3ra-506/22 — cu privire la contestarea actelor administrative

3ra-506/22 — cu privire la contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-506/22

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov)

DECIZIE

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Ala Cobăneanu

examinând în ședință publică recursul depus de Societatea pe

Acțiuni „Tegulum”

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a

Societății pe Acțiuni „Tegulum” împotriva Ministerului Mediului al Republicii

Moldova și Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale cu privire la contestarea

actelor administrative, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

împotriva hotărârii din 1 decembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, prin care

acțiunea a fost respinsă

constată:

La 5 noiembrie 2010, SA „Tegulum” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Mediului al RM și Agenției pentru Geologie și Resurse

Minerale cu privire la contestarea actelor administrative, încasarea prejudiciului

moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 11 martie 2009, Ministerul

Economiei și Comerțului a eliberat companiei SA „Tegulum” Actul de confirmare

a perimetrului minier nr. 485, prin care se confirmă perimetrul minier pentru

exploatarea zăcământului de calcar și rocilor de nisip-prundiș „Vărăncău”.

Perimetrul este localizat la 1 km spre nord-vest de satul Vărăncău r-nul

Soroca, iar termenul de exploatare a perimetrului respectiv este până la epuizarea

zăcământului.

După ce SA „Tegulum” a procurat mai mult utilaj pentru a demara lucrările

de exploatare a zăcământului de calcar și a rocilor de nisip-prundiș, la data de

30 septembrie 2010, Ministerul Mediului al RM a emis ordinul nr. 83 cu privire la

revocarea dreptului de folosire asupra sectorului de subsol, prin care s-a cerut

revocarea dreptului de folosire asupra sectorului de subsol „Vărăncău” din

sat. Vărăncău r-nul Soroca de la SA „Tegulum”.

Drept motiv de adoptare a ordinului Ministerului Mediului nr. 83 din

30 septembrie 2010 au fost invocate prevederile art. 32 alin. (1) lit. i) Codul

subsolului, aprobat prin Legea nr. 3-XVI din 2 februarie 2009, care prevede că

1

dreptul de folosință asupra sectorului de subsol poate înceta în cazul nefolosirii

sectorului de subsol conform destinației de către beneficiarul lui fără motive

întemeiate pe parcursul a doi ani.

A obiectat că la pct. 2, ordinul contestat admite imixtiunea în evidența

contabilă a SA „Tegulum” și dispune radierea zăcământului de calcar „Vărăncău”

de la balanța SA „Tegulum” cu trecerea acestuia la balanța statului.

A indicat că Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale i s-a ordonat de a

anula perimetrul minier atribuit SA „Tegulum” pentru zăcământul „Vărăncău” r-nul

Soroca, urmare la care la data de 1 octombrie 2010, Agenția pentru Geologie și

Resurse Minerale, a emis ordinul nr. 39, întru executarea ordinului nr. 83 din

30 septembrie 2010 emis de Ministerul Mediului al RM.

A subliniat că Actul de confirmare a perimetrului minier nr. 485 eliberat de

Ministerul Economiei și Comerțului, prin care se confirmă perimetrul minier pentru

exploatarea zăcământului de calcar și rocilor de nisip-prundiș „Vărăncău” a fost

eliberat la data de 11 martie 2009, respectiv reieșind din prevederile art. 32 alin. (1)

lit. i) Codul subsolului, invocate în ordinul nr. 83 din 30 septembrie 2010, termenul

de 2 ani, de nefolosire netemeinică a zăcămintelor începe să curgă din momentul

când SA „Tegulum” a obținut actul sus menționat, care permitea exploatarea

subsolului, care este 11 martie 2009, iar sancțiunea poate fi aplicată începând cu

11 martie 2011 și nu la data de 30 septembrie 2010 când a fost emis ordinul în cauză.

Cu referire la prevederile art. 33 alin. (3) Codul subsolului, a evidențiat că

beneficiarului subsolului SA „Tegulum” nu i-au fost expediate care notificări

privind atenționarea asupra încălcărilor comise, precum și nu i s-a oferit un termen

de 3 luni pentru înlăturarea încălcărilor.

La data de 5 octombrie 2010, SA „Tegulum” a depus către Ministerul

Mediului al RM cererea prealabilă, prin care a solicitat revocarea ordinului nr. 83

din 30 septembrie 2010 cu privire la revocarea dreptului de folosire asupra sectorului

de subsol, emis de Ministerul Mediului al RM, din considerentele că este emis

contrar prevederilor legale.

Iar la data de 7 octombrie 2010 a depus și o cerere la Agenția pentru Geologie

și resurse Minerale, prin care a solicitat suspendarea executării ordinului nr. 39 din

1 octombrie 2010 emis de Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale, de către

șeful Direcției geologice, Andrei Juraveli, pentru executarea ordinului nr. 83 din

30 septembrie 2010 emis de Ministerul Mediului al RM, din motivul că ultimul este

emis contrar prevederilor legale.

Până în prezent nici Ministerului Mediului al RM și nici Agenția pentru

Geologie și Resurse Minerale nu a răspuns la cererile adresate de către

SA „Tegulum”.

A considerat că acțiunile Ministerului Mediului al RM contravin prevederilor

art. 32 alin. (1) lit. i) și art. 33 alin. (3) Codul subsolului și reprezintă fapte ilicite,

prin consecutivitate și acțiunile Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale sunt

ilegale deoarece sunt bazate pe un ordin ilegal.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20 din

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 1398, 1404

Cod civil și art. 166-168 CPC.

2

A solicitat admiterea acțiunii, anularea ordinului nr. 83 din

30 septembrie 2010 „ Cu privire la revocarea dreptului de folosire asupra sectorului

de subsol”, emis de Ministerul Mediului al RM, anularea ordinului nr. 39 din

1 octombrie 2010 emis de Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale, de către

șeful Direcției geologice, Andrei Juraveli, pentru executarea ordinului nr. 83 din 30

septembrie 2010 emis de Ministerul Mediului al RM, încasarea din contul

Ministerului Mediului al RM a sumei de 50 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral

și cheltuielile de judecată în sumă de 8100 de lei.

La 29 noiembrie 2010, SA „Tegulum” a depus o cerere suplimentară la cererea

de chemare în judecată în care a invocat că la data de 17 mai 1990 a fost semnat

Actul de primire-predare a perimetrului minier „Vărăncău” dintre SA „Tegulum” și

Ministerul Industriei Locale a RSSM.

Ulterior, SA „Tegulum” i-a fost eliberat Actul de confirmare a perimetrului

minier nr. 23 din 26 iunie 1991.

În baza acestor acte s-a stabilit că SA „Tegulum” i-a fost transmis perimetrul

minier „Vărăncău” pentru exploatare până în anul 2035.

A menționat că de la data de 26 iunie 1991 SA „Tegulum” a început

exploatarea perimetrului minier „Vărăncău”, care conform Actului primire-predare

a perimetrului minier „Vărăncău” dintre SA „Tegulum” și Ministerul Industriei

Locale a RSSM avea zăcăminte în volum de 2 597 700 tone.

La momentul intrării în vigoare a Codului Subsolului nr. 1511 din

15 iunie 1993, SA „Tegulum” dispunea de Actul de confirmare a perimetrului minier

nr. 23 din 26 iunie 1991, însă nu dispunea de careva licență, deoarece Legea privind

acordarea de licențe pentru unele genuri de activitate nr. 332-XIV din

26 martie 1999, a intrat în vigoare la 17 iunie 1999.

La data de 3 august 1995 a intrat în vigoare Legea nr. 440 cu privire la zonele

și fișiile de protecție a apelor rîurilor și bazinelor de apă, care la art. 6 alin. (3)

prevedea că, lățimea zonelor de protecție a apelor râurilor Nistru, Prut și Dunăre

constituie cel puțin 1000 metri, însă zona perimetrului minier „Vărăncău” intra în

acești 1000 de metri ai zonei de protecție a râului Nistru.

Astfel, potrivit legii date, se interzicea efectuarea cărorva lucrări de extragere.

Ulterior, prin Legea nr. 454 din 30 iulie 2001, au fost modificate prevederile

art. 13 din Legea nr. 440 cu privire la zonele și fișiile de protecție a apelor râurilor

și bazinelor de apă, care la alin. (2) a statornicit că în zonele de protecție a apelor se

interzice, fără coordonarea în scris cu autoritatea centrală abilitată cu gestiunea

resurselor naturale și cu protecția mediului înconjurător și cu autoritatea centrală

pentru sănătate să extragă substanțelor minerale utile. Coordonarea cu organele

respective a fost obținută cu greu.

Însă deja la data respectivă SA „Tegulum” avea în zona perimetrului

minier „Vărăncău”, rezerve extrase de nisip, prundiș în volum de 20 000 tone, care

din cauza scăderii cererii pe piață nu se vindea.

La data de 30 martie 2002 a intrat în vigoare Legea privind licențierea unor

genuri de activități nr. 451, potrivit căreia licența era valabilă numai dacă în anexa

ei era prevăzută Zona perimetrului minier care se exploatează.

3

Pentru a obține înscrierea necesară în anexa licenței era necesară prezentarea

unui contract de arendă încheiat între SA „Tegulum” și Primăria comunei Vărăncău.

Având la bază faptul că perimetrul minier „Vărăncău” se află la balanța

SA „Tegulum”, în baza Actului primire-predare a perimetrului minier „Vărăncău”

dintre SA „Tegulum” și Ministerul Mediului Industriei Locale a RSSM din

17 mai 1990, a obținut un nou „Act de confirmare a perimetrului minier” nr. 485 din

11 martie 2009.

La data de 1 octombrie 2008, SA „Tegulum” a depus la Primăria comunei

Vărăncău o cerere cu privire la încheierea contractului de arendă, la care la data de

21 octombrie 2008 a primit refuz.

Astfel, refuzul Primăriei Vărăncău a fost atacat în instanța de contencios

administrativ, iar prin hotărârea din 26 octombrie 2009 a Judecătoriei Soroca, a fost

obligat Consiliul comunei Vărăncău să dea în arendă SA „Tegulum” perimetul

minier „ Vărăncău”, iar prin decizia din 7 aprilie 2009, cauza a fost retransmisă spre

rjudecare în fond la Judecătoria Soroca, care la momentul depunerii prezentei acțiuni

în instanța de judecată se află pe rol la Judecătoria Soroca.

Respectiv, faptul că SA „Tegulum” se afla într-un litigiu cu Primăria comunei

Vărăncău, reprezintă unul din temeiurile pentru care SA „Tegulum” nu putea începe

lucrările de exploatare, iar Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale, știa despre

faptul că SA „Tegulum” se află în litigiu cu Primăria comunei Vărăncău, fapt ce se

adeverește prin notificarea făcută către aceasta la data de 26 februarie 2009.

Prin hotărârea din 1 decembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, acțiunea a fost

respinsă.

La 15 decembrie 2010, SA „Tegulum” a depus recurs împotriva hotărârii din

1 decembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii recurate și emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanțe,

considerând-o ca ilegală și neîntemeiată.

A menționat că la adoptarea soluției sale, prima instanță a încălcat prevederile

art. 6 § 1 dreptul la un proces echitabil, precum și art. 1 Potocol nr. 1, protecția

proprietății din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A specificat că dispozițiile art. 33 alin. (3) Codul Subsolului, prevăd că decizia

privind încetarea dreptului de folosință asupra sectorului de subsol în temeiul art. 32

alin. (1) lit. i), poate fi luată de către Ministerul Mediului, după 3 luni de la data

primirii de către beneficiarul subsolului a notificării scrise privind încălcările comise

de el, dacă în termenul indicat beneficiarul subsolului nu a înlăturat aceste încălcări.

Însă, beneficiarului subsolului, SA „Tegulum”, nu i s-au făcut careva

notificări privind atenționarea asupra încălcărilor comise, precum și nu i s-a oferit

un termen de 3 luni pentru înlăturarea încălcărilor.

Mai mult că pârâții Ministerul Mediului al RM și Agenția pentru Geologie și

Resurse Minerale în cadrul dezbaterilor judiciare au confirmat inexistența unui

asemenea act de înștiințare.

4

La 9 martie 2011, SA „Tegulum” a depus cerere de completare a recursului,

prin care la fel a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 13 aprilie 2011 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul depus de SA „Tegulum” și menținută hotărârea din 1 decembrie 2010 a

Curții de Apel Chișinău.

La 18 martie 2022, prin intermediul poștei electronice și la 23 martie 2022,

prin intermediul oficiului poștal, Agentul guvernamental a depus cerere de revizuire

împotriva deciziei din 13 aprilie 2011 a Curții Supreme de Justiție, în temeiul art. 449

lit. h) CPC.

La 21 aprilie 2022, prin intermediul poștei electronice, SA „Tegulum”,

reprezentat de avocatul Vladimir Grosu a depus cerere de revizuire împotriva

deciziei din 13 aprilie 2011 a Curții Supreme de Justiție, în temeiul art. 449 lit.

h) CPC.

Prin încheierea din 4 mai 2022 a Curții Supreme de Justiție, au fost admise

cererile de revizuire depuse de către Agentul guvernamental și SA „Tegulum”,

reprezentată de avocatul Vladimir Grosu, a fost casată decizia din 13 aprilie 2011 a

Curții Supreme de Justiție și reținută în procedura Curții Supreme de Justiție cauza

de contencios administrativ, pentru examinarea recursului depus de SA „Tegulum”

împotriva hotărârii din 1 decembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău.

La 20 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Ministerul Mediului al

RM a depus referință la cererea de recurs depusă de SA „Tegulum”.

Este de menționat că în cadrul ședinței de judecată publice din 21 iulie 2022,

reprezentanții SA „Tegulum” Anatolie Culicov și avocatul Vladimir Grosu au

solicitat instanței de recurs admiterea recursului, casarea hotărârii din

1 decembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei noi decizii prin care

de a constata ilegalitatea ordinului nr. 83 din 30 septembrie 2010 „Cu privire la

revocarea dreptului de folosire asupra sectorului de subsol”, emis de Ministerul

Mediului al RM și a ordinului nr. 39 din 1 octombrie 2010 emis de Agenția pentru

Geologie și Resurse Minerale, pentru executarea ordinului nr. 83 din

30 septembrie 2010 emis de Ministerul Mediului al RM, cu anularea totală a acestor

acte administrative.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs,

audiind opinia reprezentanților SA „Tegulum”, Anatolie Culicov și a avocatului

Vladimir Grosu, reprezentantului Ministerului Mediului al RM, Nicolina

Cramarenco, reprezentantului Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale, Dana

Panovici, în cadrul ședinței de judecată publice din 21 iulie 2022, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanțe și de a

emite o nouă decizie, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

5

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv, procedura

de contencios administrativ în prezenta speță în partea procedurală urmează a fi

examinată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, adoptat prin Legea nr.

116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale

în vigoare la momentul derulării procedurii administrative, și anume a Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Or, în speță procedura administrativă se referă la o activitate administrativă

inițiată până la 1 aprilie 2019, aspect care determină că la caz se vor aplica

dispozițiile legale vechi, care reglementau aceste instituții.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Conform art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În corespundere cu art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Reglementări similare se conțin și în art. 219 alin. (1) Cod administrativ, care

stipulează că instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu

în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute,

nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Prin prisma alin. (2) și (3) al aceluiași articol, instanța de judecată depune

eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare,

depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea

tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de

judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost

discutate de participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să depășească

limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor

formulate de participanții la proces.

În corespundere cu art. 224 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre

prin care în baza unei acțiuni în contestare, anulează în tot sau în parte actul

administrativ individual, precum și o eventuală decizie de soluționare a cererii

prealabile, dacă acestea sînt ilegale și prin ele reclamantul este vătămat în drepturile

sale.

Astfel, după cum rezultă din actele cauzei, Societatea Științifică de

Producție „Tegulum” SA este înregistrată la Cemera Înregistrării de Stat la data de

11 septembrie 1992, cu numărul de identificare de stat – 1004600047718 (f. d. 10).

6

Este cert și faptul că prin actul din 17 mai 1990, Ministerul Industriei Locale

a RSSM a transmis în folosință SA „Tegulum” zăcământul Vărăncău, iar la

26 iunie 1991, SA „Tegulum” i-a fost eliberat Actul nr. 23 de confirmare a

perimetrului minier pe teritoriul RSSM.

Ulterior, Ministerul Economiei și Comerțului a eliberat Actul de confirmare a

perimetrului minier nr. 485 din 11 martie 2009, prin care se atestă că perimetrul

minier pentru exploatarea zăcământului de calcar și rocilor de nisip-

prundiș „Vărăncău” prin metoda subterană (deschisă) a fost acordat SA „Tegulum”

la 1 km spre nord-vest de satul Vărăncău r-nul Soroca, cu termenul de acțiune a

perimetrului minier până la epuizarea zăcământului (f. d. 9).

Prin ordinul Ministerului Mediului al Republicii Moldova nr. 83 din

30 septembrie 2010, în conformitate cu art. 32 alin. (1) lit. i) Codul subsolului,

reieșind din faptul că SA „Tegulum” nu a folosit sectorul de subsol „Vărăncău”, din

sat. Vărăncău r-nul Soroca conform destinației, fără motive întemeiate, mai mult de

2 ani, a fost revocat dreptul de folosire asupra sectorului de subsol „Vărăncău”, din

sat. Vărăncău r-nul Soroca de către SA „Tegulum” și radiat zăcământul de

calcar „Vărăncău” de la balanța SA „Tegulum” cu trecerea acestuia la balanța

statului.

Totodată, prin ordinul Ministerului Mediului al RM nr. 83 din

30 septembrie 2010, a fost obligată Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale de

a anula perimetrul minier atribuit SA „Tegulum” pentru zăcământul Vărăncău,

sat. Vărăncău r-nul Soroca (f. d. 6).

Astfel, prin ordinul Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale nr. 39 din

1 octombrie 2010, a fost anulat perimetrul minier atribuit SA „Tegulum” pentru

zăcământul de calcare pentru producerea cretei „Vărăncău”, situat în sat. Vărăncău

r-nul Soroca, confirmat și înregistrat în Registrul perimetrelor miniere al Agenției

pentru Geologie și Resurse Minerale, prin Actul de confirmare a primetrului minier

nr. 485 din 11 martie 2009 (f. d. 7).

La 5 octombrie 2010, SA „Tegulum” a depus în adresa Ministerului Mediului

al RM cererea prealabilă, prin care a solicitat revocarea ordinului nr. 83 din

30 septembrie 2010 „Cu privire la revocarea dreptului de folosire asupra sectorului

de subsol” emis de Ministerul Mediului al RM, încasarea cheltuielilor pentru

asistența juridică acordată de către avocatul Mihai Rogac, precum și a prejudiciului

moral în mărime de 100 000 de lei, care însă a rămas fără răspuns (f. d. 14).

La data de 7 octombrie 2010, SA „Tegulum” a depus și o cerere în adresa

Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale, prin care a solicitat suspendarea

executării ordinului nr. 83 cu privire la revocarea dreptului de folosire asupra

sectorului de subsol, emis de Ministerul Mediului al RM din data de

30 septembrie 2010, precum și suspendarea executării ordinului nr. 39 din

1 octombrie 2010 emis de Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale, pentru

executarea ordinului nr. 83 din 30 septembrie 2010 emis de Ministerul Mediului al

RM, care de asemenea a rămas fără răspuns (f. d. 16).

SA „Tegulum” înaintând acțiunea în judecată împotriva Ministerului

Mediului și Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale, a solicitat admiterea

acțiunii, anularea ordinului nr. 83 din 30 septembrie 2010 „ Cu privire la revocarea

7

dreptului de folosire asupra sectorului de subsol”, emis de Ministerul Mediului al

RM, anularea ordinului nr. 39 din 1 octombrie 2010 emis de Agenția pentru

Geologie și Resurse Minerale, de către șeful Direcției geologice, Andrei Juraveli,

pentru executarea ordinului nr. 83 din 30 septembrie 2010 emis de Ministerul

Mediului al RM, încasarea din contul Ministerului Mediului al RM a sumei de

50 000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielile de judecată în sumă de 8100

de lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță prin hotărârea din

1 decembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, a ajuns la concluzia netemeiniciei

acțiunii pe care a respins-o ca fiind neîntemeiată.

Întru argumentarea soluției adoptate, prima instanță a stabilit că

SA „Tegulum” nu a folosit sectorul de subsol „Vărăncău”, din sat. Vărăncău r-nul

Soroca conform destinației, fără motive întemeiate, mai mult de 2 ani.

A conchis prima instanță că SA „Tegulum” nu a extras careva zăcăminte, iar

începând cu anul 1997, nu a prezent nicio informație despre rezervele în cauză.

A specificat că contrar prevederile art. 3 din Regulamentul privind autorizarea

prin licență a folosirii subsolului în republic Moldova, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 726 din 27 septembrie 1994, agentul economic SA „Tegulum” nu a

primit licența de folosire a subsolului, respectiv nici nu putea activa în lipsa acesteia.

Prima instanță a constatat că Ministerul Mediului al RM și Agenția pentru

Geologie și Resurse Minerale în mod legal au emis ordinele nr. 83 din

30 septembrie și nr. 39 din 1 octombrie 2010.

Verificând legalitatea hotărârii din 1 decembrie 2010 a Curții de Apel

Chișinău, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată, însă, că prima instanță la adoptarea hotărârii sale

a interpretat eronat normele de drept material și a dat o apreciere greșită materialului

probator anexat la dosar, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 32

alin. (1) lit. i) Codul subsolului, în vigoare din 17 iulie 2009, potrivit cărora dreptul

de folosință asupra sectoarelor de subsol poate fi limitat, suspendat sau încetat în

cazurile nefolosirii sectorului de subsol conform destinației de către beneficiarul lui

fără motive întemeiate pe parcursul a doi ani.

Prin prisma acestor prevederi legale, la caz se constată că, prin ordinul

Ministerului Mediului al Republicii Moldova nr. 83 din 30 septembrie 2010, ca

temei de revocare a dreptului de folosire asupra sectorului de subsol „Vărăncău”,

din sat. Vărăncău r-nul Soroca de către SA „Tegulum” și radierea zăcământului de

calcar „Vărăncău” de la balanța SA „Tegulum” cu trecerea acestuia la balanța

statului, a servit faptul că SA „Tegulum” nu a folosit sectorul de subsol „Vărăncău”,

din sat. Vărăncău r-nul Soroca conform destinației, fără motive întemeiate, mai mult

de 2 ani (f. d. 6).

Ca urmare, prin ordinul Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale nr. 39

din 1 octombrie 2010, a fost anulat perimetrul minier atribuit SA „Tegulum” pentru

zăcământul de calcare pentru producerea cretei „Vărăncău”, situat în sat. Vărăncău

r-nul Soroca, confirmat și înregistrat în Registrul perimetrelor miniere al Agenției

8

pentru Geologie și Resurse Minerale, prin Actul de confirmare a primetrului minier

nr. 485 din 11 martie 2009 (f. d. 7).

Tangențial din speța abordată, instanța de recurs remarcă că deși Ministerul

Industriei Locale a RSSM a transmis SA „Tegulum” în folosință

zăcământul „Vărăncău” la data de 17 mai 1990, astfel încât în trecut SA „Tegulum”

deținea alte documente care autorizau exploatarea carierei Vărăncău, măsura

contestată în speță se referă doar la Actul nr. 485 din 11 martie 2009 emis de către

Ministerul Economiei și Comerțului, în pofida nefolosirii carierei înainte de această

dată timp de mai mult de doi ani, care nu se referă la niciun act precedent și care

prevede un perimetru minier mai mare și autorizarea extragerii mineralelor pentru o

perioadă mai lungă decât actele emise în anii 1990.

Astfel, prin Actul de confirmare a perimetrului minier nr. 485 din

11 martie 2009, eliberat de către Ministerul Economiei și Comerțului, perimetrul

minier pentru exploatarea zăcământului de calcar și rocilor de nisip-

prundiș „Vărăncău” prin metoda subterană (deschisă) a fost acordat SA „Tegulum”

la 1 km spre nord-vest de satul Vărăncău r-nul Soroca, cu termenul de acțiune a

perimetrului minier până la epuizarea zăcământului (f. d. 9).

Iar potrivit dispozițiilor pct. 6.5 și 7.2 din Regulamentul general cu privire la

modul de atribuire și înregistrare a perimetrelor miniere pentru exploatarea

zăcămintelor de substanțe minerale, aprobat prin Hotărârea Serviciului

Standardizare și Metrologie nr. 1905-RT din 22 martie 2006, atribuirea perimetrului

minier se legalizează prin eliberarea actului de confirmare a perimetrului minier,

precum și prin aplicarea unei inscripții în colțul de sus în dreapta a planului

topografic.

Dreptul de folosire a subsolului de asemenea poate fi întrerupt dacă

beneficiarul de subsol timp de doi ani de la atribuirea perimetrului minier nu a

început exploatarea zăcământului.

Corelând aceste particularități la circumstanțele speței, instanța de recurs

constată că ajungând la concluzia lipsei activității SA „Tegulum” de extragere a

zăcămintelor minerale utile, mai mult de 2 ani, prima instanță nu a ținut cont de

faptul că Ministerul Mediului al RM nu a indicat în conținutul ordinului contestat

perioada exactă de nefolosire care i-a fost imputată SA „Tegulum”.

Or, în Codul subsolului, în vigoare din 17 iulie 2009 nu existau prevederi

explicite cu privire la momentul în care începea să curgă perioada de doi ani de

nefolosire a sectorului de subsol, în timp ce Regulamentul general cu privire la

modul de atribuire și înregistrare a perimetrelor miniere pentru exploatarea

zăcămintelor de substanțe minerale, aprobat prin Hotărârea Serviciului

Standardizare și Metrologie nr. 1905-RT din 22 martie 2006 se referea în mod

explicit la „doi ani de la atribuirea perimetrului minier către beneficiar”.

În această ordine de idei, instanța de recurs conchide că prima instanță într-un

mod incert a respins argumentele SA „Tegulum”, precum că termenul de 2 ani de

nefolosire a zăcămintelor, începea să curgă din momentul când SA „Tegulum” a

obținut Actul de confirmare a perimetrului minier nr. 485 și anume din

11 martie 2009, iar sancțiunea putea fi aplicată începând cu 11 martie 2011 și nu la

data de 30 septembrie 2010 când a fost emis ordinul Ministerului Mediului al

9

Republicii Moldova nr. 83 de revocare a dreptului de folosire asupra sectorului de

subsol „Vărăncău”.

Mai cu seamă că, din materialul probator administrat în speță, instanța de

recurs constată că SA „Tegulum” nu a exploatat perimetrul minier „Vărăncău”, din

motive întemeiate, și anume din cauza că aceasta nu putea obține includerea

perimetrului minier în Anexa la licența eliberată de către Camera de Licențiere la

26 septembrie 2008 pentru exploatarea resurselor minerale.

Drept consecință, având în vedere faptul că pentru înscrierea necesară în anexa

licenței era necesară prezentarea unui contract de arendă încheiat între

SA „Tegulum” și Primăria comunei Vărăncău, la data de 1 octombrie 2008,

SA „Tegulum” a depus o cerere către Primăria comunei Vărăncău, prin care a

solicitat încheierea unui contract de arendă, iar prin răspunsul Primăriei Vărăncău

din 21 octombrie 2008, cererea a fost refuzată, refuz care a fost contestat în instanța

de judecată.

Astfel fiind, prin hotărârea din 26 octombrie 2009 a Judecătoriei Soroca, a fost

recunoscut refuzul Primăriei comunei Vărăncău r-nul Soroca nr. 826 din

21 octombrie 2008 ca fiind ilegal și a fost obligat Consiliul comunal Vărăncău r-nul

Soroca să adopte o decizie de a da în arendă SA „Tegulum”, terenurile din hotarele

zăcământului de substanțe minerale utile „Vărăncău”, iar Primăria com. Vărăncău

r-nul Soroca să perfecteze contractul de arendă a terenului (f. d. 27).

Ulterior, prin decizia din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Bălți, a fost admis

recursul declarat de Primăria satului Vărăncău r-nul Soroca, casată integral

încheierea din 5 februarie 2009 a Judecătoriei Soroca cu soluționarea problemei în

fond prin decizie, prin admiterea demersului reprezentantului Primăriei Vărăncău

r-nul Soroca, cu atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu a Consiliului

local sat. Vărăncău raionul Soroca, cu expedierea cauzei Judecătoriei Soroca pentru

continuarea examinării în fond a cauzei cu participarea părților (f. d. 28-29).

Față de toate aceste considerente, instanța de recurs consideră lipsită de

raționament valabil mențiunea primei instanțe precum că SA „Tegulum” nu a primit

licența de folosire a subsolului, respectiv nici nu putea activa în lipsa acesteia.

Și asta deoarece, Actul de confirmare a perimetrului minier nr. 485 din

11 martie 2009, eliberat de către Ministerul Economiei și Comerțului a servit temei

pentru compania reclamantă SA „Tegulum”, să creadă că putea exploata respectivul

zăcământ mineral odată ce reușea să obțină modificările necesare la anexa la licența

sa.

Însă, în pofida acestei așteptări, un alt minister a anulat acest act, invocând

nefolosirea fără motive întemeiate (a se vedea mutatis mutandis Megadat.com vs

Moldova §71).

Mai mut că la 26 februarie 2009, SA „Tegulum” a informat Agenția pentru

Geologie și Resurse Minerale că motivul tergiversării exploatării carierei constituia

litigiul cu autoritatea locală și a solicitat intervenția Agenției pentru Geologie și

Resurse Minerale pentru a media conflictul, însă fără rezultat.

În context, incidente speței devin și prevederile art. 33 alin. (3) Codul

subsolului, în vigoare din 17 iulie 2009, care stiupulează expres că în cazurile

prevăzute la art. 32 alin.( 1) lit. g )- k), decizia privind încetarea dreptului de folosință

10

asupra sectorului de subsol poate fi luată de către organul competent, după 3 luni de

la data primirii de către beneficiarul subsolului a notificării scrise privind încălcările

comise de el, dacă în termenul indicat beneficiarul subsolului nu a înlăturat aceste

încălcări.

Contrar prevederilor legale citate, instanța de recurs atestă că Ministerul

Mediului al RM la emiterea ordinului nr. 83 din 30 septembrie 2010 „Cu privire la

revocarea dreptului de folosire asupra sectorului de subsol” nu a emis careva

notificări SA „Tegulum” privind atenționarea asupra încălcărilor comise, precum și

nu i s-a oferit SA „Tegulum” un termen de 3 luni pentru a remedia situația, în modul

prevăzut de art. 33 Codul subsolului.

Or, o astfel de procedură reprezenta o garanție importantă înainte de retragerea

dreptului de exploatare a unui depozit mineral (a se vedea cauza Megadat.com vs

Moldova §§ 73-74; Gospodăria Țărănească Chiper Terenti Grigore vs Republica

Molova § 37-39).

Mai mult decât atât, deși prevederile art. 32 alin. (1) lit. i) Codul subsolului,

în vigoare din 17 iulie 2009, prevedeau sancțiuni graduale prin limitarea,

suspendarea sau încetarea dreptului de folosință asupra sectoarelor de subsol,

circumstanțele statuate în cauză conturează cert faptul că aplicarea sancțiunii de

revocare a dreptului de folosire asupra sectorului de subsol „Vărăncău”, din

sat. Vărăncău r-nul Soroca de către SA „Tegulum” a constituit cea mai dură

sancțiune, în situația în care materialele cauzei nu indică la faptul că SA „Tegulum”

a fost notificată cu privire la orice abateri și că nu s-a conformat cu vreun avertisment

din partea autorităților.

Sintetizând cele reliefate supra, instanța de recurs conchide că ordinul nr. 83

din 30 septembrie 2010 „Cu privire la revocarea dreptului de folosire asupra

sectorului de subsol”, emis de Ministerul Mediului al Republicii Moldova și ordinul

nr. 39 din 1 octombrie 2010 emis de Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale,

pentru executarea ordinului nr. 83 din 30 septembrie 2010 emis de Ministerul

Mediului al Republicii Moldova, au fost adoptate cu încălcarea rigorilor impuse de

lege.

Mai cu seamă că și constatările Curții Europene a Drepturilor Omului din

hotărârea adoptată la 1 februarie 2022, în cauza SA „Tegulum” vs Moldova, indică

la faptul că revocarea dreptului SA „Tegulum” de a exploata o carieră din motivul

nefolosirii, fiind cea mai aspră sancțiune posibilă, fără o claritate cu privire la

perioada relevantă de nefolosire și la motivele nefolosirii, precum și în lipsa

notificării și a posibilității de a remedia situația, nu a produs un echilibru just între

cerințele interesului public, pe de o parte și drepturile companiei reclamante la

respectarea bunurilor sale, pe de altă parte, fapt pentru care a constatat încălcarea

articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Față de considerentele sus relevate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiției ajunge la concluzia temeiniciei

cerințelor SA „Tegulum” împotriva Ministerului Mediului și Agenției pentru

Geologie și Resurse Minerale cu privire la anularea ordinului nr. 83 din

11

30 septembrie 2010 „ Cu privire la revocarea dreptului de folosire asupra sectorului

de subsol”, emis de Ministerul Mediului al Republicii Moldova și anularea ordinului

nr. 39 din 1 octombrie 2010 emis de Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale,

pentru executarea ordinului nr. 83 din 30 septembrie 2010 emis de Ministerul

Mediului al Republicii Moldova, prin urmare la netemeinicia hotărârii primei

instanțe.

În același timp, cu referire la pretențiile SA „Tegulum” cu privire la încasarea

prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, instanța de recurs notează că

această cerință este perimată, or, prin hotărârea adoptată la 1 februarie 2022, în cauza

SA „Tegulum” vs Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a expus

asupra acestor solicitări, fapt confirmat în ședința de judecată publică din

21 iulie 2022 a instanței de recurs și de către reprezentanții SA „Tegulum” Anatolie

Culicov și avocatul Vladimir Grosu.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că normele de drept

material au fost aplicate și interpretate eronat de către prima instanță și nu este

necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul depus de SA „Tegulum”, de a casa hotărârea din 1 decembrie 2010

a Curții de Apel Chișinău și de a emite o nouă decizie cu privire la admiterea

cerințelor SA „Tegulum” împotriva Ministerului Mediului al RM și Agenției pentru

Geologie și Resurse Minerale cu privire la contestarea actelor administrative și de a

anula ordinul nr. 83 din 30 septembrie 2010 „ Cu privire la revocarea dreptului de

folosire asupra sectorului de subsol”, emis de Ministerul Mediului al RM și ordinul

nr. 39 din 1 octombrie 2010 emis de Agenția pentru Geologie și Resurse Minerale,

pentru executarea ordinului nr. 83 din 30 septembrie 2010 emis de Ministerul

Mediului al RM.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

decide:

Se admite recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Tegulum”.

Se casează hotărârea din 1 decembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a Societății pe

Acțiuni „Tegulum” împotriva Ministerului Mediului al Republicii Moldova și

Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale cu privire la contestarea actelor

administrative, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată și se emite

o nouă decizie prin care:

Se admit cerințele Societății pe Acțiuni „Tegulum” împotriva Ministerului

Mediului al Republicii Moldova și Agenției pentru Geologie și Resurse Minerale cu

privire la contestarea actelor administrative.

12

Se anulează ordinul nr. 83 din 30 septembrie 2010 „Cu privire la revocarea

dreptului de folosire asupra sectorului de subsol”, emis de Ministerul Mediului al

Republicii Moldova.

Se anulează ordinul nr. 39 din 1 octombrie 2010 emis de Agenția pentru

Geologie și Resurse Minerale, pentru executarea ordinului nr. 83 din

30 septembrie 2010 emis de Ministerul Mediului al Republicii Moldova.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Tamara Chișca-Doneva

judecătorul

Judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

Ala Cobăneanu

13