3ra-375/22 — contestarea actului administrativ

3ra-375/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-375/2022

2-16157381-01-3ra-11042022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, G. Dașchevici, V. Clima)

ÎNCHEIERE

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Consiliul municipal Chișinău și

de Marc Cepraga,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Valentin Scutari, Ana Scutari, Alexandr Scutari, Igor Primciuc, Nina Burlacu și Tudor

Burlacu împotriva Consiliului municipal Chișinău, Marc Cepraga și Maria Cepraga,

persoană terță Agenția Servicii Publice cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse cererile de apel depuse de Marc Cepraga și de Consiliul municipal

Chișinău împotriva hotărârii din 02 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 13 aprilie 2016 Valentin Scutari, Ana Scutari, Alexandr Scutari, Igor Primciuc,

Nina Burlacu și Tudor Burlacu au depus cerere de chemare în judecată (concretizată

ulterior) împotriva Consiliului municipal Chișinău, Marc Cepraga și Maria Cepraga,

persoană terță Agenția Servicii Publice cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, locuiesc într-o casă privată cu mai

multe apartamente din str. xxxxxx, care a fost dată în exploatare în anul 1962.

La 13 noiembrie 1958, conform deciziei Comitetului executiv al Consiliului

orășenesc Chișinău pentru construcția acestei case a fost atribuit lotul de pământ cu

suprafața de 1280 m.p.

Au indicat că la 27 martie 1959, conform contractului nr. 4/59, lotul de pământ în

limitele 32x40 m, le-a fost dat în folosință pe termen nelimitat, pentru construcția casei

individuale, cu dreptul de proprietate privată.

Conform condițiilor contractului nr. 4/59, lotul a fost îngrădit în timp de 3 luni de

la data atribuirii, adică până la 21 iunie 1959.

Au arătat, că Marc Cepraga deține în proprietate un lot de pământ învecinat casei

de locuit a reclamanților, care are suprafața de 564 m.p., loturile fiind despărțite prin

gard, care a fost instalat în anul 1959.

1

La 26 noiembrie 1996, conform deciziei Preturii sectorului Centru nr. 11/15, lui

Valentin Scutari i-a fost eliberată autorizația pentru construcția garajului lit. 2 pe str.

xxxxxx, cu suprafața de 4,0x7,0 m.

La 09 octombrie 1998, construcția lit. 2 garajul cu numărul cadastral xxxxxx, a fost

înregistrat de către organul cadastral, iar la înregistrarea dreptului de proprietate asupra

imobilului, în planul cadastral au fost fixate și hotarele lotului de pământ, pe care este

amplasat garajul.

Au menționat, că la 21 mai 2020, Marc Cepraga s-a adresat în instanța de judecată

cu acțiune privind demolarea garajului lit. 2, pe motiv că garajul ar fi fost construit fără

permisiune și parțial se află pe terenul acestuia.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2012, acțiunea depusă de

Marc Cepraga a fost respinsă, hotărârea respectivă fiind înregistrată la Întreprinderea de

Stat „Cadastru”.

După ce a pierdut procesul, Marc Cepraga a depus la Direcția funciară

documentele pentru privatizarea lotului de pământ aferent casei, în același timp, el

ascunzând faptul că există o hotărâre a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost

soluționate litigiile privind hotarul.

Prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/23-13 din 29 noiembrie 2012 a

fost transmis în proprietate lui Marc Cepraga lotul de pământ aferent casei de locuit, cu

o suprafață totală de 564 m.p., de pe str. xxxxxx.

În temeiul acestei decizii, lui Marc Cepraga i-a fost eliberat titlu de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, acesta apropiindu-și hotarele terenului său de terenul pe

care este amplasat terenul reclamanților.

Reclamanții au invocat, că prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/23- 13

din 29 noiembrie 2012, le-a fost încălcat dreptul de folosință deținut asupra terenului

aferent casei lor de locuit.

Au arătat că, actul de stabilire a hotarelor, a fost întocmit cu derogare de la

prevederile art. 152 din Legea cadastrului bunurilor imobile, or, reclamanții, ca vecini,

nu au cunoscut despre faptul că hotarul dintre loturile nr. 51 și 53 s-a modificat.

Mai mult, au susținut că, lotul de pământ de pe xxxxx, cu numărul cadastral xxxxx,

a fost format cu încălcarea flagrantă a prevederilor legii, și anume, datele cadastrale nu

corespund cu datele stabilite pe teren, hotarul real dintre cele două terenuri, diferă de

hotarele cadastrale și geometrice, hotarul real litigios dintre cele două loturi de pământ,

a rămas același, precum și nu există acordul scris al proprietarilor bunurilor imobile

adiacente, drepturile cărora pot fi încălcate la formarea bunurilor imobile.

Au solicitat reclamanții anularea deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 7/23-

13 din 29 noiembrie 2012 privind transmiterea în proprietate privată lui Marc Cepraga,

lotul de pământ cu suprafața de 564 m.p., situat pe str. xxxxx, cu numărul cadastral

xxxxx; anularea titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.xxxxx, pe

numele lui Marc Cepraga; stabilirea hotarelor lotului de pământ situat pe str. xxxxxx,

mun. Chișinău, conform hotarului real existent, în baza Anexei nr. 1 la Raportul de

expertiză din 18 ianuarie 2019 și a da în folosință reclamanților terenul cu suprafața de

1509,35 m.p., stabilirea hotarelor între terenurile nr. 51 și 53 din xxxxx, conform

parametrilor indicați în Anexa nr. 1 la Raportul de expertiză din 18 ianuarie 2019;

2

obligarea Agenției Servicii Publice să introducă modificările de rigoare în Registrul

bunurilor imobile; precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 02 martie 2021, acțiunea

depusă de Valentin Scutari, Ana Scutari, Alexandr Scutari, Igor Primciuc, Nina Burlacu

și Tudor Burlacu a fost admisă parțial. A fost anulată decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 7/23-13 din 19 noiembrie 2012 și titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren nr.xxxxxx emise pe numele beneficiarului Cepraga Marc.

Au fost stabilite hotarele terenurilor cu numerele cadastrale xxxxxx din str. A.

xxxxxx, mun. Chișinău și nr. xxxxxx din str. A. xxxxxxxx, conform schiței-plan (anexa

nr. 1) ce constituie parte integrantă a raportului de expertiză topografică nr. 3-611/16

din 12 iulie 2018 întocmit de Societatea cu Răspundere Limitată „Lexincad”. A fost

încasat în mod solidar din contul Consiliului municipal Chișinău, Marc Cepraga și

Maria Cepraga în beneficiul lui Valentin Scutari și Scutari Anei suma de 150 de lei cu

titlu de taxă de stat, 2 500 de lei pentru întocmirea planului topografic și suma de 10 000

de lei pentru expertiza judiciară efectuată pe caz. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Dispozitivul hotărârii din 02 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost notificat Consiliului mun. Chișinău la 15 martie 2021, fapt confirmat prin avizul de

recepție a scrisorii (f.d.162, vol. II), iar lui Marc Cepraga i-a fost comunicat la aceiași

dată, ultimul fiind prezent în ședința de judecată a primei instanțe.

La 02 martie 2021 Marc Cepraga a depus apel nemotivat împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 02 martie 2021, solicitând admiterea apelului,

casarea hotărârii contestate cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

(f.d.190, vol. II), iar la 23 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul mun.

Chișinău a depus apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani din 02 martie 2021 (f.d. 192, vol. II).

La 23 aprilie 2021, atât Marc Cepraga, cât și Consiliul mun. Chișinău au

recepționat hotărârea motivată a primei instanțe, fapt confirmat prin avizele de recepție

a scrisorii (f.d.187, 189 vol. II), iar la 06 mai 2021 Consiliul municipal Chișinău și la

12 mai 2021 Marc Cepraga au depus motivarea apelului (f.d.194-195, 198-201, vol. II).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depuse în termen apelurile

Consiliului mun. Chișinău și a lui Marc Cepraga împotriva hotărârii din 02 martie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 08 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse

apelurile depuse de Marc Cepraga și Consiliul municipal Chișinău împotriva hotărârii

din 02 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel instanța de apel a aplicat prevederile art. 1 alin. (2), 3, 16

alin. (1), 17 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ, art. 61 , 11, 29 din

Codul funciar și 151-2, 18, 19, din Legea cadastrului bunurilor imobile și a stabilit că,

Nina Burlacu și Tudor Burlacu dețin cu drept de proprietate ¼ cotă-parte din bunurile

imobile cu numerele cadastrale xxxxxxx, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx; Igor

Primciuc deține cu drept de proprietate 1/8 cotă-parte din bunurile imobile cu numerele

cadastrale xxxxxx, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxxx Scutari Ana deține cu drept

de proprietate ¼ cotă-parte din bunurile imobile cu numerele cadastrale xxxxxx și

3

xxxxx, amplasate în mun. Chișinău, str. xxxxx; Scutari Ana deține cu drept de

proprietate ¼ cotă-parte din bunurile imobile cu numerele cadastrale xxxxx, amplasate

în mun. Chișinău, str. xxxxx; Scutari Alexandr deține cu drept de proprietate ¼ cotă-

parte din bunurile imobile cu numerele cadastrale xxxxxx amplasate în mun. Chișinău,

str. xxxxxx.

Bunurile imobile cu numerele cadastrale xxxxxx, amplasate în mun. Chișinău, str.

xxxxxx, sunt amplasate pe terenul cu numărul cadastral xxxxxxx, care aparține cu drept

de proprietate municipiului Chișinău.

A mai stabilit instanța de apel, că Marc Cepraga și Maria Cepraga, dețin cu drept

de proprietate bunul imobil cu numărul cadastral xxxxxx, amplasat în mun. Chișinău, A.

xxxxxxx, care este amplasat pe terenul cu suprafața de 0,0564 ha, cu numărul cadastral

xxxxxx.

Prin decizia Preturii sectorului Centru nr. 11/15 din 26 noiembrie 1996, s-a permis

lui Scutari Valentin construcția garajului cu dimensiunile 4,0 x 7,0 m, în curtea casei nr.

51 de pe str. xxxxxxx. Parte integrantă a deciziei o reprezintă planurile coordonate în

conținutul cărora se atestă suprafața și localizarea terenurilor coreclamanților

înregistrate și actualizate la 27 septembrie 1996.

A mai stabilit instanța de apel că potrivit planului, peretele posterior al garajului

este începutul liniei de delimitare care separă terenurile coreclamanților cu cel al

familiei Cepraga. Este cert și faptul că, la 9 octombrie 1998 garajul în litigiu a fost

înregistrat în Registrul bunurilor imobile, obiect care fiind supus înregistrării i-a fost

atribuit numărul cadastral xxxxxxx, mai mult au fost fixate limitele terenului pe care

este amplasat garajul.

Colegiul instanței de apel a reținut că, la 21 mai 2010, Marc Cepraga a depus în

Judecătoria Centru mun. Chișinău cerere de chemare în judecată împotriva lui Valentin

Scutari, Primăriei mun. Chișinău și Preturii Centru mun. Chișinău cu privire la

demolarea garajului, iar prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23

februarie 2011, a fost obligat Valentin Scutari să demoleze garajul lit. 2, amplasat pe

str-la xxxxxxx, construit fără autorizație. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 4

octombrie 2012 a fost admis apelul declarat de Scutari Valentin, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 februarie 2011 și a fost emisă o nouă hotărâre

prin care a fost respinsă acțiunea depusă Marc Cepraga.

La 23 ianuarie 2012, Marc Cepraga a depus la Consiliul municipal Chișinău cerere

cu privire la autentificarea dreptului de proprietate asupra lotului de pământ cu suprafața

de 564 m.p. din xxxxxxx, la care a anexat: extrasul din Registrul bunurilor imobile,

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 februarie 2011 și propunerile

Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare.

Prin decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/23-13 din 29 noiembrie 2012 „Cu

privire la autentificarea dreptului de proprietate privată asupra lotului de pământ din str.

xxxxx, dlui Marc Cepraga”, s-a autentificat lui Marc Cepraga dreptul de proprietate

privată asupra lotului de pământ cu suprafața de 564 m.p. din str.xxxxxx pentru

exploatarea și deservirea casei de locuit particulare și s-au stabilit servituți asupra lotului

de pământ cu suprafața de 103 m.p., în vederea deservirii rețelelor inginerești.

4

În temeiul deciziei respective, lui Cepraga Marc i-a fost eliberat titlu de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.0100213473.

La 16 februarie 2016, Ana Scutari și Valentin Scutari au depus la Consiliul

municipal Chișinău cerere prealabilă prin care au solicitat anularea deciziei Consiliului

municipal Chișinău nr. 7/23-13 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire la autentificarea

dreptului de proprietate privată asupra lotului de pământ din str.xxxxxx dlui Marc

Cepraga”.

Prin Raportul de expertiză topografică nr. 3-611/16 din 12 iulie 2018, s-au arătat

inadvertențele și deficiențele admise de Consiliul municipal Chișinău la emiterea

deciziei nr. 7/23-13 din 29 noiembrie 2012, în particular se deduce că între hotarele

juridice și hotarele de facto există o suprapunere virtuală cu suprafața de 55,56 m.p.

La solicitarea instanței, expertul a elucidat sintagma de ”suprapunere virtuală” și a

explicat că reieșind din bunele practici de activitate în cadastru se diferențiază două

tipuri de suprapuneri:

1) suprapunere reală – diferențele în teren apar atunci când suprafețele

proprietăților au fost împrejmuite greșit (cu gard), astfel încât încalcă/se suprapun cu

altă proprietate. Soluția – este o nouă măsurare exactă și rectificarea coordonatelor

cadastrale. Între proprietarii implicați în această suprapunere de terenuri există

posibilitatea de a rezolva amiabil sau în instanță;

2) suprapunere virtuală – suprapunerea virtuală (digitală) este consecința unor erori

de măsurare și/sau prelucrare greșită a datelor măsurate în teren. Soluția – în acest caz

se realizează prin repoziționare în plan a imobilului, (repoziționarea este operațiunea de

rectificare a coordonatelor imobilului poziționat greșit în planul cadastral).

Astfel, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe de admitere parțială a

acțiunii este justă, or din actele cauzei rezultă cu certitudine faptul că, decizia

Consiliului municipal Chișinău nr. 7/23-13 din 29 noiembrie 2012 „Cu privire la

autentificarea dreptului de proprietate privată asupra lotului de pământ din str. xxxxxx,

dlui Marc Cepraga”, a fost adoptată cu derogări de la prevederile legale, or, la emiterea

acesteia, autoritatea publică locală s-a bazat pe o hotărâre judecătorească care nu avea

caracter definitiv și irevocabil.

În acest sens, Colegiul instanței de apel a subliniat că, pentru autentificarea

dreptului de proprietate asupra lotului de pământ din xxxxxx, solicitantul era obligat să

prezinte autorității publice un act judecătoresc definitiv și irevocabil, prin care să fie

constatat faptul că, garajul construit pe terenul respectiv, a fost construit ilegal și că

acesta a fost demolat.

La caz, s-a stabilit că, Marc Cepraga a prezentat autorității publice o copie a

hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 23 februarie 2011, prin care s-a dispus

demolarea garajului, însă, această hotărâre nu era definitivă și irevocabilă, fiind ulterior

anulată de instanța ierarhic superioară.

Astfel, s-a stabilit că, Marc Cepraga nu a prezentat autorității publice locale toate

actele necesare pentru emiterea deciziei de atribuire în proprietate a terenului, ci din

contra, acesta a indus în eroare autoritatea publică, în sensul, că acesta nu a comunicat

autorității faptul, că hotărârea a fost contestată.

5

Colegiul a menționat, că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie

2012, s-a constatat că, garajul construit de Scutari Valentin a fost construit autorizat, în

baza deciziei Preturii sectorului Centru nr. 11/15 din 26 noiembrie 1996. Din

înscrisurile cauzei, urmează că, garajul construit de Valentin Scutari este amplasat

parțial pe terenul care a fost atribuit în proprietate lui Marc Cepraga, situație ce denotă,

că de fapt, apelantului-pârât Marc Cepraga i-a fost atribuit în proprietate o porțiune de

teren, care este aferent garajului construit legal de Scutari Valentin.

Corespunzător, se constată că, decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 7/23- 13

din 29 noiembrie 2012 „Cu privire la autentificarea dreptului de proprietate privată

asupra lotului de pământ din xxxxxxdlui Marc Cepraga” și titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren eliberată în baza acestei decizii, sunt ilegale și în mod

just au fost anulate de instanța de fond, or, decizia de atribuire a terenului în proprietate,

a fost fundamentată pe o cauză falsă, și anume, pe o hotărâre judecătorească, care a fost

casată.

De asemenea, instanța de apel aplicând la caz prevederile art. 46, 521, 586, 599,

603 din Codul civil a constata că prima instanță, just a stabilit hotarele terenurilor cu

numerele cadastrale xxxxxx, mun. Chișinău și nr. xxxxxxx, conform schiței-plan (anexa

nr. 1) ce constituie parte integrantă a raportului de expertiză topografică nr. 3-611/16

din 12 iulie 2018 întocmit de societatea cu răspundere limitată „Lexincad”, pentru a

pune capăt litigiului dintre părți referitor la hotarele terenurilor.

Colegiul instanței de apel a respins argumentele apelantului Marc Cepraga care a

susținut că, reclamanții nu pot revendica încălcarea unui drept al lor prin decizia

contestată, or, prin acțiunea depusă, reclamanții au explicat că, prin decizia Consiliului

municipal Chișinău le-a fost încălcat dreptul de folosință asupra terenului pe care este

amplasat blocul de locuit în care aceștia locuiesc.

Mai mult, Scutari Valentin a invocat că, prin decizia Consiliului municipiului

Chișinău din 29 noiembrie 2012, i-au fost lezate drepturile deținute asupra garajului din

str. Cosmescu 51, mun. Chișinău, care a fost construit autorizat.

La fel instanța de apel a respins argumentele lui Marc Cepraga care a invocat că,

reclamanții nu au respectat procedura prealabilă, așa cum, la dosarul cauzei este anexată

cererea prealabilă din 16 februarie 2016, care confirmă respectarea procedurii prealabile

de către reclamanți. Nu poate fi acceptat nici argumentul apelantului Cepraga Marc

precum că, Scutari Valentin a construit garajul în mod neautorizat, sau, la dosarul cauzei

este anexată decizia Preturii sectorului Centru mun. Chișinău nr. 11/15 din 26 noiembrie

1996, prin care s-a permis lui Valentin Scutari construcția garajului cu dimensiunile

4,0x7,0 m în curtea casei nr. 51 situată pe str. xxxxxxx.

Colegiul instanței de apel a respins argumentele Consiliului municipal Chișinău

care a susținut, că prima instanță nejustificat a dispus încasarea cheltuielilor de judecată,

în mod solidar, din contul pârâților, invocând precum că, cerința privind stabilirea

hotarelor terenurilor cu numerele cadastrale xxxxxxx și efectuarea raportului de

expertiză topografică, ține strict de litigiul dintre locatari, fără a fi necesară implicarea

administrației publice locale. Or, cheltuielile de judecată au fost suportate de reclamanți

în vederea stabilirii tuturor circumstanțelor obiective ale cauzei, inclusiv, pentru

6

confirmarea netemeiniciei și ilegalității deciziei Consiliului municipal Chișinău din 29

noiembrie 2012.

La 12 martie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul mun. Chișinău a

depus cerere de recurs motivată împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei din 08 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău și

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului Consiliul mun. Chișinău a indicat că nu este de acord cu

decizia instanței de apel, deoarece contravine normelor de drept material și procesual,

iar la examinarea și adoptarea deciziei contestate nu au fost pe deplin constatate și

elucidate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei.

A considerat decizia emisă de Consiliul mun. Chișinău nr. 7/23- 13 din 29

noiembrie 2012 în temeiul căreia s-a autentificat dlui Marc Cepraga dreptul de

proprietate privată asupra lotului de pământ cu suprafața de 564 m.p. din str. A. xxxxxx,

pentru exploatarea și deservirea casei de locuit particulare, drept una legală, emisă de un

organ competent, în conformitate cu legislația în vigoare. La baza emiterii deciziei au

stat demersul și actele prezentate la 23 ianuarie 2012 de către Cepraga Marc, extrasul

din Registrul bunurilor imobile, hotărârea Judecătoriei Centru din 23 februarie 2011,

propunerile Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare privind

stabilirea limitelor lotului de pământ ce poate fi legalizat, prevederile Planului urbanistic

general de dezvoltare a mun.Chișinău. În temeiul deciziei contestate lui Marc Cepraga

la 19 decembrie 2012 i-a fost eliberat titlul de autentificare a dreptului deținătorului de

teren nr. 0100213473 asupra terenului cu suprafața de 0,0564 ha în hotarele indicate în

plan.

A considerat drept neîntemeiată concluzia instanței referitor la faptul că la 09

octombrie 1998 garajul în litigiu a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile obiect

care fiind supus înregistrării i-a fost atribuit numărul cadastral xxxxxx cu fixarea

limitelor terenului pe care este amplasat garajul. Ori, potrivit informației din Registrul

bunurilor imobile, înregistrarea imobilului-garaj cu numărul cadastral xxxxxx, lipsește.

Pe terenul din str. Alexandru xxxxxx fiind înregistrate doar două imobile.

Referitor la concluzia instanței privind încasarea în mod solidar din contul

Consiliului mun. Chișinău, Marc Cepraga și Maria Cepraga în beneficiul Scutari

Valentin și Scutari Ana suma de 150 de lei cu titlu de taxă de stat, 2 500 de lei pentru

întocmirea planului topografic și suma de 10 000 de lei pentru expertiza judiciară

efectuată pe caz o consideră neîntemeiată, ori cerința înaintată privind stabilirea

hotarelor terenurilor cu nr. cadastrale xxxxx mun. Chișinău și nr. xxxxxx conform

schiței-plan (anexa nr. 1) și efectuarea raportului de expertiză topografică nr. 3-611/16

din 12 iulie 2018 întocmit de SRL „Lexincad” ține strict de litigiul dintre locatari fără a

fi implicată administrația publică locală.

Prin urmare, instanța neîntemeiat a dispus încasarea a 2 500 de lei pentru

întocmirea planului topografic și suma de 10 000 de lei pentru expertiza judiciară din

contul Consiliului municipal Chișinău.

La 12 mai 2022 Marc Cepraga a depus cerere de recurs motivat împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului cu repunerea în termen, casarea

deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

7

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece are un caracter fictiv și contravine flagrant normelor de drept material și de

drept procedural.

A susținut că nu a fost citat legal pentru a participa la judecarea cauzei în instanța

de apel, astfel decizia instanței de apel este emisă cu încălcarea art. 432 alin. (3) lit. b)

din CPC. De asemenea a susținut că decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe

sunt emise cu încălcarea prevederilor art. 241 alin. (5), 167 alin. (1) lit. a1) CPC și art.

212 alin. (1) Codul administrativ.

De asemenea, instanțele ierarhic inferioare au trecut cu vederea că reclamanții nu

au respectat procedura de soluționare prealabilă a cauzei, astfel nerespectarea acestei

proceduri constituie temei legal de restituire a cererii de chemare în judecată.

Repunerea în termen a acestui recurs o motivează prin faptul că a luat cunoștință

cu decizia instanței de apel la 04 mai 2022, când a luat cunoștință de actele cauzei în

incinta Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a notificat la 11 februarie 2022 prin intermediul oficiului

poștal Consiliului mun. Chișinău, copia deciziei din 08 decembrie 2021, iar cererea de

recurs motivată a fost depusă de Consiliul mun. Chișinău la 12 martie 2022 (f.d. 22, 27-

34).

În condițiile enunțate, recursul depus la 12 martie 2022 este în termen.

La 14 aprilie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia

recursului motivat depus de Consiliul mun. Chișinău cu înștiințarea despre necesitatea

prezentării referinței.

La 03 iunie 2022 Valentin Scutari și Ana Scutari, reprezentați de avocații Elena

Dodon și Liuba Daguța au depus referință, prin care au solicitat de a considera

inadmisibile recursurile declarate de Consiliul mun. Chișinău și de Marc Cepraga.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul mun. Chișinău în

raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră cererea de recurs depusă de Consiliul mun.

Chișinău, inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

8

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

9

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Consiliul municipal Chișinău.

La fel, examinând admisibilitatea recursului depus de către Marc Cepraga,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră drept inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se rețin următoarele considerente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Recursul se

declară inadmisibil în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost

depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2).

La rândul său, art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, reglementează expres că

motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

În conformitate cu art. 97 din Codul administrativ, notificarea este comunicarea,

dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod.

Notificarea se face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziția autorității publice.

Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin

act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)

notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Totodată, în temeiul art. 109 din același cod, un înscris poate fi notificat prin poștă

cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea notificării este suficient

avizul de recepție.

Prin prisma normelor enunțate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că decizia motivată a instanței de apel a cărei casare

a fost solicitată de recurentul Marc Cepraga a fost notificată reprezentantului

recurentului – avocatul Ion Vîrlan la data de 18 februarie 2022, fapt ce se confirmă prin

avizul de recepție/livrare anexat la materialele dosarului (f.d.34, vol. III).

Coroborând normele legale precitate, se constată că începutul curgerii termenului

de depunere a motivării recursului este ziua imediat următoare datei calendaristice

notificării deciziei, adică ziua de 19 februarie 2022, iar ultima zi fiind data de 21 martie

2022 (zi de luni).

Însă, luând în considerare prevederile pct.5.2.2 din dispoziția Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova nr. 5 din 2 martie 2022, conform cărora

10

termenele de exercitare a căilor de atac în procedurile de contencios administrativ care

se suspenda de drept, aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se

întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durata, de la data încetării stării de

urgență, care a fost abrogată prin dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale a

Republicii Moldova nr. 13 din 31 martie 2022, începând cu 04 aprilie 2022, se reține ca

fiind ultima zi de depunere a motivării recursului – 22 aprilie 2022.

Cu toate acestea, motivarea recursului împotriva deciziei din 08 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, a fost depusă de Marc Cepraga la 12 mai 2022, fapt ce denotă

depunerea recursului după expirarea termenului stabilit de lege.

Conform art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, dacă o persoană, din

motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere,

ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie

reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la

înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care

aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ relevă că în cazul omiterii unui termen, legea acordă posibilitate părții de a

solicita repunerea în termenul de îndeplinire a unui act de procedură, conform art. 65

din Codul administrativ, cu prezentarea probelor și motivelor întemeiate ce confirmă

imposibilitatea depunerii acestuia în termen.

Cu referire la argumentul recurentului în susținerea cererii de repunere în termenul

de recurs, precum că abia la 04 mai 2022, în incinta Curții Supreme de Justiție a luat

cunoștință cu decizia motivată a instanței de apel, aceste circumstanțe nu constituie

motiv de repunere în termen. Mai mult, din actele cauzei rezultă că decizia motivată a

instanței de apel a fost notificată avocatului Ion Vîrlan, reprezentant al recurentului

Marc Cepraga la 18 februarie 2022. Or, conform art. 65 alin. (1) din Codul

administrativ, culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.

Aceasta deoarece Marc Cepraga fiind interesat de soarta soluționării prezentului

litigiu, urma să întreprindă măsurile necesare de a-și proteja dreptul său de acces la

instanță prin depunerea motivării recursului, care să corespundă exigențelor impuse de

legiuitor, în caz contrar intervenind cu titlu de sancțiune procedurală, declararea

recursului inadmisibil în temeiul articolului 246 alin. (2) lit. e) Cod administrativ.

În acest sens este relevantă și jurisprudența CtEDO în care Înalta Curte a reiterat

că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale

de acces la justiție (Van Harn împotriva Germaniei).

În cauzele Ceachir contra Moldovei din 15 ianuarie 2008 și Melnic contra

Moldovei din 14 noiembrie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că,

prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către

pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale încalcă drepturile

reclamanților la un proces echitabil.

Totodată, în cazul acceptării unui recurs tardiv se va încălca principiul securității

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în vedere că

11

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul

securității raporturilor juridice, ceea ce este inadmisibil.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea privind repunerea în

termen a recursului și a declara inadmisibil recursul depus de Marc Cepraga.

În conformitate cu art. 65, 230 și art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de Marc Cepraga cu privire la repunerea în termen a

recursului.

Recursurile depuse de Consiliul municipal Chișinău și Marc Cepraga se declară

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

12