2rac-175/22 — încasarea datoriei

2rac-175/22 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-175/22

2-20094372-01-2rac-08082022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) S. Vasilache

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată ”Arama R”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Servalux” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Arama R” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2022,

c o n s t a t ă :

La 06 august 2020, SRL ”Servalux” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ”Arama R” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii, SRL ”Servalux” a menționat că la 17 septembrie 2019,

a încheiat cu SRL ”Arama R” contractul nr. H-1358, prin care a livrat și instalat

ultimei o poartă de model SPU-F42 în valoare totală de 3 900 euro.

De asemenea, prin contractul nr. H-1357 din 24 septembrie 2019,

SRL ”Servalux” a livrat și instalat SRL ”Arama R” o poartă de model SPU-F42 în

valoare totală de 3 032 de euro.

Totodată, reclamantul a reiterat că anterior încheierii contractelor menționate,

la 18 septembrie 2019, prin ordinul de plată, SRL ”Arama R” a transferat

SRL ”Servalux” un avans în sumă de 39 180 de lei (390 de euro) pentru contractul

din 17 septembrie 2019 și suma de 1 516 euro cu titlu de avans pentru contractul

din 24 septembrie 2019.

Ulterior, la 23 octombrie 2019, prin ordinul de plată, SRL ”Arama R” a

transferat SRL ”Servalux” suma de 60 000 lei (3 062,79 de euro), dintre care suma

1

de 2 340 de euro reprezintă a doua tranșă a avansului în contul contractului din

17 septembrie 2019 și 606 euro de reprezintă a doua tranșă a avansului în contul

contractului din 24 septembrie 2019.

La 13 decembrie 2019 au fost finisate integral lucrările de instalare și montare

a porții conform contractelor din 17 și 24 septembrie 2019, fiind transmise actele

de presare-primire a lucrărilor și factura fiscală.

Însă, SRL ”Arama R” a refuzat semnarea actelor de predare-primire și a

facturii fiscale a lucrărilor îndeplinite.

În acest sens, la 27 decembrie 2019, în adresa SRL ”Arama R” a fost

expediată scrisoarea, prin care a fost solicitat în mod repetat semnarea actelor de

predare-primire.

Prin răspunsul din 03 ianuarie 2020, SRL ”Arama R” a invocat că la

26 decembrie 2019 a semnat și a transmis reprezentantului SRL ”Servalux” actele

respective.

Reclamantul a specificat că din xero-copia actului de predare-primire din

26 decembrie 2019, rezultă că au fost introduse modificări unilaterale și anume au

fost efectuate inscripții de mână, fiind modificată data finisării lucrărilor și alte

aspecte importante, fapt inacceptabil și care nu poate fi considerat ca fiind

acceptate actele de predare-primire.

De asemenea, reclamantul a menționat că prin scrisoarea din 10 februarie

2020, SRL ”Arama R” a pretins că poarta și lucrările executate conform condițiilor

contractuale, valorează suma de 2 900 euro, care a și fost achitată. Totodată, a fost

expediată suplimentar factura fiscală din 10 februarie 2020 pentru pretinsele

servicii de reparație a porții industriale în sumă de 1 928 de lei prestate de

SRL ”Arama R” și actul de returnare a bunului din aceiași dată, invocând că

valoarea motorului reinstalat este de 100 euro.

În adresa SRL ”Arama R” au fost expediate somații de plată, prin care s-a

solicitat achitarea sumei de 3 856 de lei pentru serviciile de reparație conform

facturii fiscale din 13 decembrie 2019 și a sumei de 19 590 de lei cu titlu de datorie

restantă la contractul din 17 septembrie 2019, însă care au rămas fără răspuns.

Reclamantul SRL ”Servalux” a solicitat încasarea de la SRL ”Arama R” a

sumei de 19 590 de lei cu titlu de datorie restantă conform contractului din

17 septembrie 2019, încasarea sumei de 3 856 de lei cu titlu de datorie conform

facturii fiscale din 13 decembrie 2019 și încasarea sumei de 703,38 de lei cu titlu

de taxă de stat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 08 decembrie 2021,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Servalux”.

S-a încasat de la SRL ”Arama R” în beneficiul SRL ”Servalux” suma de

19 590 de lei cu titlu de datorie restantă conform contractului din 17 septembrie

2019, suma de 3 856 de lei cu titlu de datorie conform facturii fiscale din

13 decembrie 2019 și suma de 703,38 de lei cu titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că la 17 septembrie 2019, a încheiat cu SRL ”Arama R” contractul

nr. H-1358, prin care a livrat și instalat ultimei o poartă de model SPU-F42 în

valoare totală de 3 900 euro.

2

Iar, prin contractul nr. H-1357 din 24 septembrie 2019, SRL ”Servalux” a

livrat și instalat SRL ”Arama R” o poartă de model SPU-F42 în valoare totală de

3 032 de euro.

Conform pct. 2.2 și 2.3. și 2.4 din contract, beneficiarul va achita prima parte

a avansului în mărime de 10% din suma contractului, ce constituie 390 de euro, la

cursul comercial de vânzare al BC „Moldova Agroindbank” la data achitării în

decurs de 2 zile lucrătoare după semnarea contractului, a doua parte a avansului în

mărime de 60% din suma contractului, ce constituie 2 340 de euro, urma a fi achita

până la 17 octombrie 2019, iar a treia parte a avansului în mărime de 20% din

suma contractului, ce constituie 780 de euro, urma a fi achita la cursul comercial

de vânzare euro a BC „Moldova Agroindbank” la data achitării, dar nu la un cursul

mai mic de cât anterioarele avansuri achitate, în decurs de 2 zile lucrătoare după

recepționarea notificării de la executor despre livrarea mărfii la depozitul

executorului.

Iar, conform pct. 2.5 din contract, restul sumei beneficiarul urma să o achite

în decurs de 2 zile după montare, conform facturii fiscale, emisă după livrarea și

montarea bunurilor la cursul comercial de vânzare Euro al BC „Moldova

Agroindbank” la data achitării, dar nu la un cursul mai mic de cât anterioarele

achitări.

Potrivit ordinului de plată din 18 septembrie 2019, SRL „Arama- R” a

transferat suma de 39 180 de lei la contul beneficiarului SRL „Servalux”, cu

destinația plății: avans pentru ușa conform contractului din 17 septembrie 2019,

inclusiv TVA 6 530 de lei.

Conform ordinului de plată din 23 octombrie 2019, SRL „Arama- R” a

transferat suma de 60 000 lei la contul SRL „Servalux”, cu destinația plății: avans

pentru ușa conform contractului din 17 septembrie 2019, inclusiv TVA 10 000 lei.

Potrivit ordinului de plată din 23 decembrie 2019, SRL „Arama- R” a

transferat suma de 17 027,98 de lei la contul SRL „Servalux”, cu destinația plății:

avans pentru ușa conform contractului din 17 septembrie 2019, inclusiv TVA 2

837, 98 de lei.

Astfel, potrivit ordinelor de plată menționate supra SRL „Arama R” a

executat prevederile p. 2.2 și 2.3. al contractelor nr. din 17 septembrie 2019 și 24

septembrie 2019, iar la 13 decembrie 2019 reprezentantul SRL „Servalux”

(executorul) și reprezentantul companiei SRL „Arama R” (beneficiarul) întocmind

actul de executare a lucrărilor, executorul a instalat la obiectul beneficiarului porți

Hormann SPU-F42 în complet, conform contractului din 17 septembrie 2019, la

care beneficiarul nu a avut pretenții față de executor la calitatea instalării bunurilor

și la termenul executării, ci s-a făcut rezerva doar în partea datei și s-a completat cu

sintagma „conform anexei nr. 1, specificații”.

La fel, instanța de fond a reținut că în actul de predare-primire a lucrărilor

îndeplinite din 13 decembrie 2019 conform contractului din 17 septembrie 2019,

de către SRL „Arama R” au fost introduse modificări unilaterale și anume au fost

efectuate inscripții de mână cu pixul, fiind modificată data finisării lucrărilor și a

altor aspecte, însă modificările menționate de către SRL „Arama R” nu au

3

modificat esența actului de predare-primire a lucrărilor îndeplinite la 13 decembrie

2019, care a fost semnat cu aplicarea ștampilei de către SRL „Arama R”.

Astfel, instanța a conchis că conform prevederilor contractuale, valoarea

totală a contractului, care include poarta de model SPU-F42 produsă de Hormann

Germania și componentele acesteia, transportarea, instalarea, adausul comercial și

TVA, a constituit suma de 3 900 euro, inclusiv TVA.

Prin urmare, instanța a concluzionat că s-a confirmat datoria conform

contractului din 17 septembrie 2019 în mărime de 19 590 de lei, or nu s-au

formulat obiecții asupra sumei ci temeiului, conform solicitărilor reclamantului,

urmînd a fi admisă pretenția dată.

Mai mult ca atît, la semnarea contractului în sumă de 3 900 euro, avînd la

dispoziție prevederea contractuală și legală în vederea urmăririi ajustării prețului în

caz de dezacord, în condițiile neexercitării dreptului dat, este evident că pîrîtul a

acceptat valoarea contractuală a lucrării.

Totodată, instanța a reține că „Servalux” SRL în baza facturii fiscale din

13 decembrie 2019 a prestat SRL „Arama R” servicii de reparație a porților cu

înlocuirea complectației în sumă totală de 3 856 de lei, iar potrivit actului de

efectuare a lucrărilor din 13 decembrie 2019, s-a indicat că executorul a efectuat

reparația porților cu înlocuirea complectației, la care părțile nu au avut pretenții

asupra calității lucrului efectuat și a termenului.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2022, s-a respins recursul

declarat de SRL ”Arama” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 08 decembrie 2021.

La 20 iulie 2022, SRL ”Arama R” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurentul SRL ”Arama R”, în motivarea recursului a invocat că instanțele de

judecată în mod eronat au interpretat legea, precum și faptul că aprecierea probelor

de către instanța judecătorească a fost arbitrară.

De asemenea, a menționat că prețul indicat în specificație, asupra căruia

SRL ”Arama R” a avut o falsă reprezentare – a fost determinant pentru încheierea

actului juridic, or, dacă recurentul ar fi cunoscut că prețul de 2 900 euro indicat în

specificație nu este un preț real, dar costă cu 1 000 euro mai mult, actul juridic nu

s-ar fi încheiat.

Prin urmare, a recurentul a conchis că instanța de apel a dat apreciere arbitrară

conținutului specificației privind neincluderea în preț a cheltuielilor de transport,

instalare, adaosul comercial și TVA.

Astfel, a relevat că instanța de apel a obligat recurentul să achite suplimenta

suma de 1 000 euro, făcând abstracție de faptul că în contract există o clauză

valabilă privind prețul de 2 900 euro, preț care a fost achitat de recurent.

La fel, a specificat că la emiterea deciziei contestate, instanța de apel s-a bazat

pe probe care au fost anexate la dosar cu încălcarea prevederilor legale.

La 08 august 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, însă date referitor la recepționarea de către intimat a cererii de recurs, la

materialele cauzei lipsesc.

4

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 23 iunie

2022.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 20 iulie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

5

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL ”Arama R”, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Arama R”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6