3ra-925/22 — cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-925/22 — cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-925/22

2-20108438-01-3ra-12092022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Radu Cheltuială împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu

privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil

împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și

menținută hotărârea din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 2 septembrie 2020, Radu Cheltuială a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, terți

ÎCS „Coca-Cola Îmbuteliere Chișinău” SRL și ÎM „Vinăria Bostavan” SRL cu

privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii a invocat că la 30 octombrie 2018, a depus la AGEPI

cerere privind înregistrarea mărcii verbale Street Food & Wine, pentru serviciile

din clasele 41 și 43 al Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor: 41 -

educație; instruire; divertisment; activități sportive și culturale; 43 - servicii de

alimentație publică; servicii de cazare temporară.

Cererii de înregistrare a mărcii verbale Street Food & Wine i-a fost atribuit

numărul de depozit 043294.

La 12 iulie 2019, Direcția Mărci și Design Industrial a emis decizia de

respingere a cererii privind înregistrarea mărcii verbale Street Food & Wine, fiind

constatat că marca verbală Street Food & Wine este constituită dintr-o îmbinare de

1

cuvinte Street Food & Wine lipsită de caracter distinctiv ce poate servi în comerț

pentru a desemna specia serviciilor revendicate în cerere (art. 7 alin. (1) lit. b) și c)

din Legea nr. 38/2008).

Considerând neîntemeiată decizia, a depus o contestație împotriva acesteia,

iar în susținerea poziției a relatat că la 19 mai 2019, a organizat un eveniment de

natură specifică și distinctivă, asociat de către consumatori ca fiind un festival,

unde s-a servit mâncare stradală și vinuri, evenimentul fiind unul exclusiv, cu o

identitate distinctivă aparte, ce nu a avut analogii în anii precedenți.

A menționat că necesitatea organizării unui astfel de festival a fost dictată de

promovarea producătorului autohton de vinuri, iar având în vedere că evenimentele

care atrag turiști și evidențiază sectorul vitivinicol sunt organizate doar toamna,

însă primăvara acest sector este neglijat, este necesară promovarea produsului

autohton inclusiv primăvara.

A comunicat că la 19 mai 2019, a organizat unul din cel mai reușit festival

Street Food & Wine în aer liber, pe str. Eugen Doga. La festival au participat

producătorii de vinuri precum Purcari, Bostavan, Carlevana, Apriori, Rădăcini,

Doina Vin, Chateau Vartely, MiMi, restaurantele: Kamora Burger, Samurai Sushi,

Fromag, Mezellini, Sandra înghețată, Smoothie, Pepperotte Pizza, Tucano Coffe,

Nobilita del Gusto. Festivalul a fost vizitat de circa 6800 persoane, fiind primul

festival cu impact național multiplu, în care s-au promovat companiile vinicole,

cultura gastronomică, comercializarea în stradă, plata cu cardul pentru produsele

cumpărate.

Astfel, a subliniat că depunerea cererii de înregistrare a mărcii a fost dictată

de faptul că alți organizatori de evenimente au încercat să plagieze acest eveniment

cu aceeași denumire, însă partenerii aflând că nu este vorba de activitatea lui și a

companiei Iticket.md, au refuzat organizarea evenimentului. Înregistrarea dreptului

de autor este dictată de obținerea dreptului exclusiv asupra acestei denumiri, pentru

a evita copierea lui de către alți organizatori de evenimente.

A precizat recurentul că în contestație a indicat că distinctivitatea unui semn

este o noțiune relativă, care se apreciază în raport cu serviciul pe care semnul

urmează să îl identifice, același semn poate fi distinctiv pentru unele servicii și

nedistinctiv pentru altele. Pentru a fi distinctiv semnul nu trebuie să fie original sau

nou în sine, desemnarea se apreciază în raport cu serviciile pe care semnul le

identifică și anume un festival și activități identice de stradă corespunzătoare.

Mai mult, a invocat că conform practicii Republicii Moldova o marcă de

tipul acesta, a fost deja înregistrată Street & Sport care este cunoscută pentru

introducerea pe piață a hainelor de tip sport și de stradă. Street Food &Wine

urmează să identifice serviciile revendicate în cerere. Scopul lansării festivalului s-

a conturat din necesitatea promovării sectorului vitivinicol, apărut în discuțiile cu

reprezentanții companiilor vinicole care își prezintă produsele acolo.

La 11 noiembrie 2019, prin hotărâre, Comisia de Contestații a constatat că

semnul solicitat nu poate fi acceptat spre înregistrare în calitate de marcă pentru

serviciile revendicate în cerere din clasele 41, 43 conform Clasificării

Internaționale a Produselor și Serviciilor din următoarele motive: „Această

2

expresie este destul de cunoscută consumatorilor inclusiv consumatorului mediu

autohton, care este bine familiarizat cu semantica acestei desemnări, adică acest

semn se percepe ca o categorie, o specie de servicii. Consumatorul nu va percepe

semnul ca o marcă, adică un semn susceptibil de a deosebi unele servicii de altele

care aparțin diferitor prestatori (și anume: servicii de divertisment, activități

culturale, servicii de alimentație publică), ci mai mult ca o specie a serviciului,

ținând cont de semnificația îngustă a acestei îmbinări de cuvinte. Semnul solicitat

este lipsit de caracter distinctiv, în raport cu serviciile solicitate și nu este capabil

să deosebească serviciile unui prestator de servicii de aceleași servicii ale altui

prestator de servicii, iar consumatorii vor interpreta sensul semantic al mărcii

anume în acest mod. Consumatorul nu va percepe semnul ca o marcă, adică un

semn susceptibil de a deosebi serviciile care aparțin diferitor prestatori, ci mai mult

ca o denumire a serviciului care indică specia acestora, cu atât mai mult în privința

serviciilor din clasele 41, 43 cum ar fi servicii de divertisment, activități culturale,

servicii de alimentație publică, etc”.

A considerat reclamantul că decizia contestată este neîntemeiată în fond.

A mai adăugat reclamantul că a organizat un eveniment inedit în aer liber cu

genericul Street Food & Wine, la care consumatorii au avut ocazia de a lua

cunoștință cu producătorii autohtoni de vinuri și mâncare și de a servi din acestea.

Contrar celor invocate de către Comisia de Contestații a AGEPI, marca

verbală Street Food & Wine posedă un grad înalt de distinctivitate dobândită ca

rezultat al utilizării de către el și compania Iticket.md cu ocazia organizării

festivalului cu această denumire la 19 mai 2019 în aer liber pe str. Eugen Doga,

comercializării în cadrul festivalului a produselor alimentare și vinurilor autohtone,

oferirea consumatorilor produse calitative și apreciabile a fixat această marcă după

reclamant și compania Iticket.md, mai mult utilizarea unei îmbinări din mai multe

cuvinte, într-o limbă străină în scopul distingerii unui eveniment anumit, care se

organizează la o dată calendaristică anumită a fiecărui an, pe o stradă anumită a

orașului, cu anumiți parteneri notorii din țară, oferă posibilitatea reală de a distinge

acest eveniment de oricare altele și reprezintă o denumire unică ce poate fi utilizată

pentru a distinge un anumit eveniment de altele, anume și din considerentul

combinației unice ce conține și simboluri specifice nu doar cuvinte generice și care

nu este folosită în Republica Moldova în limbajul de zi cu zi, fiind o îmbinare de

cuvinte și simboluri într-o limbă străină, care s-a folosit la organizarea și derularea

acestui eveniment.

Anume din aceste motive, alți organizatori de evenimente au încercat să

organizeze un eveniment similar cu aceeași denumire, încercând să preia practica

lui și companiei Iticket.md de organizare a acestui eveniment.

A explicat reclamantul că nu există un alt eveniment similar care ar putea fi

confundat cu evenimentul Street Food & Wine Festival, nu există opoziții la

cererea de a înregistra marca dată și Comisia de Contestații, dar și AGEPI au

refuzat în mod discreționar, fără a formula careva argumente plauzibile, lăsând fără

argumente și fără răspuns multe din cele invocate în contestație, or CtEDO în

practica sa constantă condamnă situațiile în care reclamanții sunt puși în situația

3

când urmează a se supune unor decizii discreționare (lăsate la liberul arbitru și

absolut nemotivate) ale unor Instituții de Stat, scopul acestui festival fiind unul

legitim și de propagare a culturii naționale la nivel internațional, organizarea

acestui tip de festival este prevăzută de lege, iar măsurile necesare de adoptat

pentru organizarea acestuia sunt proporționale scopului legitim propus, astfel încât

organizarea evenimentului se încadrează perfect triplului test adoptat de Curte.

A subliniat că decizia pârâtului de a refuza înregistrarea mărcii verbale

Street Food & Wine nu se raliază triplului test, deoarece nu are un scop legitim

într-o societate democratică și nu este în interesul societății, deoarece împiedicarea

desfășurării unor evenimente notorii la care participă societatea, dar și o

multitudine de cetățeni străini făcând cunoscute tradițiile naționale în lume este

contrar intereselor societății. Legea nu permite împiedicarea înregistrării acestei

mărci verbale, or pârâtul a adus doar careva argumente generice fără a argumenta

clar și concret refuzul său care însă vine în contradicție cu alte zeci și sute de

decizii ale autorități publice pârâte în situații identice, unde însă ultima a acceptat

înregistrarea mărcii verbale, astfel încât deciziile pârâtului fiind absolut

discreționare, fapt prohibit de CtEDO în cazuistica sa constantă, reprezentând atât

o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1, cât și a art. 6 din CEDO.

Faptul că marca verbală poate servi în comerț pentru a desemna specia

serviciilor revendicate nu constituie temei de pierdere a caracterului distinctiv mai

mult decât atât, nu se va folosi niciodată o combinație din mai multe cuvinte și

simboluri într-o limbă străină pentru a delimita un domeniu sau subdomeniu al

economiei. Esența mărcii rezidă ca consumatorul să deosebească un produs sau un

eveniment dintr-o gamă de produse sau evenimente omogene, astfel încât

denumirea de Street Food & Wine a unui festival local, îi oferă o distinctivitate

maximă.

A considerat că hotărârea Comisiei de Contestații a AGEPI din 11 noiembrie

2019 de respingere a contestației este ilegală, nemotivată, iar poziția Comisiei de

Contestații este bazată pe liberul arbitru al AGEPI în raport cu dânsul care a depus

eforturi colosale pentru organizarea unui eveniment notoriu, dorind să-l facă

dinstingibil pentru consumatori, ca aceștia din urmă să fie siguri că vor primi

calitatea evenimentelor din anii precedenți de la același organizator și că de data

aceasta nu va exista un organizator mai puțin responsabil sau care plagiază

necalitativ un eveniment și denumirea lui notorie.

Or, refuzul respectiv este bazat pe o atitudine părtinitoare a comisiei, de

altfel în baza de date AGEPI a identificat mai multe decizii de înregistrare a mărcii,

identice speței deduse judecății, care însă folosite împreună devin notorii și oferă o

distinctibilitate veridică mărcii pe care o reprezintă, precum Street & Sport, Art

Cafe, Beer Street, Tomat Street Food.

Astfel, AGEPI aplică duble standarde și tratament diferențiat prin liberul

arbitru și atitudine părtinitoare, decizii discreționare, situații similare în unele

cazuri a anumitor agenți economici, care înregistrează asemenea combinații de

cuvinte chiar și când nu există simboluri deosebite și consideră aceste combinații

de cuvinte generice în măsură să ofere distingibilitate mărcii, iar în alte cazuri de

4

interes național, de promovare a economiei și agriculturii, de prezență a oaspeților

internaționali și a celor mai mari agenți economici întru promovarea serviciilor și

produselor sale, AGEPI în mod absolut nemotivat respinge înregistrarea unei mărci

chiar dacă în situații similare a decis de nenumărate ori înregistrarea acestor tipuri

de mărci.

A afirmat că AGEPI are o practică neuniformă, procedând arbitrar la

înregistrarea mărcilor, fără respectarea unor criterii stabile, recurgând la încălcarea

principiului concurenței loiale prin refuzul de a înregistra marca Street Food &

Wine în aceleași condiții ca și pentru ceilalți titulari ai mărcilor înregistrate.

A mai notat că AGEPI pentru aceleași servicii din clasa 43 (servicii de

alimentație publică, servicii de cazare temporară) a înregistrat o marcă cu denumire

lipsită de caracter distinctiv Street Art Cafe fără careva obiecții, iar cererea depusă

de el în mod arbitrar a fost respinsă.

Temeiurile de refuz invocate de pârât nu pot fi reținute, deoarece semnul

solicitat nu intră în conflict cu niciunul din motivele de refuz reglementate de art. 7

și 8 din Legea nr. 38/2008, iar acest fapt intră sub incidența prevederilor art. 141

alin. (1) Cod administrativ.

Nu poate fi refuzată înregistrarea unei mărci în lipsa unor temeiuri expres

prevăzute sau prin invocarea în mod arbitrar a unor temeiuri inexistente de fapt ori

formulat un refuz bazat pe o decizie discreționară, adică în mod abuziv și arbitrar

reieșind din propria opinie subiectivă, or există zeci și sute de decizii pe cauze

similare unde marca a fost înregistrată.

Jurisprudența constantă a Curții Europene a definit conceptul de

distinctivitate ca fiind acea caracteristică a mărcii ce permite asocierea produsului

sau a serviciului căruia îi este aplicată marca respectivă cu un anumit comerciant și

deci diferențierea față de produsele sau serviciile aparținând altor comercianți

(cauza C-468/01 P Protecter & Gamble c. OAPI, cauza C-304/06 P Eurohypo c.

OAPI, cauza C-311/1 P Spart Technologies c. OAPI).

În virtutea aceleiași jurisprudențe, s-a apreciat că trăsătura distinctivității

unei mărci trebuie analizată din punct de vedere global, al percepției de ansamblu,

atât în raport cu categoriile de produse și/sau de servicii pentru care se solicită

înregistrarea mărcii respective, cât și prin raportare la gradul de atenție și de

percepție a publicului relevant cărora li se adresează.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 5, 7, 8, 9 alin. (1), 48

alin. (4) din Legea nr. 38-XVI din 29 februarie 2008 privind protecția mărcilor,

art. 141 alin. (1), 209 alin. (1), (2) Cod administrativ, art. 118 alin. (1) CPC.

A solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, anularea integrală a

deciziei Direcției Mărci și Design Industrial din cadrul Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală emisă la 12 iulie 2019 de respingere a cererii de

înregistrare a mărcii verbale Street Food & Wine, numărul de depozit 043294 din

30 octombrie 2018, ca fiind neîntemeiată în fond, anularea integrală a hotărârii

Comisiei de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 11

noiembrie 2019 privind respingerea revendicării contestatarului, ca fiind

neîntemeiată în fond, obligarea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală de

5

a înregistra marca verbală Street Food & Wine, numărul de depozit 043294 din

30 octombrie 2018, conform procedurilor prevăzute de legislația în vigoare.

La 29 octombrie 2020, Radu Cheltuială, reprezentat de avocatul Sergiu

Muntean a depus cerere de concretizare a pretențiilor împotriva Agenției de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală, terți ÎCS „Coca-Cola Îmbuteliere Chișinău” SRL,

ÎM „Vinăria Bostavan” SRL, Firma „Flona” SRL, SRL „Beloțercovschi & Co” și

ÎM „Chateau Vartely” SRL, prin care a solicitat constatarea nulității deciziei

Direcției Mărci și Design Industrial din cadrul Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală emisă la 12 iulie 2019 de respingere a cererii de înregistrare a mărcii

verbale Street Food & Wine, numărul de depozit 043294 din 30 octombrie 2018,

constatarea nulității hotărârii Comisiei de Contestații a Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală din 11 noiembrie 2019 privind respingerea revendicării

contestatarului, obligarea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală de a

înregistra marca verbală Street Food & Wine, numărul de depozit 043294 din

30 octombrie 2018, conform procedurilor prevăzute de legislația în vigoare.

Prin hotărârea din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost

admisă acțiunea de contencios administrativ.

A fost anulată decizia Direcției Mărci și Design Industrial din cadrul

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală emisă la 12 iulie 2019, precum și

hotărârea Comisiei de Contestații a Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală adoptată la 11 noiembrie 2019.

A fost obligată Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală să

înregistreze marca verbală „Street Food & Wine”, cu numărul de depozit 043293

din 30 octombrie 2018.

La 20 iulie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod

administrativ, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 3 decembrie 2021, prin

intermediului poștei electronice, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232

alin. (2) Cod administrativ, a fost prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și menținută hotărârea din

14 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

constatat că, în speță, sunt întrunite temeiuri de anulare a deciziei AGEPI din 12

iulie 2019, or la emiterea actului administrativ contestat autoritatea publică nu a

ținut cont de principiul egalității de tratament, reglementat de art. 23 Cod

administrativ.

Prima instanță și instanța de apel au stabilit că la 3 martie 2017, AGEPI a

înregistrat marca Street & Sport, la 29 octombrie 2015, a înregistrat marca Street

Art Cafe, la 10 iunie 2010, a înregistrat marca Beer Street, la 28 ianuarie 2019 a

înregistrat marca Tomat Street Food.

Astfel, autoritatea publică pârâtă refuzând înregistrarea mărcii Street Food &

Wine în mod evident a încălcat prevederile art. 23 Cod administrativ, deoarece în

cadrul examinării cauzei AGEPI a eșuat să demonstreze care este diferența

6

principială și determinantă între mărcile vizate și cea abordată în prezentul litigiu,

care au fost criteriile și factorii ce au fundamentat conduita diametral opusă a

autorității publice pârâte.

Instanțele de judecată au criticat afirmațiile AGEPI precum că expresia

Street Food & Wine este destul de cunoscută consumatorilor, inclusiv

consumatorului mediu autohton, care este bine familiarizat cu semantica acestei

desemnări, adică acest semn se percepe ca o categorie, o specie de servicii, iar

consumatorul nu va percepe semnul Street Food & Wine ca o marcă, un semn

susceptibil de a deosebi unele servicii de altele care aparțin diferitor prestatori, ci

mai mult ca o specie a serviciului, ținând cont de semnificația îngustă a acestei

îmbinări de cuvinte. Or, o astfel de argumentare este declarativă, de către AGEPI

nefiind luate în considerare aceste raționamente atunci când a înregistrat mărcile

verbale reliefate supra, în pofida faptului că ele sunt la fel pasibile a fi privite sub

aspectul sus enunțat.

Așadar, spațiul temporal și locația festivalului organizat de Radu Cheltuială

cu genericul Street Food & Wine, specificul participanților, ambianța și mesajul

degajat de acest festival – promovarea produselor gastronomice și vitivinicole

autohtone, creează în percepția unui consumator de acest gen de produse,

distinctivitate, menită să deosebească serviciile unui prestator de servicii de

aceleași servicii ale altui prestator. Marca disputată oferă posibilitatea reală de a

distinge acest eveniment de oricare altele și reprezintă o denumire unică ce poate fi

utilizată pentru a distinge un anumit eveniment de altele, anume și din

considerentul combinației unice ce conține și simboluri specifice nu doar cuvinte

generice și care nu este folosită în Republica Moldova în limbajul de zi cu zi, fiind

o îmbinare de cuvinte și simboluri într-o limbă străină.

Cu atât mai mult, AGEPI în exercitarea dreptului discreționar a omis să i-a

în considerare toate faptele relevante aduse la cunoștință de către Radu Cheltuială

pe marginea mărcii verbale litigioase, de asemenea, nu a stabilit dacă refuzul de

înregistrare a mărcii rezistă triplului test degajat de jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului în materia vizată. Or, Street Food & Wine nu trebuie privită

doar ca o marcă verbală, ci inclusiv ca una individuală din perspectivă vizuală,

reclamantul/intimat la depunerea înregistrării cererii de înregistrare a mărcii a fixat

„tipul mărcii: verbală, caractere standarde, individuală”, de altfel, elementul grafic

al mărcii redat totuși prin simplețe este în același timp unul distinctiv.

Reieșind din faptul că în urma efectuării controlului judecătoresc, a fost

constatat că decizia Direcției Mărci și Design Industrial din cadrul AGEPI din

12 iulie 2019 a fost emisă cu încălcarea mai multor norme legale, se intervine

anularea acesteia, iar subsecvent urmează a fi anulată și hotărârea Comisiei de

Contestații a AGEPI din 11 noiembrie 2019 privind respingerea revendicării

contestatarului.

Având în vedere că a fost admisă pretenția lui Radu Cheltuială privind

anularea actului administrativ individual de respingere a solicitării și decizia

adoptată în procedura prealabilă, prima instanță și instanța de apel au stabilit că în

speță sunt întrunite temeiurile de admitere și a pretenției reclamantului privind

7

obligarea AGEPI să înregistreze marca verbală Street Food & Wine, cu numărul de

depozit 043294 din 30 octombrie 2018. Or, în cadrul examinării cauzei s-a stabilit

că revendicarea pretenției reclamantului de emitere a actului este întemeiată.

La 31 mai 2022, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe.

La 17 august 2022, Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a

prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o ilegală și pasibilă de anulare, deoarece instanța de apel la

examinarea apelului a aplicat greșit normele de drept material, a interpretat în mod

eronat legea, emițând astfel o decizie contradictorie cu circumstanțele pricinii și cu

prevederile legislației naționale și internaționale în vigoare.

A menționat că instanța de apel se contrazice în constatări, și anume, Street

Food & Wine nu trebuie privită doar ca marcă verbală, ci inclusiv ca una

individuală din perspectiva vizuală, reclamantul la depunerea înregistrării cererii

de înregistrare a mărcii a fixat „tipul mărcii: verbală, caractere standarde

individuală”, de altfel, elementul grafic al mărcii redat totuși prin simplețe este în

același timp unul distinctiv”.

A evidențiat că semnul solicitat spre înregistrare reprezintă un semn verbal,

constituit din îmbinarea de cuvinte Street Food & Wine și nu conține niciun

element grafic. Totodată, prin marcă individuală se prezumă faptul că aceasta

distinge produsele și serviciile unei anumite societăți de cele ale unei alte societăți.

Astfel, a reiterat faptul că semnul Street Food & Wine, depus spre

înregistrare, reprezintă un semn verbal, care în traducere din limba engleză,

semnifică „ mâncare stradală și vin”, executate cu caractere latine, standard, iar

această expresie este destul de cunoscută consumatorilor, inclusiv consumatorului

mediu autohton, care este bine familiarizat cu semantica acestei desemnări.

Reieșind din semnificația îmbinării de cuvinte (mâncare stradală și vin),

Comisia a conchis că anume în acest sens este cunoscută consumatorului mediu,

adică acest semn se percepe ca o categorie, o specie de servicii.

Ținând cont de cele expuse, reieșind din semnificația descrisă mai sus și de

asocierea directă a semnului Street Food & Wine cu denumirea unui festival

gastronomic, Comisia a constatat că semnul solicitat este lipsit de caracter

distinctiv, în raport cu serviciile solicitate și nu este capabil să deosebească

serviciile unui prestator de servicii de aceleași servicii ale altui prestator de

servicii, iar consumatorii vor interpreta sensul semantic al mărcii anume în acest

mod.

Mai mult ca atât, consumatorul nu va percepe semnul Street Food & Wine

ca o marcă, adică un semn susceptibil de a deosebi serviciile care aparțin diferitor

prestatori, ci mai mult ca o denumire a serviciului care indică specia acestora, cu

8

atât mai mult în privința serviciilor din clasele 41, 43, cum ar fi: servicii de

divertisment, activități culturale, servicii de alimentație publică, etc.

Prin urmare, Comisia a reținut că motivele absolute de refuz sunt întemeiate

în privința mărcii Street Food & Wine nr. depozit 043293, în temeiul art. 7 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 38/2008.

La fel, a învederat că Comisia a stabilit că materialele prezentate de

contestator nu sunt suficiente pentru a admite revendicarea acestuia în privința

aplicării prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) și lit. c) din Legea nr. 38/2008.

A accentuat că instanța de judecată a reținut exemplele prezentate de intimat

care nu sunt relevante cauzei și a omis argumentele invocate de AGEPI.

Astfel, semnele reținute de instanța de apel sunt: marca națională combinată

Street & Sport nr. 29322 din 20 noiembrie 2015, totodată, conform înregistrării,

dreptul exclusiv nu se extinde asupra cuvintelor „street”, „&”, „sport”, cu excepția

executării grafice deosebite; marca națională verbală, cu caractere nestandarde

Street Art Cafe nr. 27569 din 26 august 2014; marca națională combinată Tomat

Street Food nr. 31932 din 27 martie 2018 și în cazul acestei înregistrări, dreptul

exclusiv nu se extinde asupra cuvintelor „Tomat” pentru produsele din clasele 29,

30 și „Street Food”, cu excepția executării grafice deosebite.

În acest sens, a menționat că fiecare semn se examinează individual în limita

produselor și serviciilor pentru care se solicită înregistrarea.

A accentuat că hotărârea Comisiei de Contestații a Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală din 11 noiembrie 2019 cu privire la cererea de înregistrare

a mărcii verbale Street Food & Wine nr. depozit 043293 din 30 octombrie 2018, a

fost emisă reieșind din competența Comisiei, conform prevederilor legii și

procedurii stabilite, iar AGEPI în calitatea sa de oficiu național în domeniul

proprietății intelectuale a acționat cu bună-credință în cadrul aplicării actelor

normative respective.

La 12 septembrie 2022, la adresa electronică a ÎCS „Coca-Cola Îmbuteliere

Chișinău” SRL, ÎM „Vinăria Bostavan” SRL, Firma „Flona” SRL,

SRL „Beloțercovschi & Co” și ÎM „Chateau Vartely” SRL, Radu Cheltuială și

avocatului Sergiu Munteanu a fost expediată copia recursului depus de Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării

referinței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

materialele dosarului (f. d. 225-226 vol. I).

La 10 octombrie 2022, Radu Cheltuială, reprezentat de avocatul Sergiu

Muntean a depus referință, solicitând respingerea recursului formulat de Agenția

de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, cu menținerea în vigoare a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție, alte referințe nu au parvenit.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

9

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 10 mai 2022, în

ședință publică (f. d. 190 vol. I).

Din materialele dosarului rezultă că copia dispozitivului deciziei din 10 mai

2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurentei Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, prin intermediul poștei electronice, la 13 mai 2022, fapt

ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei (f. d. 204

vol. I).

Este cert și faptul că la 31 mai 2022, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții

de Apel Chișinău (f. d. 209 vol. I).

Tot materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate din 10 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurentei Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, prin intermediul poștei electronice, la 10 august 2022,

fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei

(f. d. 205 verso vol. I).

Se mai constată că la 17 august 2022, Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 10 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău (f. d. 216-219 vol. I).

Astfel, recursul depus de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

10

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și

a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

11

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

12