2ra-325/21 — înlăturarea obstacolelor în realizarea dreptului de proprietate, repararea prejudiciului moral

2ra-325/21 — înlăturarea obstacolelor în realizarea dreptului de proprietate, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-325/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Petru

Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Leonid Prepelița

împotriva lui Petru Prepelița cu privire la înlăturarea obstacolelor în realizarea dreptului

de proprietate, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată și

cererea reconvențională depusă de Petru Prepelița împotriva lui Leonid Prepelița cu

privire la retrocedarea porțiunii de teren, înlăturarea obstacolelor, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru

Chisnencu și a fost menținută hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

constată:

La data de 24 aprilie 2018, Leonid Prepelița a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Petru Prepelița cu privire la înlăturarea obstacolelor în realizarea dreptului

de proprietate, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că Petru Prepelița este fratele lui, care

în vara anului 2017, aflându-se în XXXXX, a strămutat samavolnic gardul ce se afla

între gospodăria lui și a pârâtului, acaparând astfel o parte din suprafața grădinii lui. La

nenumăratele adresări în mod amiabil de a soluționa problema dată, pârâtul nu a

reacționat.

Reclamantul a susținut că la hotarul gospodăriilor lor, a amplasat un gard, ce

delimita corect terenurile. În anul 2004, Primăria or. Vadul lui Vodă a eliberat titluri

pentru fiecare gospodărie. Ulterior, de către Petru Prepelița a fost schimbat locul

1

gardului, în așa fel încât acesta în mod abuziv a ocupat mai mult teren în mod nelegitim.

A menționat că în raportul lucrărilor cadastrale privind transpunerea hotarelor

terenului în natură cu nr. cadastral XXXXX, efectuat de SC „Terralex Grup” la

13 iunie 2017, se menționează despre acapararea samavolnică a unei porțiuni de teren

din gospodăria lui, fapt ce l-a determinat să se adreseze la Inspectoratul de Poliție

Ciocana cu o plângere în acest sens. Astfel, la 01 octombrie 2017, de către agentul

constatator Olga Gribineț a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție cu

nr. MAI 03825306 în privința lui Petru Prepelița, pe faptul comiterii contravenției

prevăzute de art. 335 din Codul contravențional, cauza fiind remisă spre examinare în

adresa instanței de judecată.

A notat că prin hotărârea din 30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana, menținută prin decizia din 12 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, Petru

Prepelița a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 335 din

Codul contravențional, fiindu-i stabilită sancțiune sub formă de amendă în mărime de

18 unități convenționale, adică 900 de lei.

Reclamantul consideră că, în circumstanțele descrise, vinovăția pârâtului în

acapararea samavolnică și ilegală a terenului este incontestabil demonstrată prin actul

judecătoresc rămas irevocabil și executoriu.

A afirmat că în urma acțiunilor pârâtului, i-a fost cauzat prejudiciu moral în

mărime de 3000 de lei, fiind nevoit să apeleze la organele de drept și instanța de judecată

pentru a soluționa litigiul, suportând cheltuieli de judecată legate de efectuarea

lucrărilor cadastrale privind constatarea acaparării ilegale a terenului în sumă de 3500

de lei, cheltuieli legate de asistența juridică în cadrul dosarului contravențional, cât și în

prezenta cauză civilă.

Leonid Prepelița a solicitat obligarea lui Petru Prepelița să înlăture obstacolele în

realizarea dreptului de proprietate prin ocuparea samavolnică asupra terenului ce îi

aparține reclamantului, încasarea din contul pârâtului a sumei de 3000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și sumei de 3500 de lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea

expertizei, precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

La 26 septembrie 2018, Petru Prepelița a înaintat acțiune reconvențională

împotriva lui Leonid Prepelița, solicitând obligarea ultimului de a retroceda porțiunea

de teren pe care o posedă ilegal, cu suprafața de 2,38 m2 pe segmentul 5-6 al hotarului

juridic al terenurilor, conform dosarului de transpunere a hotarului terenului în natură

întocmit de SC „Terralex Grup” SRL din 13 iunie 2017 (segmentul 3-2 ale planului

sectorului din titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren al reclamantului),

proprietatea lui, obligarea lui Leonid Prepelița de a nu crea obstacole în realizarea

dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei, repararea prejudiciului moral în

mărime de 3000 de lei și cheltuielilor de judecată în mărime de 3200 de lei.

În motivarea acțiunii reconvenționale s-a indicat că, conform dosarului de

transpunere a hotarului terenului în natură, întocmit de SC „Terralex Grup” SRL din 13

iunie 2017, pe segmentul 1-5 al hotarului juridic din planul lotului (segmentul 7-3 al

planului sectorului din titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren al lui

2

Petru Prepelița), suprafața de teren de 11,5 m2 din proprietatea lui Leonid Prepelița este

utilizată de către Petru Prepelița, iar pe segmentul 5-6 al hotarului juridic din planul

lotului (segmentul 3-2 al planului sectorului din titlul de autentificare a dreptului

deținătorului de teren al lui Petru Prepelița), suprafața de teren de 2,38 m2 din

proprietatea lui Petru Prepelița, este utilizată de către Leonid Prepelița, adică este

absolut evident că părțile implicate în proces își încalcă reciproc dreptul de proprietate

asupra terenurilor aferente caselor lor.

Petru Prepelița consideră că, fiind titular al dreptului de proprietate asupra

terenului aferent casei lui, cu suprafața de 0,0925 ha și nr. cadastral XXXXX, conform

art. 315, 316, 374-376 din Codul civil, are dreptul de a-și revendica bunul aflat în

posesia nelegitimă a lui Leonid Prepelița.

A invocat că Leonid Prepelița, prin intentarea împotriva lui a procesului

contravențional, aplicarea sancțiunii, inițierea conflictelor și cerților permanente, i-a

cauzat un prejudiciu moral iminent, manifestat prin suferințe psihice.

Prin hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea inițială depusă de către Leonid Prepelița, a fost obligat Petru

Prepelița să înlăture obstacolele în realizarea dreptului de proprietate asupra terenului

ce îi aparține cu drept de proprietate lui Leonid Prepelița și s-a încasat de la Petru

Prepelița în beneficiul lui Leonid Prepelița suma de 2000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral și suma de 5 860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acțiunea fiind respinsă

ca neîntemeiată. Acțiunea reconvențională înaintată de Petru Prepelița a fost respinsă

ca neîntemeiată.

La 27 martie 2019 Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu,

a declarat apel împotriva hotărârii din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei

noi hotărâri, prin care acțiunea reconvențională să fie admisă.

Prin decizia din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu și a fost

menținută hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că din conținutul hotărârii din

30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin care Petru Prepelița a

fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 335 din Codul

contravențional, rezultă că ultimul și-a recunoscut vina și a indicat că inițial gardul a

fost instalat ilegal, însă nu a anunțat organele competente, dar a mutat samavolnic gardul

și a trecut hotarul gospodăriei fratelui său cu circa 20 cm.

Astfel, instanța de apel a conchis că, odată ce gardul litigios este construit de

către Petru Prepelița cu încălcarea hotarelor terenului ce îi aparține lui Leonid Prepelița,

fapt recunoscut de primul și ținând cont de actele judecătorești emise în acest sens,

prima instanță corect l-a obligat pe Petru Prepelița să înlăture obstacolele create lui

Leonid Prepelița în realizarea dreptului de proprietate asupra terenului ce îi aparține cu

drept de proprietate.

3

Cu referire la acțiunea reconvențională, instanța de apel a menționat că anume

Petru Prepelița a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art.

335 din Codul contravențional, iar în cadrul examinării cauzei nu s-a dovedit că Leonid

Prepelița a instalat gardul de beton dintre terenurile părților, ci Petru Prepelița. Prin

urmare, Petru Prepelița urmează să demoleze gardul dintre terenurile părților, iar, în

cazul în care acesta consideră necesar de a amplasa gardul potrivit hotarului său,

urmează să construiască gardul după limitele corespunzătoare. Totodată, la materialele

cauzei lipsește vreun act care să adeverească vinovăția lui Leonid Prepelița în vederea

acaparării samavolnice a porțiunii litigioase de teren ce îi aparține lui Petru Prepelița.

La data de 17 decembrie 2020 Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru

Chisnencu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii

din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei

hotărâri noi, prin care procesul să fie încetat ca rezultat a admiterii acțiunii

reconvenționale.

În motivarea recursului s-a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței

de apel.

Recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

A indicat că dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei lui de locuit, este

încălcat în mod reciproc de către intimat, iar, problema dată nu poate fi soluționată între

părți pe cale extrajudiciară, deoarece Leonid Prepelița nu îi permite să strămute gardul

dintre ei. Astfel, instanțele ierarhic inferioare urmau să admită acțiunea reconvențională

și să dispună înlăturarea reciprocă a obstacolelor între părți.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 08 octombrie

2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa lui Petru Prepelița

și a avocatului Alexandru Chisnencu la data de 13 noiembrie 2020 conform scrisorii de

însoțire nr. 9492 (f.d. 150), lipsind date cu privire la recepționarea acesteia. În cererea

de recurs, avocatul a indicat că a recepționat copia deciziei instanței de apel la data de

23 noiembrie 2020.

Astfel, recursul, declarat la data de 17 decembrie 2020, este în termen.

La 25 ianuarie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimatului

Leonid Prepelița, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 168).

Referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

4

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petru Prepelița, reprezentat de

avocatul Alexandru Chisnencu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

5

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Petru

Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru

Chisnencu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru

Chisnencu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6