2rac-94/22 — constatarea valabilitatii contractului, repararea prejudiciului material si moral

2rac-94/22 — constatarea valabilitatii contractului, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-94/22

2-16192925-01-2rac-27042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. R. Pulbere, D. Dulghieru, V. Sîrbu)

D E C I Z I E

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Aliona Miron

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Alternosfera”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Alternosfera” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin

„Tower Group” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la constatarea

valabilității contractului de locațiune, constatarea faptului transmiterii bunului în

locațiune, repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de

judecată

și cererea reconvențională depusă de Întreprinderea cu Capital Străin „Tower

Group” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Alternosfera” cu privire la rezoluțiunea contractului de locațiune, a

acordului adițional și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 septembrie 2016 Societatea cu Răspundere Limitată „Alternosfera” (în

continuare SRL „Alternosfera”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii cu Capital Străin „Tower Group” Societate cu Răspundere Limitată

(în continuare ÎCS „Tower Group” SRL) solicitând constatarea valabilității

contractului de chirie a spațiului nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016 încheiat între

ÎCS „Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera”, obligarea ÎCS „Tower Group” SRL

de a încheia actul de primire-predare a spațiului comercial închiriat aferent

contractului de chirie a spațiului nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016 și încasarea

cheltuielilor de judecată (f.d.4-7 vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data de 05 august 2016 a

încheiat cu ÎCS „Tower Group” SRL contractul nr. 2026 privind locațiunea spațiului

1

nelocativ, obiectul contractului fiind închirierea spațiului comercial de 150 m.p. din

cadrul Centrului Comercial „Atrium”. Scopul locațiunii spațiului a fost organizarea

unui proiect comun cu ÎCS „Tower Group” SRL, prin care începând cu 26 august

2016, reclamanta s-a obligat să organizeze diverse expoziții, iar ÎCS „Tower Group”

SRL urma să acorde spațiul necesar și să creeze condiții adecvate de lucru.

Reclamanta a menționat că, în baza proiectului comun asumat de către părți,

plata pentru chirie a fost stabilită în mărime de 25 de lei din prețul biletului de intrare

la expozițiile organizate. Deși, conform pct. 3.1.1. al contractului, ÎCS „Tower

Group” SRL s-a obligat să transmită spațiul închiriat în termen de 3 zile, în baza

actului de predare-primire, la multiplele solicitări de a fi semnat acest act de predare-

primire, conducerea ÎCS „Tower Group” SRL a invocat diverse motive de amânare.

Drept urmare, acest act de predare-primire a spațiului închiriat nu a fost semnat.

Reclamanta a precizat că, din momentul semnării contractului, avea acces liber

în spațiul închiriat, deoarece ÎCS „Tower Group” SRL i-a oferit cheile de la spațiul

închiriat, precum și serviciul pază a centrului comercial a fost informat să permită

intrarea liberă.

La fel, reclamanta a specificat că, a amenajat suplimentar spațiul închiriat,

precum și a efectuat unele lucrări de reparație în interior în sumă totală de 2800 de

lei, care au fost efectuate nemijlocit de angajații pârâtei, iar suma de 2800 de lei a

fost transmisă reprezentantului pârâtului, Svetlanei Eremina.

Reclamanta SRL „Alternosfera” a notat că la data de 09 august 2016 a încheiat

cu pârâta un acord adițional la contractul nr. 2026 din 05 august 2016, prin care au

stabilit că urmează să investească suplimentar suma de 60000 de lei pentru

promovarea expoziției planificate. Banii respectivi urmau a fi utilizați pentru

tipărirea și afișarea bilbordurilor, tipărirea flaierelor și afișelor, promovarea

publicității pe rețelele de socializare, în transporturi publice, precum și în stradă, prin

intermediul curierilor. Astfel, la insistența ÎCS „Tower Group” SRL în baza

ordinului din 11 august 2016 a fost transferată suma de 25820 de lei la contul

acesteia, or pârâta a motivat că dispune de reduceri considerabile la partenerii săi și

astfel o parte de lucrările menționate în acord vor fi executate de către ÎCS „Tower

Group” SRL la prețuri mult mai avantajoase decât pe piață.

Reclamanta a afirmat că, în baza contractului nominalizat, a obținut autorizația

nr. 902 din 10 august 2016 și a fost înregistrat aparatul de casă pentru desfășurarea

activității în cadrul Centrului Comercial „Atrium”. Însă, din momentul transferării

banilor în contul ÎCS „Tower Group” SRL, aceasta a început să dea dovadă de rea-

credință în executarea obligațiilor asumate. Astfel, o parte din banii transferați au

fost utilizați în alte scopuri decât cele negociate din start, promovarea pe rețelele de

socializare nu a fost efectuată, iar în transportul public, publicitatea a apărut doar

parțial la 25 august 2016, deși, deschiderea expoziției a fost planificată la 26 august

„Tower Group” SRL, deschiderea expoziției a fost compromisă, fiindu-i cauzat SRL

„Alternosfera” un prejudiciu enorm.

Reclamanta a relatat că la multiplele scrisori adresate ÎCS „Tower Group” SRL,

aceasta nu a reacționat, precum și a refuzat în continuare încheierea actului de

predare-primire a spațiului închiriat de reclamantă, deși SRL „Alternosfera” își

îndeplinea pe deplin angajamentele asumate. Astfel, la 06 septembrie 2016

2

reclamanta a transferat în contul ÎCS „Tower Group” SRL suma de 4300 de lei, cu

titlu de plată pentru locațiunea spațiului, pentru luna august anul 2016.

Reclamanta a remarcat că la 09 septembrie 2016, reprezentanții ÎCS „Tower

Group” SRL, fără anumite explicații și preîntâmpinări, au blocat ușile de la intrarea

în spațiul închiriat de SRL „Alternosfera” prin instalarea unor lacăte noi, fiind

blocate astfel și toate bunurile ce-i aparțin reclamantei. Iar, la solicitarea de a fi

explicată situația creată, ÎCS „Tower Group” SRL s-a limitat doar la comunicarea în

mod verbal că contractul nr. 2026 din 05 august 2016 nu a intrat în vigoare, deoarece

nu a fost încheiat actul de predare-primire a încăperii, deși până la 09 septembrie

2016 pârâta nu a invocat pretenții aferente actului și anume ea este responsabilă de

neîncheierea actului de predare-primire.

Mai mult, reclamanta a subliniat că din data semnării contractului de locațiune,

avea acces liber în spațiul închiriat. Astfel, actul de predare-primire era mai mult o

formalitate, decât o necesitate, iar nerespectarea obligației formale și anume

semnarea actului de predare-primire nu e importantă, deși, transmiterea, de facto, a

fost executată.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta SRL „Alternosfera” și-a concretizat

acțiunea și în final a solicitat constatarea valabilității contractului de chirie a spațiului

nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016 încheiat între ÎCS „Tower Group” SRL și SRL

„Alternosfera”, constatarea transmiterii de către ÎCS „Tower Group” SRL a gheretei

nr. 2026 în folosință, conform contractului nr. 2026 din 05 august 2016, încasarea

de la ÎCS „Tower Group” SRL în beneficiul SRL „Alternosfera” a sumei de

128197,27 de lei, cu titlu de prejudiciu cauzat, a sumei de 1180035,67 de lei, cu titlu

de venit ratat pentru toată perioada de valabilitate a contractului nr. 2026 din data de

05 august 2016, a sumei de 200000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

rezilierea ilegală a contractului nr. 2026 din 05 august 2016, încasarea taxei de stat

și a tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererilor de concretizare, SRL „Alternosfera” reiterând

circumstanțele din cererea de chemare în judecată depusă inițial, suplimentar a

invocat că, la data de 08 septembrie 2016, reprezentanții ÎCS „Tower Group” SRL

au invitat conducerea SRL „Alternosfera”, sub pretextul semnării actului de predare-

primire a încăperii. Însă, în cadrul discuțiilor reprezentanții ÎCS „Tower Group” SRL

au apelat telefonic directorul pârâtei, care a avertizat reclamanta despre obligația

încheierii inițiale a unui act de îndeplinire a lucrărilor pentru suma avansată de 25820

de lei, în caz de nesemnare a unui astfel de act, va întreprinde măsurile necesare

pentru blocarea expoziției. Însă, reclamanta examinând actul de îndeplinire a

lucrărilor, a constatat că ÎCS „Tower Group” SRL a denaturat obligațiile asumate,

menționând executarea doar a unei obligații, plata însă fiind indicată în mărime

totală. Din aceste considerente, SRL „Alternosfera” a refuzat semnarea actului

menționat, iar ÎCS „Tower Group” SRL a refuzat să prezinte spre semnare actul de

predare-primire a încăperii. Ulterior, în aceeași zi, ÎCS „Tower Group” SRL deși a

invitat repetat SRL „Alternosfera” pentru semnarea actului de predare-primire a

încăperii, au prezentat spre semnare actul de îndeplinire a lucrărilor, prin urmare a

refuzat repetat semnarea actului de îndeplinire a lucrărilor.

Reclamanta a declarat că, de facto a intrat în folosința spațiului închiriat, iar

ÎCS „Tower Group” SRL nu a înaintat anumite pretenții până la data de 09

septembrie 2016. Iar, SRL „Alternosfera” a investit sume enorme în dezvoltarea și

3

promovarea acestui proiect, iar evacuarea ilegală, sub pretext formal i-a cauzat un

prejudiciu considerabil.

Reclamanta SRL „Alternosfera” a notat că valabilitatea contractului de

locațiune este probată și prin faptul că, în momentul semnării acordului adițional nr.

1 din 09 august 2016, ÎCS „Tower Group” SRL și-a asumat angajamentul de a

mediatiza evenimentul. Iar, faptul transmiterii de către ÎCS „Tower Group” SRL ,

precum și faptul aflării SRL „Alternosfera” în perioada 05 august 2016-09

septembrie 2016 în spațiul închiriat nr. 2026, se confirmă prin: Actul de inventariere

a bunurilor sale evacuate din ghereta nr. 2026 din 22 septembrie 2016, Actul de

predare-primire a cheilor gheretei nr. 2026 din 22 septembrie 2016, instalarea

utilajului și bunurile ce aparțin SRL „Alternosfera” în ghereta respectivă, actele ce

confirmă desfășurarea activității în ghereta dată, efectuarea curățeniei zilnice a

gheretei de către angajații ÎCS „Tower Group” SRL, înregistrările video, fotografii.

Referitor la cauzarea prejudiciului, reclamanta a indicat că a suportat un

prejudiciu în mărime de 128197,27 de lei, fapt probat inclusiv prin analiza

financiară, efectuată de Firma de Audit „Avega-Audit” SRL, pentru perioada 01

august 2016 - 30 septembrie 2016, prin care s-a stabilit că SRL „Alternosfera” a

suportat un prejudiciu în mărime de 128197,27 de lei.

La fel, deoarece ÎCS „Tower Group” SRL nu avea niciun drept de a bloca

desfășurarea expoziției și să declare nevalabil contractul nr. 2026 din 05 august

2016, precum și să evacueze reclamanta din încăperea deținută legal, a suportat și

un prejudiciu sub formă de venit ratat în sumă de 1180035,67 de lei, calculat în

dependență de perioada de valabilitate a contractului; raportul de vânzări a biletelor

pentru perioada 26 august 2016 - 09 septembrie 2016; veniturile adiționale legate de

desfășurarea expoziției; plata pentru chirie conform pct.4.1. al contractului de

locațiune; cheltuieli pentru salariu și impozite; cheltuieli pentru serviciile comunale;

adaos de 15% lunar, începând cu a doua lună, la sumele încasate.

Cu referire la prejudiciul moral, reclamanta a pretins că, prin acțiunile ÎCS

„Tower Group” SRL a fost perturbată activitatea sa prosperă și în rezultatul acestor

ilegalități, a fost prejudiciată grav reputația și imaginea întreprinderii. Astfel,

prejudiciul moral și de imagine îl estimează la suma de 200000 de lei.

La 01 februarie 2017, ÎCS „Tower Group” SRL a depus acțiune

reconvențională împotriva SRL „Alternosfera”, prin care a solicitat declararea ca

fiind rezolvit, fără a produce efecte juridice, a contractului de chirie a spațiului

nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016 și acordului adițional nr. 1 din 09 august 2016

încheiate între ÎCS „Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera” și încasarea

cheltuielilor de judecată constituite din suma de 18000 de lei pentru asistență juridică

și suma de 200 de lei cu titlu de taxă de stat (f.d.49-53 vol. II).

În motivarea cererii reconvenționale, reclamanta ÎCS „Tower Group” SRL a

invocat că, la data de 05 august 2016 a încheiat cu SRL „Alternosfera” contractul de

locațiune a spațiului nelocativ nr. 2026. Astfel, conform pct. 2.3. al contractului, s-a

obligat să acorde SRL „Alternosfera” în locațiune 150 mp, în Centrul Comercial

„Atrium”. În sensul pct. 2.4 al contractului nominalizat, scopul chiriei este

organizarea expozițiilor. Pct. 4.1. al contractului prevede că, plata pentru chirie

constituie 25 de lei pentru fiecare bilet vândut pentru intrare. În virtutea pct. 6.1 al

contractului, contractul are putere juridică și intră în vigoare din momentul semnării

actului de predare-primire.

4

Reclamanta a afirmat că, în temeiul pct. 3.1.1. al contractului nominalizat, s-a

obligat să transmită spațiul comercial închiriat în termen de 3 zile, cu semnarea

actului de primire predare. Însă, deși contractul a fost încheiat la data de 05 august

2016 și până la data de 09 august 2016 a fost disponibilă să transmită către SRL

„Alternosfera” spațiul comercial și să semneze actul de predare-primire, SRL

„Alternosfera” a ignorat recepționarea și semnarea actului de predare-primire a

spațiului comercial în termen de 3 zile.

Reclamanta ÎCS „Tower Group” SRL a menționat că deoarece nu a fost semnat

actul de predare-primire a spațiului închiriat, a considerat că acest contract de

locațiune din 05 august 2016 nu produce efecte juridice pentru părți.

Reclamanta a notat că la data de 12 septembrie 2016 SRL „Alternosfera” a

recepționat scrisoarea prin care a fost informată că contractul în litigiu nu se

consideră încheiat fără a produce efecte juridice, astfel fiind rezolvit din

considerentul că SRL „Alternosfera” nu execută esențial prevederile contractului,

pentru ca actul juridic să producă efecte juridice.

Reclamanta a precizat că, nu neagă faptul că SRL „Alternosfera” a început să

activeze abuziv fără să semneze actul de predare-primire, însă acest fapt nu face ca

contractul de locațiune să producă efecte juridice, prin urmare, nu a început curgerea

termenului contractului și nu a primit plata chiriei. Or, SRL „Alternosfera” nu a

beneficiat de jure de spațiul comercial, or, recepționarea urma să aibă loc prin

semnarea actului de predare-primire, circumstanță care constituie o clauză esențială

a contractului, deoarece din data semnării acestui act, contractul își începe acțiunea.

Neexecutarea contractului de către SRL „Alternosfera”, exprimat prin ignorarea

semnării actului de predare-primire, este o acțiune intenționată, circumstanță probată

prin faptul că SRL „Alternosfera” a început să activeze și să folosească abuziv

spațiul necomercial, fără ca contractul să producă efecte juridice de drept, fiind

depusă în acest sens o plângere către organele de drept.

Reclamanta ÎCS „Tower Group” SRL a susținut că, prevederile acordului

adițional nr. 1 din 09 august 2016 la contractul nr. 2026 din 05 august 2016 nu au

fost executate pe deplin de către SRL „Alternosfera”, or, suma inițială necesară spre

achitare pentru serviciile de promovare și media constituia 35200 de lei, însă SRL

„Alternosfera” a transferat doar suma 25820 de lei. Potrivit acordului adițional, SRL

„Alternosfera” s-a obligat să achite 60000 de lei pentru campania media, din

perioada 26 august 2016 - 26 martie 2017. Astfel, pentru perioada menționată au

fost încheiate și achitate toate contractele necesare pentru publicitatea și

mediatizarea expoziției, care conform prevederilor acordului încep la 26 august

2016.

Prin încheierea protocolară din 24 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a scutit SRL „Alternosfera” de la plata taxei de stat neachitate.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-au

respins ca fiind neîntemeiate cererea de chemare în judecată înaintată de către SRL

„Alternosfera” împotriva ÎCS „Tower Group” SRL cu privire la constatarea

valabilității contractului de locațiune a spațiului nelocativ, constatarea transmiterii

de-facto a spațiului locativ în locațiune, încasarea echivalentului bănesc al

prejudiciului material și moral, încasarea cheltuielilor de judecată și cererea

reconvențională înaintată de către ÎCS „Tower Group” SRL împotriva SRL

5

„Alternosfera” cu privire la rezoluțiunea contractului de locațiune și încasarea

cheltuielilor de judecată (f.d.136 vol. II).

Prin decizia din 27 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL „Alternosfera” și s-a menținut hotărârea din 27 aprilie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.20 vol. III).

Prin decizia suplimentară din 15 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

cererea ÎCS „Tower Group” SRL de emitere a unei decizii suplimentare; s-a respins

apelul și recursul declarate de ÎCS „Tower Group” SRL și s-au menținut hotărârea

din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și încheierea protocolară

din 24 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.39 vol. III).

Prin încheierea din 14 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a declarat

inadmisibil recursul înaintat de SRL „Alternosfera” (f.d.140-149 vol. III).

Prin încheierea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de revizuire depusă de SRL „Alternosfera” și s-a casat decizia din 27 martie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și decizia suplimentară din 15 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, fiind dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel (f.d.155-161 vol. IV).

Prin decizia din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au respins ca

fiind neîntemeiate apelurile declarate de SRL „Alternosfera” și SRL „Tower Group”

și s-a menținut hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și încheierea protocolară din 24 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(f.d.110 vol. V).

La data de 04 aprilie 2022 SRL „Alternosfera” a depus cerere de recurs

împotriva deciziei din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 02 iunie

2022 a depus cerere de recurs suplimentară, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a cererii de chemare în judecată depuse de SRL „Alternosfera”

și respingerea din alte temeiuri decât cele invocate a cererii reconvenționale depuse

de ÎCS „Tower Group” SRL, cu încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului SRL „Alternosfera” a invocat că, decizia emisă de

instanța de apel, în totalitate contravine practicii judiciare privind examinarea

litigiilor privind rezoluțiunea contractului, iar instanța de apel și-a depășit atribuțiile

în privința interpretării condițiilor contractuale, a ignorat condițiile contractului în

litigiu și anume pct. 5.2., care reglementează caracterul obligatoriu al soluționării

prealabile a litigiilor. La fel, instanța de apel a ignorat faptul că scrisoarea de

declarație a rezoluțiunii contractului este semnată de o persoană neîmputernicită.

Recurenta a invocat că instanțele judecătorești în totalitate au ignorat

confirmările din referința depusă de ÎCS „Tower Group” SRL, precum că termenul

de executare a obligațiilor din acordul adițional nr. 1 din data de 09 august 2016 la

contractul de chirie nr. 2026, începe din 26 august 2016. Însă, în perioada de până la

declararea rezoluțiunii contractului nr. 2026 din 05 august 2016, expoziția a fost

blocată de către ÎCS „Tower Group” SRL, care nu și-a respectat obligațiunile

contractuale, prin ce i-au fost încălcate drepturile.

Recurenta a notat că instanțele ierarhic inferioare au ignorat că, la materialele

cauzei nu a fost anexată nicio factură, act de îndeplinire a lucrărilor (serviciilor) din

partea ÎCS „Tower Group” SRL indicate în pct. 2 al acordului adițional nr. 1 din data

de 09 august 2016 la contractul de chirie nr. 2026. Or, ÎCS „Tower Group” SRL nu

a prezentat niciun act semnat, cel puțin unipersonal, privind primirea-predarea

6

încăperii nr.2026, în conformitate cu pct.3.1.1. al contractului. La fel, au fost

ignorate circumstanțele și faptele privind obligațiunile reciproce ale părților

contractuale, constatate în procesul penal, și anume faptul că, la momentul declarării

rezoluțiunii contractului, părțile nu au fost repuse în poziție inițială, iar ca rezultat al

încetării/rezoluțiunii contractuale ÎCS „Tower Group” SRL nu a restituit suma de

25820 de lei, încasată conform acordului adițional nr. 1 din 09 august 2016.

Recurenta SRL „Alternosfera” a invocat că la examinarea cauzei au fost

încălcate normele de drept material, prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată,

interpretarea în mod eronat a legii și aplicarea în mod eronat a analogiei legii sau

analogiei dreptului. Instanța de apel a refuzat să analizeze probele anexate la

materialele cauzei, efectuând o constatare și a dat o interpretare unipersonală

contractului și acordului adițional, care vine în contradicție cu constatările instanței

de judecată în cauza penală.

Recurenta a opinat că, nici prima instanță, nici instanța de apel nu au examinat

și nu s-au expus asupra neexecutării obligațiilor contractuale de către ÎCS „Tower

Group” SRL, or, expoziția a fost blocată de aceasta în perioada 09 septembrie 2016

- 13 septembrie 2016. Astfel, instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus dacă

constituie o încălcare a contractului, blocarea expoziției și limitarea accesului în

încăpere. Or, până a înainta rezoluțiunea, ÎCS „Tower Group” SRL a încălcat

condițiile contractuale și a limitat accesul la încăperea închiriată, cauzându-i astfel

prejudicii SRL „Alternosfera”.

Recurenta a specificat că instanțele nu au examinat litigiul prin prisma

încălcării drepturilor contractuale în perioada de până la blocarea accesului în

încăpere și până la înaintarea notificării de rezoluțiune, deși ÎCS „Tower Group”

SRL este responsabilă de neexecutarea contractului de locațiune nr. 2026, care nu

și-a executat obligațiile asumate, inclusiv prin acordul adițional din 09 august 2016.

Recurenta a remarcat că instanța de apel a omis să analizeze acțiunile ÎCS

„Tower Group” SRL și să constate dacă a avut loc sau nu o executare

corespunzătoare din partea acesteia și dacă au fost întrunite condițiile de a solicita

rezoluțiunea unilaterală. La fel, instanța de apel nu a dat apreciere lipsei probelor

privind utilizarea sumelor bănești pentru activități promoționale pentru deschiderea

expoziției.

Recurenta SRL „Alternosfera” a menționat că deși instanțele ierarhic inferioare

au dispus respingerea cererii reconvenționale cu privire la declararea rezoluțiunii

contractului, nu s-au expus dacă sunt fondate temeiurile de rezoluțiune invocate de

ÎCS „Tower Group” SRL sau dacă sunt întrunite condițiile de rezoluțiune și

respectată procedura de desfacere a contractului.

Recurenta invocat că la data de 11 august 2016 a transferat în contul ÎCS

„Tower Group” SRL suma de 25820 de lei, care a fost recepționată de către aceasta

și care până în prezent nu a fost restituită recurentei. Prin urmare, nu este clar din

ce motiv ÎCS „Tower Group” SRL nu a recunoscut valabilitatea contractului, atât

timp, cât a recepționat suma de 25820 de lei și a utilizat-o pentru promovarea

proiectului comun.

Recurenta SRL „Alternosfera” a relatat că nu a susținut niciodată rezoluțiunea

contractului de arendă. Din contra, la data de 14 septembrie 2016 în adresa ÎCS

„Tower Group” SRL a fost expediată o scrisoare oficială, prin care și-a exprimat

refuzul de a rezilia contractul. Prin urmare, ÎCS „Tower Group” SRL urma să se

7

adreseze în instanța de judecată și să prezinte probe precum că există o neexecutare

a contractului. Or, în cazul rezilierii unilaterale, în situația când cealaltă parte își

exprimă dezacordul, neexecutarea trebuie să fie confirmată printr-un act

judecătoresc.

Recurenta a opinat că, în situația în care, există condițiile contractuale și ale

acordului adițional, expres și clar stabilite, instanța de judecată nu este în drept de a

interveni în interpretarea condițiilor contractuale, or, condițiile contractuale nu au

fost contestate, nu s-a solicitat interpretarea lor și sunt formulate clar și confirmate

în scris de ambele părți. Or, nici una dintre părți nu a invocat neclarități asupra

tălmăcirii contractului, iar părțile, atât în formă scrisă, prin referință, cât și verbal, în

procesul de judecată, au confirmat că termenul de executare a obligațiilor financiare,

conform acordului adițional, încep din 26 august 2016.

La data de 28 aprilie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatei ÎCS „Tower Group” SRL copia recursului declarat de SRL „Alternosfera”

(f.d.193 vol. V,) care a fost recepționată de către intimată la 03 mai 2022, conform

avizului de recepție (f.d.194 vol. V). Iar, la data de 03 iunie 2022 în adresa ÎCS

„Tower Group” SRL a fost expediată cererea de recurs suplimentară (f.d.207 vol.

V), care a fost recepționată de intimată la 09 iunie 2022, conform avizului de recepție

(f.d.208 vol. V).

La 23 mai 2022, prin intermediul poștei electronice ÎCS „Tower Group” SRL,

reprezentată de avocatul Andrei Habravan, a depus referință la cererea de recurs,

exprimând poziția în favoarea respingerii recursului ca fiind nefondat (f.d.195 vol.

V), iar la 13 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice ÎCS „Tower Group”

SRL, reprezentată de avocatul Andrei Habravan a depus referință la cererea de recurs

suplimentară, exprimând poziția în favoarea respingerii recursului sau declarării

recursului suplimentar ca fiind inadmisibil (f.d.209 vol. V),

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) din Codul de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 08 decembrie 2021, deși expedierea

copiei deciziei integrale a instanței de apel către părți a fost efectuată la 18 februarie

2022, conform scrisorii de expediere (f.d.124 vol. V), la materialele cauzei lipsește

confirmarea recepționării acesteia.

Astfel, recursul este declarat de SRL „Alternosfera” la 04 aprilie 2022 în

termen.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 22 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a considerat

admisibil recursul declarat de SRL „Alternosfera” împotriva deciziei din

08 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și s-a transmis Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție pentru a

fi examinat în fond (f.d.215 vol. V).

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

8

Iar, conform cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel contestate, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

conchide că recursul declarat de SRL „Alternosfera” urmează a fi admis, decizia

instanței de apel casată integral cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pornind de la faptul că în sistemul legislației procesuale, instanța de judecată

este obligată să soluționeze procesul limitându-se la obiectul acestui în sensul

formulat prin acțiune și, după caz, concretizat de către partea reclamantă,

subsecvent, instanța de recurs se află în situația de a verifica dacă la caz a fost

îndeplinită condiția unei examinări efective de către instanța de judecată și dacă

aceasta a oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru

rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile și argumentele înaintate (a se

vedea, în contrast, Lebedinschi vs Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 35 – 36;

Nichifor vs Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 29 – 31).

Inițial, Colegiul reține că, pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără

a administra noi dovezi, va relata esența litigiului dedus judecății.

Conform materialelor cauzei, instanța de recurs reține că la data de 05 august

2016, între ÎCS „Tower Group” SRL, în calitate de locator și SRL „Alternosfera”,

în calitate de locatar, a fost încheiat contractul nr. 2026 privind locațiunea spațiului

nelocativ, prin care locatorul transmite, iar locatarul primește în posesie și folosință

bunul imobil, cu suprafața de 150 mp, dintre care 145 mp-sala de expoziție și 5 mp-

spațiul comercial, aflat în Centru Comercial „Atrium” (f.d.9-13 vol. I).

Potrivit prevederilor pct. 3.1.1. al aceluiași contract, spațiul urma a fi transmis

în termen de 3 zile de la semnarea contractului, iar predarea urma a fi realizată prin

semnarea actului de primire-predare.

Pct.6.1. din contractul nominalizat prevede că, contractul intră în vigoare din

momentul semnării actului de primire-predare (parte componentă a contractului) și

acționează pe parcursul unui an (f.d.12 vol. I).

9

Instanța de recurs relevă că la data de 09 august 2016 între ÎCS „Tower Group”

SRL și SRL „Alternosfera” a fost încheiat acordul adițional nr.1 la contractul nr.

2026 din 05 august 2016, prin care locatarul s-a obligat să cheltuie suma de 60000

de lei pentru publicitatea proiectului expoziției, începând cu 26 august 2016 până la

26 martie 2017 (f.d.14 vol. I). Iar, conform pct. 5 și pct.6 din acordul menționat,

prezentul acord adițional este parte componentă a contractului și intră în vigoare din

momentul semnării până la data de 26 martie 2017 (f.d.14 vol. I).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că prin pretenția din 27 august 2016 expediată de către SRL

„Alternosfera” în adresa ÎCS „Tower Group” SRL, prima a solicitat explicații

referitor la situația creată vizavi de obligațiile asumate în raport cu expoziția ce urma

să aibă loc, solicitând compensarea prejudiciul (f.d.16-21 vol. I). Iar, ulterior prin

pretențiile din 01 septembrie 2016 și 06 septembrie 2016 SRL „Alternosfera” a

pretind noi explicații referitor la situația creată vizavi de obligațiile asumate în raport

cu expoziția ce urma să aibă loc.

Ulterior, prin solicitarea din 08 septembrie 2016, SRL „Alternosfera” a pretins

transmiterea de către ÎCS „Tower Group” SRL, în termen de 24 de ore, a actului de

primire-predare a încăperii nr. 2026, transmisă de facto, SRL „Alternosfera”, în baza

contractului nr. 2026 din 05 august 2016 (f.d.33-34 vol. I).

Totodată, instanța de recurs menționează că prin scrisoarea din 08 septembrie

2016 ÎCS „Tower Group” SRL a informat SRL „Alternosfera” că ținând cont de

faptul că nu a fost semnat actul de predare-primire a spațiului închiriat, contractul de

locațiune nr. 2026 din 05 august 2016 nu se consideră încheiat și nu produce efecte

juridice (f.d.57 vol. I).

La 12 septembrie 2016 SRL „Alternosfera” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎCS „Tower Group” SRL și pe parcursul examinării cauzei

concretizându-și acțiunea a solicitat constatarea valabilității contractului de chirie a

spațiului nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016 încheiat între ÎCS „Tower Group”

SRL și SRL „Alternosfera”, constatarea transmiterii de către ÎCS „Tower Group”

SRL a gheretei nr. 2026 în folosință, conform contractului nr. 2026 din 05 august

2016, încasarea de la ÎCS „Tower Group” SRL în beneficiul SRL „Alternosfera” a

sumei de 128197,27 de lei, cu titlu de prejudiciu cauzat, a sumei de 1180035,67 de

lei, cu titlu de venit ratat pentru toată perioada de valabilitate a contractului nr. 2026

din 05 august 2016, a sumei de 200000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat

prin rezilierea ilegală a contractului nr. 2026 din 05 august 2016, și încasarea taxei

de stat și a tuturor cheltuielilor de judecată.

La 01 februarie 2017, ÎCS „Tower Group” SRL a depus acțiune

reconvențională împotriva SRL „Alternosfera”, prin care a solicitat declararea ca

fiind rezolvit, fără a produce efecte juridice, a contractului de chirie a spațiului

nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016 și acordului adițional nr. 1 din 09 august 2016

încheiate între ÎCS „Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera” și încasarea

cheltuielilor de judecată constituite din suma de 18000 de lei pentru asistență juridică

și suma de 200 de lei cu titlu de taxă de stat (f.d.49-53 vol. II).

Prima instanță judecând cauza, prin hotărârea din 27 aprilie 2017, a respins ca

fiind neîntemeiate cererea de chemare în judecată depusă de către SRL

„Alternosfera” și acțiunea reconvențională înaintată de ÎCS „Tower Group” SRL

(f.d.136, 148-158 vol. III).

10

Drept urmare a admiterii cererii de revizuire și casării deciziilor pronunțate

anterior în ordine de apel, instanța de apel rejudecând cauza, prin decizia din

08 decembrie 2021, a respins ca fiind neîntemeiate apelurile declarate de SRL

„Alternosfera” și ÎCS „Tower Group” SRL și a menținut hotărârea din 27 aprilie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și încheierea protocolară din 24 ianuarie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.110-123 vol. V).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, prima instanță

corect a constatat că, nu este în drept să declare rezoluțiunea contractului, or,

desființarea contractului ține exclusiv de voința părților contractului, care s-a realizat

prin declarația ÎCS „Tower Group” SRL.

Instanța de apel a respins argumentele SRL „Alternosfera” cu referire la

constatările din sentința din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, pe motiv că aceasta se referă la latura juridico-penală a acțiunilor

administratorului SRL „Alternosfera”, Alla Semionova și din conținutul acesteia nu

se atestă circumstanțe noi, care demonstrează temeinicia acțiunii înaintate de SRL

„Alternosfera”.

La fel, instanța de apel a reținut că din probele prezentate la materialele s-a

stabilit cu certitudine că au fost întrunite condițiile pentru rezoluțiunea contractului

de locațiune încheiat între părțile în litigiu, or SRL „Alternosfera” nu și-a executat

în volum integral obligațiile asumate prin acordul adițional la contractul nr. 2026 din

05 august 2016, corespunzător, recepționând la 12 septembrie 2016 declarația de

rezoluține a contractului de locațiune, SRL „Alternosfera” nu a contestat-o,

contractul fiind rezoluționat de drept la data de 12 septembrie 2016.

Instanța de apel cu referire la pretenția reclamantei SRL „Alternosfera” privind

repararea prejudiciului material, a reținut că, potrivit art.738 alin.(5) din Codul civil,

după rezoluțiune, creditorul poate cere acoperirea prejudiciului produs prin

neexecutarea contractului, cu excepția cazului când debitorului nu îi este imputabilă

cauza rezoluțiunii.

La fel, instanța de apel a conchis că, reieșind din faptul că rezoluțiunea

contractului de locațiune nr. 2026 din 05 august 2016 a fost generată de neonorarea

obligațiilor contractuale din partea SRL „Alternosfera”, aceasta nu este în drept de

a pretinde repararea prejudiciului material efectiv și venitul ratat în acest sens.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, or concluziile

instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului

probator și aplicarea eronată a legislației, fapt ce vine în contradicție cu normele de

drept procedural.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a reitera că legislația procedural-civilă consacră

principiul general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și

să reprezinte premisa pentru soluția din dispozitiv. Această dispoziție este dictată

atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire

justițiabililor, cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla

judecata primelor instanțe.

11

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate

și dovezile care au determinat-o.

În acest sens, legiuitorul a învestit apelul cu efect devolutiv, care presupune

două limite raționale: tantum devolutum quantum apellatum, adică instanța de apel

rejudecă în fapt și în drept, ceea ce apelantul a înțeles să atace din hotărârea primei

instanțe, fiind o consecință a principiului disponibilității care guvernează procesul

civil și tantum devolutum quantum iudicatum, unde instanța de apel, efectuează o

nouă examinare în fond, dar și exercită controlul judiciar complet, în fapt și în drept,

asupra ceea ce a hotărât prima instanță și din acest motiv instanța de apel, nu poate

fi pusă în situația de a soluționa cereri, care nu au fost formulate în fața primei

instanțe, adică cereri absolut noi, prin care să se invoce pretenții noi.

Reieșind din principiile dreptului procesual civil, Colegiul notează că, acțiunea

civilă este ansamblul mijloacelor procesuale consacrate și garantate, pentru apărarea

prin intermediul instanței de judecată în ordinea stabilită de lege a dreptului subiectiv

prezumat încălcat sau prezumat contestat. Acțiunea civilă constă din trei elemente

interdependente: obiectul, temeiul și părțile acțiunii.

La rândul său, obiectul acțiunii civile îl formează pretențiile reclamantului față

de pârât, adresate instanței de judecată în scopul apărării propriilor drepturi și care

reies din raportul material-litigios și în privința cărora instanța de judecată urmează

să se expună prin hotărâre.

Prin urmare, instanței de judecată îi revine obligația de a determina raportul

material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului obiectului

acțiunii civile și temeiului acesteia. Or, reieșind din acestea, instanța de judecată

urmează să stabilească obiectul probațiunii în cauza dedusă judecății, circumstanță

care presupune în sine conturarea faptelor juridice, prin care se justifică pretențiile

și obiecțiile părților, și fără de care este imposibilă soluționarea justă a litigiului.

Colegiul reiterează că, în virtutea art. 373 alin.(1) și (2) din Codul de procedură

civilă, instanța de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și

obiecțiilor înaintate, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele

apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în

hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

În jurisprudența CtEDO s-a menționat că, scopul articolului 6 § 1 CEDO este,

inter alia, de a impune unei „instanțe judecătorești” obligația de a efectua o

examinare adecvată ale afirmațiilor, argumentelor și probelor prezentate de către

părți, fără a prejudicia aprecierea dată de instanță acestora sau relevanța acestora

pentru hotărârea pe care o va adopta, având în vedere că nu este sarcina Curții să

examineze dacă argumentele au fost examinate corespunzător (a se vedea Mitrofan

v. Moldova, nr. 50054/07, § 48, hotărârea definitivă din 15 aprilie 2013, Perez v.

Franța [MC], nr. 47287/99, § 80, CEDO 2004-I, și Buzescu v. Romania, nr.

61302/00, § 63, 24 mai 2005).

Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se refere la probele

administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în

drept la toate aspectele incidente în cauză, să conducă în mod logic și convingător la

12

soluția din dispozitiv. Hotărârea instanței trebuie să cuprindă, ca o garanție a

caracterului echitabil al procedurii judiciare și al respectării dreptului la apărare al

părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și

cele pentru care s-au înlăturat cererile/apărările părților. Considerentele hotărârii,

reprezentând explicitarea soluției din dispozitiv, sprijinul necesar al acestuia, fac

corp comun cu dispozitivul și intră deopotrivă în autoritate de lucru judecat, raportat

la părțile din dosar și obiectul cauzei. Obligativitatea motivării hotărârilor

judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil.

În continuare, Colegiul notează că, deși, în virtutea art. 121 din Codul de

procedură civilă, instanța judecătorească reține spre examinare și cercetare numai

probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare

la existența sau inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a

cazului, această reglementare nu exclude obligația instanței de a aprecia probele

prezentate.

Or, în temeiul art. 130 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

Având în vedere argumentul recurentei SRL „Alternosfera” la acest capitol,

instanța de recurs reține că instanța de apel nu a dat apreciere tuturor probelor

existente la materialele cauzei și nu a examinat temeinicia acțiunilor cu care a fost

sesizată instanța.

Instanța de recurs relevă că obiect al prezentului litigiu la cererea de chemare

în judecată depusă de SRL „Alternosfera” îl constituie valabilitatea contractului de

locațiune a spațiului nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016, încheiat între ÎCS

„Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera”, iar a acțiunii reconvenționale înaintate

de ÎCS „Tower Group” SRL - rezoluțiunea contractului nominalizat.

În acest context, instanța de recurs conchide că reieșind din specificul acțiunii

deduse judecării la caz, și în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei

pretențiilor înaintate, era indispensabil, alături de cele constatate, de a verifica

cerințele formulate prin prisma pretențiilor enunțate în prezentul litigiu în raport cu

normele de drept invocate în cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Alternosfera” și acțiunea reconvențională înaintată de ÎCS „Tower Group” SRL.

Instanța de recurs reiterează că pretențiile reclamantului SRL „Alternosfera”

vizează inclusiv constatarea valabilității contractului de locațiune nr. 2026 din

05 august 2016, însă Curtea de Apel Chișinău s-a limitat doar la examinarea

temeiniciei rezoluțiunii contractului nominalizat.

Or, în virtutea art. 27 alin.(1) din Codul de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților,

de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus

13

judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea

și mijloacele procedurale de apărare.

Astfel, participanții la proces în sensul principiului dat sunt în drept de a-și

alege modalitatea și mijloacele de apărare, iar instanța, în contextul normelor de

drept, urmează să determine circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea

cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea

aplicabilă soluționării cauzei.

Subsecvent, instanța de recurs relevă că conform art. 7 alin. (1) din Codul civil,

legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile

de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a

unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu

desființează efectele deja produse ale unei situații juridice stinse sau în curs de

realizare.

Potrivit art. 875 din Codul civil, în vigoare la data semnării contractului de

locațiune a spațiului nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016, încheiat între ÎCS

„Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera”, prin contractul de locațiune, o parte

(locator) se obligă să dea celeilalte părți (locatar) un bun determinat individual în

folosință temporară sau în folosință și posesiune temporară, iar aceasta se obligă să

plătească chirie.

Colegiul reține că potrivit art. 733 din Codul civil, în vigoare la data semnării

contractului de locațiune a spațiului nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016, încheiat

între ÎCS „Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera”, contractul nu poate fi altfel

rezolvit, reziliat sau revocat decât în temeiuri prevăzute de lege sau prin acordul

părților.

În conformitate cu art. 735 din Codul civil, în vigoare la data semnării

contractului de locațiune a spațiului nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016 încheiat

între ÎCS „Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera”, o parte poate rezolvi

contractul dacă există o neexecutare esențială din partea celeilalte părți. Pentru

determinarea neexecutării esențiale, în special, se iau în considerare următoarele

circumstanțe: neexecutarea privează substanțial creditorul de ceea ce acesta se

aștepta de la executarea contractului, cu excepția cazului cînd debitorul

demonstrează că nu a prevăzut și nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul

scontat; executarea întocmai a obligațiilor ține de esența contractului; neexecutarea

este intenționată sau din culpă gravă; neexecutarea dă temei creditorului să

presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului.

Prin urmare, instanța de recurs relevă că legiuitorul prin prevederile legale

citate supra a stabilit că, creditorul are dreptul de rezoluțiune a contractului în cazul

în care debitorul nu execută obligația în mod corespunzător sau în termenul stabilit,

cu condiția că neexecutarea este esențială.

Respectiv, pentru ca declarația de rezoluțiune să producă efecte juridice este

necesar să se întrunească următoarele condiții: a) una din părțile contractului nu și-

a executat obligația contractuală, unde prin neexecutare trebuie să înțelegem orice

încălcare a obligațiilor contractuale, inclusiv executarea necorespunzătoare sau cu

întîrziere b) neexecutarea este esențială.

Astfel, instanța de apel a omis să stabilească dacă neexecutarea de către SRL

„Alternosfera” este esențială sau nu, reieșind din circumstanțele concrete ale cazului,

ținând cont de interesele patrimoniale și nepatrimoniale pe care le are creditorul în

14

executarea corespunzătoare a obligației, de gradul de vinovăție al debitorului și de

alte circumstanțe relevante. Mai mult, prevederile alin. (2) art.735 din Codul civil,

în vigoare la data semnării contractului de locațiune a spațiului nelocativ nr. 2026

din 05 august 2016, încheiat între ÎCS „Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera”

stabilesc exhaustiv circumstanțele în dependență de care se va determina dacă

neexecutarea este esențială sau nu.

Ținând cont de circumstanțele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că este neîntemeiată

concluzia instanței de apel precum că s-a stabilit cu certitudine că au fost întrunite

condițiile pentru rezoluțiunea contractului de locațiune, pe motiv că SRL

„Alternosfera” nu și-a executat în volum integral obligațiile asumate prin acordul

adițional la contractul nr. 2026 din 05 august 2016, și anume pentru neachitarea

sumelor pentru serviciile de publicitate și marketing până la data de 26 august 2016,

dar și că rezoluționea contractului prezintă o opțiune a părților.

Or, din conținutul declarației de rezoluțiune a contractului de locuțiune

expediată de către ÎCS „Tower Group” SRL, recepționată la 12 septembrie 2016 de

către recurenta SRL „Alternosfera”, rezultă că, această a fost determinată, în esență,

de neexecutarea pct.3.1.1. și pct. 6.1. din contractul încheiat la 05 august 2016, adică

nesemnarea actului de primire-predare în termen de 3 zile de la semnarea

contractului.

În acest context, Colegiul lărgit relevă că instanța de apel urma să examineze

temeinicia rezoluțiunii contractului de locațiune nu doar prin prisma neexecutării de

către SRL „Alternosfera” a obligațiilor asumate prin acordul adițional încheiat la

data de 09 august 2016, ci și în baza temeiului invocat de ÎCS „Tower Group” SRL

în declarația de rezoluțiune, privind nesemnarea actului de predare primire a

spațiului închiriat.

În altă ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție notează că, instanța de apel în cazul verificării

respectării condițiilor de rezoluțiune unilaterală, a stabilit neexecutarea integrală a

obligațiilor doar de către SRL „Alternosfera”, însă instanța de apel a omis să dea

apreciere executării obligațiilor contractuale asumate din perspectiva ambelor părți

ale contractului. Or, SRL „Alternosfera” de asemenea a invocat neexecutarea

obligațiilor asumate de ÎCS „Tower Group” SRL prin contractul nr. 2026 din

05 august 2016 și a acordului adițional încheiat la 09 august 2016, și anume prin

blocarea expoziției și limitarea accesului în încăperea închiriată în perioada

09 septembrie 2016 -13 septembrie 2016.

La fel, instanța de recurs conchide că au rămas fară apreciere din partea

instanțelor ierarhic inferioare argumentele SRL „Alternosfera” precum că, la

materialele cauzei nu a fost anexată nicio factură, act de îndeplinire a lucrărilor

(serviciilor) din partea ÎCS „Tower Group” SRL indicate în pct. 2 al acordului

adițional nr. 1 din data de 09 august 2016 la contractul de chirie nr. 2026, iar ÎCS

„Tower Group” SRL nu a prezentat niciun act semnat, cel puțin unipersonal, privind

primirea-predarea încăperii nr.2026, în conformitate cu pct.3.1.1. al contractului.

La acest capitol, Colegiul reține argumentele recurentei precum că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra faptului dacă sunt sau nu întrunite condițiile de

rezoluțiune, dacă sunt justificate temeiurile, or, instanța s-a limitat a constata că

aceasta ține de voința părților contractului.

15

Având în vedere efectele rezoluțiunii în virtutea art. 738 din Codul civil,

precum și condițiile ce determină acoperirea prejudiciului, Colegiul lărgit

accentuează că, implicit era necesar de a verifica executarea obligațiunile asumate

de ambele părți.

Or, conform art. 738 alin. (5) din Codul civil, în vigoare la data semnării

contractului de locațiune a spațiului nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016, încheiat

între ÎCS „Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera”, după rezoluțiune, creditorul

poate cere acoperirea prejudiciului produs prin neexecutarea contractului, cu

excepția cazului cînd debitorului nu îi este imputabilă cauza rezoluțiunii.

De asemenea, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție relevă că instanța de apel a respins argumentele SRL

„Alternosfera” cu referire la constatările din sentința din 16 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, pe motiv că aceasta se referă la latura

juridico-penală a acțiunilor administratorului SRL „Alternosfera”, Alla Semionova

și din conținutul acesteia nu se atestă circumstanțe noi, care demonstrează temeinicia

acțiunii înaintate de SRL „Alternosfera”.

Astfel, în motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, nu poate

pune la baza admiterii cererii de apel depuse de SRL „Alternosfera”, declarațiile

martorilor Vitalie Toma, Alexandr Kilovatâi și Svetlana Eriomina, date în cadrul

procesului penal și care au confirmat că după semnarea contractului, au predat cheile

spațiului nelocativ nr. 2026 et. II al Centrului Comercial „Atrium” locatarului –

directorului SRL „Alternosfera”, Alla Semionova, în vederea pregătirii spațiului

pentru deschiderea expoziției, deoarece, prin prisma art. 122 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, declarațiile martorilor, care au servit la adoptarea sentinței din

16 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, nu pot reprezenta probe

care să demonstreze valabilitatea contractului de locațiune, odată ce înscrisurile

prezentate atestă contrariu.

Prin urmare, instanța de recurs constată că Curtea de Apel Chișinău nu a

examinat și nu a analizat argumentele prezentate de SRL „Alternosfera”, prin prisma

faptelor stabilite prin sentința din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani.

Sub acest aspect, Colegiul reiterează că, prin sentința din 16 decembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, Alla Semionova, administratorul SRL

„Alternosfera”, învinuită în baza art. 352 alin.(1) Cod penal, a fost achitată, pe motiv

că fapta ei nu întrunește elementele infracțiunii, fiind considerată reabilitată (f.d.21-

62 vol. IV). Aici este de remarcat că, prin rechizitoriul cauzei, Alla Semionova, era

învinuită de faptul că, având funcția de director al SRL „Alternosfera” […],

samavolnic a desfășurat activitate comercială și a ocupat ilegal spațiul comercial nr.

2026 din Centrul Comercial „Atrium”, care aparține ÎCS „Tower Group” SRL […]

(f.d.21-22 vol. IV).

În conformitate cu art. 123 alin. (3) din Codul de procedură civilă, sentința

pronunțată de instanța judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este

obligatorie pentru instanța chemată să se pronunțe asupra efectelor juridice civile ale

actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunțat sentința numai dacă aceste acte au

avut loc și numai în măsura în care au fost săvârșite de persoana în cauză.

Prin urmare, ținând cont de normele legale precitate, instanța de recurs relevă

că instanța ierarhic inferioară urma să dea apreciere faptelor stabilite prin sentința

16

din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, deoarece aceasta

este obligatorie pentru instanță prin prisma art. 123 alin. (3) din Codul de procedură

civilă.

De altfel, instanța de apel eronat a constatat că, declarațiile martorilor Vitalie

Toma, Alexandr Kilovatâi și Svetlana Eriomina, date în cadrul procesului penal nu

pot reprezenta probe care să demonstreze valabilitatea contractului de locațiune,

deoarece din sentința din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani nu se atestă circumstanțe noi în prezenta cauză.

Or, circumstanțele constatate în cadrul dosarului penal au fost considerate a fi

esențiale cauzei civile, care ar influența soluția la caz și au servit ca temei de

admitere a cererii de revizuire în prezenta cauză civilă și casarea deciziei din

27 martie 2018 și a deciziei suplimentare din 15 mai 2018, pronunțate anterior în

ordine de apel, cu reținerea cauzei spre rejudecare în apel, aspect reflectat în

încheierea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.155-161 vol. IV). Prin

urmare, instanța de apel învestită cu soluționarea prezentei cauze după admiterea

cererii de revizuire, în ordine de apel a admis constatări contradictorii cu cele

stabilite prin încheierea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție notează că instanța de revizuire în încheierea din 25 ianuarie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, de admitere a cererii de revizuire, a menționat în mod expres că

circumstanțele constatate în cadrul dosarului penal intentat în privința

administratorului SRL „Alternosfera”, Alla Semionova, pe faptul că samavolnic a

desfășurat activitate comercială și a ocupat ilegal spațiul comercial nr. 2026 din

Centrul Comercial „Atrium”, care aparține ÎCS „Tower Group” SRL, sunt esențiale

prezentei cauze civile și influențează soluția adoptată pe caz, în special

circumstanțele ce vizează achitarea sumei prevăzute în acordul adițional nr. 1 la

contractul din 05 august 2016, circumstanțe ce, în opinia instanței de revizuire,

urmau a fi analizate și apreciate în cadrul judecării cauzei în ordine de apel (f.d.161

vol. IV).

În circumstanțele reținute supra, instanța de recurs conchide că instanța de apel

urma să dea apreciere dacă circumstanțele ce vizează achitarea sumei prevăzute în

acordul adițional nr. 1 la contractul de locațiune din 05 august 2016 confirmă

valabilitatea contractului nominalizat, însă a omis să facă acest lucru, limitându-se

să indice doar că sentința din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani nu atestă circumstanțe noi în prezenta cauză.

Or, constatarea temeiului de revizuire prevăzut de art. 449 lit. b) din Codul de

procedură civilă, și anume faptul dacă au devenit cunoscute unele circumstanțe sau

fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului,

dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și

faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei, ține de competența instanței

de revizuire, care s-a expus prin încheierea din 25 ianuarie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, că aceste circumstanțe se atestă în cauza respectivă.

Prin urmare, având în vedere considerentele instanței de revizuire ce au

determinat admiterea revizuirii în prezenta cauză civilă, care se axează pe

constatările efectuate în cadrul dosarului penal, instanța de apel urma să dea

apreciere faptelor stabilite prin sentința din 16 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, ținând cont de relevanța lor la soluționarea corectă și

17

obiectivă a litigiului, prin prisma prevederilor art. 123 din Codul de procedură civilă.

De altfel, instanța de apel a omis să de-a apreciere faptului că în motivarea

soluției adoptate prin sentința nominalizată s-a constatat faptul că contractul nr. 2026

încheiat la 05 august 2016 între SRL „Alternosfera” și ÎCS „Tower Group” SRL a

fost unul valabil și a produs efecte juridice până la data rezoluțiunii acestuia în mod

unilateral de către ÎCS „Tower Group” SRL la data de 12 septembrie 2016,

constatare reținută și în decizia din 10 iunie 2020 a Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău (f.d.93 vol. IV).

La fel, nu este justificată concluzia instanței de apel precum că, recepționând la

12 septembrie 2016 declarația de rezoluțiune a contractului de locațiune, SRL

„Alternosfera” nu a contestat-o și nici nu a solicitat instanței de judecată să constate

această declarație ca fiind lipsită de efecte juridice, contractul fiind rezoluționat, de

drept, la data de 12 septembrie 2016.

Or, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că la data de 28 aprilie 2017

SRL „Alternosfera” a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată

împotriva ÎCS „Tower Group” SRL cu privire la constatarea ilegalității declarației

de rezoluțiune a contractului de locațiune nr. 2026 din 05 august 2016 încheiat între

ÎCS „Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera” (f.d.177-182 vol. IV).

Subsecvent, având în vedere circumstanțele litigiului, un alt aspect care nu a

fost analizat la judecarea cauzei civile, dar care prezintă importanță pentru

soluționarea justă a cauzei, reprezintă și faptul încheierii și semnării la 09 august

2016 a acordului adițional nr. 1 la contractul de locațiune nr. 2026 din 05 august

2016 de către ÎCS „Tower Group” SRL în cazul în care aceasta a pretins că,

contractul de locațiune nr. 2026 din 05 august 2016 nu este valabil din 08 august

20176, din considerentul că SRL „Alternosfera” nu a semnat actul de predare-

primire, iar nesemnarea actului de primire-predare în termenul stabilit a constituit

temei de rezoluțiune a contractului nr. 2026 din 05 august 2016.

În acest context, Colegiul lărgit relevă că instanța de apel nu a dat apreciere

argumentului SRL „Alternosfera” precum că, deși, de către ÎCS „Tower Group”

SRL se pretinde neexecutarea pct. 3.1.1. din contractul din 05 august 2016, adică

nesemnarea actului de primire-predare de către SRL „Alternosfera” în termen de

3 zile, care ar fi expirat la 08 august 2016, ulterior la 09 august 2016 părțile au semnat

acordul adițional, care, în opinia recurentei confirmă intenția ÎCS „Tower Group”

SRL de a continua raporturile contractuale și care la acel moment nu a invocat că

contractul de locațiune nu este valabil.

Or, conform pct. 5 al acordului adițional nr.1 din 09 august 2016 la contractul

nr. 2026 din 05 august 2016, acesta este parte componentă a contractului.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs reține că art. 240 alin. (1) din Codul

de procedură civilă statuează că, la deliberarea hotărârii, instanța judecătorească

apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea

aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, iar art. 241 alin. (5) din

Codul de procedură civilă stipulează că, în motivare se indică: circumstanțele cauzei,

constatate de instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la

aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe,

legile de care s-a călăuzit instanța.

18

Mai mult, Colegiul lărgit reiterează că deși instanțele de judecată au fost

sesizate cu două cererii de chemare în judecată, acestea nu au examinat temeinicia

acțiunii reconvenționale înaintate de ÎCS „Tower Group” SRL privind rezoluțiunea

contractului de locațiune a spațiului nelocativ nr. 2026 din 05 august 2016 încheiat

între ÎCS „Tower Group” SRL și SRL „Alternosfera”, limitându-se la simpla

mențiune că această acțiune reconvențională este neîntemeiată în baza acelorași

temeiuri ca și cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Alternosfera”. Or, o

asemenea motivare din partea instanțelor ierarhic inferioare nu corespunde

principiului obligativității motivării hotărârilor judecătorești, care constituie o

condiție a procesului echitabil.

Subsecvent, având în vedere rolul unei decizii motivate și importanța acesteia

pentru părțile litigante, la rejudecarea cauzei civile, precum și la adoptarea soluției

la caz urmează a fi luate în considerare momentele conturate, iar motivarea să fie

efectuată atât prin prisma poziției părții reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente

în raport cu probele prezentate și normele de drept pertinente litigiului, rezultând din

prevederile art. 130 din Codul de procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată

să fie certă și coerentă și să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de

art. 6 § 1 CEDO.

În acest context, instanța de recurs va menționa că dreptul la o instanță include

nu numai dreptul de a iniția o acțiune, ci și dreptul la soluționarea juridică a litigiului

(Beneficio Cappella Paolini împotriva San Marino, pct. 29, cu privire la o denegare

de dreptate].

Instanța de recurs menționează că, aspectele menționate conduc la concluzia că

procedura desfășurată în instanța de apel nu corespunde exigențelor art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar modalitatea în care a fost examinată

cauza în ordine de apel nu poate echivala cu soluționare efectivă a cauzei, astfel,

fiind impusă casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei la rejudecare.

Conform jurisprudenței CtEDO, principiul egalității armelor semnifică tratarea

egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca

una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces. Acest principiu

este unul din elementele noțiunii mai largi de ”proces echitabil”, ce impune fiecărei

părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa, în condiții care să

nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei (cauza Ankerl

contra Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost -Huler contra

Suediei, hotărârea 1997-1/24 noiembrie 1997).

Colegiul menționează că art. 20 din Constituția Republicii Moldova prevede

că, orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor

judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și

interesele sale legitime.

Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost

analizate cu atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe

care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format

convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă,

concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare

necorespunzătoare atrage casarea ei.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea

19

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în

instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de

practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în

diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29;

Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a

răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa,

motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO

a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților

să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).

Astfel, instanța de recurs conchide că, decizia instanței de apel nu conține nici

o apreciere, ce ar determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției

la care s-a ajuns, or, la caz instanța de apel a omis să de-a apreciere tuturor probelor

prezentate. Respectiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a exercita controlul

judiciar asupra unei asemenea hotărâri.

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar

la probarea concluziilor unei părți.

Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este întemeiat,

motiv pentru care urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată

cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și rejudecând-o, să emită o decizie întemeiată și legală.

În conformitate cu prevederile art.442, 444 și 445 alin. (1) lit. c) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Alternosfera”.

Se casează integral decizia din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Alternosfera” împotriva Întreprinderii cu Capital Străin

20

„Tower Group” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la constatarea

valabilității contractului de locațiune, constatarea faptului transmiterii bunului în

locațiune, repararea prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de

judecată și cererea reconvențională depusă de Întreprinderea cu Capital Străin

„Tower Group” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Alternosfera” cu privire la rezoluțiunea contractului de

locațiune, a acordului adițional și compensarea cheltuielilor de judecată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

Aliona Miron

Nina Vascan

21