3ra-580/22 — contestarea actului administrativ individual defavorabil

3ra-580/22 — contestarea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-580/2022

2-21168582-01-3ra-31052022

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Alexandru Sandu, reprezentat de

avocatul Sergiu Graur,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Alexandru Sandu împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la contestarea

actului administrativ individual defavorabil,

împotriva hotărârii din 28 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 15 noiembrie 2021 Alexandru Sandu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la contestarea actului

administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 02 martie 2021, în cadrul

Autorității Naționale de Integritate a fost înregistrată sesizarea nr. R-219/21, care

ulterior, la 17 martie 2021, a fost completată prin sesizarea nr. R-280/21, care la 13

aprilie 2021, a fost repartizată aleatoriu prin sistemul electronic de distribuire a

sesizărilor, fiind numită responsabilă de examinarea acestor sesizări inspectorul de

integritate al Inspectoratului de Integritate, Prisacari Cristina.

A indicat, că la 19 martie 2021, în cadrul Autorității Naționale de Integritate au

parvenit alte 2 sesizări, cu conținut identic, de la Centrul Național Anticorupție, Direcția

Generală Nord cu privire la încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese de

către Sandu Alexandru, Primarul satului Hiliuți, raionul Râșcani.

Conform sesizărilor depuse, reclamantul Sandu Alexandru, ar fi încălcat regimul

juridic al conflictelor de interese în luarea deciziilor și semnarea actelor de fondare a GȚ

„Sandu Grigore” și GȚ „Sandu Dumitru”. Se mai indică în petiție și faptul că, ambele

gospodării țărănești în perioada anilor 2019 – 2020, au primit subvenții de la Agenția de

1

Intervenție și Plăți în agricultură pentru paguba produsă de secetă și pentru procurarea

tehnicei agricole.

Reclamantul a menționat, că la 28 octombrie 2021, inspectorul de integritate a

emis actul de constatare nr. 346/25, prin care a decis: constatarea încălcării regimului

juridic al conflictelor de interese de către Sandu Alexandru, Primarul satului Hiliuți,

raionul Râșcani, manifestat prin nedeclararea și nesoluționarea conflictelor de interese

reale și admiterea conflictelor de interese consumate în cazul luării deciziilor și semnării

/ încheierii actelor administrative și juridice în privința persoanelor apropiate „copii” în

exercitarea mandatului de primar; s-a decăzut Sandu Alexandru din dreptul de a exercita

o funcție publică sau de demnitate publică, inclusiv funcția de primar cu excepția celor

electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii

judecătorești prin care se confirmă existența conflictului de interese; s-a înscris Sandu

Alexandru în registrul de stat al persoanelor care au interdicția de a ocupa o funcție

publică sau de demnitate publică de la data revocării mandatului, de la data rămânerii

definitive a actului de constatare, ori din data rămânerii definitive și irevocabile a

hotărârii judecătorești.

Reclamantul a susținut, că actul de constatare emis de Autoritatea Națională de

Integritate în privința sa, este unul ilegal, invocând că, în speță, procedura

administrativă urma a fi inițiată la 2 martie 2021 și finalizată la 1 aprilie 2021, însă,

această obligație legală nu a fost îndeplinită de către pârâtă. Or, după cum se atestă din

conținutul actului de constatare, procedura administrativă a fost finalizată la 28

octombrie 2021, odată cu emiterea actului de constatare, contrar prevederilor art. 60

alin. (1), (4) și (5) Codul administrativ, care prevede că, termenul general în care o

procedură administrativă trebuie finalizată este de 30 de zile, dacă legea nu prevede

altfel.

A menționat, că conform legii speciale, activitatea inspectorilor de integritate este

una de control, iar aceasta implică că termenul desfășurării activității administrative,

trebuie să fie conform Codului administrativ, adică de 30 zile. La caz, acest termen nu a

fost respectat, având în vedere, că procedura administrativă a fost inițiată la 2 martie

2021, ziua sesizării Autorității Naționale de Integritate, însă, procedura administrativă a

fost încheiată la 28 octombrie 2021, odată cu emiterea actului de constatare.

A reiterat, că în speță se atestă cu certitudine încălcarea termenului procedurii

administrative, ceea ce afectează legalitatea actului analizat, aspect ce urmează a fi

reținut și aplicat de instanța de contencios administrativ la soluționarea cauzei, cu atât

mai mult, că în cadrul procedurii administrative și în general, urmează să se țină cont și

să se asigure respectarea principiului previzibilității, care ar implica că partea vizată în

procedura administrativă trebuie să știe cu siguranță termenului desfășurării acestea, ori

nu poate un control să se desfășoare nelimitat, fără ca partea să aibă o garanție în

termen.

A mai invocat că, actul de constatare, semnat de inspectorul de integritate Prisacari

Cristina din numele Inspectoratului de Integritate, este emis de o structură internă, fără

personalitate juridică, a Inspectoratului de Integritate, or, funcțiile de exercitare a

controlului averii și intereselor personale, controlului privind respectarea regimului

juridic al conflictelor de interese îi revine Autorității Naționale de Integritate.

2

Astfel, a insistat, că potrivit cadrului legal, actul de constatare se întocmește de

inspectorul de integritate, dar se emite din numele Autorității Naționale de Integritate și

se semnează de conducerea acesteia, în acest sens, urmând a nu fi confundată sintagma

„de întocmire” cu sintagma „emitere, semnare” care au o încărcătură semantică

distinctă.

Prin urmare, a menționat că, sunt întrunite condițiile conform art. 224 alin. (1) lit.

a) Cod administrativ și actul de constatare nr. 346/25 din 28 octombrie 2021, întocmit

de Autoritatea Națională de Integritate în privința reclamantului, a fost emis cu

încălcarea prevederilor legale formale, fiind un act administrativ ilegal.

A relatat, că indiferent de existența stării de incompatibilitate conform actului

analizat, acesta nu-și poate produce efectele, deoarece, actul în baza căruia s-a stabilit

acest fapt, este unul ilegal.

La fel, s-a arătat, că în speță nu se conturează respectarea triplului test a autorității,

reglementat de norma art. 29 Codul administrativ, or, nu se atestă careva prejudicii

urmare a stării de incompatibilitate stabilite prin actul analizat, iar sancțiunile, urmările

conform actului dat, sunt grave neproporționale încălcării, când reclamantul este privat

de dreptul de a ocupa funcții publice pe o perioadă de 3 ani și, totodată, actul dat

constituie temei de eliberare din funcție.

În aceste condiții, reclamantul Alexandru Sandu a solicitat admiterea acțiunii și

anularea actului de constatare nr. 346/ 25 din 28 octombrie 2021 emis de Autoritatea

Națională de Integritate.

Prin hotărârea din 28 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

acțiunea depusă de Alexandru Sandu.

În susținerea soluției sale, prima instanță s-a bazat pe prevederile art. 2, 12 alin.

(3), (4) lit. a) și b), (5) alin. (10) și art. 14 alin. (2), (3), (4) din Legea privind declararea

averii și a intereselor personale nr. 133 din 17 iunie 2016 și a stabilit că Alexandru

Sandu cu derogare de la normele de drept, a admis încălcarea regimului conflictului de

interese, ca urmare a rezolvării cererii/demersului, dispunând încheierea actelor juridice

și emiterea, semnarea mai multor acte administrative care vizează persoana apropiată

„copilul”, Sandu Grigore, după cum urmează: certificatul de înregistrare a gospodăriei

țărănești (de fermier) „Sandu Grigore Alexandru s. Hiliuți”; fișa de înregistrare a

gospodăriei țărănești (de fermier) „Sandu Grigore Alexandru s. Hiliuți din 7 februarie

2018”; certificatul prin care se confirmă că G.Ț. „Sandu Grigore Alexandru s. Hiliuți”,

prelucrează teren agricol; certificat de confirmare nr. 221 din 18 martie 2021; actul de

constatare a pagubelor cauzate culturilor agricole de calamitățile naturale; certificat de

confirmare nr. 832 din 3 decembrie 2020; actul de constatare a pagubelor cauzate

culturilor agricole de calamitățile naturale; dar și acte care vizează persoana apropiată

„copilul” Sandu Dumitru, după cum urmează: certificatul de înregistrare a gospodăriei

țărănești (de fermier) „Sandu Dumitru Alexandru s. Hiliuți”; fișa de înregistrare a

gospodăriei țărănești (de fermier) „Sandu Dumitru Alexandru s. Hiliuți din 21 mai

2018”; contract de arendă a terenurilor nr. 2 din 10 octombrie 2018; certificatul prin

care se confirmă că G.Ț. „Sandu Dumitru Alexandru s. Hiliuți” prelucrează teren

agricol; extrasul din registrul gospodăriilor țărănești nr. 447 din 27 iunie 2018; certificat

de confirmare nr. 220 din 18 martie 2021; actul de constatare a pagubelor cauzate

3

culturilor agricole de calamitățile naturale din 14 august 2020; certificat de confirmare

nr. 831 din 3 decembrie 2020; actul de constatare a pagubelor cauzate culturilor agricole

de calamitățile naturale.

Prima instanță bazîndu-se pe prevederile art.31, 32 alin. (3)-(5), 33, 34 alin. (2), 35

și 36, 37 din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr. 132 din 17 iunie

2016 a respins argumentul reclamantului cu privire la aceea că inspectorul de integritate

a încălcat termenul de efectuare a procedurii administrative, deoarece aceste afirmații au

un caracter declarativ.

Or, în condițiile speței, se reține că procesul-verbal nr. 273/25 de inițiere a

controlului a fost întocmit la 28 aprilie 2021, iar la 13 mai 2021, a fost adusă la

cunoștința lui Alexandru Sandu informația privind inițierea controlului. Prin actul de

constatare nr. 346/25 din 28 octombrie 2021, controlul a fost finalizat. Astfel, având în

vedere termenele stabilite legal pentru anumite proceduri, volumul de lucru realizat de

inspectorul de integritate, Colegiul primei instanțe a conchis că, termenul rezonabil al

procedurii administrative enunțate nu a fost încălcat.

Sub acest aspect, prima instanță a reiterat că, potrivit cadrului legal inspectorului

de integritate urmează să i se asigure un termen rezonabil, suficient, pentru a efectua

toate procedurile legale, a obține toată informația necesară, în scopul examinării

obiective, corecte, multiaspectuale, a chestiunii în speță, cu emiterea unui act de

constatare motivat și întemeiat. Or, reieșind din procedurile enunțate și termenii stabiliți

la art. 37 din Legea nr. 132 din 17.06.2016 cu privire la Autoritatea Națională de

Integritate, este evident că, termenul general pentru finalizarea unei proceduri

administrative este mai mare decât cel invocat de reclamant.

Se atestă, că legea specială, Legea nr. 132 din 17.06.2016 cu privire la Autoritatea

Națională de Integritate, nu prevede careva limitări în timp a inspectorului de integritate

în efectuarea controlului privind verificarea averii și intereselor personale; privind

respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților și al

restricțiilor, iar această lipsă a limitării în timp se explică prin acordarea de către

legiuitor, atât inspectorului de integritate, cît și persoanei verificate, a posibilității de a

efectua toate procedurile, de a solicita și obține toate informațiile, inclusiv și de la

autorități din alte jurisdicții, pentru a numi expertize eventual necesare, în scopul

adoptării unei soluții legale pe fiecare caz separat.

Prima instanță a respins și argumentul reclamantului privind lipsa competenței

inspectorului de integritate la semnarea actului de constatare, iar în acest sens s-a aplicat

prevederile art. 6 lit. a), b), c), 7 alin. (2), 14, art. 19, 20, 34, , 35 din Legea nr. 132 din

17 iunie 2016 cu privire la Autoriatea Națională de Integritate și a conchis că, anume

inspectorului de integritate în persoană, îi aparține competența de semnare a actului de

constatare, așa cum, art. 19 din Legea enunțată prevede cert că, inspectorii de integritate

desfășoară următoarele activități: b) efectuează controlul averilor și privind respectarea

regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și

limitărilor; c) efectuează controlul privind depunerea în termen a declarațiilor de avere

și interese personale de către subiecții declarării; d) constată diferențele substanțiale,

ținînd cont de modificările intervenite în averea subiectului declarării în timpul

exercitării mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică și în veniturile

4

obținute de acesta în aceeași perioadă; e) examinează și soluționează conflictele de

interese ale persoanelor prevăzute de Legea privind declararea averii și a intereselor

personale; g) întocmesc acte de constatare în condițiile legii.

Colegiul specializat al primei instanță a relevat, că legiuitorul național, adoptând

cadrul legal pertinent, nu a prevăzut expres competența inspectorului de integritate de a

semna actul de constatare, însă, din analiza competențelor exclusive ale inspectorului de

integritate privind efectuarea controlului averilor și privind respectarea regimului juridic

al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, privind

depunerea în termen a declarațiilor de avere și interese personale de către subiecții

declarării, întocmirea actelor de constatare în condițiile legii, reiese că inspectorul de

integritate este competent să semneze actul de constatare.

De altfel, competența stricto senso privind semnarea actului de constatare nu este

atribuită nici unui alt funcționar din cadrul Autorității Naționale de Integritate, inclusiv

președintelui sau vicepreședintelui.

La rândul său, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 132 din 17.06.2016 cu privire la

Autoritatea Națională de Integritate, statuează că, președintele și vicepreședintele

Autorității nu exercită atribuții privind controlul averilor și al intereselor personale,

privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,

restricțiilor și limitărilor și nici nu poate semna actele de constatare, după cum afirmă

avocatul reclamantului.

Corespunzător, fiind excluse careva atribuții ale președintelui și vicepreședintelui

Autorității privind controlul averilor și al intereselor personale, privind respectarea

regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și

limitărilor, nefiind stabilită competența strictă a altui funcționar al ANI în semnarea

actului de constatare, fiind prevăzut cert că, inspectorul de integritate întocmește actul

de constatare și constată abaterile privind respectarea regimului juridic al conflictelor de

interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, prima instanță a conchis că

anume inspectorului de integritate și nu altui funcționar, îi aparține competența în

semnarea actului de constatare.

Or, din sensul semantic al sintagmei ,,întocmește actul de constatare și constată”,

nu reiese doar competența de perfectare a proiectului actului de constatare, ci și însăși

semnarea actului de constatare.

La fel prima instanță a respins și argumentul reclamantului referitor la pretinsa

încălcare a art. 29 Codul administrativ, or, potrivit art. 3 lit. g) din Legea privind

declararea averii și a intereselor personale nr. 133 din 17.06.2016, Alexandru Sandu este

subiect al declarării averii și intereselor, fiind obligat, ori de câte ori este chemat să-și

exercite atribuțiile de serviciu, să o facă cu maximă imparțialitate și obiectivitate.

Atunci când este afectat de un interes personal în exercitarea atribuțiilor de serviciu,

subiectul declarării are obligația legală de a se autoizola și a transmite atribuțiile unui

terț independent. Pentru neconformarea la cerințele legale privind declararea și

soluționarea conflictului de interese, sancțiunea aplicabilă este destituirea din funcție și

privarea pentru 3 ani de dreptul de a mai deține o funcție publică sau o funcție de

demnitate publică, precum și a funcției electorale.

5

Colegiul specializat al primei instanțe a reiterat, că scopul instituirii acestor

sancțiuni este de a menține integritatea subiecților declarării în activitatea pe care o

desfășoară, servirea interesului public cu imparțialitate și obiectivitate, asigurarea

transparenței și controlului public, responsabilizarea individual și exemplul personal, iar

măsurile prevăzute de legiuitor sub formă de sancțiuni sunt aplicate pentru garantarea

exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice.

Așadar, a dedus prima instanță că, măsurile întreprinse de către inspectorul de

integritate sunt proporționale, adică potrivite și rezonabile, iar cel mai important în

strictă conformitate și în limitele cadrului legal, deopotrivă, necesare atingerii scopului

urmărit și anume, instituirea măsurilor de prevenire și de combatere a conflictelor de

interese.

În consecință, analizând normele legale în coraport cu circumstanțele faptice

stabilite, precum și criticele aduse actului contestat de către reclamant, prima instanță a

ajuns la concluzia că actul de constatare nr. 346/25 din 28 octombrie 2021, emis de

Autoritatea Națională de Integritate în privința lui Alexandru Sandu este unul legal și

întemeiat.

Or, de către autoritatea publică pârâtă a fost respectată procedura de emitere a

actului administrativ, actul este emis de către un organ competent și în corespundere cu

normele legii materiale aplicabile speței, instanța nu a constatat admiterea a careva

abateri la emiterea actului administrativ individual defavorabil emis în privința

reclamantului Alexandru Sandu de către Autoritatea Națională de Integritate, legalitatea

acestuia nefiind pusă la îndoială de către instanța de judecată, iar contrariul nu a fost

demonstrat în cadrul procesului de judecată organizat cu respectarea principiilor

contradictorialității și al egalității de tratament - ceea ce denotă că temei de admitere a

acțiunii reclamantului nu există.

Dispozitivul hotărârii din 28 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificat reprezentantului reclamantului prin intermediul poștei electronice la 10 martie

2022 (f.d.111).

La 25 martie 2022, Alexandru Sandu, reprezentat de avocatul Sergiu Graur a depus

cerere de recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 28 februarie 2022,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii (f.d.112-132).

În susținerea recursului a invocat aceleași motive indicate și în cererea de chemare

în judecată. Suplimentar a indicat că instanța de fond la adoptarea hotărârii nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată și anume prevederile art. 60 din Codul administrativ și

că a aplicat eronat normele de drept procedural .

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

6

La 13 mai 2022, prin intermediul oficiului poșta, Alexandru Sandu, reprezentat de

avocatul Sergiu Graur a recepționat hotărârea motivată a primei instanțe (f.d.155).

În condițiile enunțate, recursul motivat depus la 25 martie 2022 este în termenul

prevăzut de lege.

La 02 iunie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Autorității

Naționale de Integritate copia recursului motivat depus de Alexandru Sandu, reprezentat

de avocatul Sergiu Graur cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței.

La 02 iunie 2022 Autoritatea Națională de Integritate a depus referință, prin care a

solicitat respingerea cererii de recurs cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Alexandru Sandu, reprezentat de avocatul Sergiu Graur

inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

7

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Alexandru Sandu, reprezentat de avocatul Sergiu Graur.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Alexandru Sandu, reprezentat de avocatul Sergiu Graur se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

8