2ra-942/22 — majorarea cuantumului pensiei de intretinere pentru copilul minor

Dosarul nr. 2ra-942/22

2-21141359-01-2ra-07072022

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

17 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Anna

Galacova, reprezentată de avocatul Ina Cepoi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Anna Galacova

împotriva lui Mihail Galacov cu privire la majorarea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor,

împotriva deciziei din 10 martie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Anna Galacova, reprezentată de avocatul Ina Cepoi și

a fost menținută hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

constată:

La 23 septembrie 2021, Anna Galacova, reprezentată de avocatul Ina Cepoi a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Mihail Galacov cu privire la

majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 22 ianuarie 2019 a fost

înregistrat divorțul dintre Mihail Galacov și Anna Galacov, care a fost trecut în

registrul de stare civilă cu nr. 22.

A menționat că, copilul minor după divorț a rămas să locuiască cu mama.

Reclamanta a susținut că, prin hotărârea din 12 august 2019 a Judecătoriei Bălți,

sediul Central, s-a admis parțial acțiunea înaintată de către Anna Galacov împotriva

lui Mihail Galacov și s-a dispus încasarea pensiei de întreținere a copilului minor, în

mărime de 1 100 lei/lunar până la atingerea majoratului.

A comunicat reclamanta că nu are un loc de muncă din motiv că nu are cine să

ducă și să aducă copilul de la școală, iar suma pensiei de întreținere stabilită nu este

suficientă pentru un copil care frecventează școala.

Reclamanta a specificat că, conform datelor eliberate de Direcția pentru

Statistică, valoarea minimului de existență pentru un copil în vârstă de 7-17 ani în

1

semestrul 2 al anului 2020, în mediul urban constituie suma de 2 438,70 lei.

A subliniat că, suma de 2 438,70 lei constituie minimul de existență pentru un

copil însă această sumă nu constituie și un maximum, părinții având obligația

asigurării unui trai decent copilului.

Reclamanta a invocat că, pârâtul are venituri regulate și este angajat în câmpul

muncii de mai mulți ani.

Consideră că, în situația în care prețurile la produsele alimentare și articolele de

îmbrăcăminte sunt în creștere, achitarea unei pensii de întreținere pentru copilul minor

în sumă mai mică de 2 500 lei, nu ar constitui o sumă necesară pentru întreținerea și

existența copilului.

A solicitat reclamanta majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului

minor și încasarea din contul lui Mihail Galacov în beneficiul Annei Galacov a

pensiei de întreținere în sumă de 2 500 lei/lună pentru copilul minor până la atingerea

majoratului.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a

admis parțial acțiunea. S-a modificat cuantumul pensiei de întreținere a copilului

minor și s-a încasat din contul lui Mihail Galacov în beneficiul Annei Galacov pensia

de întreținere a copilului minor XXXXX, născută la XXXXX, în sumă de 1 500 lei. În

rest, pretențiile s-au respins ca neîntemeiate. S-a încasat din contul lui Mihail Galacov

în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 540 lei.

La 26 noiembrie 2021, Anna Galacova, reprezentată de avocatul Ina Cepoi a

depus apel nemotivat, iar la 14 ianuarie 2022 a depus apel motivat împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii și emiterea

unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia din 10 martie 2022 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul declarat

de către Anna Galacov, reprezentată de avocatul Ina Cepoi și s-a menținut hotărârea

din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că la

determinarea cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul se ține cont de

interesul primordial al copilului, asigurarea acestuia a unui nivel suficient de asigurare

materială, în raport cu starea materială și familială a părților și alte circumstanțe

importante. Prin urmare, părinții sunt obligați la asigurarea unui nivel de trai suficient

copilului minor, pornind de la minimul de existență raportat la necesitățile efective și

interesul primordial al copilului.

Potrivit informației de la Biroul Național de Statistică, în anul 2020 minimul de

existență pentru un copil în vârstă de 7-17 ani în orașe mari a constituit 2 438,70 lei.

Potrivit certificatului eliberat de Instituția Medico-Sanitară Publică „Centrul

Medicilor de Familie municipal Bălți” nr.01-23/524 din 12 octombrie 2021, minora

XXXXX, născută la XXXXX, este înregistrată la medicul de familie din cadrul

Centrului de Sănătate nr. 1 Conform formularului F112/e și se află la evidență cu

diagnoza „Picior plat bilateral gr. II, Obezitate gr. I, Dischinizia căilor biliare”.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că, reieșind din probele

prezentate și având în vedere valoarea minimului de existență pentru un copil minor,

precum și obligațiile ambilor părinți de a-și întreține copiii minori s-a ajuns la

concluzia că cuantumul pensiei de întreținere pentru copilul minor al părților urmează

2

a fi modificat, în sumă de 1 500 lei/lunar, or, suma respectivă constituie un cuantum

care reprezintă un minim de existență al copilului minor în dependență de vârsta și

locul/mediul de trai al acestuia.

În acest context, s-a relevat faptul că obligația de întreținere a copiilor comuni

revine ambilor părinți, or, această derivă nemijlocit din logica lucrurilor, precum și

din conținutul normelor legale relevanțe speței.

Prin urmare, raportând cuantumul minimului de existență pe anul 2020, pentru

orașele mari, stabilit de Biroul Național de Statistică pentru un copil în vârstă de 7-17

ani în mărime de 2 438,70 lei la ambii părinți ai copilului, s-a constatat că fiecare

dintre ei datorează întreținere în mărime de 1 219,35 lei.

Totodată, s-a menționat că din dosar nu se constată existența probelor care să

justifice încasarea pensiei de întreținere peste valoarea minimului de existență stabilită

de Biroul Național de Statistică, asemenea probe nefiind prezentate de către Anna

Galacova. La fel, invocând faptul că copilului îi este necesară o întreținere

suplimentară din cauza maladiei de care suferă, această necesitate nu a fost însoțită și

de un calcul anumit al cheltuielilor suplimentare, nu a fost descifrată și stabilită printr-

o anumită sumă concretă.

La 13 iunie 2022, Anna Galacova, reprezentată de avocatul Ina Cepoi a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

admisă integral.

În motivarea recursului recurenta a invocat că instanța de apel nu a ținut cont de

interesul superior al copilului minor XXXXX, interpretând în mod eronat legea.

A menționat că, prin menținerea soluției instanței de fond de majorare a

cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor de la 1 100 lei la 1 500 lei,

instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au dat o apreciere cuvenită certificatului

eliberat de Instituția Medico-Sanitară Publică „Centrul de Familie mun. Bălți” nr. 01-

23/524 din 12 octombrie 2021, care indică asupra maladiei copilului, iar acordarea

suplimentului de 280,65 lei peste valoarea minimului de existență stabilit de Biroul

Național de Statistică este insuficient pentru reabilitarea necesară patologiei copilului

minor.

Consideră că majorarea cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor

în mărime de 1 500 lei/lunar nu corespunde situației reale și nu se conformează

cerințelor de asigurare copilului minor cu un trai decent și asistență medicală

necesară.

Prin notificarea din 07 iulie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.

d. 83).

Prin referința din 25 iulie 2022, Mihail Galacov a solicitat declararea recursului

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa

participanților la proces, copia deciziei contestate la 05 mai 2022, prin intermediul

3

oficiului poștal (f.d. 68), iar la 06 mai 2022 a fost expediată pe poșta electronică a

reprezentantului recurentei, fiind recepționată în aceeași zi (f.d. 69, 69-verso).

Astfel, recursul declarat la 13 iunie 2022 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Anna Galacova,

reprezentată de avocatul Ina Cepoi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

4

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv

și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Anna Galacova, reprezentată de avocatul Ina Cepoi, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Anna Galacova, reprezentată de avocatul Ina

Cepoi ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Anna Galacova, reprezentată de avocatul Ina Cepoi se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

5