2ra-709/22 — înlăturarea obstacolelor

2ra-709/22 — înlăturarea obstacolelor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-709/2022

2-16044028-01-2ra-18052022

prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Central (jud: L. Grădinari)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

Î N C H E I E R E

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vera Anțalovscaia,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vera

Anțalovscaia împotriva lui Ion Bagrin, persoană interesată Primăria sat. Pelinia

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la înlăturarea obstacolelor

în folosirea terenului, încasarea prejudiciului moral, anularea titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren, obligarea efectuării rectificărilor în

Registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 06 iunie 2016, Vera Anțalovscaia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ion Bagrin, persoană interesată Primăria sat. Pelinia cu privire la

înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că conform certificatului de moștenitor legal

din 24 martie 2000, a moștenit bunurile succesorale ale lui Grigore Dabija, tatăl ei,

decedat la 10 decembrie 1997, ce constă din casa de locuit situată pe teren aferent

casei, cota de teren situate în s. Pelinia, r. Drochia, terenul aferent casei era în

mărime de 0,20 ha.

A specificat că gospodăria moștenită de reclamantă este despărțită de

gospodăria vecinului, Ion Bagrin. Folosindu-se de absența sa, vecinul Ion Bagrin a

scos o porțiune de gard, din spatele imobilului lit. 5), mutând un pilon de la gard

peste teritoriului ei. La nenumăratele adresări în organele de resort, primărie, OCT

nu a primit rezultat satisfăcător. Primăria a eliberat un certificat în care suprafața

terenului aferent casei de locuit constituie 0,205 ha pe când în pașaportul tehnic

este indicată mărimea terenului de 0,2155 m.p.

Reclamanta a solicitat înlăturarea obstacolelor în folosirea sectorului de teren

și obligarea pârâtului să restabilească gardul conform planului cadastral cu

încasarea prejudiciului moral în mărime de 2 000 de lei și cheltuielilor de judecată.

La 28 ianuarie 2016, reclamanta a înaintat cerere de chemare în judecată

suplimentară, unde a invocat că la eliberarea titlului de autentificare a dreptului

1

deținătorului de teren cu nr. cadastral XXXXX236 pe numele lui Ion Bagrin de

către Primăria sat. Pelinia, r. Drochia s-au produs erori, adică lungimea hotarului

dintre gospodăria reclamantei și pârâtului a devenit cu multiple coturi, modificând

în acest context hotarul reclamantei, prin ce i se încalcă dreptul de proprietate și

anume accesul liber de a se deplasa după șură și construcțiile auxiliare moștenite

prin certificatul de moștenitor legal din 24 martie 2000.

A mai indicat că în bunul imobil al reclamantei cu nr. cadastral XXXXX.237,

și conform planului geometric eliberat de OCT Drochia se evidențiază asemenea

erori și încălcări produse la eliberarea titlului de autentificare a dreptului

deținătorului de teren de către Primăria sat. Pelinia pe numele lui Ion Bagrin,

totodată existând diferență dintre hotarul în litigiu conform planului cadastral a

reclamantei la situația de azi, care nu coincide cu planul terenului - anexă la

informația din Registrul bunurilor imobile la situația anului 2000.

A solicitat anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren

cu nr. cadastral XXXXX236, eliberat pe numele lui Ion Bagrin cu obligarea

Primăriei sat. Pelinia, r. Drochia de a elibera un alt titlu de autentificare a dreptului

deținătorului de teren pe numele acestuia cu hotarul stabilit la situația a. 2000, care

este în litigiu, conform planului terenului, anexă la informația din Registrul

bunurilor imobile din 03 august 2000, eliberat de OCT Rîșcani pe numele Verei

Anțalovscaia, obligarea OCT Drochia de a efectua rectificările în Registrul

bunurilor imobile și a Panului cadastral nr. XXXXX.237 a reclamantei conform

planului terenului, anexă la informația din Registrul bunurilor imobile, eliberat de

OCT Rîșcani la data de 03 august 2000.

Ulterior reclamanta a înaintat cerere de chemare în judecată suplimentar și de

concretizare, solicitând modificarea planului cadastral și geometric, conform

planului existent până la înnoirea lor, precum și rectificarea înscrisurilor în

registrul bunurilor imobile.

Prin hotărârea din 23 iulie 2021 a Judecătoriei Drochia, sediul Central s-a

respins acțiunea Verei Anțalovscaia, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 29 iulie 2021, Vera

Anțalovscaia a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a

hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a

acțiunii.

Prin decizia din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

declarat de Vera Anțalovscaia și s-a menținut hotărârea din 23 iulie 2021 a

Judecătoriei Drochia, sediul Central, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Vera Anțalovscaia împotriva lui Ion Bagrin, persoană interesată

Primăria sat. Pelinia Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la

înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului, încasarea prejudiciului moral,

anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren, obligarea

efectuării rectificărilor în Registrul bunurilor imobile.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 46 alin. (1), (2) și (5) al Constituției

Republicii Moldova, art. 316 alin. (1), 394, 603 Cod civil (în vigoare la data

înaintării acțiunii), art. 18 alin. (5) - (6), 19 alin. (1) - (2) Legea cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, Instrucțiunii cu privire la modul

de executare a lucrărilor cadastrale la nivel de teren aprobată prin ordinul

Directorului general al Agenției Relații Funciare și Cadastru nr. 70 din 04 august

2017, în coroborare cu actele cauzei, Colegiul a reiterat că părțile deținând cu drept

2

de proprietate imobile, ce se află în vecinătate nemijlocită, ambii au obligația de a

respecta dreptul de proprietate a celuilalt, inclusiv în raport cu dreptul de vecinătate

și influențele admisibile reciproce.

Colegiul a reținut faptul că reclamanta/ apelantă nu a probat faptul că gardul

din plasă metalică – în starea în care se află la acest moment, atentează inadmisibil

asupra terenului ce aparține cu drept de proprietate apelantei.

Or, conform Actului de transpunere a hotarelor în teren din 17 noiembrie

2020, Actului de stabilire a hotarelor terenului din 09 septembrie 2020, efectuat în

privința terenului cu nr. cadastral XXXXX.237 amplasat în sat. Pelinia, r. Drochia,

s-a constatat că titularul Vera Anțalovscaia este de acord cu poziția hotarelor pe

teren, actul respectiv fiind semnat atât de către reclamant care a indicat că

recunoaște hotarele, cât și de către executorul lucrărilor.

Conform Actului de stabilire a hotarelor terenului, nu este nici o mențiune

despre prezența, acordul proprietarului terenului adiacent reclamantei, în cazul dat

a lui Ion Bagrin.

Astfel, la momentul întocmirii Actului de stabilire a hotarelor erau prezenți

reclamanta, reprezentantul primăriei, executorul lucrărilor SRL „Alion - Geocad”,

iar în act nu este nici o mențiune ce ține de pârât, prezența lui, lipsa, coordonarea,

dezacordul.

Prin urmare, Colegiul a conchis că reieșind din actul de stabilire a hotarelor

terenului din 09 septembrie 2020 s-a constatat că hotarele generale ale terenului

corespund cu posesiunea de facto și nu este indicată nici o deviere.

Totodată, instanța de apel a constatat că, reclamanta indicând asupra

influenței negative a gardului vecinului, și anume a acaparării terenului său, urma

să probeze acest fapt, aducând probe scrise în acest sens, concluzii ale specialiștilor

etc, pe când în cazul din speță Vera Anțalovscaia s-a limitat doar la expunere

faptului, fără prezentarea probelor pertinente în acest sens.

Astfel, Colegiul a menționat că reclamanta în susținerea pretențiilor sale urma

să prezinte probe pertinente privind încălcarea dreptului său de proprietate, să

demonstreze acea atentare asupra terenului său și că această atentare ar fi una

inadmisibilă, că ar fi una evidentă, la fel și imposibilitatea tolerării acestei influențe

inadmisibile. Însă, asemenea înscrisuri relevante speței date, nu au fost prezentate

de reclamantă/apelantă.

Cu referire la pretenția reclamantei de restabilire a hotarului pe motiv că,

planul geometric al bunului supus litigiului și schema de stabilire a hotarelor nu

coincide, fiind folosit de către pârât ilegal, instanța de fond cât și instanța de apel

au reținut prevederile pct. 92 din Instrucțiunea sus menționată și anume se constată

că modificarea hotarului poate fi efectuată în cazul când coproprietarii bunului nu

ajung la un acord la stabilirea hotarului.

De asemenea, instanța de apel a reținut și faptul că reclamanta/ apelantă nu a

prezentat careva probe justificative care ar confirma că hotarele terenului ce aparțin

lui Ion Bagrin sunt amplasate parțial pe terenul său, și anume în parametrii indicați

în acțiune.

În acest sens, Colegiul a constatat lipsa probelor ce ar demonstra temeinicia

acțiunii, or, pentru probarea prezentei acțiunii ar fi necesară concluzia unui

specialist care ar indica, în ce măsură și dacă într-adevăr pârâtul/ intimat atentează

la proprietatea Verei Anțalovscaia.

3

În așa mod, în temeiul înscrisurilor prezentate la dosar, instanța de apel a

considerat corect că probele prezentate de reclamantă sunt insuficiente pentru

admiterea acțiunii formulate. Or, în asemenea caz, reclamanta urma să dețină o

constatare/ raport al specialistului sau expertului care să indice cu certitudine

parametrii depășirii hotarului reclamantei de către vecin.

Astfel, Colegiul a menționat că ipotezele relevante certifică în mod clar

caracterul lipsit de substanță al apelului declarat, deoarece Vera Anțalovscaia nu a

invocat nici un argument plauzibil în vederea justificării ilegalității hotărârii

instanței de fond, evidențiindu-se caracterul declarativ al apelului.

La 20 aprilie 2022, prin intermediului poștei, Vera Anțalovscaia a declarat

recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

procedural și material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 18 ianuarie 2022 și a

expediat-o participanților la proces la 10 martie 2022 (f.d. 75-77, Vol. II), astfel,

recursul declarat la data de 20 aprilie 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 18 mai 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or până la data examinării recursului careva referințe în adresa

instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Vera Anțalovscaia, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

4

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vera Anțalovscaia nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Vera Anțalovscaia, ca fiind inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vera Anțalovscaia, împotriva

deciziei din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

6