2ra-955/22 — încasarea pensiei pentru întretinerea copilului minor

Dosarul nr. 2ra-955/22

2-21089025-01-2ra-08072022

Prima instanță: (Judecătoria Bălți, sediul Central) D. Gherasim

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Școlnic Vadim,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Școlnic

(Tarlapan) Gabriela împotriva lui Școlnic Vadim, intervenient accesoriu Direcția

Asistență Socială și Protecția Familiei Sîngerei cu privire la încasarea pensiei

pentru întreținerea copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea

părintelui până la vârsta de 3 ani a copilului,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 10 martie 2022,

c o n s t a t ă :

La 14 iunie 2021, Școlnic Gabriela a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Școlnic Vadim, intervenient accesoriu Direcția Asistență Socială și

Protecția Familiei Sîngerei cu privire la încasarea pensiei pentru întreținerea

copilului minor și încasarea pensiei pentru întreținerea părintelui până la vârsta de

3 ani a copilului.

În motivarea acțiunii, Școlnic Gabriela a menționat că la 02 septembrie 2019,

a încheiat căsătoria cu Școlnic Vadim, iar la XXXXX, s-a născut XXXXX.

De asemenea, reclamanta a menționat că viața în comun a eșuat, astfel pe

rolul Judecătoriei Bălți, sediul Central se află cererea privind desfacerea căsătoriei.

La fel, a specificat că pârâtul nu execută obligațiile părintești față de copil

Școlnic Gabriela a solicitat încasarea de la Școlnic Vadim a pensiei pentru

întreținerea copilului minor, XXXXX în sumă de 2 000 lei lunar până la atingerea

majoratului copilului și încasarea pensiei pentru întreținerea soției în sumă de

1 500 lei lunar, până la împlinirea vârstei de 3 ani a copilului.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 27 septembrie 2021, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Școlnic Gabriela.

1

S-a încasat de la Școlnic Vadim în beneficiul Gabrielei Școlnic pensia pentru

întreținerea copilului minor XXXXX în sumă de 1 000 lei până la atingerea

majoratului copilului.

S-a încasat de la Școlnic Vadim în beneficiul Gabrielei Școlnic pensia pentru

întreținerea soției ocupată de îngrijirea copilului comun în mărime de 1 000 lei

lunar, până la împlinirea vârstei de 3 ani a copilului minor XXXXX.

S-a încasat de la Școlnic Vadim în beneficiul Gabrielei Școlnic suma de 2 000

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

S-a încasat de la Școlnic Vadim în beneficiul statului suma de 720 de lei cu

titlu de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că Școlnic Gabriela și Școlnic Vadim au încheiat căsătoria la

02 septembrie 2019, iar din căsătorie, XXXXX s-a născut XXXXX.

Instanța a constatat că reclamanta împreună cu copilul minor locuiesc în

XXXXX, astfel urmează a se face referință la minimul de consum al copiilor care

locuiesc împreună cu părinții la sat în vârstă de 1-6 ani.

La caz, instanța a conchis că suma solicitată de către reclamantă în mărime de

2 000 lei este o sumă exagerată pentru a fi încasată de la pârât, deoarece ultimul nu

este încadrat oficial în câmpul muncii, iar reclamanta nu a prezentat probe veridice

care ar proba suma solicitată.

Deci, suma solicitată de către reclamantă instanța nu a considerat-o ca fiind

exagerată pentru întreținerea copilului minor, însă a considerat-o exagerată reieșind

din situația materială a pârâtului, care la moment nu este angajat în câmpul muncii

oficial.

Astfel, potrivit informației eliberată de Biroul Național de Statistică, coșul

minim de consum pentru copiii în vârstă de la 1-6 ani este în sumă de 1 638,3 de

lei, respectiv un părinte ar trebui să contribuie cu suma de 819,15 lei pentru

întreținerea copilului său minor, fiind o sumă minimă.

În acest sens, instanța a concluzionat de a admite pretenția reclamantei privind

încasarea pensiei pentru întreținerea copilului minor, nu mai puțin decât suma de

819,15 lei, însă restricții în privința depășirii sumei respective nu sunt prevăzute

mai mult ca atât prin diferite directive, se recomandă asigurarea unui trai decent

copilului, iar statul are obligațiunea să garanteze această prerogativă, motiv pentru

care la stabilirea cuantumului pensiei alimentare, instanța va lua în calcul interesul

superior al copilului și necesitățile acestuia.

Având în vedere circumstanțele de fapt ce vizează copilul, dar și obligația

legală a pârâtului în virtutea calității sale de părinte să acorde copilului său o

susținere materială, astfel încât să-i ofere cel puțin condiții minime de existență,

instanța de judecată a considerat necesar și rațional de a dispune încasarea sumei

de 1 000 lei lunar, până la atingerea majoratului copilului XXXXX, născut la

XXXXX, ceea ce va asigura într-o mică măsură un trai decent al copilului.

Referitor la pretenția reclamantei privind încasarea pensiei pentru întreținerea

soției ocupată de îngrijirea copilului comun care nu a împlinit încă vârsta de 3 ani

în mărime de 1 500 lei, instanța a menționat că copilul minor XXXXX se află în

grija și educația mamei sale, care nu este încadrată în câmpul muncii din cauza

2

vârstei fragede a copilului și nu are un venit lunar, respectiv, aceasta necesită

întreținere din partea pârâtului, ca soț.

Astfel, prima instanță a apreciat cuantumul de 1 500 lei, lunar pentru

întreținerea soției ca fiind exagerat, deoarece minimul de existență pentru o femeie

în vârstă aptă de muncă, pentru anul 2020, este de 1 943,7 de lei, iar ținând cont de

faptul că pârâtul nu are un venit stabil, nefiind încadrat oficial în cadrul muncii,

urmează a fi încasată suma de 1 000 lei, reieșind din situația materială a pârâtului.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 10 martie 2022, s-a respins apelul

declarat de Școlnic Vadim și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 27 septembrie 2021.

La 27 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal, Școlnic Vadim a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

să fie prin micșorat cuantumul pensiei pentru întreținerea copilului minor și

respingerea pretenției privind încasarea pensiei pentru întreținerea părintelui până

la vârsta de 3 ani a copilului.

Recurentul Școlnic Vadim, în motivarea recursului a invocat că la examinarea

cauzei au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material.

De asemenea, a menționat că deși nu locuiește împreună cu reclamanta, a

contribuit la întreținerea financiară a copilului minor, astfel, circumstanțele în

cauză au fost invocate în instanța de fond, iar instanța de apel a respins apelul,

concluzia fiind bazată pe aceleași circumstanțe și aceleași concluzii ale instanței de

fond.

Prin urmare, recurentul a susținut ca fiind neîntemeiată concluzia instanțelor

ierarhic inferioare, deoarece îl plasează într-o situație materială dificilă pe motiv că

nu dispune de venituri pentru executarea hotărârii judecătorești.

La 08 iulie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatei copia

recursului, fiind recepționat de către Școlnic (Tarlapan) Gabriela la 13 iulie 2022,

conform avizului de recepție (f.d. 126).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 10 martie

2022, fiind recepționată de către Școlnic Vadim la data de 01 aprilie 2022 conform

avizului de recepție (f.d. 102).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 27 mai 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

3

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

4

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Școlnic Vadim, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Școlnic Vadim.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5