2ra-1006/22 — cu privire la repararea prejudiciului material și moral, compesarea cheltuiellor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1006/22

2-19166491-01-2ra-21072022

Instanța de fond: Judecătoria Strășeni, sediul Călărași – A. Ucraințeva

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan

ÎNCHEIERE

24 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Simion Ursu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Simion Ursu împotriva lui Tudor Sîrbu și Larisei Sîrbu cu privire la repararea

prejudiciului material și moral, compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a respins apelul declarat de către Simion Ursu, s-a menținut hotărârea

din data de 31 ianuarie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași,

constată:

La 18 octombrie 2019 Simion Ursu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Tudor Sîrbu și Larisei Sîrbu, prin care a solicitat repararea

prejudiciului material în sumă de 20 652 lei, prejudiciului moral în sumă de 10 000

lei, încasarea cheltuielilor de judecată sub formă de taxă de stat în sumă de 919,56

lei și de asistență juridică în sumă de 400 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată Simion Ursu a indicat că după

decesul părinților a rămas averea succesorală formată din casă de locuit cu teren

aferent situate în s. xxxxx, r-nul xxxxx. Tuturor moștenitorilor le-au fost eliberate

certificate de moștenitori, care după intrarea în posesie au donat cotele ce le

reveneau reclamantului.

Reclamantul a menționat că după decesul părinților a permis lui Tudor Sîrbu

și Larisei Sîrbu să locuiască în casa părintească, fără a solicita plată pentru chirie,

unica condiție fiind păstrarea intactă a casei părintești. În casa moștenită de la

părinți, pârâții s-au instalat cu traiul în anul 2009, iar din motiv că timp îndelungat

s-a aflat peste hotare nu a verificat modul de gestionare de către Tudor Sîrbu și

Larisa Sîrbu a casei de locuit.

În vara anului 2017 Simion Ursu a constatat că Tudor Sîrbu și Larisa Sîrbu nu

au efectuat reparațiile curente, au distrus casa, prin ce i-au pricinuit un prejudiciu

material, care în temeiul actului din 20 noiembrie 2017 întocmit de o comisie în

frunte cu consilierul primăriei locale constituie suma de 20 100 lei, format din

1

valoarea mobilierului distrus, deteriorarea sobei, a 40 % din geamuri, distrugerea

stativelor de țesut ale mamei, neefectuarea reparațiilor curente ce au dus la apariția

de fisuri în pereți, care sunt murdari, folosirea lemnelor depozitate în ogradă, au

luat capra de tăiat lemne, au tăiat purceii care urmau a fi crescuți de ei cu cheltuieli

comune.

Reclamantul a mai menționat că în timp ce se afla peste hotare a fost contactat

telefonic de Tudor Sîrbu, care l-a rugat să-i acorde un ajutor material în sumă de

100 dolari SUA, pentru procurarea hainelor pentru copii, care așa și nu i-au fost

restituiți. Simion Ursu a susținut că i-a transmis bani prin intermediul vecinului Ion

Chitoroagă, care deținea banii acestuia pentru a-l reprezenta într-o tranzacție.

Tudor Sîrbu și Larisa Sîrbu recunosc prejudiciul material cauzat, însă refuză

să-l restituie.

Simion Ursu a relatat că i-a fost cauzat și un prejudiciu moral pe care îl

estimează la 10 000 lei.

Prin hotărârea din data de 31 ianuarie 2020 și hotărârea suplimentară din data

de 04 august 2021 ale Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Simion Ursu

împotriva lui Tudor Sîrbu și Larisei Sîrbu cu privire la repararea prejudiciului

material și moral. (f.d 44, 91)

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, de către

Simion Ursu. (f.d. 53)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 28 septembrie 2021 a

respins apelul declarat de către Simion Ursu, a menținut hotărârea din data de 31

ianuarie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași. (f.d.99,100-107)

Instanțele de judecată au constatat că potrivit extrasului din Registrul

bunurilor imobile Simion Ursu a devenit, în anul 2019, proprietarul bunurilor

imobile cu numerele cadastrale xxxxx (teren pentru construcții), xxxxx (casă de

locuit), xxxxx (construcție accesorie). Totodată, prin prezenta acțiune Simion Ursu

pretinde că Tudor Sîrbu și Larisa Sîrbu i-au cauzat prejudiciu material și moral în

perioada 2009-2017.

În aceste circumstanțe și în temeiul art. 315, art. 320, alin.(1)-(4), art. 321,

alin. (2), art. 497, alin (1), art.499, alin (1) din Codul civil (în vigoare până la 01

martie 2019) instanțele de judecată au concluzionat că pretenția lui Simion Ursu cu

privire la repararea prejudiciului material cauzat pentru folosirea bunurilor imobile

în perioada 2009-2017 nu este întemeiată deoarece în acea perioadă nu era

proprietar al acestor bunuri.

Argumentul lui Simion Ursu precum că în anul 2009 a încheiat cu Tudor

Sîrbu și Larisa Sîrbu contractul de locațiune a bunurilor imobile în formă verbală a

fost respins de către instanțele de judecată, deoarece în temeiul art. 875 și art. 876,

alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), acesta nu a fost

întocmit în formă scrisă, iar Simion Ursu, nefiind proprietar al bunurilor imobile

nu era în drept să dea în locaține aceste bunuri.

Instanțele de judecată au considerat ca fiind neîntemeiată și pretenția cu

privire la încasarea sumei de 100 dolari, în condițiile în care Simion Ursu nu a

făcut dovada acordării acestei sume ca împrumut.

Cu referire la pretenția privind repararea prejudiciului moral instanțele de

judecată în temeiul art. 1398 și art. 1422, alin. (1) din Codul civil (în vigoare până

2

la 01 martie 2019) a conchis că aceasta nu este întemeiată, deoarece Simion Ursu

nu a făcut dovada cauzării acestui prejudiciu.

Subsecvent respingerii pretențiilor cu privire la repararea prejudiciului

material și moral instanțele de judecată au respins și pretenția cu privire la

compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Simion Ursu, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare

în judecată. (f.d.116-117)

În motivarea recursului Simion Ursu a reiterat circumstanțele de fapt care au

fost menționate în cererea de chemare în judecată, totodată a menționat că

instanțele de judecată nu au aplicat legea materială care trebuia să fie aplicată.

Recurentul a susținut că nici una dintre părți nu au contestat dreptul său de

proprietate, iar în temeiul art. 1516, alin. (3) din Codul civil a intrat în posesia

averii succesorale, respectiv este aplicabil principiul posesiei legale, deci Tudor

Sîrbu și Larisa Sîrbu se fac responsabili de prejudiciul cauzat imobilului și sunt

obligați să-l repare.

La fel, a mai menționat că instanțele de judecată nu au luat în considerație că

raportul juridic este bazat pe acțiuni ilicite și nu rezultă dint-un act juridic, iar atât

timp cât Tudor Sîrbu și Larisa Sîrbu nu au dovedit contrariul acestea sunt

prezumate.

Simion Ursu a susținut că instanța de apel după o întrerupere a examinării

cauzei, nu l-a citat, astfel a fost lipsit de dreptul de a-și susține apelul în fața Curții

de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 28

septembrie 2021, expediată recurentului prin intermediul oficiului poștal la data 19

noiembrie 2021. Confirmare privind recepționarea copiei deciziei la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către Simion Ursu la data de 24 iunie

2022 se consideră a fi depus în termen.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces,

în acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către Simion

Ursu, este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului

atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului

cu soluția pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul de admisibilitate reține că recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

3

Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în

art. 432. alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul declarat de către Simion Ursu asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța

de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Cu referire la argumentul lui Simion Ursu precum că instanța de apel, după o

întrerupere, nu l-a citat este considerat declarativ, deoarece în instanța de apel

Simion Ursu a fost reprezentat de către avocatul Leonid Cazacu, care a fost citat

pentru data de 28 septembrie 2021, când s-a examinat apelul și s-a pronunțat

decizia contestată, însă din motive necunoscute acesta nu s-a prezentat în ședința

de judecată.

Astfel, Simion Ursu nu poate invoca faptul necitării în instanța de apel,

deoarece prin prisma art. 75, alin. (4) din Codul de procedură civilă culpa

reprezentantului este echivalentă culpei părții.

Drept urmare, Colegiul reține că argumentele invocate de către recurent nu

pot constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept

procesual, așa cum formal invocă Simion Ursu, și, respectiv, nu constituie temei

de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Simion Ursu, ca fiind inadmisibil.

4

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a),

440, alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Simion Ursu împotriva

deciziei din data de 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5