3ra-692/22 — contestarea actelor administrative

3ra-692/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-692/22

2-20163736-01-3ra-13072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

5 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Societatea Comercială

„Marcello Consulting” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ion

Sîrbu,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Societatea Comercială „Marcello Consulting” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Ministerului Educației, Culturii și Cercetării și Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor, terț Societatea cu Răspundere Limitată „Distrimed” cu

privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 24 decembrie 2020, Societatea Comercială „Marcello Consulting” Societate cu

Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului

administrativ împotriva Ministerului Educației, Culturii și Cercetării și Agenției

Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor, terț Societatea cu Răspundere Limitată

„Distrimed” cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 5 octombrie 2020, pe portalul

achiziții.md a fost publicat anunțul de participare și documentația de atribuire pentru

procedura de achiziție publică de tip licitație deschisă, cu nr. ocds-

b3wdplMD1601896354885, în scopul achiziționării bunurilor: dezinfectant lichid

pentru mâini, necesar pentru prevenirea și controlul infecției COVID-19, inițiată de către

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. Procedura de licitație publică a fost demarată

pe data de 20 octombrie 2020.

Reclamanta a menționat că a încărcat oferta sa, împreună cu toate actele necesare,

pe platforma achiziții.md de pe contul înregistrat al companiei Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Chemix Grupp”, așa cum, la încărcarea actelor de pe contul său au fost

întâlnite probleme tehnice insurmontabile. Respectiv, acest lucru nu este temei de refuz

în examinarea ofertei depuse de către societate, ori, legislația în domeniul achizițiilor

publice nu reglementează o asemenea situație.

1

Prin urmare, în opinia reclamantei, deficiențele tehnice ale platformelor online nu

urmează a fi interpretate în defavoarea agenților economici. Fapt admis și de către

Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor prin decizia nr. 03D-301-20 din 2

decembrie 2020.

A comunicat că, la 11 noiembrie 2020, a recepționat scrisoarea nr. 08/2-09/6349 de

la Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, prin care a fost informat despre rezultatele

licitației deschise în procedura de achiziții publice nr. ocds-b3wdpl-MD-

grupului de lucru responsabil pentru achiziții publice al Ministerului Educației, Culturii

și Cercetării (autoritatea contractantă), urmare a corespunderii cu toate cerințele de

calificare solicitate, câștigător la licitația deschisă nr. ocds-b3wdpl-MD-1601896354885

din 20 octombrie 2020, a fost desemnat operatorul economic Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Distrimed”, cu suma ofertei de 26 032 096,33 de lei. În decizia menționată,

autoritatea contractantă a menționat că se respinge oferta Societății cu Răspundere

Limitată ,,Marcello Consulting”, din motiv că nu corespunde cerințelor expuse în

documentația de atribuire și anume, pct. 15 din anunțul de participare (parte componentă

a documentației de atribuire) și art. 65 alin. (4) al Legii nr. 131/2015, ori, autoritatea

contractantă a solicitat prezentarea ofertei, utilizând SIA „RSAP”, într-un set comun a

propunerii tehnice, a propunerii financiare, a DUAE și a garanției pentru ofertă. În

această ordine de idei, examinând documentele ofertei sale, depuse prin intermediul SIA

„RSAP”, grupul de lucru a reținut că lipsesc toate documentele menționate supra.

Reclamanta a afirmat că, nefiind de acord cu decizia grupului de lucru din 10

noiembrie 2020, considerând că aceasta a fost adoptată cu încălcarea prevederilor legale

și susceptibilă de a fi anulată, a depus la Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor contestația nr. 02/1138/20 din 16 noiembrie 2020. Iar, ca urmare a

examinării contestației din 16 noiembrie 2020, Agenția a emis decizia nr. 03D-301-20

din 2 decembrie 2020, prin care a dispus în temeiul prevederilor art. art. 80 alin. (1), 82

alin. (1), 86 alin. (2) lit. a), alin. (3), alin. (4) și alin. (9) din Legea nr. 131/2015 privind

achizițiile publice, admiterea parțială a contestației nr. 02/1138/20 din 16 noiembrie

2020 și anularea deciziei nr. 21029057/DA din 10 noiembrie 2020 de atribuire a

contractului din cadrul procedurii de achiziție publică nr. MD-1601896354885 din 20

octombrie 2020, în partea ce ține de evaluarea ofertei Societății cu Răspundere Limitată

,,Distrimed”, inclusiv toate actele subsecvente acesteia, cu obligarea Ministerului

Educației, Culturii și Cercetării, ca măsură de remediere, în termen de până la 7 zile de

la primirea deciziei respective, să reevalueze oferta Societății cu Răspundere Limitată

,,Distrimed”, respectiv și oferta Societății cu Răspundere Limitată ,,Marcello

Consulting”, primite în cadrul procedurii de achiziție publică nr. MD- 3 1601896354885

din 20 octombrie 2020, cu luarea în considerare a constatărilor din partea motivată a

deciziei respective.

A specificat că, la data de 4 decembrie 2020, ora 17:11 min., a recepționat de la

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, la adresa de email

marcelloconsulting@mail.ru scrisoarea nr. 08/2-09/6807, prin care a fost informată

despre rezultatele licitației deschise în procedura de achiziții publice nr. ocds-b3wdpl-

MD1601896354885. Iar, conform deciziei nr. 21029057/DA din 4 decembrie 2020 a

grupului de lucru responsabil pentru achiziții publice al Ministerului Educației, Culturii

și Cercetării, urmare a corespunderii cu toate cerințele de calificare solicitate, câștigător

la licitația deschisă nr. ocds-b3wdpl-MD1601896354885 din 20 octombrie 2020 a fost

2

desemnat operatorul economic Societatea cu Răspundere Limitată ,,Distrimed”, cu suma

ofertei de 26 032 096,33 de lei (cu TVA).

Reclamanta a comunicat că, nefiind de acord cu decizia autorității contractante nr.

21029057/DA din 4 decembrie 2020, deoarece aceasta a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor legale, a depus la Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor,

contestația nr. 02/1215/20 din 8 decembrie 2020, prin care a solicitat admiterea

contestației, suspendarea deciziei de atribuire nr. 21029057/DA din 4 decembrie 2020,

a grupului de lucru responsabil pentru achiziții publice al Ministerului Educației,

Culturii și Cercetării până la soluționarea fondului cauzei, suspendarea procedurii de

achiziție nr. ocds-b3wdplMD-1601896354885 din 20 octombrie 2020, privind

achiziționarea bunurilor: ,,Dezinfectant lichid pentru mâini, necesar pentru prevenirea și

controlul infecției COVID-19” până la soluționarea fondului cauzei, anularea deciziei

de atribuire nr. 21029057/DA din 4 decembrie 2020, a grupului de lucru responsabil

pentru achiziții publice al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării cu privire la

desemnarea Societății cu Răspundere Limitată,,Distrimed”, drept câștigătorul licitației

deschise nr. ocds-b3wdplMD-1601896354885 din 20 octombrie 2020, anularea

procedurii de achiziție nr. ocds-b3wdpl-MD-1601896354885 din 20 octombrie 2020,

privind achiziționarea bunurilor: ,,Dezinfectant lichid pentru mâini, necesar pentru

prevenirea și controlul infecției COVID-19”, precum și obligarea autorității contractante

să inițieze o nouă procedură de achiziționare bunurilor: ,,Dezinfectant lichid pentru

mâini, necesar pentru prevenirea și controlul infecției COVID-19”. Însă, contestația

nominalizată prin răspunsul Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor nr.

03D-926-20 din 11 decembrie 2020, recepționat la data de 11 decembrie 2020, ora 15:35

min., s-a respins ca tardivă.

Reclamanta a opinat că, în mod neîntemeiat, Agenția Națională pentru Soluționarea

Contestațiilor, prin decizia nr. 03D-926-20 din 11 decembrie 2020, a dispus respingerea

ca tardivă a contestației nr. 02/1215/20 din 8 decembrie 2020, deoarece, la caz, se aplică

dispozițiile Legii privind achizițiile publice nr. 131/2015, și nu Regulamentul cu privire

la achizițiile publice necesare pentru prevenirea și controlul infecției COVID-19,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 494 din 8 iulie 2020, iar conform art. 83 alin. (1)

din Legea privind achizițiile publice, operatorul economic vătămat poate sesiza Agenția

Națională pentru Soluționarea Contestațiilor în vederea anulării actului și/sau

recunoașterii dreptului pretins ori a interesului legitim prin depunerea unei contestări în

termen de: a) 10 zile începând cu ziua următoare luării la cunoștință, în condițiile

prezentei legi, a unui act al autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care

valoarea contractului care urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 4,

este egală cu sau mai mare decât pragurile prevăzute la art. 2 alin. (3); b) 5 zile începând

cu ziua următoare luării la cunoștință, în condițiile prezentei legi, a unui act al autorității

contractante considerat ilegal, în cazul în care valoarea contractului care urmează să fie

atribuit, estimată conform prevederilor art. 4, este mai mică decât pragurile prevăzute la

art. 2 alin. (3). Mai mult ca atât, în speță, termenul de depunere a contestației este de 10

zile începând cu ziua următoare a luării la cunoștință a actului autorității contractante

considerat ilegal, ori, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3), valoarea contractului

este mai mare decât pragul prevăzut la lit. a). Astfel, având în vedere că decizia de

atribuire nr. 21029057/DA din 4 decembrie 2020 i-a fost adusă la cunoștință operatorului

economic la data aceeași dată, se încadrează în termenul legal de 10 zile pentru a depune

3

contestația nr. 02/1215/20 din 8 decembrie 2020, ori, termenul-limită de depunere a

contestației era 14 decembrie 2020.

Reclamanta a susținut că, în mod neîntemeiat, în decizia Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-926-20 din 11 decembrie 2020, se face referire la

prevederile pct. 14 ale Regulamentului cu privire la achizițiile publice necesare pentru

prevenirea și controlul infecției COVID-19, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 494

din 8 iulie 2020, conform cărora, operatorul economic vătămat poate sesiza Agenția

Națională pentru Soluționarea Contestațiilor în vederea anulării actului și/sau

recunoașterii dreptului pretins ori a interesului legitim prin depunerea unei contestări în

termen de 3 zile, începând cu ziua următoare luării la cunoștință a unui act al autorității

contractante considerat nelegal. Or, acest Regulament nu se aplică la caz. Întrucât, în

primul rând, aplicarea Regulamentului cu privire la achizițiile publice necesare pentru

prevenirea și controlul infecției COVID-19, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 494

din 8 iulie 2020, nici nu a fost menționată în procedura de contestație prevăzută în

anunțul de participare publicat pe portalul https://mtender.gov.md la data de 5 octombrie

2020 pentru procedura de achiziție publică nr.ocds-b3wdpl-MD 1601896354885.

https:// mtender.gov.md/ tenders/ocdsb3wdpl-MD- 1601896354885?tab=contract-

notice. În al doilea rând, conform pct. 2 din hotărârea Guvernului nr. 494 din 8 iulie

2020 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la achizițiile publice necesare pentru

prevenirea și controlul infecției COVID-19, prezenta hotărâre se aplică procedurilor de

achiziții publice inițiate pe perioada stării de urgență în sănătate publică, declarată prin

hotărârea Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr. 10 din 15 mai 2020,

necesare pentru prevenirea și controlul infecției COVID-19, în cazul în care situația de

urgență nu permite respectarea termenelor generale, stabilite de Legea nr. 131/2015

privind achizițiile publice. Or, din preambul hotărârii Guvernului nr. 494 din 8 iulie

2020, rezultă că respectiva se aplică procedurilor de achiziții publice inițiate în perioada

stării de urgență în sănătate publică, declarate prin hotărârea Comisiei Naționale

Extraordinare de Sănătate Publică nr. 10 din 15 mai 2020 (prin aceasta a fost instituită

starea de urgență în sănătate publică pentru perioada 15 mai-30 iunie).

Totodată, reclamanta a indicat că, ulterior, Comisia Națională Extraordinară de

Sănătate Publică a emis mai multe hotărâri, prin care a prelungit starea de urgență în

sănătate publică, declarată prin hotărârea Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate

Publică nr. 10 din 15 mai 2020 (hotărârile Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate

Publică nr. 20 din 10 iulie 2020, nr.21 din 24 iulie 2020, nr.27 din 26 august 2020, nr.30

din 11 septembrie 2020). Însă, totuși, la data de 28 septembrie 2020, prin hotărârea

Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr. 33 din aceiași dată (pct. 1) s-

a hotărât abrogarea, începând cu 1 octombrie 2020, a hotărârii Comisiei Naționale

Extraordinare de Sănătate Publică nr. 10 din 15 mai 2020. Iar conform pct. 2 din

hotărârea Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr. 33 din 28 septembrie

2020, s-a dispus că, începând cu 1 octombrie 2020, starea de urgență în sănătate publică

în unitățile administrativ-teritoriale pentru care a fost stabilit gradul de alertă „Cod roșu”,

conform anexei nr. 1, în baza indicatorilor nivelului de risc al transmiterii virusului

SARS-CoV-2, prezentați de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică”. Ori, în

speță, la 5 octombrie 2020, pe portalul achiziții.md a fost demarată procedura de

achiziție publică de tip licitație deschisă, cu nr. ocds-b3wdplMD-1601896354885, în

scopul achiziționării bunurilor: ,,Dezinfectant lichid pentru mâini, necesar pentru

prevenirea și controlul infecției COVID-19”. Prin urmare, dat fiind faptul că hotărârea

4

Guvernului nr. 494 din 8 iulie 2020, se aplică procedurilor de achiziții publice inițiate

pe perioada stării de urgență în sănătate publică, declarată prin hotărârea Comisiei

Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr. 10 din 15 mai 2020, care a fost abrogată

la data de 28 septembrie 2020 anterior momentului demarării procedurii de achiziție

publică cu nr. ocds-b3wdpl-MD1601896354885), a considerat reclamanta că,

prevederile hotărârii Guvernului nr. 494 din 08 iulie 2020, sunt inaplicabile în speță.

A precizat că, termenul de 3 zile pentru depunerea unei contestări, începând cu ziua

următoare luării la cunoștință a unui act al autorității contractante considerat nelegal este

prevăzut într-o hotărâre de Guvern, iar în Legea nr. 131/2015 privind achiziții publice

este prevăzut termenul de 10 zile pentru depunerea unei contestări în vederea anulării

actului și/sau recunoașterii dreptului pretins ori a interesului legitim, începând cu ziua

următoare luării de cunoștință, invocă superioritatea Legii în raport cu hotărârea

Guvernului nr. 494 din 8 iulie 2020. Or, conform art. 83 alin. (1) din Legea privind

achizițiile publice, operatorul economic vătămat poate sesiza Agenția Națională pentru

Soluționarea Contestațiilor în vederea anulării actului și/sau recunoașterii dreptului

pretins ori a interesului legitim prin depunerea unei contestări în termen de: a) 10 zile

începând cu ziua următoare luării la cunoștință, în condițiile prezentei legi, a unui act al

autorității contractante considerat nelegal, în cazul în care valoarea contractului care

urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 4, este egală cu sau mai mare

decât pragurile prevăzute la art. 2 alin. (3)”.

Concomitent, a invocat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 100 din 22 decembrie 2017

cu privire la actele normative, conform cărora Legislația Republicii Moldova este

constituită din următoarele acte normative: Constituția; legile și hotărârile

Parlamentului, decretele Președintelui Republicii Moldova, hotărârile și ordonanțele

Guvernului, actele normative ale autorităților administrației publice centrale de

specialitate, actele normative ale autorităților publice autonome, actele normative ale

autorităților unităților teritoriale autonome cu statut juridic special, actele normative ale

autorităților administrației publice locale. Iar, conform art. 7 din Legea nr. 100 din 22

decembrie 2017 cu privire la actele normative, forța juridică a actelor normative se

stabilește în funcție de competența și statutul autorității publice emitente, precum și de

categoria actului. Limitele de competență privind adoptarea, aprobarea sau emiterea

actelor normative sânt stabilite de Constituția Republicii Moldova, de Legea nr.

136/2017 cu privire la Guvern și de alte acte normative. Actul normativ cu forță juridică

superioară poate modifica sau abroga un act normativ cu forță juridică inferioară al

aceluiași emitent. În cazul modificării exprese a actului inferior, modificarea are aceeași

forță juridică ca și actul modificat. În cazul în care între două acte normative cu aceeași

forță juridică apare un conflict de norme, se aplică prevederile ultimului act normativ

adoptat, aprobat sau emis, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) și (4).

A notat că, legea este un act normativ cu o forță juridică net superioară unei hotărâri

de Guvern, iar prin urmare, în cazul conflictului de norme dintre două acte normative de

rang diferit, urmează a fi aplicate prevederile actului normativ de rang superior, în cazul

dat Legea nr. 131/2015 privind achizițiile publice. În ceea ce privește hotărârea

Guvernului nr. 847 din 30 noiembrie 2020 privind prelungirea termenului de aplicare a

unor norme din Legea nr. 69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării

de urgență în sănătate publică și modificarea unor acte normative, reclamanta a precizat

că aceasta nu este constituțională, din perspectiva faptului că modificarea Legii nr.

69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate

5

publică și modificarea unor acte normative nu este permisă printr-o hotărâre de Guvern,

care are forță juridică inferioară, fapt ce încalcă principiul legiferării consacrat la art. 72

din Constituție, precum și principiul corelației actelor normative, prevăzut la art. 7 din

Legea cu privire la actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, punând în pericol

ordinea de drept și constituțională. Or, Legea nr. 69/2020 cu privire la instituirea unor

măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate publică și modificarea unor acte

normative stipula expres că, acesta se aplică în perioada valabilității hotărârii Comisiei

Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr. 10 din 15 mai 2020, după cum urmează:

pe perioada stării de urgență în sănătate publică declarate prin hotărârea Comisiei

Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr. 10 din 15 mai 2020, pentru achizițiile

publice necesare pentru prevenirea și controlul infecției COVID-19 se permite [...]. Mai

mult ca atât, prin hotărârea Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr. 33

din 28 septembrie 2020 (pct. 1), s-a hotărât abrogarea, începând cu 1 octombrie 2020, a

hotărârii Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr. 10 din 15 mai 2020.

Iar astfel, este inaplicabilă hotărârea Guvernului nr. 847 din 30 noiembrie 2020, care

modifică în mod neconstituțional prevederile unei legi. Or, începând cu data de 28

septembrie 2020, odată cu emiterea hotărârii Comisiei Naționale Extraordinare de

Sănătate Publică nr. 33 din 28 septembrie 2020 - Legea nr. 69/2020 cu privire la

instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate publică și modificarea

unor acte normative, nu se mai aplică și nu era aplicabilă la data depunerii contestației

nr. 02/1215/20 din 8 decembrie 2020.

A mai menționat că în temeiul art. 72 alin. (3) lit. m) din Constituție, prin lege

organică se reglementează: regimul stării de urgență, de asediu și de război. Or, art. 54

alin. (1)-(2) și (4) din Constituție, indică că, în Republica Moldova nu pot fi adoptate

legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și

cetățeanului. Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât

celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului

internațional și sânt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale,

bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și

infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării

divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției.

Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate

atinge existența dreptului sau a libertății. Conform art. 56 alin. (1) al Legii cu privire la

actele normative nr. 100 din 22 decembrie 2017, actele normative intră în vigoare peste

o lună de la data publicării în Monitorul Oficial sau la data indicată în textul actului

normativ, care nu poate fi anterioară datei publicării. Or, contrar acestei norme

imperative, la art. 2 din hotărârea Guvernului nr. 847 din 30 noiembrie 2020, se

stipulează că, aceasta ar intra în vigoare la data de 1 decembrie 2020, deși hotărârea

Guvernului nr. 847 din 30 noiembrie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 318

din 2 decembrie 2020.

Reclamanta a notat art. 76 din Constituție, care stipulează că, legea se publică în

Monitorul Oficial al Republicii Moldova și intră în vigoare la data publicării sau la data

prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistența acesteia. Iar astfel, toate

aceste încălcări de orânduire constituțională reprezintă temei pentru neaplicarea

hotărârii Guvernului nr. 847 din 30 noiembrie 2020 (care este neconstituțională) la speța

de față. Or, art. 1 alin. (2) din Codul administrativ, indică că, legislația administrativă se

întemeiază pe normele constituționale dezvoltate în prezentul cod, în alte legi și în alte

6

acte normative subordonate legii, care reglementează raporturile administrative și care

trebuie să fie în concordanță cu Constituția.

Totodată, a remarcat și o încălcare a dreptului la un proces echitabil (art. 6 par. 1

CEDO), prin emiterea deciziei Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestației din

11 decembrie 2020. Deoarece, art. 6 din Convenția Europeană stipulează că, orice

persoană are dreptul ca cauza sa ,,să fie judecată în mod echitabil”. Iar, deși această

expresie nu recunoaște explicit dreptul de acces la o instanță de judecată, ea comportă

numeroase aspecte ale unei bune administrări a justiției. Mai mult ca atât, Curtea

Europeană pentru Drepturile Omului, consideră că, echitatea, publicitatea și

operativitatea procesului nu prezintă nici un interes în absența procesului (Nuala Mole,

Catarina Harby. Dreptul la un proces echitabil, în Ghidul privind punerea în aplicare a

articolului 6 al Convenției europene pentru drepturile omului, Consiliul Europei, 2001,

editat în Republica Moldova, 2003). De aceea posibilitatea reală de a intenta un proces

în materie civilă nu poate fi îngrădită de nici o lege (art. 20 alin. (2) din Constituție). Or,

în acest sens, Codul de procedură civilă, stipulează că, nici unei persoane nu i se poate

refuza apărarea judiciară din motiv de inexistență a legislației, de imperfecțiune,

coliziune sau obscuritate a legislației în vigoare. În aceeași ordine de idei, nimeni nu

poate fi lipsit fără consimțământul său de dreptul judecării procesului în instanță. Iar

conform jurisprudenței CEDO, dreptul de acces constituie un element inerent dreptului

enunțat în art. 6 par. 1.

Astfel, reclamanta a opinat că, se încadra în termenul legal de 10 zile pentru a depune

contestația nr. 02/1215/20 din 8 decembrie 2020, ori, termenul limită de depunere a

contestației era 14 decembrie 2020. Deci, din considerentele expuse, decizia Agenției

Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-926-20 din 11 decembrie 2020,

prin care s-a dispus respingerea ca tardivă a contestației nr. 02/1215/20 din 8 decembrie

2020, este ilegală și neîntemeiată motiv din care și urmează a fi anulată.

În continuare, a notat că conform art. 7 lit. c) și h) din Legea privind achizițiile

publice, care prevede că, reglementarea relațiilor privind achizițiile publice se

efectuează în baza următoarelor principii: c) asigurarea concurenței și combaterea

practicilor anticoncurențiale în domeniul achizițiilor publice; h) tratament egal,

imparțialitate, nediscriminare în privința tuturor ofertanților și operatorilor economici”.

Astfel, reieșind din prevederea citată mai sus, deduce reclamanta că, autoritatea

contractantă nu este în drept de a favoriza un anumit candidat (operator economic), în

defavoarea celorlalți. Iar, prin urmare, ofertele operatorilor economici urmează a fi

analizate de către autoritatea contractantă cu obiectivitate și atenție, respectându-se

legislația cu privire la achizițiile publice și documentația standard.

A mai invocat prevederile art. 15 alin. (1) lit. f) conform cărora, grupul de lucru sau,

după caz, specialistul certificat are următoarele atribuții în domeniul achizițiilor publice:

f) examinează, evaluează și compară ofertele operatorilor economici prezentate în cadrul

procedurilor de achiziție publică. Iar, în altă ordine de idei, pct. 35.1 din documentația

standard pentru realizarea achizițiilor publice de bunuri, indică că, examinarea,

evaluarea și compararea ofertelor se efectuează fără participarea ofertanților și a altor

persoane neautorizate. Autoritatea contractantă va examina ofertele pentru a confirma

faptul că toate documentele prevăzute în punctul IPQ18 au fost prezentate și pentru a

determina caracterul complet al fiecărui document depus. Or, o prevedere asemănătoare

este stipulată și la art. 69 din Legea cu privire la achizițiile publice, iar alin. (6) al acestui

articol se prevede că, autoritatea contractantă nu acceptă oferta în cazul în care: a)

7

ofertantul nu îndeplinește cerințele de calificare și selecție; b) oferta nu corespunde

cerințelor expuse în documentația de atribuire”. Însă, la caz, atribuirea contractului de

achiziții publice nu se bazează pe principiile prevăzute la art. 72 din Legea privind

achizițiile publice nr. 131/2015 și anume: a) respectarea legii, ordinii de drept, bunelor

moravuri și eticii profesionale; b) selectarea ofertei celei mai avantajoase; c) asigurarea

protecției mediului și susținerea programelor sociale în procesul executării contractului.

În așa condiții, reclamanta a afirmat că, avantajarea ofertantului Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Distrimed”, al cărui produs nu îndeplinește specificațiile tehnice

din anunțul de participare și documentația de atribuire în detrimentul altui ofertant, ale

cărui produse satisfac pe deplin cerințele specificațiilor tehnice, beneficiind și de

certificate de conformitate - reprezintă o gravă încălcare a legislației în vigoare și o

neglijare neîntemeiată a ofertei celei mai avantajoase în beneficiul unei oferte

neavantajoase și neconforme. Criteriile de atribuire a contractului de achiziție publică

sunt enumerate la art. 26 din Legea privind achizițiile publice. Or, în condițiile în care

oferta sa, prezintă un produs care îndeplinește 100% criteriile menționate în

specificațiile tehnice ale anunțului de participare și a documentației de atribuire, calitatea

și conformitatea căruia a fost certificată de instituțiile competente (conform actelor

prezentate de ofertant) este just că oferta sa reprezintă oferta cea mai avantajoasă, iar

drept urmare, merită a fi desemnat câștigător al licitației.

Reclamanta analizând documentele depuse de Societatea cu Răspundere Limitată

„Distrimed”, a specificat că, a întâlnit mai multe nereguli care nu au fost luate în seamă

de către autoritatea contractantă și anume: a) neconformitatea produsului și

necorespunderea acestuia cu specificațiile tehnice din anunțul de participare și

documentația de atribuire. Or, potrivit protocoalelor studiilor chimice și analitice nr.

11.88-3409/20 din data de 28 aprilie 2020 și nr. 11.88-3408/20 din data de 28 aprilie

2020, fracția volumică a alcoolului etilic este de 66,1 ± 3,3 și respectiv 66,1 ± 3,3.

Conform acelorași protocoale de testare, fracția de masă a clorurii de

alchildimetilbenzilamoniu este de 0,063 ± 0,002 și respectiv 0,067 ± 0,002. Astfel,

datele menționate, contrazic datele indicate pe etichetă (alcool etilic 73%, săruri de

amoniu 0,1 - 0,2%), precum și certificatul de înregistrare a produsului biocid nr. 00268

din 02 decembrie 2016, care indică conținutul principalelor componente - alcool etilic

70-75 %, săruri de amoniu 0,1 - 0,2%. Iar în acest sens, în anunțul de participare publicat

de autoritatea contractantă, este indicat că produsul care urmează a fi achiziționat este

,,Soluție sau gel cu conținutul alcoolului etilic minim 70%, să nu usuce pielea după

utilizare frecventă”.

În acest context, reclamanta considerat că, așa cum datele indicate pe eticheta

produsului prezentat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Distrimed”, nu coincid cu

rezultatele studiilor chimice, și, prin urmare, produsul „Farmol-Cid” nu are conținutul

alcoolului etilic de minim 70%, oferta operatorului economic Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Distrimed” urma a fi respinsă. Or, în cerințele indicate de Ministerul

Educației, Culturii și Cercetării se stipulează clar că dezinfectantul nu trebuie să

provoace uscarea pielii la utilizare îndelungată.

Cu referire la acest aspect, reclamanta precizat că, produsul câștigător nu conține

componente care ar preveni uscarea pielii. Iar, în aceste condiții, urmează a se aplica

prevederile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 131/2015 conform cărora, specificațiile tehnice

ale bunurilor, lucrărilor și serviciilor solicitate de autoritatea contractantă vor reprezenta

o descriere exactă și completă a obiectului achiziției, astfel încât fiecare cerință și

8

criteriu, stabilite de autoritatea contractantă, să fie îndeplinite, cât și dispozițiile pct. 20

subpct. 1) și 5) din Regulamentul cu privire la activitatea grupului de lucru pentru

achiziții, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 667 din 27 mai 2016, potrivit cărora,

grupul de lucru examinează și concretizează necesitățile autorității contractante de

bunuri, lucrări și servicii, coordonându-le în limita mijloacelor financiare repartizate în

acest sens, elaborează planurile anuale de efectuare a achizițiilor, precum și elaborează

documentația de atribuire și alte documente aplicabile în cadrul procedurilor de achiziție

publică.

A susținut că, la caz, produsul operatorului economic Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Distrimed”, nu îndeplinește caracteristicile tehnice ale specificației tehnice ale

bunurilor înaintate în procedura de achiziție publică nr. ocdsb3wdpl-MD-

conformitate CE și/sau certificatul de conformitate CE. Ori, ofertantul Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Distrimed”, a prezentat o declarație de conformitate a produsului

„Farmol-Cid”, însă, aceasta este întocmită și semnată de directorul societății

,,Luxfarmol”, Simion Dulgher. Mai mult ca atât, societatea ,,Luxfarmol” și ofertantul

Societatea cu Răspundere Limitată ,,Distrimed”, au încheiat contractul de vânzare-

cumpărare nr. 06 din 1 martie 2018, prin care societatea ,,Luxfarmol” oferă, iar

societatea ,,Distrimed” recepționează și achită bunurile produse de ,,Luxfarmol”. Iar

astfel, se află în prezența situației când producătorul a redactat, fără vreun temei,

declarația de conformitate a propriilor bunuri, ceea ce contravine prevederilor legale în

vigoare. Iar în acest sens, potrivit art. 2 din Legea privind activitățile de acreditare și de

evaluare a conformității și anume că ,,certificat de conformitate este documentul care

atestă că un produs identificat corespunzător a fost supus procedurilor de evaluare a

conformității și că, la momentul evaluării, produsul este conform cerințelor specificate

aplicabile”, iar ,,Declarație de conformitate este asigurarea scrisă, bazată pe o decizie

luată în urma unei evaluări, prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat

confirmă cu certitudine că produsul este conform cerințelor specificate”. Or, art. 15 alin.

(2) și (3) din Legea privind activitățile de acreditare și de evaluare a conformității indică

că, evaluarea conformității în domeniul reglementat, se realizează numai de organismele

de evaluare a conformității acreditate. Evaluarea conformității produselor cu cerințele

esențiale se realizează prin aplicarea, la alegerea producătorului, a uneia dintre

procedurile de evaluare a conformității prevăzute de reglementarea tehnică aplicabilă.

Totodată, conform art. 19 alin. (4) din Legea privind activitățile de acreditare și de

evaluare a conformității, declarația de conformitate se bazează pe rezultatele evaluării

conformității, iar conform art. 19 alin. (6), lit. g), declarația de conformitate va cuprinde

suficientă informație pentru a identifica emitentul său, produsul la care se referă,

cerințele prin care se declară conformitatea și persoana care o semnează pentru și în

numele emitentului, va conține cel puțin următoarele: g) denumirea și numărul

organismului de evaluare a conformității recunoscut/notificat, în cazul în care este

implicat în evaluarea conformității, precum și numărul certificatului emis de acesta și

descrierea intervenției acestuia.

Astfel, reclamanta a indicat că, contrar prevederilor legale citate, în declarația de

conformitate prezentată de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Distrimed” nu este

indicată vreo mențiune cu privire la evaluarea bunului licitat sau cu privire la organismul

de evaluare a conformității. Iar astfel, în documentația operatorului economic societatea

9

,,Distrimed” lipsește un act obligatoriu, de unde se deduce că ofertantul urma a fi

descalificat la etapa evaluării ofertelor.

A relatat că, întrucât Societatea cu Răspundere Limitată ,,Distrimed”, nu deține

marcajul CE pentru produsul „Farmol-Cid”, și nu a prezentat un certificat de

conformitate, nu este clar cum s-a reușit înregistrarea acestui produs în registrul de stat

al dispozitivelor medicale de către Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.

Iar, rapoartele de încercări efectuate în Federația Rusă în baza standardelor - G0ST

29188.6- 91 - nu sunt în vigoare și nu se aplică pe teritoriul Republicii Moldova. Or,

rapoartele de încercări din 9 noiembrie 2020, prezentate de societatea ,,Distrimed”, au

fost depuse ulterior evaluării ofertelor, ceea ce contravine legislației.

La fel, se mai atestă că, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Distrimed”, și-a

completat ulterior oferta depusă la data de 19 octombrie 2020 cu rapoarte de încercări

de laborator nr. 255 din 9 noiembrie 2020, obținute ulterior depunerii ofertei, și care au

condus la modificarea caracteristicilor de bază ale ofertei SRLsocietății ,,Distrimed”,

fapt ce denaturează concurența.

Concomitent, reclamanta a susținut că, standardul G0ST P 57474-2017, menționat

în rapoartele de încercări de laborator, prezentate ulterior depunerii ofertei de societatea

,,Distrimed”, nu este inclus în Registrul Institutului Standardizării și Metrologiei a

Republicii Moldova. Or, pe teritoriul Republicii Moldova este în vigoare SM EN

14885:2019 Antiseptice și dezinfectante chimice. Iar la caz, se solicită aplicarea

standardelor europene la antiseptice și dezinfectante chimice, cerințelor căruia trebuie

să corespundă dezinfectantul pentru mâini ce face obiectul achiziției publice. Însă,

produsul „Farmol-Cid” nu corespunde specificației tehnice indicate în anunțul de

participare a autorității contractante, și anume: ,,să nu usuce mâinile”, nu conține

emolient. Or, în conformitate cu cerințele OMS și ale standardelor naționale, în

componența dezinfectanților medicali (mai ales destinate copiilor) trebuie să fie

glicerina sau alte substanțe hidratante. Astfel, în baza pct. 10.1 și 10.2 din Documentația

standard pentru realizarea achizițiilor publice de bunuri: pentru confirmarea datelor de

calificare în cadrul procedurii de achiziții publice, operatorul economic va completa și

va prezenta DUAE, în conformitate cu cerințele stabilite de autoritatea contractantă.

Prezentarea oricărui formular DUAE decât cel solicitat de către autoritatea contractantă,

va servi ca temei de descalificare de la procedura de achiziții publice.

Prin urmare, reclamanta a susținut că, operatorul economic societatea ,,Distrimed”

nu a completat DUAE la poziția 3D. Iar astfel, la întrebarea obligatorie dacă operatorul

economic a încălcat obligațiile în domeniul muncii în ultimii 3 ani, societatea

,,Distrimed”, nu a bifat răspunsul da sau nu. Iar prin urmare, DUAE nu este valabil, ori

ofertantul nu a specificat dacă nu se află în situația de excludere de la art. 19 lit. e), care

prevede că, autoritatea contractantă are obligația de a exclude din procedura de atribuire

a contractului de achiziții publice orice ofertant sau candidat care se află în oricare dintre

următoarele situații: e) a încălcat obligațiile aplicabile în domeniul mediului, muncii și

asigurărilor sociale. Astfel că, procedura de atribuire a contractului în procedura de

achiziție publică nr. ocds-b3wdpl-MD-1601896354885, a fost viciată, ori evaluarea

ofertantului societatea ,,Distrimed” nu a fost obiectivă, așa cum autoritatea contractantă

nu a sancționat omisiunile din documentația operatorului economic, descrise mai sus.

Întrucât, la caz, achiziția publică era organizată pentru achiziționarea dezinfectantului

lichid pentru mâini, necesar pentru prevenirea și controlul infecției COVID-19, care vor

fi distribuite în instituțiile de învățământ copiilor. Iar astfel, conformitatea și calitatea

10

produselor astfel achiziționate sunt primordiale. Or, dezinfectanții urmau a beneficia de

certificatele de conformitate eliberate de instituțiile competente, condiție îndeplinită de

produsele ofertantului societatea ,,Marcello Consulting”. Însă, oferta Societății cu

Răspundere Limitată ,,Distrimed” reprezintă o ofertă neconformă, în sensul prevăzut de

art. 1 din Legea nr. 131/2015, și nu corespunde cerințelor indicate în documentația

descriptivă și este rezultatul unor acțiuni anticoncurențiale.

A invocat că, conform art. 7 lit. a), c) și h) din Legea privind achizițiile publice,

reglementarea relațiilor privind achizițiile publice se efectuează în baza următoarelor

principii: a) utilizarea eficientă a banilor publici și minimizarea riscurilor autorității

contractante; c) asigurarea concurenței și combaterea practicilor anticoncurențiale în

domeniul achizițiilor publice; h) tratament egal, imparțialitate, nediscriminare în

privința tuturor ofertanților și operatorilor economici; i) proporționalitate”. Or, anume

aceste principii au fost încălcate în cazul procedurii de achiziție publică nr. ocds-b3wdpl-

MD-1600326741393.

Reclamanta a mai dedus că, anunțul de participare al autorității contractante și

documentația de atribuire (care pretind plafonul de minim 20 000 000,00 de lei (inclusiv

TVA) pentru cifra medie anuală de afaceri pe ultimii 3 ani) sunt ilegale, încălcând

principiile de reglementare a relațiilor de achiziție publică, neasigurând completivitatea,

din moment ce operatorii economici din Republica Moldova care pot înainta oferte

acceptabile și conforme în contextul unei proceduri de achiziții publice pentru

achiziționarea dezinfectantului lichid pentru mâini, necesar pentru prevenirea și

controlul infecției COVID-19, nu ating plafonul minim pentru cifra medie anuală de

afaceri solicitat în documentația de atribuire și anunțul de participare al Ministerului

Educației, Cercetării și Culturii. Or, nici oferta Societății cu Răspundere Limitată

,,Distrimed”, al cărui produs nu îndeplinește condițiile specificației tehnice, nici ofertele

celorlalți ofertanți din cadrul procedurii de achiziție publică nr. ocds-b3wdpl-MD-

1600326741393 – societățile ,,Catol Lux”, ,,Viorica-Cosmetic”, ,,Rodită Lux” și (a căror

cifră medie anuală de afaceri pe ultimii de 3 nu este de minim 20 000 000,00 lei inclusiv

TVA), nu corespund criteriilor solicitate prin documentația de atribuire a autorității

contractante. Prin urmare, grupul de lucru are obligația de a analiza toate ofertele depuse

de operatorii economici. Or, printre documentele de calificare încărcate de, se aflau și

rapoartele financiare ale societății respective pentru anii 2017-2019. Însă în privința

cifrei de afaceri, aceasta a fost calculată fără TVA. Iar astfel, conform certificatului din

7 decembrie 2020, cifrele de afaceri anuale pentru ofertantul societatea ,,Marcello

Consulting” care includ TVA sunt următoarele: cifra de afaceri pentru anul 2017 - 20

140 548,00 de lei; cifra de afaceri pentru anul 2018 - 21 960 254,40 de lei; cifra de

afaceri pentru anul 2019 - 12 760 722,00 de lei; cifra medie anuala pe ultimii 3 ani a

ofertantului societatea ,,Marcello Consulting” constituie 18 287 174,80 de lei.

În acest context, reclamanta a relevat că în speță, nu pot fi aplicate nici criteriile

candidatului pentru participarea la procedura de achiziție publică prevăzute la art. 16 din

Legea privind achizițiile publice. Or, cunoscând criza economico-financiară a agenților

economici din Republica Moldova drept consecință a instituirii stării de urgență pe

teritoriul Republicii Moldova și a stării de urgență în sănătate publică, autoritatea

contractantă a solicitat îndeplinirea unui criteriu (plafon) pentru cifra medie de afaceri

pentru ultimii 3 ani anticoncurențial, ilegal, care exclude completivitatea și posibilitatea

majorității agenților economici din Republica Moldova în vederea participării și

câștigării licitației publice nr. ocds-b3wdplMD-1600326741393. Aceste aspecte

11

reprezintă indicii ale ilegalității procedurii de achiziție publică nr. ocds-b3wdpl-MD-

autoritatea contractantă sau Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor pot

anula procedura de achiziție publică. Or, acest lucru nu a fost admis prin decizia Agenției

Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-926-20 din 11 decembrie 2020.

În opinia reclamantei, se atestă mat multe temeiuri de anulare. Or, așa cum a

demonstrat supra, nici o ofertă depusă nu corespunde în totalitate documentației de

atribuire și, prin urmare, sunt neconforme. Totodată, la caz a fost încălcată și dispoziția

art. 72 din Legea privind achizițiile publice nr. 131/2015, prin faptul nerespectării

principiilor de reglementare a relațiilor privind achizițiile publice (în special, asigurarea

concurentei și combaterea practicilor anticoncurențiale în domeniul achizițiilor publice,

tratament egal, imparțialitate, nediscriminare în privința tuturor ofertanților și

operatorilor economici, proporționalitate), stipulate la art. 7 din Legea privind achizițiile

publice.

Prin urmare, sunt abateri grave de la prevederile legale, care afectează rezultatele

achiziției. Întrucât, conform art. 39 alin. (7) din Legea privind achizițiile publice,

autoritatea contractantă are obligația de a indica în documentația de atribuire criteriile și

regulile obiective și nediscriminatorii care se vor aplica pentru stabilirea loturilor ce vor

fi atribuite aceluiași ofertant. Însă, această obligație nu a fost îndeplinită de autoritatea

contractantă. Or, art. 86 alin. (5) din Legea cu privire la achizițiile publice (soluțiile pe

care le poate pronunța Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor), în funcție

de soluția pronunțată, Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor va decide

asupra continuării sau anulării procedurii de achiziție publică, inclusiv asupra anulării

contractului de achiziții publice încheiat în cazurile în care decide anularea, aceasta se

va efectua în condițiile art. 71.

Reclamanta a indicat că, decizia Agenției Naționale pentru Soluționarea

Contestațiilor nr. 03D-926-20 din 11 decembrie 2020, care este una ilegală (fapt ce

rezultă din argumentele prezentate supra), a dus în mod ilegal și la confirmarea legalității

procedurii de încheiere a contractului de achiziții publice privind achiziționarea

bunurilor: ,,Dezinfectant lichid pentru mâini, necesar pentru prevenirea și controlul

infecției COVID- 19”. Or, și contractul de achiziții publice încheiat ca urmare a

desfășurării procedurii de negociere nr. ocds-b3wdpl-MD1601896354885, care s-a

constatat a fi desfășurată cu abateri grave - nu poate fi considerat ca fiind legal încheiat,

acest urmând a fi anulat integral de instanța de judecată.

A notat că, conform art. 86 alin. (11) din Legea privind achizițiile publice, decizia

Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor este obligatorie pentru părți.

Contractul de achiziții publice încheiat cu nerespectarea deciziei Agenției Naționale

pentru Soluționarea Contestațiilor este lovit de nulitate absolută. Iar în ipoteza în care

Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor ar fi emis o decizie legală, în

conformitate cu ilegalitățile și abaterile de la legislația în vigoare constatate, ca urmare

a contestației depuse, și respectiv ar fi anulat așa cum prevede legea, procedura de

achiziții nr. ocdsb3wdpl-MD-1601896354885, reieșind din prevederile art. 86 alin. (11)

Legea achizițiilor publice - contractul de achiziții urma să fie lovit de nulitate absolută.

Și, respectiv, eficiența anulării procedurii de achiziții urma în consecință să ducă la

nulitatea absolută a contractului de achiziții publice încheiat în baza unei proceduri

ilegale, desfășurată cu grave abateri de la legislația în vigoare menționate în prezenta

acțiune.

12

În această ordine de idei, a opinat că, instanța de judecată, ca urmare a examinării

prezentei cauze, urmează ca, pe lângă anularea deciziei Agenției Naționale pentru

Soluționarea Contestațiilor nr. 03D-926-20 din 11 decembrie 2020, a deciziei autorității

contractante 21029057/DA din 04 decembrie 2020, să declare și nulitatea absolută a

contractul de achiziții publice încheiat ca urmare a desfășurării procedurii de negociere

nr. ocds-b3wdpl-MD-1601896354885. Or, art. 88 alin. (2) lit. b) din Legea achizițiilor

publice, indică că, instanța judecătorească constată nulitatea contractului de achiziții

publice în următoarele cazuri: b) au fost încălcate prevederile art. 32, dacă această

încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de

atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată

cu încălcarea altor dispoziții privind achizițiile publice, dacă această din urmă încălcare

a afectat șansele operatorului economic interesat de a obține contractul.

Totodată, a invocat că, conform art. 32 din Legea achizițiilor publice, contractele de

achiziții publice care intră în sfera de aplicare a prezentei legi pot fi încheiate numai

după împlinirea termenelor de așteptare de: b) 6 zile de la data transmiterii comunicării

prin SIA ”RSAP” privind rezultatul aplicării procedurii de atribuire - în cazul în care

valoarea estimată, conform prevederilor art. 4, a contractului respectiv este mai mică

decât pragurile prevăzute la art. 2 alin. (3). Și respectiv, nerespectarea termenului de 6

zile prevăzut la art. 32 alin. (1) lit. b) deși este un termen facultativ, încălcarea acestuia

a dus la încălcarea dreptului operatorul economic interesat de posibilitatea dea formula

o cale de atac înainte de încheierea contractului. Or, conform art. 83 alin. (1) din Legea

achiziții publice, operatorul economic vătămat poate sesiza Agenția Națională pentru

Soluționarea Contestațiilor în vederea anulării actului și/sau recunoașterii dreptului

pretins ori a interesului legitim prin depunerea unei contestări în termen de: b) 5 zile

începând cu ziua următoare luării la cunoștință, în condițiile prezentei legi, a unui act al

autorității contractante considerat ilegal, în cazul în care valoarea contractului care

urmează să fie atribuit, estimată conform prevederilor art. 4, este mai mică decât

pragurile prevăzute la art. 2 alin. (3). Iar, conform art. 85 alin. (18) din Legea achizițiilor

publice, autoritatea contractantă nu are dreptul de a încheia contractul de achiziții

publice până la emiterea unei decizii finale pe marginea contestației de către Agenția

Națională pentru Soluționarea Contestațiilor. Conform art. 7 lit. a) și c) din Legea

achizițiilor publice, reglementarea relațiilor privind achizițiile publice se efectuează în

baza următoarelor principii: a) utilizarea eficientă a banilor publici și minimizarea

riscurilor autorităților contractante; b) asigurarea concurenței și combaterea practicilor

anticoncurențiale în domeniul achizițiilor publice. Astfel, reclamanta a considerat că,

sunt întrunite condițiile de nulitate reglementate la art. 88 alin. (2) lit. b) din Legea

achizițiilor publice, și anume, încălcate prevederile art. 32 alin. (1) lit. b), a privat

operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de

încheierea contractului, această încălcare fiind combinată cu încălcarea altor dispoziții

privind achizițiile publice și anume art. 7 lit. a) și c), această din urmă încălcare afectând

șansele operatorului economic interesat de a obține contractul de achiziții publice. Motiv

din care instanță de judecată urmează să anuleze contractul de achiziții publice, încheiat

ca urmare a desfășurării procedurii de negociere nr. ocdsb3wdpl-MP-1601896354885,

inclusiv prin prisma art. 88 alin. (2) lit. b) din Legea achizițiilor publice. Or, urmare a

constatărilor făcute și reflectate în decizia contestată, Agenția Națională pentru

Soluționarea Contestațiilor, urma să acționeze conform pct. 123 din hotărârea

Guvernului nr. 599 din 27 mai 2016 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la

13

achizițiile publice folosind procedura de negociere, care prevede că, autoritatea

contractantă, din propria inițiativă, anulează procedura de negociere în cazurile

prevăzute în art. 71 alin. (1) din Legea nr. 131/2015. Mai mult ca atât, conform art. 86

alin. (11) din Legea achizițiilor publice, decizia Agenției Naționale pentru Soluționarea

Contestațiilor este obligatorie pentru părți. Contractul de achiziții publice încheiat cu

nerespectarea deciziei Agenției Naționale pentru Soluționarea Contestațiilor este lovit

de nulitate absolută. Or, Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor era

obligată legal să anuleze rezultatele procedurii de negociere nr. ocds-b3wdpl-

MD1601896354885 cu respectarea condițiilor stabilite la art. 71 din Legea privind

achizițiile publice.

Prin hotărârea din 29 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea depusă de către Societatea Comercială „Marcello

Consulting” Societate cu Răspundere Limitată.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 1 septembrie 2021,

Societatea Comercială „Marcello Consulting” Societate cu Răspundere Limitată,

reprezentată de avocatul Ion Sîrbu, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu a depus apel

nemotivat, iar la 28 decembrie 2021 motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de

fond.

Prin decizia din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de către Societatea Comercială „Marcello Consulting” Societate cu Răspundere

Limitată, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu împotriva hotărârii din 29 iulie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției, instanța de apel analizând circumstanțele de fapt ale

speței în raport cu normele legale, s-a aliniat soluției instanței de fond privind

netemeinicia acțiunii înaintate de către societatea ,,Marcello Consulting”, devreme ce,

în ședința de judecată cu certitudine s-a stabilit că, contestația depusă de societatea

,,Marcello Consulting”, la 8 decembrie 2020, a fost depusă cu depășirea termenului

prevăzut expres la pct. 14 din Regulamentul cu privire la achizițiile publice necesare

pentru prevenirea și controlul infecției COVID-19, aprobat prin hotărârea Guvernului

nr. 494 din 8 iulie 2020, ceea ce constituie un temei de decădere din dreptul de a contesta

actele procedurale ale autorității contractante, fiind incidentă excepția de tardivitate, care

împiedică soluționarea în substanță a contestației. Or, calculând termenul în care

societatea ,,Marcello Consulting” avea deschisă calea de atac împotriva rezultatelor

desfășurării procedurii de achiziție publică din litigiu, ținând cont de data

comunicării/notificării către ultima a deciziei de atribuire - 4 decembrie 2020, termenul

de revendicare a drepturilor vătămate s-a împlinit la data de 7 decembrie 2020, iar astfel,

data nominalizată constituia ultima zi în care contestația putea fi considerată ca depusă

în interiorul termenului.

În acest context, instanța de apel a notat că, instanța de fond just a reținut precum că,

la momentul depunerii contestației de către societatea ,,Marcello Consulting” erau

aplicabile prevederile pct. 14 din Regulamentul cu privire la achizițiile publice necesare

pentru prevenirea și controlul infecției COVID-19, potrivit cărora operatorul economic

vătămat poate sesiza Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor în vederea

anulării actului și/sau recunoașterii dreptului pretins ori a interesului legitim prin

depunerea unei contestări în termen de 3 zile, începând cu ziua următoare luării la

cunoștință a unui act al autorității contracte considerat ilegal. Iar astfel, reieșind din

obiectul specific al achizițiilor publice în cauză ,,Dezinfectant lichid pentru mâini,

14

necesar pentru prevenirea și controlul infecției COVID-19”, a devenit aplicabilă

derogarea de la art. 83 din Legea privind achizițiile publice, reglementată expres la pct.

14 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 494 din 8 iulie 2020,

Regulament care a fost adoptat în temeiul Legii nr. 69 din 21 mai 2020 cu privire la

instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate publică și modificarea

unor acte normative, care reprezintă un act normativ cu caracter special ce prevede un

termen restrâns pentru înaintarea contestațiilor. De altfel, conform Legii nr. 69/2020 cu

privire la instituirea unor măsuri pe perioada stării de urgență în sănătate publică,

legiuitorul a învestit (delegare legislativă) Guvernul cu posibilitatea de a interveni

asupra cadrului normativ, în special, de a institui o reducere considerabilă a termenelor

generale în cadrul licitației deschise, licitației restrânse și cererii ofertelor de prețuri. Iar

potrivit art. XXIX alin. (2) din Legea nr. 69/2020 cu privire la instituirea unor măsuri pe

perioada stării de urgență în sănătate publică și modificarea unor acte normative,

Guvernul este în drept să decidă în privința prelungirii termenilor de aplicare a normelor

prevăzute la art. II-VII, XVIII-XXI și XXVI după ridicarea stării de urgență în sănătate

publică declarate prin hotărârea Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică

nr. 10 din 15 mai 2020. Aplicarea Regulamentului cu privire la achizițiile publice

necesare pentru prevenirea și control infecției COVID-19, aprobat prin hotărârea

Guvernului nr. 494 din 8 iulie 2020 și 48 implicit a termenelor de contestare, nu era

interdependentă de hotărârea Comisiei Naționale Extraordinare de Sănătate Publică nr.

10 din 15 mai 2020, ci efectiv de starea de urgență declarată în modul corespunzător de

către Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică, or, legislatorul a prevăzut

expres acest fapt la art. XXIX alin. (2) din legea vizată. Mai mult, același articol indică

asupra posibilității Guvernului de a decide asupra prelungirii termenelor de aplicare a

normelor prevăzute la art. IIVII, XVIII-XXI și XXVI și după ridicarea stării de urgență

în sănătate publică.

Prin urmare, după cum a stabilit și instanța de fond, instanța de apel a reținut că,

Societății cu Răspundere Limitată ,,Marcello Consulting”, i-au fost asigurate

mecanismele legale și întreg spectrul garanțiilor degajate de actele normative în materie,

în vederea revendicării drepturilor pretins încălcate de către autoritatea contractantă, iar

omisiunea acestuia de a respecta termenele de prescripție reglementate de actele

normative speciale din domeniul achizițiilor și cele aprobate în vederea depășirii

situației epidemiologice nu poate fi imputată autorității contractante. Iar astfel, este

axiomatic faptul că, respingerea ca tardivă a contestației, degrevează de obligațiunea

examinării fondului contestației, de altfel soluționarea unei contestații tardive ar

constitui o încălcare pe făgașul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului –

securitatea raporturilor juridice. Or, instituirea unui termen fix pentru contestarea actelor

emise de autoritățile publice se află în unison cu principiul legalității, celerității,

eficienței, securității raporturilor juridice și certitudinii juridice, termen care de altfel

este menit să disciplineze conduita destinatarilor legii și să asigure un climat coerent și

previzibil de examinare a contestațiilor înaintate.

La data de 20 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, Societatea

Comercială „Marcello Consulting” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de

avocatul Ion Sîrbu a depus recurs nemotivat, iar la 7 august 2022 motivarea recursului

împotriva deciziei din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea

unei noi decizii de admitere a acțiunii.

15

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurenta a indicat că instanțele ierarhic inferioare au elucidat eronat

circumstanțele de fapt, pe cale de consecință au interpretat și aplicat eronat legea

materială, fapt care s-a soldat cu o contradicție între circumstanțele cauzei, legea

aplicabilă și dispozitivul hotărârilor contestate.

A menționat că identificarea argumentelor care au stat la baza soluției în cauza

examinată a fost o sarcină deloc ușoară. Or, decizia instanței de apel, deși în aparență ar

părea bine motivată, cele 50 de pagini reprezintă mai degrabă o abordare teoretică bine

închegată a segmentului normativ cu privire la achizițiile publice și a procedurii

contestațiilor la Agenția Națională pentru Soluționarea Contestațiilor, decât un răspuns

la argumentele reclamantului expuse în cererea de chemare în judecată. Mai conține

decizia și trimiteri la regulamentul concursului litigios, un amalgan de citări a

prevederilor care amestecă și mai mult firul logico-juridic al raționamentului, de vreme

ce nici aceste prevederi nu sunt tratate prin prisma argumentelor expuse de părți. În atare

circumstanțe este dificil de sesizat dacă instanțele de judecată au intrat în esența speței,

precum și dacă recurenta nu a fost doar „ascultată” ci cu adevărat auzită pe parcursul

examinării cauzei în instanța de fond și ce de apel.

A notat că, la caz, percepția generală care se creează după studierea considerentelor

exprimate de judecător, este că hotărârea instanței de fond și decizia instanței de apel

sunt nemotivate sau cel puțin nu beneficiază de claritate care, în mod normal, îi este

proprie unei hotărâri judecătorești.

A specificat că a determinat doar un singur argument care probabil ar fi trebuit să

fundamenteze soluția. Acesta se referă la omisiunea termenului de depunere a

contestației, care a fost reiterat inclusiv de către instanța de apel în decizia supusă

recursului, argument ce nu este plauzibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 aprilie 2022,

dispozitivul deciziei fiind notificat recurentei/reprezentantului, prin intermediul poștei

electronice, la data de 18 aprilie 2022 (f.d.114, Vol. IV).

Totodată, decizia motivată din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentei/reprezentantului, prin intermediul poștei electronice, la 7 iulie 2022

(f.d.119, Vol. IV).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Societatea Comercială „Marcello Consulting” Societate

cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu, s-a conformat prevederilor

legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Societatea Comercială

„Marcello Consulting” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ion

Sîrbu, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

16

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

17

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Societatea Comercială „Marcello Consulting” Societate cu Răspundere

Limitată, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Societatea Comercială „Marcello Consulting” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Ion Sîrbu, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

18