2ra-1070/22 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1070/22

2-20130558-01-2ra-05082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – A. Ciubotaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, R. Pulbere, V. Mihaila

ÎNCHEIERE

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizare nr.

51/396,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

pe Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 51/396, împotriva Olesei Budișteanu și Mihail Budișteanu cu privire

la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 51/396 și s-a menținut hotărârea

din 08 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 20 octombrie 2020 Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 51/396, a depus în procedura

cererilor cu valoare redusă acțiune oblică împotriva Olesei Budișteanu și Mihail

Budișteanu cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat că potrivit contractului de

livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr.5456 din 03 noiembrie 2004,

încheiat între SA „Termoelectrica” și APLP nr. 51/396, ultima și-a asumat obligația

de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate.

A afirmat că, totodată, în urma consumului de energie termică, APLP nr.

51/396 a prestat la rândul său servicii comunale, inclusiv alimentarea cu energie

termică, către toți locatarii blocurilor locative gestionate, care au beneficiat

nemijlocit de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea

conform bonurilor de plată primite.

1

Conform facturii pentru energia termică pârâții Olesea Budișteanu și Mihail

Budișteanu, domiciliați în apartamentul nr. xxxxx din str. xxxxx, mun. Chișinău,

către luna iulie 2020 au acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de

9301,07 lei.

Reclamanta consideră că obligațiunea de achitare a costului serviciilor

prestate de energie termică urmează a fi pusă în sarcina beneficiarilor serviciului, în

speță, proprietarilor apartamentului Olesea Budișteanu și Mihail Budișteanu, care,

însă, au neglijat obligațiile de plată, în pofida faptului că trebuia să plătească datoria

în termen de 30 zile de la data primirii facturii în conformitate cu reglementările

art.863 alin.(1) lit.b) din Codul civil.

Reclamanta a solicitat încasarea în mod solidar de la Olesea Budișteanu și

Mihail Budișteanu în beneficiul APLP nr. 51/396 a datoriei pentru energia termică

acumulată până în luna iulie 2020 în sumă de 9301,07 lei și a cheltuielilor de

judecată.

Prin încheierea din 14 mai 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

încetat procedura scrisă. S-a dispus examinarea cauzei civile la cererea chemare în

judecată depusă de SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 51/369 mun.

Chișinău împotriva Olesiei Budișteanu, Mihail Budișteanu cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată, în procedura generală.

Prin hotărârea din 08 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea din 08 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, la 09 iulie 2021, în termenul legal, SA „Termoelectrica”, în interesele APLP

nr. 51/396, a contestat-o cu apel.

Prin decizia din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins recursul

declarat de SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 51/396 și s-a menținut

hotărârea din 08 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În susținerea soluției adoptate, instanțele ierarhic inferioare au indicat că SA

„Termoelectrica” nu a justificat prin probe pretenția cu privire la încasarea datoriei

pentru consumul energiei termice în sumă de 9301,07 lei și nu a prezentat calculul

desfășurat al achitărilor, care ar confirma perioada pentru care s-a acumulat această

datorie. Informația cu privire la volumele facturate și sumele achitate pentru energia

termică de către APLP nr.51/396 la situația din 20 august 2020 nu atestă că datoria

revendicată nu a fost achitată. Factura de plată pe luna iulie 2020 nu confirmă datoria

pârâților la situația depunerii cererii de chemare în judecată -20 octombrie 2020.

Reclamanta urma să prezinte atât factura la situația din luna octombrie 2020, cât și

calculul desfășurat al achitărilor, care ar confirma perioada pentru care s-a acumulat

această datorie.

La 12 iulie 2022 SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 51/396, a

declarat recurs împotriva deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de admitere

a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat aprecierea arbitrară a probelor de către

instanța de apel, concluziile expuse în decizie fiind în contradicție cu circumstanțele

cauzei.

2

În conformitate cu articolul 433 lit. a), b), c) și d) din Codul de procedură

civilă, instanța de judecată a verificat dacă actul judecătoresc poate fi atacat cu

recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă

aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost declarată în termen.

Completul constată că, în speță, cererea de recurs este îndreptată împotriva

deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte

specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. De asemenea,

aceasta este depusa de către SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 51/396,

care are calitatea procesuală de reclamantă și este îndreptățită să o conteste, nefiind

depusă repetat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată la adresa electronică a reclamantei SA „Termoelectrica” la data de 13 mai

2022 (f.d. 97). Prin urmare, recursul declarat la 12 iulie 2022 de către SA

„Termoelectrica”, este în termen.

La data de 05 august 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat

participanților la proces copia recursului motivat, explicându-le dreptul de a depune

referință asupra criticilor formulate în recurs (f.d. 111).

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către SA

„Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 51/396, este inadmisibilă, pentru motivele

ce succed.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă

că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie temei

de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul de admisibilitate reține că recursurile exercitate conform

Secțiunii a II-a au caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

3

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr. 51/396, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă SA „Termoelectrica” și, respectiv, nu constituie temei de casare

a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SA „Termoelectrica”, în interesele APLP nr.

51/396, ca fiind inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica”, în

interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizare nr. 51/396, împotriva

deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

4