2ra-766/22 — anularea ordinului de sanctionare disciplinara, anularea ordinului de concediere, incasarea salariului pentru perioada de absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-766/22 — anularea ordinului de sanctionare disciplinara, anularea ordinului de concediere, incasarea salariului pentru perioada de absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-766/22

2-18171660-01-2ra-26052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Ionașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

15 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Instituția

Publică „Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Ursu împotriva

Întreprinderii de Stat „MoldData”, succedată în drepturi de Instituția Publică „Serviciul

Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică” cu privire la anularea ordinului de

sancționare disciplinară, anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru

perioada de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Instituția Publică „Serviciul Tehnologia Informației și

Securitate Cibernetică” și a fost menținută hotărârea din 27 iulie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani,

constată:

La 13 iulie 2018, Victoria Ursu, reprezentată de avocatul Sergiu Bejan a depus

cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „MoldData” cu privire la anularea ordinului

de sancționare disciplinară, anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, încasarea prejudiciului moral, încasarea

compensației în locul restabilirii la locul de muncă și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 02 octombrie 2013, între

Victoria Ursu, în calitate de salariat, pe de о parte și ÎS „MoldData” în calitate de

angajator, pe de altă parte, a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 02/10/2013,

pe un termen de proba de 3 luni. Ulterior, la data de 13 decembrie 2013, în baza

contractului individual de muncă nr. 13/12/2013-11, a fost angajată la serviciu în calitate

de recepționer comenzi, pe termen nedeterminat.

A menționat că, la data de 05 ianuarie 2015, părțile contractului individual de

1

muncă, au încheiat acordul-adițional nr. 103/2015, potrivit căruia, funcția deținută de

Victoria Ursu a fost redenumită în reprezentant comercial al secției marketing și clienți

(cod 243401).

Reclamanta a susținut că, la data de 04 ianuarie 2016 și 06 februarie 2018, părțile

contractului individual de muncă au încheiat acordurile-adiționale nr. 172/2016 și nr.

304/2018, prin care au completat clauzele din contractul individual de muncă, reieșind

din modificările operate în legislația muncii.

A precizat reclamanta că, prin ordinul nr. 12 al administratorului ÎS „MoldData”,

Ana Bradu, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment.

Suplimentar, prin același ordin, Victoria Ursu a fost lipsită de premii pe durata extinderii

sancțiunii disciplinare.

Reclamanta a comunicat că, drept temei, pentru aplicarea sancțiunii disciplinare sub

formă de avertisment, a fost nota informativă prezentată la data de 21 martie 2018, de

către managerul financiar Aliona Marcoci, din conținutul căreia rezultă că, la data de 21

martie 2018, Victoria Ursu, reprezentant comercial în secția Marketing și Clienți,

aflându-se în anticamera instituției, era îmbrăcată într-un mod vulgar și neplăcut, adică

într-o rochie mulată pe corp și inadmisibil de scurtă, fapt ce contravine pct. 8 (etica

profesională și competența personalului) din Procedura Operațională Servirea Clienților

(standard de referință SM SR EN ISO 9001:2015) aprobată de ÎS „MoldData” la data de

13 februarie 2018.

A specificat că, ordinul de sancționare nr. 12 din 20 aprilie 2018 i-a fost adus la

cunoștință la 20 aprilie 2018, iar la data de 21 aprilie 2018, reclamanta s-a adresat

angajatorului ÎS „MoldData” cu o cerere, prin care a solicitat soluționarea conflictului și

revocarea ordinului de sancționare ca fiind neîntemeiat și ilegal, însă cererea a fost lăsată

fără soluționare pozitivă.

Reclamanta a mai indicat că, la data de 23 mai 2018, prin ordinul nr. 132/05-c, a

fost concediată de la serviciu potrivit art. 86 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, pentru

încălcarea repetată, pe parcursul a unui an, a obligațiilor de muncă.

Consideră că, ordinul de sancționare nr. 12 din 20 aprilie 2018 nu corespunde

exigențelor prevăzute de lege, și anume dispozițiilor art. 210 alin. (1) lit. a) din Codul

muncii, potrivit căruia în ordinul de sancționare se indică în mod obligatoriu temeiurile

de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, ceea ce nu se regăsește în conținutul ordinului

menționat, motiv pentru care urmează a fi anulat.

A mai menționat că, deși, procedura operațională, servirea clienților a fost aprobată

de administratorul ÎS „MoldData” la 13 februarie 2018, aceasta n-a fost pusă în aplicare

la întreprindere, potrivit modului stabilit de art. 198-202 Codul muncii, prin ordin

(dispoziție, decizie, hotărâre), astfel că acesta nu poate produce efecte juridice pentru

salariați.

În continuare a mai susținut că, autorul notei informative din 21 martie 2018, fără

un suport factologic și cunoștințe în domeniul vestimentar, a indicat că la data de 21

martie 2018, Victoria Ursu, la locul de muncă avea о vestimentație vulgară, adică aceasta

era îmbrăcată într-o rochie mulată pe corp și inadmisibil de scurtă, fapt ce contravine

pct.8 din Procedura Operațională Servirea Clienților, unde este indicat că angajații care

își desfășoară activitatea în oficiul „Clienți” al ÎS „MoldData” trebuie să aibă о

vestimentație îngrijită, curată, stil business sau business casual, lungimea fustei nu mai

2

sus de 10 cm de la genunchi.

Reclamanta a notat că, la pct. 8 din Procedura Operațională Servirea Clientelor, sunt

indicate stilurile de vestimentație, fără a se preciza concret modul de port a hainelor la

locul de muncă, iar cultura generală de percepere a stilurilor diferă de la persoana la

persoană în dependență de cultura sa în acest domeniu, or art. 8 din Codul muncii

stabilește că, în cadrul raporturilor de muncă acționează principiul egalității în drepturi a

tuturor salariaților, iar orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii

de sex, vârstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opțiune politică, origine socială,

domiciliu, dezabilitate, infectare cu HIV/SIDA, apartenență sau activitate sindicală,

precum și pe alte criterii nelegate de calitățile sale profesionale, este interzisă, motiv din

care, consideră că ordinul de sancționare este neîntemeiat și urmează a fi anulat.

A precizat că, a prezentat imagini foto a vestimentației sale din data de 21 martie

2018, care demonstrează că aceasta a fost îmbrăcată în rochie care acoperea tot corpul și

nu prezenta un aspect provocator, însă argumentele date au fost lăsate fără apreciere.

Suplimentar a comunicat că, potrivit răspunsului din 04 iunie 2018, eliberat de SRL

„Elsovita” rochia și pozele foto prezentate spre examinare, confirm că este acceptabilă

în stil business casual după culoare, model, lungime, formă, lungimea mânecii, cu

imprimeu tip carou și nu este decoltată.

Cu privire la ordinul de sancționare nr. 132/05-c din 23 mai 2018, prin care a fost

concediată de la serviciu, la emiterea acestuia nu au fost respectate dispozițiile legale

stabilite la art. 81, 89, 210 din Codul muncii, or angajatorul nu a indicat temeiurile de

fapt și de drept, precum nu a indicat în partea dispozitivă articolul, aliniatul și litera din

textul de lege.

Mai mult decât atât, a remarcat că nu este indicată nici abaterea disciplinară

imputată reclamantei și în care circumstanțe ultima a încălcat disciplina muncii, prin

părăsirea locului de muncă, atâta timp cât potrivit contractului individual de muncă nr.

13/12/2013-11 din 13 decembrie 2013, locul de muncă al acesteia potrivit pct. 2 este

serviciul comenzi, fără a se opera modificări în acesta potrivit modului stabilit de art. 68

alin. (2) din Codul muncii.

Reclamanta în acest context a notat că, în conținutul contractului individual de

muncă, nu se regăsesc clauze potrivit cărora s-ar fi stabilit periodicitatea de a merge la

veceu, sau în alte locuri pentru anumite necesitați, cu toate acestea, a explicat că în unele

cazuri ieșea din birou cu necesități de serviciu, iar în alte cazuri pentru necesități

personale și nu în ultimul rând pentru a se recrea de la utilizarea continuă a calculatorului.

Pe lângă toate acestea a precizat că, la întreprindere, nici în contractul individual de

muncă și nici în regulamentul intern al unității, nu sînt stipulate prevederi, care să

reglementeze și să prevadă care este periodicitatea și intervalul în care salariatul care

folosește tehnica de calcul trebuie să se reabiliteze dintr-un proces continuu, iar în

consecință a unei astfel de indiferențe din partea angajatorului ține de obligația ultimului

de a asigura securitatea salariatului la locul de muncă, argumente care nu au fost luate în

considerație.

Reclamanta a susținut că, în cadrul întreprinderii nu există niciun act la nivel de

unitate sau alt act cu forță juridică, prin care s-ar fi reglementat modul și componența

comisiei de anchetă, astfel că acesta să corespundă unor exigențe prevăzute de legislația

muncii, din care motiv consideră raportul de efectuare a cercetării disciplinare, ca fiind

3

unul nefondat.

Totodată a afirmat că, nu l-a delegat pe Ion Selivestru de a fi reprezentantul acesteia

din partea salariatului, mai mult că acesta nici nu are drept de vot, nu și-a expus poziția

sa vis-a-vis de cele invocate în nota de serviciu din 04 mai 2018, ceea ce confirmă

netemeinicia și superficialitatea raportului de efectuare a cercetării disciplinare. Iar

comisia de disciplină nu se constituie în baza indicației și a ordinului administratorului

întreprinderii, urmând a fi reglementat printr-un act statutar și permanent la nivel de

unitate, ceea ce nu corespunde regulamentului de ordine interioară.

Reclamanta a indicat că, și-a îndeplinit obligațiile de serviciu pe deplin, iar

alegațiile din nota de serviciu din 04 mai 2018 nu sunt probate și nici într-un fel nu au

afectat activitatea subdiviziunii, și nu a fost niciо plângere din partea agenților economici

pentru lipsa de atenție și suport solicitat, ceea ce confirmă că Olga Cojocaru de comun

cu administratorul întreprinderii, și-au pus scopul de a crea о aparentă încălcare din

partea Victoriei Ursu a obligațiilor de serviciu, iar din conținutul raportului de efectuare

a cercetării disciplinare din 22 mai 2018 nu se identifică și nu se reflectă încălcarea

atribuțiilor de serviciu.

A mai specificat că, la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de concediere,

angajatorul nu a ținut cont de prevederile art. 206 alin. (5) din Codul muncii, potrivit

căruia, angajatorul trebuie să țină cont de gravitatea abaterii disciplinare și de alte

circumstanțe obiective, or prin ordinul nr. 327/12-c din 11 decembrie 2017, reclamanta

a fost sancționată cu avertisment, ceea ce reprezintă о abatere disciplinară neînsemnată,

iar alte încălcări a obligațiilor de serviciu nu a admis și consideră că în prezența

circumstanțelor deduse mai sus, angajatorul nu a ținut cont de ele.

Consideră reclamanta că, reieșind din dispozițiile art. 90 Codul muncii și a

circumstanțelor expuse, a fost ilegal concediată din serviciu, iar acțiunile angajatorului

per ansamblu i-au cauzat acesteia afecțiuni morale, fapt pentru care a solicitat plata

salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului

moral în cuantum de 5 salarii medii lunare, iar dat fiind faptul că nu va mai putea lucra

în continuare într-o atmosferă pozitivă pe motiv de tentare din partea administrației

întreprinderii, a solicita suplimentar, în locul restabilirii la locul de muncă о compensație

bănească în mărime de 10 salarii medii lunare, concretizând că, potrivit acordului-

adițional nr. 172/2016 din 04 ianuarie 2016 la contractul individual de muncă, salariul

mediu lunar al acesteia a fost stabilit în mărime de 5 700 lei.

A solicitat reclamanta anularea ordinului de sancționare nr. 12 din 20 aprilie 2018;

anularea ordinului de concediere nr. 132/05-c din 23 mai 2018; încasarea din contul ÎS

„MoldData” în beneficiul Victoriei Ursu a salariului pentru perioada de absență forțată

de la muncă; încasarea din contul ÎS „MoldData” în beneficiul Victoriei Ursu a

prejudiciului moral în mărime de 28 500 lei; încasarea din contul ÎS „MoldData” în

beneficiul Victoriei Ursu a compensației în locul restabilirii la locul de muncă, în mărime

de 57 000 lei; încasarea din contul ÎS „MoldData” în beneficiul Victoriei Ursu a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 27 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea

a fost admisă parțial. A fost anulat ordinul nr. 12 din 20 aprilie 2018 cu privire la abateri

disciplinare, emis de către ÎS „MoldData”, prin care salariatei Victoria Ursu,

reprezentant comercial în Secția Marketing și Clienți, i-a fost aplicată sancțiunea

4

disciplinară, avertismentul. A fost anulat ordinul nr. 132/05-c din 23 mai 2018, emis de

ÎS „MoldData”, cu privire la concedierea Victoriei Ursu din funcția de reprezentant

comercial al Secției Marketing și Clienți, începând cu data de 23 mai 2018, pentru

încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligațiilor de muncă, dacă anterior salariatul

a fost sancționat disciplinar. A fost încasat din contul ÎS „MoldData”, succedată în

drepturi de IP „Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică” în beneficiul

Victoriei Ursu salariul pentru absența forțată de la locul de muncă în perioada 23 mai

2018-27 iulie 2020, inclusiv; prejudiciul moral cauzat prin privarea ilegală de dreptul la

muncă /concedierea ilegală/, în mărime de trei salarii medii lunare; compensația în locul

restabilirii la locul de muncă, în mărime de cinci salarii medii lunare. În rest pretențiile

acțiunii cu privire la repararea prejudiciului moral, încasarea compensației în locul

restabilirii la locul de muncă, precum și cerința privind compensarea cheltuielilor de

judecată au fost respinse, ca fiind neîntemeiate.

La data de 26 august 2020, IP „Serviciul Tehnologia Informației și Securitate

Cibernetică” a depus apel nemotivat, iar la 27 mai 2021 a depus apel motivat împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia în partea în care a fost admisă

acțiunea.

Prin decizia din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către IP „Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică” și a fost

menținută hotărârea din 27 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel instanțele de judecată inferioare au reținut că, la baza

Ordinului nr. 12 din 20 aprilie 2018 „Cu privire la abateri disciplinare”, emis de ÎS

„MoldData”, prin care Victoriei Ursu, reprezentant comercial în Secția Marketing și

Clienți, i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de avertisment și Ordinul nr.

132/05-c din 23 mai 2018, emis de ÎS „MoldData”, cu privire la concedierea Victoriei

Ursu din funcția de reprezentant comercial al Secției Marketing și Clienți, începând cu

data de 23 mai 2018, pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligațiilor de

muncă, dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar, la baza cărora au fost puse

nota de serviciu a managerului financiar al ÎS „MoldData” din 21 martie 2018 și nota

șefului secției Marketing și Clienți, Olga Caradja din 04 mai 2018.

Potrivit notei informative din 21 martie 2018, autorul acesteia a indicat că, la data

de 21 martie 2018, Victoria Ursu, reprezentant comercial în secția Marketing și Clienți,

aflându-se în anticamera instituției, era îmbrăcată într-un mod vulgar și neplăcut, adică

într-o rochie mulată pe corp și inadmisibil de scurtă, fapt ce contravine pct. 8 (etica

profesională și competența personalului) din Procedura Operațională Servirea Clienților

(standard de referință SM SR EN ISO 9001:2015) aprobată de ÎS „MoldData” la data de

13 februarie 2018.

Iar potrivit notei șefului-secției Marketing și Clienți, Caradja Olga din 04 mai 2018,

printre altele, s-a indicat că „...deoarece toate observațiile mele ca angajatele Secției să

se ocupe de exercitarea sarcinilor de serviciu în timpul de muncă sunt ignorate, ba mai

mult, trezesc replici dure în adresa mea, am decis să monitorizez situația la acest capitol

pentru a vă prezenta rezultatele. Monitorizarea efectuată în perioada 21-26 aprilie 2018

arată în felul următor: 21 aprilie 2018 - lipsa de la locul de muncă a dnei Chirhan Efimia

și Ursu Victoria cca 50 min. (11.20 - 12.10) și 40 min (14.25 - 15.05); 23 aprilie 2018 -

lipsa de aproximativ 25 min. a dnei Chirhan Efimia și Ursu Victoria (14.34 -15.30); 25

5

aprilie 2018 - lipsa de la locul de muncă a dnei Ursu Victoria cca 30 minute (14.25 -

14.50); 26 aprilie 2018 - lipsa de la locul de muncă a dnei Ursu Victoria câte 20-40

minute (între orele 09.40 - 10.00; 10.00 - 10.50). Reieșind din faptul că urmare a acestor

acțiuni are de suferit activitatea de lucru cu clienții, deoarece sunt mai multe apeluri

nepreluate din partea clienților, iar angajatele nu reușesc să se concentreze pe exercitarea

atribuțiilor de serviciu, solicit să luați atitudine pentru rezolvarea situației”.

În acest sens instanțele de judecată inferioare au constatat că, notele întocmite, în

lipsa unor probe, la caz, nu pot constitui prin sine un temei de sancționare a salariatului,

or nu sânt probate și urmează a fi apreciate drept o opinie subiectivă a persoanelor ce le-

au întocmit. Or, circumstanțele invocate în notele menționate supra nu au fost verificate

de către Comisia de disciplină a ÎS „MoldData”, și de către pârât nu au fost prezentate

careva probe pertinente și admisibile în acest sens.

În continuare s-a reținut că, nu s-a demonstrat că Victoria Ursu ar fi încălcat careva

clauze din contractul individual de muncă și a celui colectiv de muncă, precum și a

actelor normative la nivel de unitate. Mai cu seamă că, Ordinul nr. 12 din 20 aprilie 2018

„Cu privire la abateri disciplinare”, emis de ÎS „MoldData”, prin care salariatei Victoria

Ursu, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară sub formă de avertisment, nu conține nicio

normă din Codul muncii, în baza căreia i s-a aplicat sancțiunea dată, respectiv, nu

corespunde exigențelor prevăzute de lege și anume, dispozițiilor art. 210 alin. (1) lit. a)

din Codul muncii, potrivit căruia este statuat că, în ordinul de sancționare se indică în

mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, fapt ce în plus indică

asupra ilegalității acestuia.

Prin urmare, notele întocmite în lipsa unor probe, la caz, nu pot constitui prin sine

un temei de sancționare a salariatului, or nu sunt probate și urmează a fi apreciate drept

o opinie subiectivă a persoanelor ce au întocmit, și astfel deciziile de sancționare

disciplinară sub formă de avertisment și de concediere a Victoriei Ursu, sunt lovite de

nulitate absolută, fapt ce a impus admiterea cerințelor acțiunii cu privire la anularea

Ordinului nr. 12 din 20 aprilie 2018 „Cu privire la abateri disciplinare”, emis de ÎS

„MoldData”, prin care salariatei Victoria Ursu, reprezentant comercial în Secția

Marketing și Clienți, i-a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de avertisment,

precum și a Ordinului nr. 132/05-c din 23 mai 2018, emis de ÎS „MoldData” cu privire

la concedierea Victoriei Ursu din funcția de reprezentant comercial al Secției Marketing

și Clienți, începând cu data de 23 mai 2018, pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui

an, a obligațiilor de muncă, dacă anterior salariatul a fost sancționat disciplinar.

Mai mult decât atât, prin răspunsul SRL „Elsovita” din 12 iunie 2018, oferit la

solicitarea reprezentantului reclamantei din 30 martie 2018, se atestă că rochia prezentată

spre examinare, cât și pozele anexate la demers, se referă la stilul sau ținuta business

casual sau smart casual în unele surse. Este fabricată din material Jersey, care la rândul

său este acceptabil în stil business casual. Culorile sunt sobre și acceptabile din punct de

vedere a ținutei business casual. Mânecile sunt lungi, gulerul este înalt de tip culisse, ce

tot include această rochie în stil vestimentar business casual. Rochia nu are pe suprafața

sa imprimeuri, logotipuri, bijuterii sau aplicații. Ce pot distrage atenția sau da dovadă de

publicitate de orice tip. Această rochie este considerată pe deplin potrivită în stil business

casual după model cu mâneca lungă. Fără decolteu, cu imprimeu de carouri, în culori

sobre (gris, maro, negru), fără logouri și aplicațiile pe ea, după lungime pe corp este

6

considerată acceptabilă, deoarece este cu о palmă mai sus de genunchi. Totodată, prin

același răspuns s-a explicat că, gen mulat de vestimentație sau ținută nici nu există.

Rochie mulată se consideră după definiție о rochie ce scoate în relief, contura corpul sau

о parte a corpului omenesc. În cazul prezentat este imposibil să eviți conturile naturale

ale corpului feminin, deoarece este vorba doar de stil de vestimentație. Niciunul din

stilurile de vestimentație nu acoperă conturile naturale ale corpului. La fel, relieful,

conturile corpului și proporțiile sunt direct evidente în orice stil de vestimentație, mai

ales în stil business clasic, unde conturile și proporțiile sunt încă mai bine determinate.

S-a mai reținut că, nici lipsa Victoriei Ursu de la locul de muncă, nu a fost

confirmată la caz prin careva probe concludente, fapt ce demonstrează în mod repetat că

ordinele contestate în speță, au fost întemeiate doar pe niște opinii subiective, fără

probarea acestora în modul corespunzător. În egală măsură, nu a fost reținut nici

argumentul pârâtului precum că ieșirea la fumat constituie о lipsă nemotivată de la locul

de muncă, or, în acest sens instanței nu i-a fost prezentat un ordin, dispoziție, regulament

sau un alt act ce ar fi interzis angajaților ÎS „MoldData” de a ieși la fumat, sub riscul

sancționării, cu atât mai mult că fumatul constituie un habitat personal, iar persoana nu

poate fi discriminată pe acest aspect.

Subsecvent instanțele de judecată inferioare au relevat că, prin anularea ordinului

de concediere, Victoria Ursu beneficiază în condițiile art. 90 alin. 2 lit. a) și art. 330

Codul muncii, de plata salariului pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă,

care la caz s-a stabilit a fi o perioadă echivalentă acesteia, începând cu data concedierii

23 mai 2018 și până la 27 iulie 2020, data emiterii hotărârii prin care ordinul de

concediere a fost anulat, corespunzător, reieșind din salariul mediu lunar achitat

salariatului în această perioadă, or, după cum s-a constatat, Victoria Ursu a lipsit forțat

de la lucru o perioadă de 2 ani 2 luni și 5 zile.

Totodată, în contextul solicitării reclamantei formulate în conformitate cu

prevederile art. 90 alin. (4) Codul muncii, care stipulează că, în locul restabilirii la locul

de muncă, părțile pot încheia o tranzacție de împăcare, iar în caz de litigiu – instanța de

judecată poate încasa de la angajator, cu acordul salariatului, în beneficiul acestuia, o

compensație suplimentară la sumele indicate la alin.(2) în mărime de cel puțin 3 salarii

medii lunare ale salariatului, instanța de judecată, reținând atitudinea subiectivă a

angajatorului față de reclamantă, manifestată inclusiv și de către reprezentantul pârâtei

în ședință de judecată, expus și în referința depusă, instanța de judecată a dispus încasarea

din contul ÎS „MoldData”, succedată în drepturi de IP „Serviciul Tehnologia Informației

și Securitate Cibernetică” în beneficiul Victoriei Ursu compensația în locul restabilirii la

locul de muncă în mărime de cinci salarii medii lunare ale acesteia și a respinge în rest

această pretenție ca neîntemeiată.

Având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului

moral, ținând cont și de faptul că Victoria Ursu a rămas fără un loc de muncă stabil, după

ce a activat o perioadă relativ de îndelungată de timp în cadrul ÎS „MoldData”, fiind

sancționată și eliberată ilegal din funcție, ceea ce în mod evident denotă că acesteia i s-

au adus suferințe psihice, instanțele de judecată inferioare au constatat cert și indubitabil

existența obligației, impusă direct prin lege, a angajatorului ÎS „MoldData”, succedată

în drepturi de Instituția Publică „Serviciul Tehnologia Informației și Securitate

Cibernetică” de a repara salariatei concediate ilegal, prejudiciul moral cauzat prin

7

privarea ilegală de dreptul la muncă.

La 11 mai 2022, IP „Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă

integral.

În motivarea recursului a indicat că, instanțele de judecată inferioare eronat au

interpretat faptul că notele de serviciu au constituit temei pentru sancționarea salariatei,

acestea de fapt constituind doar temei de constituire a comisiei disciplinare de inițiere a

anchetei de serviciu, în cadrul căreia membrii comisiei de disciplină au sarcina de a

stabili veridicitatea celor invocate în notele de serviciu.

A menționat că, ținând cont de prevederile art. 208 alin. (2) din Codul muncii,

potrivit cărora în cadrul anchetei, salariatul are dreptul să-și explice atitudinea și să

prezinte persoanei abilitate cu efectuarea anchetei, toate probele și justificările pe care le

consideră necesare, angajatorul a respectat dreptul salariatei, de a-și explica atitudinea,

de a prezenta explicațiile de rigoare față de încălcările disciplinare pretinse a fi admise.

Cu toate acestea, din explicațiile prezentate de Victoria Ursu, s-a constatat că ultima nici

într-un mod nu contrazice cele invocate în notele de serviciu, dar doar aduc acuzații la

adresa angajatorului.

Recurenta a remarcat faptul că, Victoria Ursu nu a contestat în termenii stabiliți de

Codul muncii ordinul nr. 12 din 20 aprilie 2018 cu privire la abaterea disciplinară prin

care i-a fost aplicată sancțiunea sub formă de avertisment, fapt care denotă că aceasta a

recunoscut încălcarea disciplinară și a admis aplicarea sancțiunii disciplinare.

A susținut că, argumentele instanțelor de judecată, precum că circumstanțele în

notele informative care au stat la baza emiterii ordinului de sancționare și a ordinului de

concediere nu au fost verificate, sunt eronate, or, acestea nu au ținut cont de faptul că

angajatorul, în ambele cazuri de aplicare a sancțiunii disciplinare, a utilizat toate

instrumentele legale oferite de către legiuitor în vederea elucidării motivelor ce au dus

la încălcarea disciplinei muncii, iar în speță, elucidarea faptelor invocate în notele de

serviciu, și anume crearea comisiei de disciplină, solicitarea explicațiilor, citarea în

cadrul ședinței comisiei disciplinare etc.

Mai mult ca atât, consideră că concluziile instanțelor de judecată inferioare, precum

că ordinul nr. 12 din 20 aprilie 2018 nu ar conține prevederi ale Codului muncii, sunt

nefondate, or, art. 206 prevede că disciplina muncii reprezintă obligația tuturor

salariaților de a se subordona unor reguli de comportare stabilite în conformitate cu

prezentul cod, cu alte acte normative, cu convențiile colective, cu contractele colective

și cu cele individuale de muncă, precum și cu actele normative la nivel de unitate,

inclusiv cu regulamentul intern al unității. Astfel, Procedura operațională Servirea

Clienților, constituie un act normativ, la nivel de unitate, așa cum prevede Codul muncii.

Recurenta a mai notat că, cu referire la aplicarea sancțiunii sub formă de mustrare

aspră, urmată de concedierea Victoriei Ursu prin ordinul nr. 132/05-c din 23 mai 2018,

instanțele de judecată inferioare eronat au reținut că angajatorul nu a prezentat careva

probe în susținerea faptelor expuse, din motiv că ordinul nu este un act în care se expun

niște fapte, dar este un act administrativ, care dispune anumite măsuri, urmare a

examinării de către comisia de disciplină, a încălcărilor disciplinare pretinse a fi admise.

A subliniat faptul că, la examinarea ordinului nr. 132/05-c din 23 mai 2018, ca și în

8

cazul ordinului nr. 12 din 20 aprilie 2018, nu au fost luate în considerație prevederile art.

201 din Codul muncii, și anume faptul că Regulamentul intern al entității, și anume art.

7 alin. (1), lit. d), e) g), precum și art. 9 ale căror prevederi au fost încălcate de către

Victoria Ursu, la fel reprezintă un act normativ la nivel de unitate și este actul normativ

de bază, în temeiul căruia întreprinderea își desfășoară activitatea.

Consideră că, ordinele cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare și de

concediere a Victorie Ursu, au fost întocmite cu respectarea legislației în vigoare, cu

aplicarea normelor de procedură. Iar toate documentele anexate la materialele dosarului,

servesc drept probe cu suport juridic, care dovedesc pe deplin încălcarea repetată a

disciplinei muncii de către ultima și legalitatea acțiunilor întreprinse de către angajator.

Prin notificarea din 26 mai 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

Victoriei Ursu copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.

d. 113, Vol II).

Prin referința depusă la data de 27 iunie 2022, reprezentantul intimatei Victoria

Ursu, avocatul Sergiu Bejan a solicitat declararea recursului inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei contestate la data de 14 martie 2022, prin

intermediul poștei electronice (f.d. 105, Vol II), fiind recepționată de către recurentă, la

data de 14 martie 2022, fapt indicat în cererea de recurs.

Totodată, se reține că prin dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe perioada stării de urgență declarată prin

Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022, au fost stabilite măsuri specifice

în domeniul justiției, fiind suspendată de drept examinarea de către instanțele de judecată

a cauzelor civile, cu excepțiile prevăzute la pct. 5.1.1 din dispoziție. Termenele de

exercitare a căilor de atac în cauzele civile care se suspendă de drept, aflate în curs la

data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se întrerup, urmând a curge noi termene, de

aceeași durată, de la data încetării stării de urgență.

Ulterior, prin dispoziția nr. 13 din 31 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, au fost excluse măsurile specifice în domeniul

justiției, începând cu data de 04 aprilie 2022, judecarea cauzelor civile fiind reluată din

oficiu.

Astfel, recursul declarat la 11 mai 2022 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

9

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către IP „Serviciul Tehnologia

Informației și Securitate Cibernetică” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv și

controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de către IP

„Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică”, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

10

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către IP „Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică”

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Instituția Publică „Serviciul Tehnologia Informației și

Securitate Cibernetică” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

11