se conchide că, la caz, instanța de apel nu a apreciat corect probele

administrate și nu a aplicat just normele de drept material și de procedură, or,

concluziile instanței de apel contravin rigorilor instituite de cadrul normativ

suscitat și îngrădesc dreptul recurentei la instanță garantat de art. 6 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

În consecință, această circumstanță este apreciată de către completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către

instanța de recurs. Iar argumentele expuse în cererea de recurs sunt pertinente

și urmează a fi luate în considerație la emiterea deciziei.

13

Instanța de recurs ține să menționeze că dreptul la un proces echitabil

garantat de art. 6 § 1 CEDO impune existența unei căi judiciare efective care

să permită revendicarea drepturilor civile [Běleš și alții împotriva Republicii

Cehe, pct. 49; NaïtLiman împotriva Elveției (MC), pct. 112].

Totodată, garanțiile implicite ale art. 6 § 1 includ obligația de a motiva

hotărârile judecătorești (H. împotriva Belgiei, pct. 53). O decizie motivată

permite părților să demonstreze că a fost audiată în mod real cauza lor.

Deși o instanță internă dispune de o anumită marjă de apreciere în

alegerea argumentelor și admiterea probelor, aceasta trebuie să-și justifice

activitățile, precizând motivarea deciziilor sale (Suominen împotriva

Finlandei, pct. 36; Carmel Saliba împotriva Maltei, pct. 79).

Astfel, trebuie examinate: argumentele principale ale reclamantului

(Buzescu împotriva României, pct. 67; Donadzé împotriva Georgiei, pct. 35);

motivele care vizează respectarea drepturilor și libertăților garantate de

Convenție sau Protocoalele sale: instanțele naționale trebuie le să examineze

cu rigoare și atenție deosebite (Fabris împotriva Franței (MC), pct. 72 in fine;

Wagner și J.M.W.L. împotriva Luxemburgului, pct. 96).

În plus, respingând un apel, instanța de apel poate, în principiu, să se

limiteze la a-și însuși motivele hotărârii instanței de grad inferior [García Ruiz

împotriva Spaniei (MC), pct. 26; a se vedea a contrario Tatichvili împotriva

Rusiei, pct. 62]. Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil impune ca o

instanță internă care și-a motivat decizia pe scurt - fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță de grad inferior sau altfel - să fi examinat totuși în mod

real chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să

confirme pur și simplu concluziile unei instanțe de grad inferior (Helle

împotriva Finlandei, pct. 60). Această cerință este cu atât mai importantă

atunci când o parte nu a putut să-și susțină oral cauza în cadrul procedurii

interne (ibidem).

Cu referire la argumentele expuse de intimat în referința sa, și anume

faptul că, prin admiterea recursului, i se vor încălca drepturile consfințite în

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în special cele de la art. 6 – dreptul

la un proces echitabil, precum și art. 20 din Constituție și art. 5 din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, dar fiind faptul

că aceste norme apără drepturile persoanei fizice sau juridice de abuzurile

autorităților publice, și nu invers.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că corectarea

erorii instanței de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs nu este posibilă,

nefiind posibilă administrarea de noi probe în recurs, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul depus de Evghenia Camenșcic,

reprezentată de avocatul Denis Cecalenco, de a casa decizia din 7 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău și de a restitui cauza pentru rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

14

În conformitate cu art. 247, art. 248, alin. (1), lit. d) și alin. (2) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Evghenia Camenșcic, reprezentată de

avocatul Denis Cecalenco.

Se casează decizia din 7 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, emisă

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Evghenia Camenșcic împotriva Comisiei Speciale pentru problemele

victimelor represiunilor politice a Consiliului raional Dubăsari, terț Ministerul

Finanțelor cu privire la anularea actului administrativ, obligarea actului

administrativ favorabil și repararea prejudiciului moral, cu remiterea cauzei la

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Nina Vascan

Aliona Miron

Nicolae Craiu

15