2ra-477/22 — Recunoasterea valabilitatii contractului

2ra-477/22 — Recunoasterea valabilitatii contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-477/22 (2-19201129-01-2ra-07042022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – Z. Talpalaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – L. Pruteanu, I. Țurcan, Iu. Cotruță

D E C I Z I E

13 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Maria Ghervas,

Mariana Pitic,

Victor Burduh

examinând recursul declarat de SRL „Glorinal”, în procedura de restructurare,

prin intermediul administratorului autorizat Popa Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vulpe Liviu către de

SRL “Glorinal” cu privire la declararea valabilității contractului, înregistrarea

contractului în Registrul bunurilor imobile la IP “Agenția Servicii Publice” și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de SRL ,,Glorinal”, în proces de insolvabilitate, fiind

menținută hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 17 decembrie 2019, Vulpe Liviu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Glorinal”, prin care a solicitat declararea valabilității contractului

din 24 mai 2013 cu privire la investirea în construcția locului de parcare auto

subterană, înregistrarea contractului în Registrul bunurilor imobile la IP „Agenția

Servicii Publice” și încasarea taxei de stat în mărime de 100 lei.

În susținerea acțiunii a invocat că, la 24 mai 2013, între compania de construcții

SRL „Glorinal” și Vulpe Liviu a fost încheiat contractul nr. 219-P/V privind

investițiile în construcție.

Astfel, potrivit pct. 2.1 al contractului semnat, SRL „Glorinal”, în calitate de

executor, s-a obligat să construiască și să transmită în proprietatea beneficiarului

Vulpe Liviu din contul investițiilor efectuate de ultimul, bunul imobil conform

anexei nr. 1 și Planului, și anume locul de parcare auto subterană cu nr. 174, amplasat

1

la marcajul (cota)-5.100 potrivit proiectului complexului locativ situat în str.

XXXXXXXXXXX, blocul 6/1, mun. Chișinău, iar beneficiarul Vulpe Liviu s-a

obligat să achite prețul bunului imobil conform anexei nr. 2 și să primească în

proprietate locul de parcare nominalizat.

Conform punctului 3.1 al contractului privind investițiile în construcții nr. 219-

P/V din 24 mai 2013, dar și a anexei nr. 2 la acesta, părțile au convenit asupra

costului locului de parcare auto ce formează obiectul contractului, ce constituie suma

de 10 000,00 Euro, care urma a fi achitată de către beneficiar în două etape: I etapă

- suma de 6900 euro la încheierea contractului; și a II-a etapă - suma de 3100,00

Euro până la data de 30 august 2013, în numerar sau prin transfer, în lei moldovenești

conform ratei de schimb valutar stabilite de Banca Națională a Moldovei la data

efectuării plății.

La 24 mai 2013, potrivit chitanței de încasare a numerarului, beneficiarul Vulpe

Liviu a achitat în numerar către SRL „Glorinal” suma de 111 282,00 lei, echivalentul

a 6900 Euro (conform ratei de schimb stabilite de Banca Națională a Moldovei 1

Euro - 16,1278 lei), iar la 03 septembrie 2013, conform chitanței de încasare a

numerarului, a mai achitat suma de 52 486,00 lei, echivalentul a 3100,00 Euro

(conform ratei de schimb stabilite de Banca Națională a Moldovei 1 Euro-16,931 1

lei).

Respectiv, reclamantul a indicat că a executat în mod deplin obligațiile de plată

asumate conform contractului privind investițiile în construcții nr.219-P/V din 24

mai 2013 față de SRL „Glorinal”, achitând valoarea integrală a locului de parcare

auto care urma a fi construit, în mărime de 10 000,00 Euro, ce constituie echivalentul

sumei de 163 768,00 lei.

Totodată, potrivit punctului 2 al anexei nr. 1 la contractul privind investițiile în

construcții nr.219-P/V din 24 mai 2013, executorul SRL „Glorinal” s-a obligat să

transmită beneficiarului locul de parcare auto în a doua parte a semestrului II al

anului 2013.

În conformitate cu punctul 3.2. al contractului nr.219-P/V din 24 mai 2013,

primirea bunului imobil în proprietatea beneficiarului urma să aibă loc în ordinea

prevăzută la punctele 7.1. - 7.6. ale contractului, iar în corespundere cu punctul 7.1.,

transmiterea imobilului are loc în baza Actului de primire-predare.

Însă, executorul SRL „Glorinal” nu a transmis în proprietatea reclamantului

bunul imobil - locul de parcare auto subterană cu nr.174 din Complexul locativ situat

în str. XXXXXXXXXXX, blocul 6/1, mun. Chișinău, în contul mijloacelor bănești

în mărime de 163 768,00 lei achitate integral de reclamantul Vulpe Liviu.

La fel, reclamantul a menționat că la momentul încheierii contractului privind

investițiile în construcții din 24 mai 2013, executorul SRL „Glorinal”, deși fiind un

participant profesionist pe piața construcțiilor imobiliare, nu a informat și nu a dispus

autentificarea notarială a contractului nominalizat, precum și înregistrarea lui în

Registrul bunurilor imobile, însă a primit în temeiul acestuia executarea deplină a

obligațiilor de plată asumate de beneficiarul Vulpe Liviu în mărime de 10 000,00

Euro (163 768,00 lei).

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat declararea valabilității

contractului nr. 219-P/V din 24 mai 2013 privind investirea în construcția locului de

parcare auto subterană cu nr. 174, cota - 5.100 conform planului general al

proiectului complexului locativ situat în mun. Chișinău, str. XXXXXXXXXXX,

2

blocul 6/1, încheiat între SRL „Glorinal” și Vulpe Liviu; a dispune înregistrarea

contractului în Registrul bunurilor imobile la IP „Agenția Servicii Publice” și a

încasa taxa de stat în mărime de 100,00 lei.

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis cererea de chemare în judecată. S-a declarat valabil contractul nr.219-P/V

din 24 mai 2013 cu privire la investirea în construcția locului de parcare auto

subterană cu nr. 174, cota-5.100 conform planului general al proiectului complexului

locativ amplasat în mun. Chișinău, str. XXXXXXXXXXX, bloc 6/1. S-a dispus

înregistrarea la IP „Agenția Servicii Publice”, pe numele lui Vulpe Liviu, a

contractului nr. 219-P/V din 24 mai 2013. S-a încasat de la SRL „Glorinal” (în

proces de insolvabilitate), în beneficiul lui Vulpe Liviu, cu titlu de taxă de stat suma

de 100,00 lei (una sută lei).

Prin decizia din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de SRL ,,Glorinal”, în proces de insolvabilitate, fiind menținută hotărârea

din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 213 alin. (2) din

Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019), potrivit căruia dacă una dintre

părți a executat total sau parțial actul juridic pentru care se cere formă autentică, iar

cealaltă parte se eschivează de la autentificarea lui notarială, instanța de judecată are

dreptul, la cererea părții care a executat total sau parțial actul juridic, să îl declare

valabil dacă el nu conține elemente care contravin legii. În cazul acesta, nu se cere

autentificarea notarială ulterioară a actului juridic.

Totodată, Colegiul a reținut că, potrivit materialelor dosarului se constată cu

certitudine că beneficiarul Vulpe Liviu și-a onorat integral obligațiunile contractuale

ce reies din contractul cu privire la investirea capitalului în construcția imobilului,

încheiat la 24 mai 2013, și a achitat integral costul locului de parcare (f.d.14-15), iar

executorul, fără justificare s-a eschivat de la obligațiunile contractuale și nu a

respectat procedura de autentificare notarială a acestuia, cu transmiterea ulterioară a

bunului imobil construit din capitalul investitorului în proprietatea lui privată.

La 25 martie 2022, SRL „Glorinal”, în procedura de restructurare, prin

intermediul administratorului autorizat Popa Ion, a declarat recurs împotriva deciziei

din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a

cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au invocat argumente similare celor din cererea de apel, în

special argumente cu privire la incorectitudinea aplicării și interpretării de către

instanțele inferioarea normelor ce reglementează prezentul litigiu.

Copia recursului i-a fost expediată intimatului Vulpe Liviu prin scrisoarea din

08 aprilie 2022 (f.d. 114), însă scrisoarea a fost restituită instanței de recurs cu

mențiunea „nereclamat” (f.d. 116). Totodată, intimatul nu s-a expus prin referință

asupra cererii de recurs.

Prin încheierea din 08 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

de SRL „Glorinal”, în procedura de restructurare, a fost considerat admisibil.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

25 ianuarie 2022 și expediată participanților la proces la 14 martie 2022 și 21 martie

2022 (f.d. 102, 103). Astfel, având în vedere faptul că recursul declarat împotriva

deciziei din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 25 martie

2022, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră

declarat în termen.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de SRL „Glorinal”, în procedura de restructurare, și va casa decizia instanței

de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată,

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în urma

examinării recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia

pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Instanța de recurs constată că, la 24 mai 2013, între compania de construcții SRL

„Glorinal” și Vulpe Liviu a fost încheiat contractul nr. 219-P/V privind investițiile

în construcție, potrivit căruia SRL „Glorinal”, în calitate de executor, s-a obligat să

construiască și să transmită în proprietatea beneficiarului Vulpe Liviu din contul

investițiilor efectuate de ultimul, bunul imobil conform anexei nr. 1 și Planului, și

anume locul de parcare auto subterană cu nr. 174, amplasat la marcajul (cota)-5.100

potrivit proiectului complexului locativ situat în str. XXXXXXXXXXX, blocul 6/1,

mun. Chișinău, iar beneficiarul Vulpe Liviu s-a obligat să achite prețul bunului

imobil conform anexei nr. 2 și să primească în proprietate locul de parcare

nominalizat.

Potrivit materialelor cauzei, Vulpe Liviu a executat respectivul contract, prin

achitarea deplină a costului parcării, invocând în cererea de chemare în judecată

4

eschivarea SRL „Glorinal” de la autentificarea și înregistrarea contractului, precum

și neexecutarea acestuia de către recurentă.

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a admis cererea de

chemare în judecată; a declarat valabil contractul nr.219-P/V din 24 mai 2013 cu

privire la investirea în construcția locului de parcare auto subterană cu nr. 174, cota-

5.100 conform planului general al proiectului complexului locativ amplasat în mun.

Chișinău, str. XXXXXXXXXXX, bloc 6/1; a dispus înregistrarea la IP „Agenția

Servicii Publice”, pe numele lui Vulpe Liviu, a contractului nr. 219-P/V din 24 mai

2013; a încasat de la SRL „Glorinal” (în proces de insolvabilitate), în beneficiul lui

Vulpe Liviu, cu titlu de taxă de stat suma de 100,00 lei (una sută lei); această soluție

fiind menținută de către Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 25 ianuarie 2022.

Examinând conținutul deciziei din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

Colegiul lărgit conchide că instanța de apel nu a dat apreciere tuturor circumstanțelor

cauzei. Totodată, concluziile instanței de apel, formulate în decizia supusă

recursului, sunt neîntemeiate și contravin circumstanțelor cauzei, iar normele

aplicabile prezentei spețe au fost interpretate eronat de către aceasta. Suplimentar,

decizia contestată este motivată insuficient, nefiind clară etiologia concluziilor

instanței. Or, în conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședință de judecată.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel incorect a constatat și elucidat

circumstanțele cauzei și probele prezentate în acest sens, limitându-se doar la

aspectele constatate de către prima instanță. În conformitate cu art. 373 alin. (5) din

Codul de procedură civilă, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel. De asemenea, instanța trebuie să examineze litigiul sub

toate aspectele. Potrivit principiilor CtEDO, toate părțile în proces trebuie auzite.

Astfel, fiecare hotărâre judecătorească urmează a fi motivată prin prisma aprecierii

tuturor argumentelor și contraargumentelor formulate de către participanții la

proces.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil

și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți

întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea

din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres

la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește. Or,

principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul

5

având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una

sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva

acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un

proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care

instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai

importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă

acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).

Respectiv, concluzionând asupra respingerii cererii de apel și menținerii

hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău s-a referit doar la aspectele

constatate de către instanța inferioară și la normele aplicate de către aceasta.

În așa mod, prin prisma prevederilor art. 213 alin. (2) din Codul civil (în redacția

de până la 01 martie 2019), ținând cont de faptul că Vulpe Liviu a executat contractul

și concluzionând că SRL „Glorinal” se eschivează de la autentificarea, înregistrarea

și executarea contractului, instanța de apel a ajuns la concluzia că este întemeiată

cerința reclamantului cu privire la declararea valabilității contractului din 24 mai

2013 cu privire la investirea în construcția locului de parcare auto subterană,

înregistrarea contractului în Registrul bunurilor imobile la IP „Agenția Servicii

Publice”.

Colegiul lărgit reține că aplicabil speței este art. 406 din Legea cadastrului

bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998, care la data încheierii

contractului litigios, avea următorul conținut: (1) Contractele prin care una dintre

părți se obligă să asigure construcția unuia sau mai multor apartamente și să le

transmită persoanei fizice care se obligă să achite integral sau parțial prețul

imobilului anterior predării acestuia, precum și contractele privind cesiunea

drepturilor care rezultă din acestea se autentifică notarial și se înscriu în registrul

bunurilor imobile, sub sancțiunea nulității. (11) Partea care asigură construcția

bunului imobil este obligată să înregistreze contractele privind investițiile în

construcții la oficiile cadastrale teritoriale în termen de 15 zile calendaristice din data

autentificării notariale a acestora. (2) Este interzis să se perceapă de la persoana

fizică orice plăți prevăzute de contractele menționate la alin. (1) înainte de

înregistrarea contractelor respective. (3) Pentru înregistrarea contractelor menționate

la alin. (1), partea ce asigură construcția bunului imobil este obligată să înregistreze

dreptul de proprietate sau de folosință asupra terenului destinat construcției, dacă

acest drept nu este înregistrat, precum și să prezinte oficiului cadastral teritorial

autorizațiile necesare pentru construcție, proiectul construcției, aprobat în modul

stabilit, lista apartamentelor și a încăperilor nelocuibile. (4) După recepția

construcției, dreptul de proprietate asupra apartamentului care face obiectul

contractelor menționate la alin. (1) se înscrie în registrul bunurilor imobile în temeiul

acestor contracte și al actului de predare-primire, semnat între părți.

Astfel, chiar dacă în decizia contestată cu recurs se face trimitere la normele

citate supra, instanța de apel a omis să se expună asupra pretenției prin prisma

sintagmei “sub sancțiunea nulității”. Or, la încheierea contractului, ambele părți au

cunoscut sau trebuiau să cunoască despre prevederile legislației în vigoare cu privire

6

la forma contractului și trebuiau să le respecte (să ceară reciproc respectarea) sub

sancțiunea nulității contractului.

Totodată, Colegiul lărgit nu a identificat la materialele cauzei înscrisuri care să

certifice faptul că recurenta s-a eschivat de la autentificarea/înregistrarea

contractului, or simplul fapt că acest lucru nu a fost făcut nu poate fi echivalat fără

îndoială cu eschivarea, deoarece neautentificarea/neînregistrarea contractului ar fi

putut să aibă loc din motive întemeiate, sau din neglijență. Astfel, la dosar nu au fost

anexate probe care să demonstreze că reclamantul i-a cerut companiei de construcții

să își respecte obligațiunile contractuale.

Mai mult, nu poate fi reținut de instanța de recurs drept temei de recunoaștere a

valabilității contractului faptul că intimatul Vuple Liviu a executat contractul în

pofida faptului că art. 406 alin. (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-

XIII din 25 februarie 1998, prevede că este interzis să se perceapă de la persoana

fizică orice plăți prevăzute de contractele menționate la alin. (1) înainte de

înregistrarea contractelor respective. Dimpotrivă, instanța de apel urma să analizeze

cine este responsabil de faptul că beneficiarul a achitat o sumă de bani în temeiul

unui contract nevalabil (prin prisma alin. (1) al aceleiași norme) și cine urmează să

suporte consecințele.

Suplimentar, pe lângă faptul că intimatul trebuia să cunoască prevederile legale

ce guvernează contractul pe care l-a încheiat și trebuia să respecte, în egală măsură,

forma contractului, acesta nu s-a interesat de apărarea drepturilor sale o perioadă

îndelungată de timp (din 24 mai 2013 – data încheierii contractului, până la 17

decembrie 2019 – data adresării în instanța de judecată). Astfel, Curtea de Apel

Chișinău nu a motivat cu suficientă claritate dacă, ținând cont de dezinteresul părților

față de forma contractului, instanța de judecată urmează să remedieze omisiunea lor

de a încheia contractul în forma stabilită de lege, obligație care trebuiau să o respecte

sub sancțiunea nulității contractului.

Totuși, cel mai important aspect omis de către instanțele inferioare, este că

potrivit pct. 9.1 din contractul litigios, litigiile apărute pe marginea prezentului

contract se soluționează pe cale amiabilă, iar în cazul imposibilității de rezolvare pe

cale amiabilă, litigiile se soluționează de către instanța de judecată competentă.

Respectiv, reieșind din prevederile contractului semnat de către ambele părți,

reclamantul urma să respecte procedura de soluționare prealabilă a cauzei pe cale

extrajudiciară, iar la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să dovedească

că Vulpe Liviu a respectat această obligațiune.

Astfel, ținând cont de faptul că potrivit art. 442 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în

limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi, și deoarece reclamantul/intimat nu s-

a expus printr-o referință asupra cererii de recurs supusă examinării, având în vedere

faptul că s-a constatat o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și

de a trimite prezenta cauză civilă spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând pricina, să

7

emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și

esențiale ale cauzei. De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă claritate

motivele pentru care acceptă sau respinge probele prezentate de către participanții la

proces, dându-le o apreciere corespunzătoare.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din

Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de SRL „Glorinal”, în procedura de restructurare,

prin intermediul administratorului autorizat Popa Ion.

Se casează decizia din 25 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vulpe Liviu către de SRL

“Glorinal” cu privire la declararea valabilității contractului, înregistrarea

contractului în Registrul bunurilor imobile la IP “Agenția Servicii Publice” și

încasarea cheltuielilor de judecată, și se remite pricina spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Maria Ghervas,

Mariana Pitic,

Victor Burduh

8