2ra-1110/22 — încasarea salariului pentru absența fortată de la munca

2ra-1110/22 — încasarea salariului pentru absența fortată de la munca (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1110/22

(2-21083000-01-2ra-12082022)

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (jud. C. Chilian)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

ÎNCHEIERE

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de recurentul Iurii Anton,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Anton împotriva

Întreprinderii de Stat Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni cu

privire la încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă,

împotriva deciziei din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de apelantul Întreprinderea de Stat Întreprinderea pentru

Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni, a fost casată hotărârea din 07 octombrie 2021

a Judecătoriei Ungheni, sediul Central și a fost pronunțată o nouă hotărâre sub formă

de încheiere prin care s-a dispus încetarea procesului în temeiul art. 265 lit. a) Cod de

procedură civilă,

c o n s t a t ă:

La data de 02 iunie 2021, Iurii Anton a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni cu privire

la încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă pentru perioada 18 mai 2020

– 17 noiembrie 2020, a penalităților și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, a muncit în calitate de șef al

ocolului silvic Sculeni din 18 august 2018 - până la 25 aprilie 2019.

A menționat reclamantul că potrivit ordinului de sancționare nr. 94-c din 25

aprilie 2019 al Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni, a

fost eliberat din funcție în baza art. 86 alin. (1) lit. i) Codul muncii, pe motivul

prezentării la locul de muncă în stare de ebrietate alcoolică.

A comunicat reclamantul că a contestat ordinul mai sus indicat, iar prin hotărârea

din 28 mai 2020 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central, cererea a fost respinsă.

Ulterior, prin decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat

integral hotărârea din 28 mai 2020 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central și s-a emis o

nouă hotărâre prin care s-a admis parțial acțiunea depusă de Iurii Anton.

S-a anulat ordinul nr. 94-c din 25 aprilie 2019, emis de către Directorul Î.S.

Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni, cu privire la

concedierea lui Iurii Anton din funcția de șef al ocolului silvic Sculeni, în baza art. 86

alin. (1) lit. i) Codul muncii.

1

S-a repus Iurii Anton în funcția anterior deținută de șef al ocolului silvic Sculeni

a Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni.

S-a încasat de la Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din

Ungheni, în beneficiul lui Iurii Anton, salariul pentru lipsa forțată de la serviciu pentru

perioada 25 mai 2019 – 18 mai 2020 în sumă de 146 549 lei.

S-a încasat de la Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din

Ungheni, în beneficiul lui Iurii Anton, penalitatea în mărime de 4964 lei, prejudiciul

moral în mărime de 15 000 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000

lei.

În rest, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

A mai notat reclamantul că, la 21 aprilie 2021, a depus o cerere în adresa

pârâtului Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni cu privire

la încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu pentru perioada 18 mai 2020 –

17 noiembrie 2020, însă a primit răspuns privind refuzul în satisfacerea cererii.

A solicitat reclamantul încasarea de la Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură

„Silva-Centru” din Ungheni, în beneficiul lui Iurii Anton, a prejudiciului material

pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 18 mai 2020 – 17 noiembrie 2020,

în sumă de 67 538 lei, penalității în mărime de 2029 lei, precum și cheltuielile de

judecată formate din cheltuieli de asistență juridică în mărime de 5000 lei.

Prin hotărârea din 07 octombrie 2021 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

acțiunea a fost admisă.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 15 octombrie 2021 și ulterior la

10 martie 2022, apelantul Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din

Ungheni, a depus cererea de apel împotriva hotărârii din 07 octombrie 2021 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii depuse.

Prin decizia din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de

apel depusă de apelantul Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din

Ungheni, a fost casată hotărârea din 07 octombrie 2021 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Central și a fost pronunțată o nouă hotărâre sub formă de încheiere prin care s-a dispus

încetarea procesului în temeiul art. 265 lit. a) Cod de procedură civilă, pe motivul că

cauza nu urmează a fi judecată în procedură civilă.

Pentru a decide astfel, Colegiul a conchis că, potrivit prevederilor art. 356 alin.

(1) Codul muncii, angajatorul este obligat să execute imediat, conform Codului de

procedură civilă, hotărârea (decizia) instanței de judecată despre restabilirea

drepturilor salariatului ce decurg din raporturile de muncă și din alte raporturi legate

nemijlocit de acestea. Iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, neexecutarea actelor

judecătorești indicate la alin. (1) atrage efectele prevăzute de Codul de executare.

În virtutea prevederilor art.153 din Codul de executare, cu privire la efectele

neexecutării hotărârii privind restabilirea salariatului la locul de muncă:

(1) În cazul în care administrația unității sau organul ei colegial nu a executat

hotărârea judecătorească privind restabilirea salariatului la locul de muncă, instanța, în

baza procesului-verbal de constatare întocmit de executorul judecătoresc, va aplica

persoanei cu funcție de răspundere sau, după caz, membrilor organului colegial,

obligați să execute hotărârea, sancțiunea prevăzută de Codul contravențional. În acest

caz, executorul judecătoresc stabilește debitorului un nou termen de executare.

2

(2) La cererea creditorului, instanța de judecată dispune prin încheiere să i se

plătească salariatului salariul mediu sau diferența de salariu pe timpul dintre data

pronunțării hotărârii și data executării.

(3) Hotărârea judecătorească privind restabilirea la locul de muncă substituie

hotărârea organului colegial, după caz, ori procedurile interne de desemnare sau de

angajare și constituie temei pentru organul executiv de a emite ordinul de rigoare.

Conform prevederilor art. 265 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească dispune încetarea procesului în cazul în care cauza nu urmează a fi

judecată în procedură civilă.

Conform prevederilor art. 385 lit. e) Cod de procedură civilă, instanța de apel,

după ce judecă apelul, este în drept să admită apelul și să caseze integral sau parțial

hotărârea primei instanțe, dispunând încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol

dacă există temeiurile prevăzute la art. 265 și 267.

Prin urmare, reieșind din circumstanțele precum și materialele cauzei, instanța

de apel a constatat că cerere de chemare în judecată depusă de Iurii Anton împotriva

Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni cu privire la

încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă, pentru perioada 18 mai 2020 -

17 noiembrie 2020, a penalităților și a cheltuielilor de judecată, este o cerere de

continuare a primului proces, cerere ce urma a fi examinată în cadrul cauzei civile la

cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Anton împotriva Î.S. Întreprinderea

pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni cu privire la anularea ordinului de

concediere nr. 94-c din 25 aprilie 2019 emis de către Directorul Î.S. Întreprinderea

pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni cu privire la concedierea lui Iurii

Anton din funcția de șef al ocolului silvic Sculeni, în baza art. 86 alin. (1) lit. i) Codul

muncii, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă,

a penalității și a prejudiciului moral.

Or, în conformitate cu prevederile art. 153 alin. (2) Cod de executare, la cererea

creditorului, instanța de judecată dispune prin încheiere să i se plătească salariatului

salariul mediu sau diferența de salariu pe timpul dintre data pronunțării hotărârii și data

executării.

În accepțiunea instanței de apel, judecând cauza în fond, prima instanță nu a

ținut cont de aceste particularități, fapt care a condus la adoptarea unei hotărâri lipsite

de suport juridic.

Respectiv, cererea cu privire la încasarea salariului pentru absență forțată de la

muncă pentru perioada 18 mai 2020 – 17 noiembrie 2020, a penalităților și a

cheltuielilor de judecată, rezultă din dosarul anterior, și anume din cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Iurii Anton împotriva Î.S. Întreprinderea

pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni cu privire la anularea ordinului de

concediere nr. 94-c din 25 aprilie 2019 emis de către Directorul Î.S. Întreprinderea

pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni cu privire la concedierea lui Iurii

Anton din funcția de șef al ocolului silvic Sculeni, în baza art. 86 alin. (1) lit. i) Codul

muncii, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă,

a penalității și a prejudiciului moral.

Astfel, Colegiul a reiterat că, cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Iurii Anton împotriva Î.S. Întreprinderea pentru Silvicultură „Silva-Centru”

din Ungheni cu privire la încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă pentru

3

perioada 18 mai 2020 – 17 noiembrie 2020, a penalităților și a cheltuielilor de judecată,

nu poate fi examinată în procedură civilă separată, impunându-se concluzia de casare

a hotărârii, în baza art. 385 lit. e) Cod de procedură civilă, cu dispunerea încetării

procesului, în temeiul art. 265 lit. a) Cod de procedură civilă.

Din aceste considerente, Colegiul a concluzionat că, instanța de apel corect a

ajuns la concluzia de a admite cererea de apel depusă de apelantul Î.S. Întreprinderea

pentru Silvicultură „Silva-Centru” din Ungheni, casarea hotărârii din 07 octombrie

2021 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central și pronunțarea unei noi hotărâri sub formă

de încheiere prin care s-a dispus încetarea procesului în temeiul art. 265 lit. a) Cod de

procedură civilă.

La 15 iulie 2022, recurentul Iurii Anton, a depus cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 05 mai

2022 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea hotărârii din 07 octombrie 2021 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Central.

În motivarea recursului depus, recurentul Iurii Anton, a indicat că instanța de

apel la examinarea cauzei a încălcat esențial și a aplicat eronat normele de drept

procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-

a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanța de apel

a normelor legale aplicabile speței.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 12 august 2022

(f.d. 97), instanța de recurs a comunicat intimaților recursul depus, informând despre

necesitatea depunerii referinței.

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin. (2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 05 mai 2022, iar cererea de recurs a

fost depusă la 15 iulie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul poștei electronice, a copiei

deciziei integrale participanților la proces la 05 iulie 2022, conform scrisorii de însoțire

(f.d. 90). Astfel, cererea de recurs declarată este depusă în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de recurentul Iurii Anton, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

4

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, cererea de recurs declarată de recurentul Iurii Anton,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibilă cererea de recurs declarată de recurentul Iurii Anton.

5

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de recurentul Iurii Anton, împotriva

deciziei din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

6