2ra-649/22 — restabilirea hotarelor si inlaturarea obstacolelor privind posesia si folosinta terenului aferent constructiilor

2ra-649/22 — restabilirea hotarelor si inlaturarea obstacolelor privind posesia si folosinta terenului aferent constructiilor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-649/22

2-20010631-01-2ra-13052022

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul central (jud. S. Slobodzean)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, V. Sîrbu, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Petru

Tofan, reprezentat de avocatul Vasile Tarsîna,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Serghei Prisecari

împotriva lui Petru Tofan, intervenienți accesorii Biserica Ortodoxă din Moldova,

Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul”, Mitropolia Chișinăului și a Întregii

Moldove, Primăria satului Sireț, raionul Strășeni cu privire la restabilirea hotarelor și

înlăturarea obstacolelor privind posesia și folosința terenului aferent și acțiunea

reconvențională înaintată de Petru Tofan împotriva lui Serghei Prisecari, intervenienți

accesorii Primăria satului Sireți, raionul Strășeni, Tihon Gudima, Maria Luca, Sergiu

Buzu cu privire la anularea actelor juridice,

împotriva deciziei din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Petru Tofan și a fost menținută hotărârea din 16 octombrie

2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul central,

constată:

La 23 ianuarie 2020, Serghei Prisecari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Petru Tofan, intervenienți accesorii Biserica Ortodoxă din Moldova,

Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul”, Mitropolia Chișinăului și a Întregii

Moldove, Primăria satului Sireț, raionul Strășeni cu privire la restabilirea hotarelor și

înlăturarea obstacolelor privind posesia și folosința terenului aferent.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin decizia Primăriei s. Sireți, lui

Serghei Prisecari i-a fost repartizat terenul cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața

0,3996 ha și îi aparține cu drept de proprietate.

A menționat că, terenul nominalizat a fost transmis în folosință, fără plată, în baza

unui contract, Bisericii Ortodoxe din Moldova, Mitropolia Chișinăului și a Întregii

Moldove, Mănăstirea „Sf. M. Mc. Iacov Persul”, Sireți, Strășeni, pe teritoriul căruia a

1

fost construit întregul complex monahal pe parcursul a 20 de ani.

Reclamantul a comunicat că, în baza deciziei Primăriei s. Sireți, Petru Tofan a

primit în vecinătatea directă un lot de pământ, cu suprafața de 0,12 ha, pentru

construcția casei de locuit.

A afirmat că, în urma înțelegerii cu Petru Tofan, au convenit ca să nu fie construit

încă un gard capital, să fie folosit actualul, o parte din care este și peretele construcțiilor

mănăstirii.

Reclamantul a susținut că, peste 20 de ani Petru Tofan s-a dovedit a fi de rea

credință și a început să îl șantajeze, să scrie plângeri la Primăria Sireți, că îi cauzează

prejudicii în timpul ploilor sau topirii zăpezii, fapt care nu corespunde realității,

deoarece au fost respectate toate normativele, iar vecinul a construit un șir de

construcții, cu grave abateri de la cerințele legislației în vigoare și nu le poate da în

exploatare.

Mai mult ca atât, a declarat că Petru Tofan a invitat specialiști de la cadastru și a

măsurat terenul lui în natură, și în loc de 12 ari s-au dovedit a fi mai bine de 14 ari, iar,

necătând la faptul că deține o suprafață de teren mai mare decât cea atribuită, Petru

Tofan vrea să fie demolat gardul capital, care a fost construit absolut legal cu 20 de ani

în urmă.

Reclamantul a specificat că, prin scrisoarea nr. 224/27.11.2019 a adresat o

pretenție Primăriei s. Sireți, prin care a solicitat să fie luate măsuri în privința lui Petru

Tofan, care a schimbat abuziv hotarul mănăstirii, a construit abuziv o groapă de

canalizare la un metru de trapeza mănăstirii, ceea ce a pricinuit prejudicii imense,

întrucât s-a avariat zidul construcției, deplasându-se cu aproximativ 10 cm. Totodată

această canalizare infectează fântâna cu apă potabilă din care consumă apă toți cetățenii,

inclusiv copiii.

A subliniat că, vecinul dă dovadă de agresivitate și nu permite reparația clădirii,

cu toate că dânsul se folosește de aproximativ 2 ari de pământ, care oficial aparțin

reclamantului, ultimul împreună cu intervenienții accesorii, benevol lăsând această

porțiune în folosință comună, însă pârâtul considerând că îi aparține în proprietate

exclusivă.

Reclamantul a precizat că, după ce a primit răspuns la somația sa, a ajuns la

concluzia că Petru Tofan scrie plângeri peste tot, și din 17 iulie 1996 prin dispoziția

Primăriei Sireți, ultimului i-a fost repartizat 0,12 ha, iar din motive și împrejurări

necunoscute a devenit proprietar la 0,1445 ha, drept urmare, din anul 2003 reclamantul

și intervenienții accesorii, în loc de 0,3996 ha, au rămas cu 0,3853 ha.

A solicitat, restabilirea hotarelor de bază în baza deciziilor Primăriei Sireți din

1996; înlăturarea obstacolelor privind posesia și folosința terenului aferent

construcțiilor cu nr. cadastral 8037215.018, în baza deciziilor Primăriei Sireți din 1996,

prin obligarea pârâtului de a da acces prin eliberarea terenului ocupat abuziv;

recuperarea prejudiciului material prin reparația capital a zidului construcției, drept

urmare a construcțiilor neautorizate sau echivalentul în formă bănească, în mărime de

10 000 lei; compensarea prejudiciului moral pentru crearea incomodităților și

sustragerea de la activităților cotidiene, în mărime de 5 000 lei, precum și a cheltuielilor

de judecată în mărime de 5 000 lei.

Petru Tofan a depus acțiune reconvențională împotriva lui Serghei Prisecari,

2

intervenienți accesorii Primăria s. Sireți, r-nul Strășeni, Tihon Gudima, Maria Luca și

Sergiu Buza cu privire la anularea actelor juridice, solicitând anularea Titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral XXXXX, eliberat la 20

mai 2003 de Primăria s. Sireți, r-nul Strășeni, ca fiind contrar legii și lovit de nulitate

absolută și a actelor juridice ulterioare; contractul de donație a terenului cu nr. cadastral

XXXXX, cu nr. 124 din 24 iunie 2003; contractul de donație a terenului cu nr. cadastral

XXXXX, cu nr. 143 din 17 mai 2007; contractul de vânzare-cumpărare a terenului cu

nr. cadastral XXXXX, cu nr. 10667 din 10 septembrie 2019, ca fiind lovite de nulitate

absolută. Obligarea Agenției Servicii Publice să radieze din Registrul bunurilor imobile

a înregistrărilor privind dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral

8037215018 pe numele lui Serghei Prisecari, cât și pe numele proprietarilor anteriori,

Tihon Gudima, Maria Luca și Serghei Buzu. Încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale Petru Tofan a indicat că, potrivit

Certificatului din 29 noiembrie 2019, eliberat de Agenția Servicii Publice primul

proprietar al terenului cu nr. cadastral XXXXX a fost Tihon Gudima în baza Titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. XXXXX din 30 mai 2000.

Prin contractul de donație nr. 124 din 24 iunie 2003, dreptul de proprietate asupra

terenului cu nr. cadastral XXXXX a fost înregistrat pe numele Mariei Luca.

Prin contractul de donație nr. 143 din 17 mai 2007 dreptul de proprietate asupra

terenului a fost înregistrat după Sergiu Buzu, care conform Certificatului eliberat de

Agenția servicii Publice și prezentat de reclamant, este membrul Consiliului

comunității Religioase Mănăstirea cu hramul „Sfîntul Mare Mucenic Iacov Persul” din

s. Sireți, r-nul Strășeni.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 10667 din 10 septembrie 2019, dreptul

de proprietate a trecut de la Sergiu Buzu, după reclamantul Serghei Prisecari.

În continuare a menționat că, reclamantul duce instanța de judecată în eroare cu

privire la temeiul juridic a dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, or,

ultimul niciodată nu a deținut terenul cu nr. cadastral XXXXX, în baza unui titlu de

autentificare a dreptului deținătorului de teren și nu a existat nici o decizie a Consiliului

local, prin care lui i-ar fi fost atribuit terenul menționat.

În acest context a invocat că, conform datelor din arhiva Consiliului Strășeni, prin

Decizia nr. 16/01 din 21 aprilie 2000 al Consiliului comunal Sireți, au fost atribuite

loturi pentru construcții individuale a caselor cu a câte 0,10 ari unui număr de 45

persoane locuitori ai s. Sireți și 19 persoane locuitori ai s. Roșcani. Conform listei date,

printre acele 45 persoane locuitori ai s. Sireți, cărora le-a fost atribuit teren cu de 0,10

ha nu figurează numele lui Tihon Gudima. Mai mult, prin Certificatul de arhivă nr. 122

din 09 iulie 2020, este confirmat faptul că în datele de arhivă nu figurează nici Decizia

nr. 1 din 29 martie 2000, copia căreia este anexată la cerere și nici procesul-verbal al

ședințelor Consiliului local Sireți din această dată.

De asemenea a mai invocat că, prin documentele de arhivă, și certificatul de arhivă

s-a stabilit cu certitudine că Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu

nr. cadastral XXXXX a fost eliberat de Primăria s. Sireți, r-nul Strășeni cu încălcarea

flagrantă a prevederilor art. 10, 11 Cod funciar, în vigoare la data eliberării acestuia, și

consideră că astfel cade sub incidența nulității absolute, prevăzute de art. 327 Cod civil.

La fel, consideră că Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

3

cadastral XXXXX, ca fiind ilegal înregistrat în Registrul cadastral deținut de OCT

Strășeni la data de 12 iunie 2000, deoarece în conformitate cu art. 28 alin. (1) al Legii

cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998, înregistrarea dreptului

asupra bunului imobil se face în temeiul actelor administrative emise de autoritățile

publice abilitate în modul stabilit de legislație, în vigoare la data adoptării lor, precum

și certificatele constatatoare emise în conformitate cu prevederile Legii nr. 163/2010

privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, în procedura de aprobare tacită.

În acest context, Petru Tofan a susținut că, urmare a constatării nulității absolute a

Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral 8037215018,

urmează a fi declarate nule și actele juridice care au fost încheiate ulterior, or, consideră

că aceste acte de asemenea cad sub incidența nulității absolute.

Prin urmare, terenul cu nr. cadastral XXXXX, după anularea Titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. cadastral XXXXX, urmează să revină

în proprietatea administrației publice locale, care a fost deposedată ilegal de acest teren.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul central,

acțiunea înaintată de către Serghei Prisecari și acțiunea reconvențională înaintată de

către Petru Tofan, au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia din 26 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Petru Tofan și a fost menținută hotărârea din 16 octombrie 2020 a

Judecătoriei Strășeni, sediul central.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată inferioare au conchis că, cerințele și

argumentele aduse de către Serghei Prisecari, prin care a solicitat restabilirea hotarelor

dintre terenul său și al pârâtului sunt neîntemeiate, deoarece potrivit extraselor din

Registrul bunurilor imobile, ambii dispun de dreptul deținătorului de teren, și acesta nu

a demonstrat faptul încălcării hotarelor de către Pentru Tofan, iar actul de constatare nr.

43/20 din 21 ianuarie 2020 atestă lipsa de fapt a unei suprafețe de teren, însă nu

demonstrează că este acaparat de Petru Tofan, or potrivit Titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren ultimul are în proprietate 0,1445 ha.

Cu privire la pretențiile reclamantului referitor la ocuparea ilegală a terenului său

de către pârât, instanțele de judecată inferioare le-au considerat a fi neîntemeiate, or,

actul de constatare reflectă amplasarea hotarului general (juridic) și celui constatat și

anume, faptul că nici o construcție ce aparține pârâtului nu încalcă hotarul atribuit

reclamantului, în acest caz nefiind constatată atingerea adusă proprietarului terenului

vecin. Iar hotarul comun dintre reclamant și pârât, de la momentul când a fost ridicat

gardul pe linia de hotar, a rămas nemodificat.

Prin urmare, instanțele de judecată inferioare au ajuns la concluzia de a respinge

și pretențiile lui Serghei Prisecari privind repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată deoarece, în acțiunile pârâtului nu s-a constatat săvârșirea unui

delict ce ar aduce atingere reclamantului, situație care exclude repararea unor prejudicii

solicitate.

Cu referire la acțiunea reconvențională, s-a reținut că, Titlul de autentificare a

dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral XXXXX, eliberat la 20 mai 2003 de

Primăria s. Sireți, a fost eliberat legal, în baza deciziei nr. 76 din 30 mai 2000 care nu a

fost anulată, deci produce efecte juridice și respectiv nu cade sub incidența nulității

absolute prevăzute de art. 327 Cod civil. Iar având în vedere că Titlul de autentificare

4

nu poate fi declarat nul, nici actele juridice încheiate ulterior cu bunul imobil respectiv

nu cad sub incidența nulității absolute.

Cât privește extrasul eliberat de Primăria Sireți, potrivit căruia terenul cu suprafața

de 0,3996 ha a fost atribuit lui Tihon Gudima în baza Deciziei Primăriei nr. 1 din 29

martie 2000, instanțele de judecată inferioare au relevat că, acest înscris nu corespunde

exigențelor legale, or este anexat în copie și nu este legalizat nici de autoritatea emitentă

sau autoritatea care l-a eliberat și nici de partea care l-a prezentat în instanța de judecată,

și nu constituie o probă admisibilă și pertinentă.

Din aceste considerente, s-a constatat că Petru Tofan, nu a justificat interesul său

în declararea nulității Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr.

cadastral XXXXX, eliberat la 20 mai 2003 de Primăria s. Șireți, r-nu Strășeni, lui Tihon

Gudima.

La 06 aprilie 2022, Petru Tofan, reprezentat de avocatul Vasile Tarsîna, a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel, casarea hotărârii

primei instanțe în partea respingerii acțiunii reconvenționale și emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea reconvențională să fie admisă integral.

În motivarea recursului, recurentul a indicat că, instanțele de judecată inferioare

eronat au reținut ca temei de respingere a acțiunii reconvenționale faptul că Decizia

Consiliului local Sireți nr. 16/01 din 25 martie 2000, în temeiul căreia a fost eliberat

Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren, pe numele lui Tihon Gudima,

era valabilă și produce efecte până în prezent, în raport cu titlul contestat de către

recurent.

A menționat că, proba anexată la cererea reconvențională, și anume certificatul de

arhivă eliberat de serviciul Arhiva a Consiliului raional Strășeni, stabilește cu

certitudine că Titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren nr. cadastral

XXXXX a fost eliberat de Primăria s. Sireți, r-nul Strășeni prin încălcarea flagrantă a

prevederilor art. 10, 11 Cod funciar, în vigoare la data eliberării, astfel cade sub

incidența nulității absolute prevăzute de art. 327 Cod civil.

Recurentul a precizat că, prin Decizia nr. 16/01 din 21 aprilie 2000 a Consiliului

comunal Sireți, care era înscrisă în Titlul a cărei anulare se solicită și, conform listei-

anexă care este parte componentă a deciziei menționate, au fost atribuite loturi pentru

construcții individuale a caselor cu suprafața a câte 0,10 ari, unui număr de 45 persoane,

locuitori ai s. Sireți, și 19 persoane, locuitori ai s. Roșcani.

Consideră că, s-a dovedit cu certitudine că decizia 16/01 din 21 aprilie 2000 a

Consiliului local Sireți, r-nul Strășeni, conține o listă exhaustivă a 45 de persoane,

locuitori ai s. Sireți, r-nul Strășeni, care urmau să beneficieze de primirea terenurilor

pentru construcție, cu suprafața de 0,10 ha, printre care nu se găsește persoana cu

numele Tihon Gudima. Iar Serghei Prisecari nu a prezentat nici o probă privind

existența altei decizii a Consiliului local Sireți, r-nul Strășeni, prin care proprietarului

primar al terenului, Tihon Gudima, i-ar fi fost atribuit în proprietate teren cu suprafața

de 0,3995 ha.

Recurentul a mai afirmat că, nu este de acord cu argumentul instanțelor de judecată

inferioare precum că Decizia nr. 16/01 din 21 aprilie 2000 a Consiliului local Sireți, r-

nul Strășeni nu a fost contestată și are putere juridică, or, această decizie nici nu poate

5

fi contestată, ea fiind legală și având putere juridică doar pentru cele 45 persoane,

locuitori ai s. Sireți și 19 persoane, locuitori ai s. Roșcani, r-nul Sireți, nu și pentru

Tihon Gudima, care nu figurează în listă.

Mai mult ca atât, recurentul a specificat că, a invocat drept temei de anulare a

Titlului de autentificare a dreptului deținătorului de teren cu nr. cadastral XXXXX,

eliberat la 20 mai 2003 pe numele lui Tihon Gudima, nu prin prisma ilegalității Deciziei

nr. 16/01 din 21 aprilie 2000 a Consiliului local Sireți, r-nul Strășeni, dar prin prisma

prevederilor art. 327 alin. (1), art. 328 Cod civil, în coroborare cu art. 10 Cod funciar.

Însă instanțele de judecată inferioare, contrar circumstanțelor menționate supra și a

probelor administrate, au făcut concluzii diametral opuse, și anume precum că Petru

Tofan nu și-a justificat interesul său în declararea nulității Titlului de autentificare a

dreptului deținătorului de teren nr. cadastral XXXXX, eliberat de Primăria s. Sireți, r-

nul Strășeni, pe numele lui Tihon Gudima și a actelor juridice care au fost încheiate

ulterior cu acest bun imobil.

În acest context, recurentul a subliniat că, în cererea reconvențională și-a motivat

interesul său prin faptul că, în situația în care când eventual se va constata că Serghei

Prisecari nu poate deține dreptul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral

actualizat XXXXX, în urma nulității absolute a actelor juridice care au dat naștere

dreptului de proprietate pe numele său, el nu poate înainta careva pretenții împotriva

lui Petru Tofan, conform cererii inițiale.

Recurentul a mai indicat că, pe rolul Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău,

se află materialele gestionate de către Centrul Național Anticorupție, privind acțiunile

persoanelor cu funcție de răspundere din cadrul Primăriei s. Sireți, r-nul Strășeni, care

în anul 2000 au admis eliberarea ilegală a titlului contestat, care a adus Primăriei un

prejudiciu de peste 250 000 lei, pentru soluționarea chestiunii de pornire a urmăririi

penale pe acest fapt.

A concretizat că, în urma anulării Titlului de autentificare a dreptului deținătorului

de teren și a actelor juridice încheiate ulterior, Serghei Prisecari pierde calitatea de

proprietar al terenului, și astfel devine un reclamant necorespunzător în acțiunea inițială

înaintată împotriva lui Petru Tofan, iar ultimul în acest mode își apără dreptul de

proprietate asupra terenului aferent casei de locuit.

Prin notificarea din 13 mai 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților la proces copia recursului, înștiințându-i despre necesitatea depunerii

referinței (f. d. 60, Vol II).

Referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces, copia deciziei contestate la 21 martie 2022 (f.d. 42, Vol II),

însă lipsesc date cu privire la recepționarea acesteia.

Totodată, se reține că prin dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe perioada stării de urgență declarată prin

Hotărârea Parlamentului nr. 41 din 24 februarie 2022, au fost stabilite măsuri specifice

în domeniul justiției, fiind suspendată de drept examinarea de către instanțele de

6

judecată a cauzelor civile, cu excepțiile prevăzute la pct. 5.1.1 din dispoziție. Termenele

de exercitare a căilor de atac în cauzele civile care se suspendă de drept, aflate în curs

la data intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se întrerup, urmând a curge noi termene,

de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență.

Ulterior, prin dispoziția nr. 13 din 31 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, au fost excluse măsurile specifice în domeniul

justiției, începând cu data de 04 aprilie 2022, judecarea cauzelor civile fiind reluată din

oficiu.

Astfel, recursul declarat la 06 aprilie 2022 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Petru Tofan, reprezentat de

7

avocatul Vasile Tarsîna nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv și

controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia

ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de

către Petru Tofan, reprezentat de avocatul Vasile Tarsîna, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Petru Tofan, reprezentat de avocatul Vasile Tarsîna

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Petru Tofan, reprezentat de avocatul Vasile Tarsîna se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

8