2rac-314/21 — Ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate

Dosarul nr. 2rac–314/21

2-19069121-01-2rac-09122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. D. Băbălău)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând cererea depusă de SRL ,,Basconslux” cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate a unei sintagme din art. 1929 alin. (1) din Codul

civil și sesizarea Curții Constituționale a Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă SRL ,,Basconslux”

împotriva ÎM ,,Benfatto Plast” SRL cu privire la încasarea datoriei și la acțiunea

reconvențională depusă de ÎM ,,Benfatto Plast” SRL împotriva SRL ,,Basconslux”

cu privire la constatarea existenței contractului de societate civilă și declararea

nulității actelor juridice ca fictive,

con st ată:

La 18 ianuarie 2019, SRL „Basconslux” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM ,,Benfatto Plast” SRL cu privire la încasarea datoriei și a dobânzilor

de întârziere în mărime de 8 481 011,11 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 17 iunie 2006, SRL „Basconslux” a

încheiat cu ÎM ,,Benfatto” SRL un contract de împrumut în baza căruia s-a obligat

să împrumute SRL „Benfatto” suma de 2 500 000 lei. Conform contractului, ÎM

,,Benfatto” SRL s-a obligat să restituie banii împrumutați în termen de 5 ani, termen

calculat din ziua primirii banilor în contul bancar a împrumutatului.

ÎM ,,Benfatto Plast” S.R.L. nu a recunoscut cerințele acțiunii și a depus acțiune

reconvențională împotriva SRL „Basconslux”, solicitând constatarea existenței

contractului de societate civilă precum și declararea nulității actelor juridice ca fiind

fictive.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, în anul 2006 SRL

„Basconslux”, ÎM ,,Benfatto Plast” SRL, ÎM ,,Benfatto” SRL și SRL „Uzina de

Echipament Tehnologic” au încheiat un contract de societate civilă, scopul fiind

construirea unor blocuri locative.

Prin acest contract ÎM ,,Benfatto Plast” SRL, ÎM ,,Benfatto” SRL și SRL

1

„Uzina de Echipament Tehnologic” au pus la dispoziția SRL „Basconslux”, ca aport,

un teren pentru construcție în mun. Chișinău, str. Colina Pușkin, 3 și construcțiile

existente pe acest teren, iar SRL „Basconslux”, ca aport, s-a obligat să efectueze

demolarea construcțiilor vechi menționate, perfectarea tuturor actelor aferente,

construcția și suportarea tuturor cheltuielilor legate de construirea blocurilor

locative.

În schimbul contribuțiilor nominalizate fiecare parte va primi ca cotă parte un

anumit procent din suprafața construită, mărimea căreia va fi stabilită în

conformitate cu proiectul concordat de părți. Astfel, între părțile a apărut la acel

moment un contract de societate civilă, încheiat verbal, confirmat ulterior prin

elemente de fapt, prin care asociații s-au obligat reciproc să urmărească în comun

scopuri economice de construire a unor blocuri locative, fără a constitui o persoană

juridică în acest sens, având un obiect licit, constituit în interesul comun al

asociaților. Fiind respectate prevederile art. art. 1339, 1340, 1341 ale Codului Civil.

Prin hotărârea din 04 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Basconslux”.

A fost încasată de la ÎM ,,Benfatto Plast” SRL în beneficiul SRL ,,Basconslux”

datoria în mărime de 5 907 484,28 lei, dobânda de întârziere în mărime de 2 573

526,83 lei și cheltuielile pentru taxa de stat în suma de 50 000 lei;

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reconvențională ÎM „Benfatto Plast”

SRL către SRL ,,Basconslux” cu privire la constatarea existenței contractului de

societate civilă, declararea nulității contractului de împrumut și ordinelor de plată,

altor acte juridice.

Prin decizia deciziei din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de ÎM ,,Benfatto Plast” SRL, casată hotărârea din 04

septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) în partea respingerii acțiunii

reconvenționale cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

A fost recunoscută valabilitatea contractului de societate civilă încheiat între

ÎM ,,Benfatto Plast” SRL și SRL ,,Basconslux”, construcția blocurilor locative în

municipiul Chișinău, str. Colina Pușkin, 3, pe terenul cu numărul cadastral

0100418362, contribuția SRL „Basconslux” fiind suportarea tuturor cheltuielilor

legate de activitatea de construcție a blocurilor locative situate în municipiul

Chișinău, str. Colina Pușkin, 3, pe terenul cu numărul cadastral 0100418.362,

contribuția ÎM „Benfatto Plast” SRL fiind transmiterea terenului situate în

municipiul Chișinău, str. Colina Pușkin, 3 cu numărul cadastral 0100418.362, cu

înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilelor cu nr. cadastrale

0100418362, 0100418362.01, 0100418362.02 proporțional contribuțiilor de

participare în proporții de 6,348 % după ÎM „Benfatto Plast” SRL și 93,652 % după

SRL „Basconslux”.

La 26 noiembrie 2021, ÎM ,,Benfatto Plast” SRL a contestat cu recurs

(concretizat pe parcurs) decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

La 10 ianuarie 2022, SRL „Basconslux” a depus o referință la recursul declarat

de către ÎM ,,Benfatto Plast” SRL, solicitând considerarea acestuia ca fiind

inadmisibil.

Prin încheierea din 01 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție recursul declarat

2

de ÎM ,,Benfatto Plast” SRL a fost considerat admisibil.

La 06 iulie 2022, SRL ,,Basconslux” a depus cerere prin care a solicitat

ridicarea excepției de neconstituționalitate a unei sintagme din art. 1929 alin. (1) din

Codul civil și sesizarea Curții Constituționale a Republicii Moldova.

În motivarea cererii a indicat că, în cazul în care instanța se va expune asupra

participării la societate civilă, există posibilitate prin aplicarea articolului contestat

să fie stabilite imprevizibil anumite obligații majore, fapt care duce la

imprevizibilitatea normei din Codul civil.

Examinând materialele cauzei și motivele invocate în cerere, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

consideră necesar de a respinge cererea de ridicare a excepției de

neconstituționalitate și sesizare a Curții Constituționale a Republicii Moldova, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 121 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul

existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor

Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor și

ordonanțelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța

de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea

Constituțională.

Colegiul atestă că, la 09 februarie 2016, Curtea Constituțională a Republicii

Moldova a adoptat Hotărârea nr. 2 ”Pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit.

a) și g) din Constituția Republicii Moldova (excepția de neconstituționalitate)

(sesizarea nr. 55b/2015)”, prin care s-a decis că în cazul existenței incertitudinii

privind constituționalitatea legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor

Președintelui Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, ce

urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze aflate pe rolul său, instanța de

judecată este obligată să sesizeze Curtea Constituțională. Totodată, s-a dispus că

excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată în fața instanței de judecată de către

oricare dintre părți sau reprezentantul acesteia, precum și de către instanța de

judecată din oficiu.

Conform § 79-80 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie

2016, pentru interpretarea art. 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție, controlul

concret de constituționalitate pe cale de excepție constituie singurul instrument prin

intermediul căruia cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a se apăra

împotriva legislatorului însuși, în cazul în care, prin lege, drepturile sale

constituționale sunt încălcate. Curtea menționează că, dreptul de acces al cetățenilor

prin intermediul excepției de neconstituționalitate la instanța constituțională

reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil.

Potrivit § 82-83 din aceeași Hotărâre, Curtea a reținut că, judecătorul ordinar

nu se va pronunța asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția

a normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor

condiții: obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.

(1) lit. a) din Constituție; excepția este ridicată de către una din părți sau

reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată

din oficiu; prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; nu

există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

Curtea reține că, verificarea constituționalității normelor contestate constituie

3

competența exclusivă a Curții Constituționale. Astfel, judecătorii ordinari nu sunt în

drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât doar în condițiile

menționate la § 82.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, verificând respectarea condițiilor prevăzute la § 82 din Hotărârea Curții

Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016, obligator-necesare pentru ridicarea

excepției de neconstituționalitate, ajunge la concluzia că, acestea nu sunt întrunite în

totalitate, în special ce se referă la condiția că „prevederile contestate urmează a fi

aplicate la soluționarea cauzei”.

Totuși, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, acest drept procesual trebuie exercitat

cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut și fără a se

încălca drepturile procesuale ale altei părți. Or, în conformitate cu art. 61 alin. (1) al

Codului de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință

de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de

aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea

sa în eroare.

Colegiul lărgit atestă că atât acțiunea reconvențională depusă de ÎM ,,Benfatto

Plast” SRL, cât și soluțiile instanțelor judecătorești, în această privință, au fost bazate

în drept pe prevederile ce reglementează contractul de societate civilă în redacția

Codului civil în vigoare până la data de 01 martie 2019, pe când SRL ,,Basconslux”

invocă neconstituționalitatea normei în redacția în vigoare în prezent.

Jurisprudența Curții Constituționale evidențiază posibilitatea invocării

excepției de neconstituționalitate și în privința unei norme legale abrogate, dar care

potrivit principiului acțiunii legii în timp este aplicabilă speței. În această ordine de

idei, Colegiul lărgit evidențiază repetat una din condițiile principale indicate în art.

121 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă că prevederile contestate urmează

a fi aplicate la soluționarea cauzei.

În decizia nr. 10 din 19 ianuarie 2017, §17, Curtea Constituțională a stabilit că,

excepția de neconstituționalitate este un instrument de apărare a drepturilor și

libertăților fundamentale și poate fi ridicată doar în cadrul examinării unei cauze în

instanța de judecată. Prin urmare, norma contestată trebuie să fie aplicabilă la

soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată.

Mai mult, în decizia nr. 133 din 05 decembrie 2019, § 23, Curtea a notat că,

odată ce excepția de neconstituționalitate reprezintă o problemă juridică a cărei

rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului de care este legată,

aplicabilitatea și pertinența normei contestate pentru soluționarea litigiului

principal constituie o condiție esențială pentru admisibilitatea sesizării.

Astfel, la caz, este cert faptul că prevederile art. 1929 alin. (1) din Codul civil

nu sunt aplicabile raporturilor juridice litigioase și nu sunt determinante în

soluționarea cauzei, or presupusul contract de societate civilă, a cărui valabilitate se

solicită a fi constatată, a fost încheiat sub imperiul Codului civil în redacția în

vigoare până la 01 martie 2019.

În circumstanțele sus relatate Colegiul conchide că, cererea depusă de SRL

,,Basconslux” cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a unei

sintagme din art. 1929 alin. (1) din Codul civil, urmează a fi respinsă.

În conformitate cu art. 121, 269, 270 al Codului de procedură civilă, Colegiul

4

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea depusă de SRL ,,Basconslux” cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate a unei sintagme din art. 1929 alin. (1) din Codul

civil.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

Victor Burduh

Mariana Pitic

5