2ra-1059/22 — obligarea prezentării scuzelor, repararea prejudiciului material și moral

2ra-1059/22 — obligarea prezentării scuzelor, repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1059/22

(2-20082502-01-2ra-05082022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Ghe. Stratulat)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul recurentului

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Alexandru Vicol,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, lui Igor Buliga, Igor

Condrea, Aureliu Postica, Adrian Visotchi, Sergiu Gangan și Vladimir Cebotari cu

privire la obligarea prezentării scuzelor, repararea prejudiciului moral și material și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

respinse cererile de apel depuse de apelantul Iuri Sorochin și apelantul Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, a fost menținută hotărârea din 11 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 08 iulie 2020, Iuri Sorochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM, Ministerului Finanțelor al RM, Procuraturii

Generale a RM, lui Igor Buliga, Igor Condrea, Aureliu Postica, Adrian Visotchi, Sergiu

Gangan și Vladimir Cebotari cu privire la obligarea prezentării scuzelor, repararea

prejudiciului moral și material și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la data de 18 noiembrie 2016, a

fost înregistrată plângere la Procuratura Generală a RM împotriva lui Iuri Sorochin pe

art. 361 alin. (1) din Codul penal, iar la data de 19 decembrie 2016, ora 13:30, de către

ofițerul al SCAUP al DP mun. Chișinău, maior de poliție Igor Condrea a fost pornită

cauza penală cu numărul 2016890293 pe numele lui Iuri Sorochin, recunoscându-l în

calitate de bănuit.

A menționat reclamantul că, la data de 11 ianuarie 2017, a fost emisă ordonanța

ofițerului de UP al SUP al IP Râșcani, mun. Chișinău, locotenent-major de poliție

Sergiu Gangan care a concluzionat că, procurorul urmează să se adreseze către

judecător pentru a efectua percheziția la presupusul domiciliu al lui Iuri Sorochin,

astfel, a subliniat reclamantul că, la data de 30 ianuarie 2017, procurorul în Procuratura

sectorului Rîșcani, mun. Chișinău, Igor Buliga examinând materialele cauzei penale

1

nr. 2016890293, a solicitat de la judecătorul de instrucție Aureliu Postica, autorizarea

efectuării perchiziției la presupusul domiciliu a lui Iuri Sorochin.

A notat reclamantul că, la data de 07 februarie 2017, judecătorul Aureliu Postica

a autorizat efectuarea percheziției la presupusul domiciliu a lui Iuri Sorochin eliberând

mandat nr. 11-22/2017 de efectuare a percheziției la domiciliu.

A învederat reclamantul că, toate acțiunile care au fost efectuate în raport cu el

sunt incorecte, or, la momentul cela copilul său avea mai puțin de șase luni, astfel, toate

acțiunile urmau a fi întreprinse de către organul de urmărire penală prin solicitări de la

organele statului, corespunzător, numai în cazul în care nu a fost posibil de a stabili

autenticitatea documentelor, organul de urmărire penală urma să efectueze măsuri

speciale de investigații.

A precizat reclamantul că, a depus mai multe contestații și plângeri prin care a

solicitat anularea ordonanțelor, investigarea dosarului prin audierile persoanelor și

studierea documentelor care au fost efectuate între Uniunea Avocaților și Uniunea

Națională a Barourilor din România, solicitând și scoaterea de sub urmărire penală cu

încetarea urmăririi penale.

A mai comunicat reclamantul că, la data de 25 iulie 2017, în privința sa a fost

emisă ordonanța de scoatere integrală de sub urmărire penală, cu clasarea cauzei din

motiv că nu există fapta infracțiunii, astfel, a reținut reclamantul că, urmare a unui

proces care a durat 218 zile, Iuri Sorochin a fost scos de sub urmărire penală în toate

învinuirile aduse de către organele de urmărire penală din Republica Moldova.

A susținut reclamantul că, toate acțiunile care au fost efectuate de către

Ministerul Justiției al RM, erau îndreptate pentru a nu executa decizia din 21

septembrie 2016 a Curții Supreme de Justiție, prin care Ministerul Justiției al RM era

obligat de a elibera lui Iuri Sorochin licența de avocat pentru exercitarea profesiei de

avocat, mai mult ca atât a fost și constatat de către Curtea Supremă de Justiție că, Iuri

Sorochin a obținut dreptul de a practica profesia de avocat din 04 martie 2011.

A afirmat reclamantul că, în rezultatul acestui proces i-a fost cauzat prejudiciu

sănătății, imaginii știrbite în privința lui Iuri Sorochin, astfel, a considerat reclamantul

că, prejudiciul material cauzat constituie suma în mărime de 99 000 de euro, la fel, a

subliniat reclamantul că, învinuirea în comiterea unei infracțiuni prevăzute de art. 361

alin. (1) din Codul penal, unde urmărirea penală a derulat timp de 218 zile, i-a cauzat

un prejudiciu moral în valoare de 29 000 de euro.

A solicitat reclamantul Iuri Sorochin, obligarea de a cere scuze publice (în scris)

de la Iuri Sorochin și prin postarea pe pagina web a procuraturii în termen de 218 zile

scrisoarea deschisă sub semnătura procurorului Igor Buliga, Igor Condrea (ofițer al

SCAUP al DP mun. Chișinău, maior de poliție), Sergiu Gangan (ofițer de UP), Adrian

Visotchi (ofițer de UP) al IP Rîșcani, mun. Chișinău; de a obliga a cere scuze publice

(în scris) de la Iuri Sorochin sub semnătura procurorului Igor Buliga, Igor Condrea

(ofițer al SCAUP al DP mun. Chișinău, maior de poliție), Sergiu Gangan (ofițer de

UP), Adrian Visotchi (ofițer de UP) al IP Rîșcani, mun. Chișinău cu textul: „Cerem

scuze publice de la domnul Iuri Sorochin pentru acțiunile ilicite ale organelor de

procuratură și poliție al RM, noi recunoaștem necompetența noastră”, acest text să fie

spus personal lui Iuri Sorochin și constatat că a fost spus de către executorul

judecătoresc; de a încasa în mod solidar de la statul Republicii Moldova și de la toți

copârâții suma în mărime de 29 000 de euro, cu titlu de reparare a prejudiciului moral

2

și încasarea sumei în mărime de 99 000 de euro, cu titlu de reparare a prejudiciului

material, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a obligat Procuratura Generală a RM să prezinte scuze oficiale în numele

statului, în scris, lui Iuri Sorochin pentru supunerea neîntemeiată urmăririi penale, în

cauza cu numărul statistic de ordine 2016890293.

S-a încasat de la stat, prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul

lui Iuri Sorochin suma prejudiciului moral în mărime de 1000 euro, conform cursului

BNM, la data executării.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 12 octombrie 2021 și

ulterior la 12 ianuarie 2022, reprezentantul apelantului Ministerul Justiției al RM,

Constantin Cachița a declarat apel împotriva hotărârii din 11 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri privind respingerea integrală a

acțiunii.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 24 octombrie 2021 și

ulterior la 23 ianuarie 2022, prin intermediul poștei electronice, apelantul Iuri Sorochin

a declarat apel împotriva hotărârii din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, anularea hotărârii primei instanțe

cu pronunțarea unei noi hotărâri privind admiterea acțiunii.

Prin decizia din 04 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse cererile

de apel depuse de apelantul Iuri Sorochin și apelantul Ministerul Justiției al RM, a fost

menținută hotărârea din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, Colegiul a constatat că, prima instanță a determinat corect

raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei

au fost stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă,

obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Analizând argumentele invocate în cererea de apel, în raport cu probele anexate

la dosar și prevederile legii, ce guvernează raportul litigios, instanța de apel a conchis

că, cererile de apel urmează a fi respinse, cu menținerea hotărârii contestate, din

următoarele considerente.

La caz, Colegiul a respins poziția apelantului/pârât Ministerul Justiției al RM,

precum că, în speță nu sunt întrunite condițiile din normele de drept aplicabile cazului,

respectiv, nu este temei de a genera obligațiunea statului de a repara prejudiciul moral

ultimului, deoarece vin în contradicție cu constatările expuse, or, potrivit dispozițiilor

art. 6 lit. b) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 indică expres că, dreptul la repararea prejudiciului,

în mărimea și modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub

urmărire penală, astfel, la caz s-a constatat cu certitudine că, prin ordonanța din 25 iulie

2017, emisă de procurorul în Procuratura mun. Chișinău, sectorul Rîșcani, Igor Buliga

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Iuri Sorochin din motiv că nu există

faptul infracțiunii, ceea ce constituie act de reabilitare adoptat în favoarea lui Iuri

3

Sorochin, or, potrivit art. 284 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, scoaterea

persoanei de sub urmărire penală este actul de reabilitare și finalizare în privința

persoanei a oricăror acțiuni de urmărire penală în legătură cu fapta anterior imputată.

Scoaterea persoanei de sub urmărire penală are loc când acesta este bănuit sau învinuit

și se constată că: există vreuna din circumstanțele prevăzute la art. 275 pct. 1)–3),

inclusiv dacă fapta constituie o contravenție.

Mai mult decât atât, Colegiul a constatat că, materialele dosarului denotă

incontestabil faptul că, Iuri Sorochin este în drept de a pretinde repararea prejudiciului

cauzat în urma acțiunilor ilegale ale organelor de urmărire penală, procuraturii și

instanțelor judecătorești, or, în privința reclamantului/apelant Iuri Sorochin a fost

efectuată o percheziție la domiciliul acestuia, iar ulterior a fost emisă o ordonanță de

scoatere de sub urmărire penală, din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, respectiv, odată ce în privința reclamantului a fost efectuată o percheziție,

și ulterior acesta a fost scos de sub urmărire penală pe motiv că nu există fapta

infracțiunii, este evident că reclamantul este în drept de a pretinde repararea

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, și ale

procuraturii, așa cum, nu s-a constatat fapta infracțională, astfel, instanța de apel a

punctat că, prin scoaterea de sub urmărire penală a lui Iuri Sorochin, s-a constatat că

învinuirea adusă acestuia a fost neîntemeiată și lipsită de suport probatoriu.

Totodată, instanța de apel a atestat netemeinicia în ansamblu a cererii de apel

depusă de apelantul/pârât Ministerul Justiției al RM, or, instanța de fond just a statuat

și a stabilit că, în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 1545 din 25

februarie 1998, pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin

acțiunile organelor de urmărire penală și a procuraturii, or, Iuri Sorochin a fost scos de

sub urmărire penală deoarece în acțiunile acestuia nu au fost constatate elementele

infracțiunii imputate, la fel, în privința reclamantului a fost efectuată o percheziție.

Din cele expuse mai sus reiese cert, că argumentele apelantului/pârât Ministerul

Justiției al RM referitoare la lipsa temeiurilor pentru depunerea acțiunii de reparare a

prejudiciului moral nu pot fi admise, purtând un caracter pur declarativ și fiind în

contradicție cu starea reală de fapt stabilită de instanță și cu cadrul legal aplicabil,

deoarece, în speță se întrunesc temeiurile stabilite de art. 3 lit. a) și art. 6 lit. b) al Legii

nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Subsecvent, Colegiul a constatat și netemeinicia cererii de apel declarată de

apelantul/pârât Ministerul Justiției al RM, or, din cele relatate supra, toate argumentele

expuse în susținerea acesteia, au fost combătute, conturându-se caracterul formal al

cererii de apel, urmare a cărui fapt, aceasta a fost respinsă.

Cu privire la cererea de apel depusă de apelantul/reclamant Iuri Sorochin, prin

care acesta și-a exprimat dezacordul cu cuantumul prejudiciului moral dispus spre

încasarea în mărime de 1000 de euro, față de cel solicitat în mărime de 29 000 euro,

instanța de apel a indicat că, prima instanță, just și întemeiat a dispus încasarea sumei

în mărime de 1000 euro, cu titlu de reparare a prejudiciului moral, cuantumul acestei

sume fiind unul echitabil și proporțional suferinței suportate de apelantul/reclamant

Iuri Sorochin, raportat la situația de fapt constatată, iar suma solicitată, în mărime de

29 000 euro, este una exagerată și disproporțională.

4

De asemenea, Colegiul a mai constatat că, cuantumul reparării prejudiciului

moral cauzat reclamantului/apelant Iuri Sorochin este într-un raport proporțional

gradului în care reputația acestuia a fost lezată și gradului de vinovăție al autorului

prejudiciului, cât și cu măsura în care această compensare va aduce satisfacție victimei,

fiind luat ca reper în ansamblu toate circumstanțele cauzei, prin urmare, instanța de

apel a conchis că suma în mărime de 1000 euro dispusă spre încasare de către instanța

de fond reprezintă o sumă rezonabilă și va acorda o despăgubire utilă și suficientă

daunelor compensatoare pagubelor de ordin moral, această despăgubire corespunzând

și criteriilor de despăgubire stabilite de CtEDO prin jurisprudența sa.

Cu privire la dezacordul apelantului/reclamant Iuri Sorochin cu hotărârea

instanței de fond în partea în care nu s-a admis capătul de cerere privind obligarea de

a cere scuze publice (în scris) de la Iuri Sorochin și prin postarea pe pagina web a

procuraturii în termen de 218 zile scrisoarea deschisă sub semnătura procurorului Igor

Buliga, Igor Condrea (ofițer al SCAUP al DP mun. Chișinău, maior de poliție), Sergiu

Gangan (ofițer de UP), Adrian Visotchi (ofițer de UP) al IP Rîșcani, mun. Chișinău cu

textul: „Cerem scuze publice de la domnul Iuri Sorochin pentru acțiunile ilicite ale

organelor de procuratură și poliție al RM, noi recunoaștem necompetența noastră”,

acest text să fie spus personal lui Iuri Sorochin și constatat că a fost spus de către

executorul judecătoresc, Colegiul a învederat ca fiind întemeiată cerința doar în partea

obligării Procuraturii Generale a RM să își ceară scuze oficiale în numele statului, în

scris, de la Iuri Sorochin pentru supunerea neîntemeiată urmăririi penale, or, solicitarea

apelantului/reclamant formulată în acest sens cu referire la ceilalți pârâți/intimați - Igor

Buliga, Igor Condrea, Sergiu Gangan și Adrian Visotchi, este neîntemeiată dat fiind

faptul că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea cu privire la procuratură nr. 3 din 25

februarie 2016, conducerea urmăririi penale, exercitarea urmăririi penale, sunt funcții

atribuite de lege în competența procuraturii în calitate de instituție publică, iar

procurorii, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea cu privire la procuratură nr.

3 din 25 februarie 2016, sunt abilitați cu anumite drepturi și obligații în vederea

exercitării funcțiilor procuraturii în calitate de instituție, motiv din care procurorii nu

au calitate de subiect distinct în raport cu modalitatea de exercitare a funcțiilor

instituției procuraturii, astfel, procurorii potrivit statutului nu exercită urmărirea penală

precum și alte activități statutare în nume propriu, aceștia acționând în calitate de

reprezentanți ai instituției Procuraturii, care dețin calitatea de subiect distinct de drept,

respectiv, persoanele fizice care au condus sau exercitat urmărirea penală nu pot fi

privite drept subiecți distincți, aceștia acționând din numele instituției în care activează,

motiv din care instanța de fond corect a respins cererea reclamantului/apelant Iuri

Sorochin ca procurorul Igor Buliga, Igor Condrea (ofițer al SCAUP al DP mun.

Chișinău, maior de poliție), Sergiu Gangan (ofițer de UP) și Adrian Visotchi (ofițer de

UP) al IP Rîșcani să își ceară scuze de la acesta.

Mai mult, cu privire la dezacordul apelantului/reclamant Iuri Sorochin în partea

respingerii integrale a solicitării de reparare a prejudiciului material în mărime de 99

000 euro, Colegiul a punctat că, atât pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond,

cât și în instanța de apel, apelantul/reclamant Iuri Sorochin nu a prezentat probe care

ar confirma faptul că în urma acțiunilor organului de urmărire penală, sau a procuraturii

de către Iuri Sorochin au fost suportate careva prejudicii materiale, motiv din care

Colegiul a atestat netemeinicia și neprobarea pretenției date, aceasta necesitând a fi

5

respinsă.

Acestea fiind reținute și având în vedere că hotărârea primei instanțe este legală

și întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural, cu

verificarea și aprecierea corectă a probelor administrate în conformitate cu cerințele

art. 130 Cod de procedură civilă, iar motivele invocate de apelanți în cererile de apel

se reduc, în mare majoritate, la critici formale, lipsite de suport probant și în lipsa unei

justificări legale, Colegiul a considerat apelurile neîntemeiate și care urmează a fi

respinse, cu menținerea hotărârii primei instanțe pronunțată în prezenta cauză.

Prin urmare, Colegiul conchide că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia

de a respinge cererile de apel depuse de apelantul Iuri Sorochin și apelantul Ministerul

Justiției al RM și de a menține hotărârea din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

La 20 iulie 2022, reprezentantul recurentului Ministerul Justiției al RM,

Alexandru Vicol, a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 04 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârii din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului depus, reprezentantul recurentului Ministerul Justiției

al RM, Alexandru Vicol, a indicat că atât instanța de fond cât și instanța de apel la

examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept procedural

și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora le-

a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanța de apel

a normelor legale aplicabile speței.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 05 august 2022

(f.d. 164), instanța de recurs a comunicat intimaților recursul depus, informând despre

necesitatea depunerii referinței.

Prin referința depusă la 18 august 2022, reprezentantul intimatului Procuratura

Generală a RM, Iuri Lealin, a solicitat admiterea recursului declarat de reprezentantul

recurentului Ministerul Justiției al RM, Alexandru Vicol.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 04 mai 2022, iar cererea de recurs a

fost depusă la 20 iulie 2022.

Materialele cauzei atestă expedierea prin intermediul oficiului poștal și poștei

electronice, a copiei deciziei integrale participanților la proces la 12 iulie 2022,

conform scrisorii de însoțire (f.d. 152, 153). Astfel, cererea de recurs declarată este

depusă în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de reprezentantul recurentului

Ministerul Justiției al RM, Alexandru Vicol, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

6

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, cererea de recurs declarată de reprezentantul

recurentului Ministerul Justiției al RM, Alexandru Vicol, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de prima instanță și instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII, Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

7

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibilă cererea de recurs declarată de reprezentantul

recurentului Ministerul Justiției al RM, Alexandru Vicol.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de reprezentantul recurentului

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Alexandru Vicol, împotriva deciziei din 04

mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

8