3ra-765/22 — contestarea actului administrativ

3ra-765/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-765/22

2-16209627-01-3ra-28072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud.: O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Fulga Grabovski,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Fulga Grabovski împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, persoană terță Tudor Munteanu cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Fulga Grabovski și s-a menținut hotărârea din 24 martie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 11 noiembrie 2016, Fulga Grabovski a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

solicitând anularea Deciziei nr.216 din 08 octombrie 2016 privind suspendarea

operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal, adoptată de către

directorul Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal ca fiind

ilegală, nemotivată, abuzivă, emisă cu încălcarea dreptului petiționarei la un proces

echitabil, dar și a limitelor competențelor instituției emitente.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 12 octombrie 2016, aflându-se la

domiciliul din str. XXXXX, a recepționat, prin intermediul lucrătorului oficiului

poștal, o scrisoare a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal prin care a fost informată că urmează să se prezinte pe 25 octombrie 2016,

ora 10:00, la sediul Centrului în calitate de persoană asupra căreia planează bănuială

rezonabilă privind comiterea faptelor prevăzute de art.741 alin.(2), (3) și (4) din

Codul Contravențional.

Totodată, a primit spre executare decizia nr.216 din 08 octombrie 2016 privind

suspendarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal, prin care a

fost informată despre faptul că pe perimetrul imobilului în care domiciliază este

montat un sistem video pe care îl gestionează și prin intermediul căruia are loc

1

prelucrarea ilegală a datelor cu caracter personal și care este îndreptat spre spațiul

privat ce cuprinde latura bunului imobil situat în mun. XXXXX, cât și spațiul privat

ce excede hotarul de delimitare dintre cele două imobile menționate mai sus, contrar

voinței subiecților de date cu caracter personal (locatari), în acest fel fiind colectate

date cu caracter personal - aspecte ale vieții intime și private.

A mai fost informată că, prin decizia respectivă instituția pârâtă ar fi efectuat

un control în privința faptelor invocate și ar fi constatat indubitabil existența

dispozitivului video de captare a imaginilor care sunt montate pe perimetrul bunului

imobil din mun. XXXX și a cărui unghi de captare excede spațiul deținut cu titlu de

folosință/proprietate a Fulgăi Grabovski.

A mai indicat că nu este de acord cu decizia pârâtului și o consideră ilegală,

nemotivată, abuzivă, nesusceptibilă de a fi executată din lipsa faptelor invocate, a

detaliilor suficiente pentru identificarea posibilității executării deciziei respective

(dispozitivele vizate sunt neidentificabile), a dovezilor, precum și fiind emisă cu

încălcarea dreptului petiționarei la un proces echitabil și la prezumția nevinovăției.

Consideră reclamanta că, constatările Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal privind săvârșirea actelor ilicite imputate au avut loc

fără știrea și participarea sa, fiindu-i încălcat dreptul egalității armelor și unui proces

contradictoriu. Nu i-au fost aduse dovezi în susținerea vinovăției sale. Nu înțelege

despre ce fel de dispozitive se menționează în decizie, poziționarea acestora fiind

descrisă într-un mod foarte vag, neclar, lipsit de precizie, ca fiind situat „pe

perimetrul bunului imobil din mun. XXXX, nefiind prezentate alte date de

identificare a acestuia. Or, imobilul din str. XXXX cuprinde un teren de 0,021 ha și

mai multe construcții. Nu sunt aduse drept dovezi niciun fel de imagini concrete ce

ar viza sau capta careva persoane concrete sau viața privată a acestora, sau vreo

constatare a unui organ avizat, specialist etc. privind existența dispozitivului în

cauză.

A mai indicat reclamanta că, decizia vine în dezacord cu textul citației nr.02-

13/1530 din 08 octombrie 2016 a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, parvenită în adresa sa odată cu decizia atacată, prin care a fost

invitată la sediul instituției pentru 25 octombrie 2016, ora 10:00 pentru a fi audiată

în cadrul procesului contravențional pornit. Citația respectivă conține mențiunea că

petiționara are calitatea de „persoană în privința căreia planează bănuială rezonabilă

privind comiterea faptelor prevăzute de art.741 alin.(2), (3) și (4) din Codul

Contravențional”. Astfel, constatarea din textul deciziei nr.216 din 08 octombrie

2016 precum că, reieșind din circumstanțele constatate, Fulga Grabovski

prelucrează date cu caracter personal contrar prevederilor art.4, 5 alin.(1), 12 și 23

din Legea privind protecția datelor cu caracter personal, depășește evident limitele

existenței bănuielii rezonabile, or, consideră că odată ce există doar o bănuială

rezonabilă cu privire la existența unui fapt sau săvârșirea unei fapte, nu poți să

constați cu certitudine că fapta a fost săvârșită.

Consideră reclamanta că decizia pârâtului s-a bazat pe suspiciune și nu pe

stabilirea vinovăției petiționarei, fapt ce a dus la încălcarea prezumției de

nevinovăție a acesteia. Or, fără ca vinovăția unei persoane să fie stabilită în mod

legal și fără ca acea persoană să fi avut prilejul de a exercita dreptul său de apărare,

orice act sau decizie a unei autorități publice referitoare la ea se reflectă sentimentul

că este vinovată, este ilegală (cauza Minelli vs Elveția, 1983).

2

Faptele invocate în decizia nr.216 din 08 octombrie 2016 privind suspendarea

operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal nu corespund realității, iar

petiționara a fost privată de dreptul de a le contesta sau pune în discuție, de a aduce

dovezi în sprijinul nevinovăției sale.

De asemenea, decizia este nesusceptibilă de executare din lipsa mijloacelor

suficiente de identificare a posibilității de executare, dar și a faptelor invocate.

Decizia mai conține constatări abuzive în materie cadastrală, instituția emitentă

depășindu-și atribuțiile prin prisma constatării unor fapte ce țin exclusiv de

competența organelor cadastrale - Î.S. „Cadastru”, Administrația Publică Locală și a

instanțelor naționale de judecată, cum ar fi „încălcarea spațiului privat ce excede

hotarul de delimitare dintre cele două imobile”, avându-se în vedere imobilele din

XXXX și str. XXXXX, imobile care nu au fost separate niciodată în natură.

A mai menționat că pe rolul instanțelor naționale au loc mai multe procese de

judecată ce au drept obiect stabilirea hotarelor dintre imobilele menționate, și

respectiv nici organele cadastrale naționale, nici instanțele de judecată, nu pot stabili

până în prezent unde vine hotarul în natură sau cel juridic între cele două terenuri

adiacente, dar Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a

făcut-o. Este pe cât de hilară, pe atât de tristă această situație, căci încalcă grav

dreptul petiționarei la viață privată și de familie, dar și dreptul proprietarei

imobilului din str. XXXX la proprietate privată, precum și la un proces echitabil. De

asemenea, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal își încalcă

atribuțiile, substituindu-se autorității cadastrale și celei judecătorești, prin aceste

constatări abuzive și contrare legii.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

Tudor Munteanu a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 24 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de Fulga

Grabovski împotriva Centrulului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, persoană terță Tudor Munteanu privind contestarea actului administrativ.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 25 aprilie 2017, Fulga

Grabovski a declarat apel împotriva hotărârii din 24 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii

contestate, și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Fulga Grabovski și s-a menținut hotărârea din 24 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, instanța de apel a apreciat că prima instanță

just a statuat că decizia nr.216 din 08 octombrie 2016 a fost adoptată în contextul

atribuțiilor Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, direct

prevăzute de normele Legii cu privire la protecția datelor cu caracter personal, cu

respectarea competenței și respectiv în conformitate cu procedura stabilită de legea

specială.

Prin urmare, instanța ierarhic inferioară a concluzionat că, instanța de fond

corect a reținut faptul că, la adoptarea deciziei contestate, Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal a respectat prevederile legale relevante

speței, punctând în acest context, că ultimul a examinat plângerea lui Tudor

Munteanu în conformitate cu prevederile Legii nr.133 din 08 iulie 2011, iar în

3

temeiul art.20 alin.(1) lit.a), e), p) și art.27 alin.(3) al acestei legi, a fost emisă

decizia în cauză.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a apreciat, ca fiind declarativ, argumentul

invocat de Fulga Grabovski precum că instanța de fond a aplicat eronat normele de

drept material, nefiind prezentate careva probe care ar dovedi contrariul.

La 11 iulie 2022, Fulga Grabovski a depus recurs motivat împotriva deciziei

instanței de apel solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 22

mai 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 24 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral

acțiunea formulată de Fulga Grabovski.

În susținerea recursului a indicată că în pofida faptului că a atenționat instanțele

de contencios administrativ despre caracterul ilegal al deciziei, atât sub aspect

procedural, cât și pe fond, acestea au decis contrariul.

Menționează că ulterior emiterii deciziei recurate, a fost emisă decizia

irevocabilă din 15 iunie 2022 a Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a menținut hotărârea din 3 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana în cauza contravențională Fulga Grabovski, prin care a fost constatată lipsa

faptului contravenției de prelucrare ilicită a datelor cu caracter personal, prevăzute

de art.741 alin.(2), (3) și (4) CC.

Astfel, consideră că s-a creat о situație stupidă, contrară legii și logicii juridice

elementare în care există două hotărâri opuse pe aceeași faptă, aceleași circumstanțe,

și asta datorită legislației lacunare în materia protecției datelor cu caracter personal,

dar și a interpretării eronate de către autoritatea emitentă a actului administrativ

contestat și de către instanțele de contencios administrativ, a acestei legislații, ce a

permis crearea unei astfel de situații absurde, neconforme cu dreptul la un proces

echitabil și cu principiul non bis in idem, despre care a atenționat instanțele ierarhic

inferioare în căile de atac exercitate.

Mai indică că instanța de apel, depășindu-și competențele, a emis о decizie

ilegală prin care o învinuiește de săvârșirea unei fapte contravenționale pe care nu a

săvârșit-o și care nici nu mai este încriminată de Codul contravențional, textul de

lege fiind neconform cu standardele internaționale și garanțiile minime pentru

justiția penală. Deoarece circumstanțele cauzei denotă constatarea, de către aceeași

autoritate publică - Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal -

în două acte diferite, a aceleiași fapte incriminate subsemnatei - de prelucrare ilicită

a datelor cu caracter personal, și anume: decizia nr.216 din 08 octombrie 2016

privind suspendarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal și

procesul-verbal cu privire la contravenție nr.02-11/164/16-015 din 18 septembrie

de instanțele judecătorești învestite cu examinarea acestor două cauze: instanța de

contencios administrativ și instanța de jurisdicție penală.

Mai consideră că anume instanța contravențională deține competența stabilirii

existenței/inexistenței faptei incriminate în adresa subsemnatei de către autoritatea

pârâtă. Iar instanța respectivă a stabilit lipsa faptei prevăzute de art.741 alin.(2), (3)

și (4) din Codul contravențional, cu trimitere la prevederile art.4, 5 alin.(1), 12 și 23

din Legea privind protecția datelor cu caracter personal.

În aceste condiții, opinează că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal s-a pripit atunci când a constatat, anterior desfășurării procesului

4

contravențional în privința subsemnatei, faptul prelucrării datelor cu caracter

personal al vecinilor din str. XXXX prin decizia contestată în prezenta cauză.

Deși, Legea privind protecția datelor cu caracter personal permitea, într-adevăr,

la data emiterii deciziei, autorității pârâte să suspende prelucrarea datelor cu caracter

personal, ca măsură preventivă într-un eventual proces contravențional pornit

împotriva persoanei, aceasta nu permitea constatarea faptului prelucrării în cadrul

unei proceduri administrative, lipsite de garanțiile unui proces echitabil.

În această ordine de idei, menționează că este total greșită constatarea instanței

de apel referitor la faptul că a fost citată pentru a da explicații, astfel nefiindu-i

încălcat dreptul la un proces echitabil. Or, citația Centrului a primit-o odată cu

decizia nr.216 din 08 octombrie 2016 și se referea la procesul contravențional abia

pornit.

Reiterează că nu a fost citată înainte de emiterea deciziei respective, nu a fost

înștiințată despre existența sau examinarea plângerii, nu i-au fost adresate un minim

de întrebări pentru a confirma/infirma comiterea faptelor imputate, decizia emisă

fiind bazată în totalitate pe declarațiile vecinului său, cu care se află în conflict de

ani buni.

Consideră ilicită desfășurarea a două proceduri distincte - administrativă și

contravențională - în paralel, de către aceeași autoritate publică, pe aceeași plângere

și pe aceleași circumstanțe.

De asemenea, consideră că sunt ilegale hotărârile instanțelor judecătorești ce

confirmă în fapt comiterea de către subsemnata a unor fapte contravenționale, fără a

conține о motivare adecvată, bazată pe elemente de probă minime, făcând trimitere

la о singură citație a Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, ca fiind de natură a conferi legalitate procedurii administrative desfășurate

în privința sa sau a dovedi cele imputate.

De altfel, procedura administrativă nici nu a fost desfășurată, deoarece nu a fost

întocmit nici un dosar administrativ pe caz.

Mai indică că existența deciziei nr.216 din 08 octombrie 2016 privind

suspendarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal determină

iminența pornirii unui nou proces contravențional și anume, în temeiul normei

prevăzute de art.743 din Codul contravențional, pentru neîndeplinirea deciziei.

Sub acest aspect, menționează că a și primit deja о astfel de înștiințare de la

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, fiind amenințată cu

întocmirea procesului-verbal cu privire la săvârșirea contravenției în temeiul normei

pre citate, în caz de nesupunere și neexecutare a deciziei nr.216 din 08 octombrie

2016.

Mai notează că decizia Curții de Apel Chișinău nu i-a fost comunicată de

instanța emitentă. A luat cunoștință de textul deciziei tocmai din materialele cauzei

contravenționale pornite în privința sa, la 10 iunie 2022.

Astfel, consideră că se află în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de

art.245 alin.(2) din Codul administrativ.

Reiterează, că și în fața instanțelor ierarhic inferioare și în fața instanței de

jurisdicție contravențională, din materialele prezentate instanței lipsesc absolut orice

probe pertinente și concludente privind funcționarea sistemului sau dispozitivului de

supraveghere video, de fapt nici nu este arătat sau descris undeva: din ce este acesta

alcătuit, care părți funcționează, de către cine a fost cercetat. În decizia nr.216 din

5

08 octombrie 2016, ca și în procesul-verbal anulat, este indicat faptul că „unele

elemente ale sistemului de supraveghere video sunt îndreptate spre spațiul privat ce

cuprinde latura bunului imobil situat la adresa XXX, cât și spațiul privat ce excede

hotarul”.

Aceste fapte de asemenea sunt neveridice, deoarece nimeni nu cunoștea la acel

moment unde era amplasat hotarul dintre cele doua proprietăți - XXXX și XXXX,

fapt probat prin hotărârea irevocabilă din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani în cauza civilă nr.2-11/17 privind obligarea Agenției Servicii Publice

să stabilească hotarele imobilului din XXXX, hotărâre ce a fost executată abia în

anul 2021.

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nu a efectuat în

toată perioada examinării cazului dat nici o acțiune de control direct asupra așa-

zisului dispozitiv de supraveghere video, contrar dispozițiilor Ordinului Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr.14 din 12 mai 2014, art.16

cu privire la aprobarea Regulamentului privind controlul legalității prelucrărilor de

date cu caracter personal.

În final, recurenta se consideră nedreptățită și înjosită prin adoptarea deciziei

contestate, în lipsa oferirii unor garanții minime de exercitare a dreptului la apărare.

La 08 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, persoanei terțe Tudor

Munteanu copia recursului depus de Fulga Grabovski, cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele cauzei.

La 25 august 2022, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal a expediat referința la recursul depus de Fulga Grabovski împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând declararea recursului inadmisibil.

În susținerea referinței a indicat că recurenta a depus recursul cu depășirea

termenului prevăzut de art.245 din Codul administrativ.

Totodată, referitor la fondul cauzei, consideră că instanțele ierarhic inferioare

au examinat cauza multiaspectual.

La 28 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Fulgăi

Grabovski și persoanei terțe Tudor Munteanu referința depusă de Centrul Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, pentru informare.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Fulga Grabovski, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

Prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul Administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a

intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art.258 alin.(3) Cod administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

6

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate doar a noilor reglementări procedurale.

Respectiv, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță în partea procedurală, urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului

administrativ, aprobat prin Legea nr.116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială

urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actelor

administrative ce se contestă, și anume a Legii contenciosului administrativ, nr.793

din 10 februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie 2019).

În conformitate cu art.246 alin.(1) și (2) lit.d) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la

art.245 alin.(1).

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de

contencios administrativ sunt reglementate prin prisma art.195 din Codul

administrativ potrivit cărora procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art.110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Conform art.111 alin.(1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură

se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege,

termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de

procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării

actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert

că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul

întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un

eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de

comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii

termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.

Potrivit art.113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

7

Pornind de la prevederile legale menționate supra, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că, termenele

procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de

ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor

juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se

subsumează și instituirea unor termen, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Din actele cauzei cert rezultă că, la 22 mai 2018 Curtea de Apel Chișinău a

pronunțat, în ședință publică, dispozitivul deciziei contestate (f.d.248, vol.I).

Instanța de recurs menționează că la materialele cauzei nu se regăsesc

înscrisuri cu privire la notificarea recurentei dispozitivul deciziei instanței de apel.

Ține de menționat că, în dispozitivul deciziei din 22 mai 2018, Curtea de Apel

Chișinău a indicat cu suficientă claritate căile, termenul și modul de atac al acesteia

prevăzut de legislația în vigoare.

Sub acest aspect, instanța de recurs notează că, potrivit prevederilor art.389

alin.(7) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data emiterii deciziei recurate,

decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs în modul stabilit de prezentul cod.

Totodată, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, în vigoare

la data emiterii deciziei recurate, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Distinct se reține că, decizia din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost

publicată pe Portalul Național al Instanțelor: www.instante.justice.md, la 13 iulie

2018.

Instanța de recurs punctează că, hotărârile instanțelor judecătorești, pronunțate

de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de

Gestionare a Dosarelor pe portalul național al instanțelor de judecată, în regim real

(pct.7-8 și 17 din Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor

judecătorești pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr.658/30 din 10 octombrie 2017).

Potrivit acestor prevederi, scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe

pagina web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare,

hotărârile instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante

pentru justițiabili.

Materialele cauzei atestă că la 11 iulie 2022, Fulga Grabovski a depus recurs

motivat împotriva deciziei din 22 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu încălcarea

evidentă și excesivă a termenului legal de 30 de zile prevăzut la art.245 alin.(1) din

Codul administrativ, în speță, patru ani de zile.

De altfel, recurenta Fulga Grabovski a paticipat la examinarea cauzei atât în

cadrul ședințelor de judecată a instanței de fond precum și în cadrul ședințelor de

judecată de examinare a cauzei în ordine de apel, fapt ce se denotă din conținutul

proceselor-vebale al ședințelor de judecată. Totodată, pe parcursul examinării cauzei

de instanțele ierarhic inferioare recurenta a fost reprezentată și de avocatul Filipp

8

Druța, în temeiul mandatului nr.0978798 din 22 noiembrie 2016, anexat la

materialele cauzei (f.d.16, vol.I), care, de asemenea, a participat la ședințele de

judecată de examinare a cauzei inclusiv de către instanța de apel.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră important de a accentua că

apelanta/recurenta Fulga Grabovschi precum și reprezentantul acesteia, avocatul

Filipp Druța au fost prezenți la ședința de judecată din data de 22 mai 2018, în

cadrul căreia a fost pronunțat dispozitivul deciziei recurate.

Or, conform art.218 lit. c) din Codul administrativ, participanții la proces care

s-au prezentat cel puțin o dată în ședința de judecată pe parcursul examinării acțiunii

în contencios administrativ sau au efectuat acte de procedură în contextul examinării

acțiunii în contencios administrativ nu pot invoca lipsa citației pentru efectuarea

actelor de procedură la o dată ulterioară.

Astfel, participanții la proces, fiind interesați de soarta soluționării litigiului

în care sunt implicați, trebuie să demonstreze un rol activ, manifestând

comportament de bună-credință față de drepturile și obligațiile sale procedurale. În

acest sens, reclamanta/apelanta/recurenta trebuia să facă uz de toate drepturile sale

procedurale, pentru a lua cunoștință de decizia instanței de apel pronunțată asupra

fondului cauzei.

Prin urmare, recurenta a dispus de suficient timp de a-și valorifica dreptul de a

declara recurs în interiorul termenului legal.

Sub acest aspect, instanța de recurs menționează că Fulga Grabovski nefiind de

acord cu soluția instanței de fond a depus cererea de apel conform rigorilor, prin

urmare, recurenta fiind prima interesată de progresul procedurilor judiciare în cauza

deferită judecății, urma să manifeste diligență sporită în vederea respectării

termenilor stipulați de legiuitor pentru demararea procedurii în ordine de recurs.

Or, fiind cea interesată de soluționarea cauzei în ordine de recurs, Fulga

Grabovski trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de

acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea

actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz, prin

depunerea recursului în termen. Drept consecință, intervine aplicarea sancțiunii

procedurale prevăzută la art.246 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ de declarare a

recursului inadmisibil.

Conform art.24 alin.(1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca

drepturile procesuale ale altor participanți.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție menționează că neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din

drept, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în

termen.

Prin prisma art. 24 alin. (1) din Codul administrativ,

reclamanta/apelanta/recurenta avea obligația prezumată de a manifesta diligență și

9

atitudine activă și la un interval rezonabil de timp să se intereseze prin mijloace

eficiente dacă a fost sau nu pronunțată decizia recurată. Această acțiune procesuală

era vital necesară pentru întreprinderea măsurilor de protejare a dreptului de acces la

instanță și declararea în termen a căii de atac (recursul), în caz contrar intervenind

cu titlu de sancțiune procedurală, declararea recursului inadmisibil.

În cazul din speță, recurenta a depus recursul împotriva deciziei instanței de

apel cu omiterea excesivă a termenului de demarare a căii de atac în ordine de

recurs, după scurgerea a patru ani de zile de la pronunțarea deciziei contestate.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute

de lege, or, termenul de recurs este considerat un termen imperativ, absolut și

peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine

decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se datorează în

exclusivitate comportamentului pasiv al Fulgăi Grabovski, care trebuia să dea

dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de

drepturile și obligațiile sale procedurale. Or, admiterea spre examinare a unui recurs

tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat

de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

În această ordine de idei, instanța de recurs apreciază, ca fiind declarative,

argumentele invocate de Fulga Grabovski în justificarea omiterii evidente și

excesive a termenului de depunere a recursului împotriva deciziei instanței de apel.

Completul specializat menționează că importanța termenelor procedurali este

dictată de faptul că ele determină regimul temporar optimal pentru realizarea

justiției, pe de o parte, mobilizează cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează

urgentarea nejustificată a realizării drepturilor și obligațiilor procesuale,

reprezentând instrumentul prevenirii uzării de către participanții la proces cu rea-

credință de drepturile lor procedurale. Neexecutarea dispozițiilor normelor de drept

material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor

negative.

La caz, este notabil că certitudinea legală impusă regulilor procedurii de

contencios administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil,

vizează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța de

contencios administrativ, nefiind în drept de a substitui voința legislatorului

materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării

recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta

a efectelor legale.

Imperioasă speței este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,

potrivit căreia reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie

respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună

administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor

juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste

reguli să fie aplicate. Aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și

anume, să garanteze securitatea juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe

eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil,

mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă

tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu

10

mult timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea

acorda credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu c.

României, cauza Marckx c. Belgiei).

De asemenea, în cauza Bodiu vs Republica Moldova Curtea a considerat că

prin admiterea recursului după scurgerea unei perioade considerabile de timp și în

absența vreunei explicații plauzubile de ce nu a făcut-o mai devreme, a adus la zero

tot procesul judiciar, care s-a finalizat cu o decizie definitivă și executorie și astfel a

constituit res judicata. În plus, renunțarea la o astfel de hotărâre, după ce va deveni

definitivă și neaplicabilă, va constitui o ingerință în dreptul beneficiarului hotărârii

de a se bucura de această posesie. Astfel, Curtea a constatat încălcarea principiului

securității raporturilor juridice și încălcarea dreptului la un proces echitabil în sensul

art.6§1 din Convenție.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov

vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei

hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în

termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen

după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie

care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar

cu o cale extraordinară de atac. Curtea a recunoscut că este în primul rând la

discreția instanțelor naționale să decidă în privința extinderii termenului limită

pentru declararea unui recurs, însă această discreție nu este nelimitată. Instanțelor li

se cere să aducă motive. Unul din motive poate fi, de exemplu omisiunea

autorităților de a informa părțile despre decizia adoptată în privința cauzelor

acestora. Chiar atunci, totuși, posibilitatea extinderii nu poate fi nelimitată, din

moment ce părțile trebuie să i-a măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla

despre progresul procedurilor judiciare despre care aceștia cunosc. În fiecare caz,

instanțele naționale trebuie să verifice dacă motivele privind extinderea termenului

limită pentru recurs poate să justifice ingerința în principiul res judicata, în special

dacă legislația națională nu limitează discreția fie în ceea ce privește timpul sau

motivele pentru extinderea termenului limită. În acest caz, Înalta Curte a reiterat că,

ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale

de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Fulga Grabovski, ca fiind

inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În susținerea opiniei enunțate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ amintește că art.6§1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului îi garantează

fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la

drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. În practica sa constantă, Curtea a

reiterat că „dreptul la instanță”, la fel ca și dreptul de acces, nu are un caracter

absolut. În această privință Curtea Europeană, în multe cauze similare, nu exclude

ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să justifice impunerea unui

termen de exercitare a căii de atac (cauza Bacev vs. fosta Republică Iugoslavă a

11

Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg; Diaz Ochoa vs Spania), în care CEDO a reiterat

că termenul fixat de legea internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul

depus de Fulga Grabovski, ca inadmisibil în temeiul art.246 alin.(2) lit.d) din Codul

administrativ.

Conform art.230, 245, art.246 alin.(1) și (2) lit.d) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Fulga Grabovski, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

12