2ra-325/21 — înlăturarea obstacolelor în realizarea dreptului de proprietate, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-325/21 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, A. Malîi) ÎNCHEIERE 19 mai 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Dumitru Mardari Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Leonid Prepelița împotriva lui Petru Prepelița cu privire la înlăturarea obstacolelor în realizarea dreptului de proprietate, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională depusă de Petru Prepelița împotriva lui Leonid Prepelița cu privire la retrocedarea porțiunii de teren, înlăturarea obstacolelor, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu și a fost menținută hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, constată: La data de 24 aprilie 2018, Leonid Prepelița a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru Prepelița cu privire la înlăturarea obstacolelor în realizarea dreptului de proprietate, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că Petru Prepelița este fratele lui, care în vara anului 2017, aflându-se în XXXXX, a strămutat samavolnic gardul ce se afla între gospodăria lui și a pârâtului, acaparând astfel o parte din suprafața grădinii lui. La nenumăratele adresări în mod amiabil de a soluționa problema dată, pârâtul nu a reacționat. Reclamantul a susținut că la hotarul gospodăriilor lor, a amplasat un gard, ce delimita corect terenurile. În anul 2004, Primăria or. Vadul lui Vodă a eliberat titluri pentru fiecare gospodărie. Ulterior, de către Petru Prepelița a fost schimbat locul 1 gardului, în așa fel încât acesta în mod abuziv a ocupat mai mult teren în mod nelegitim.

A menționat că în raportul lucrărilor cadastrale privind transpunerea hotarelor terenului în natură cu nr. cadastral XXXXX, efectuat de SC „Terralex Grup” la 13 iunie 2017, se menționează despre acapararea samavolnică a unei porțiuni de teren din gospodăria lui, fapt ce l-a determinat să se adreseze la Inspectoratul de Poliție Ciocana cu o plângere în acest sens. Astfel, la 01 octombrie 2017, de către agentul constatator Olga Gribineț a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție cu nr. MAI 03825306 în privința lui Petru Prepelița, pe faptul comiterii contravenției prevăzute de art. 335 din Codul contravențional, cauza fiind remisă spre examinare în adresa instanței de judecată.

A notat că prin hotărârea din 30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, menținută prin decizia din 12 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, Petru Prepelița a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 335 din Codul contravențional, fiindu-i stabilită sancțiune sub formă de amendă în mărime de 18 unități convenționale, adică 900 de lei. Reclamantul consideră că, în circumstanțele descrise, vinovăția pârâtului în acapararea samavolnică și ilegală a terenului este incontestabil demonstrată prin actul judecătoresc rămas irevocabil și executoriu.

A afirmat că în urma acțiunilor pârâtului, i-a fost cauzat prejudiciu moral în mărime de 3000 de lei, fiind nevoit să apeleze la organele de drept și instanța de judecată pentru a soluționa litigiul, suportând cheltuieli de judecată legate de efectuarea lucrărilor cadastrale privind constatarea acaparării ilegale a terenului în sumă de 3500 de lei, cheltuieli legate de asistența juridică în cadrul dosarului contravențional, cât și în prezenta cauză civilă. Leonid Prepelița a solicitat obligarea lui Petru Prepelița să înlăture obstacolele în realizarea dreptului de proprietate prin ocuparea samavolnică asupra terenului ce îi aparține reclamantului, încasarea din contul pârâtului a sumei de 3000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și sumei de 3500 de lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei, precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

La 26 septembrie 2018, Petru Prepelița a înaintat acțiune reconvențională împotriva lui Leonid Prepelița, solicitând obligarea ultimului de a retroceda porțiunea de teren pe care o posedă ilegal, cu suprafața de 2,38 m2 pe segmentul 5-6 al hotarului juridic al terenurilor, conform dosarului de transpunere a hotarului terenului în natură întocmit de SC „Terralex Grup” SRL din 13 iunie 2017 (segmentul 3-2 ale planului sectorului din titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren al reclamantului), proprietatea lui, obligarea lui Leonid Prepelița de a nu crea obstacole în realizarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei, repararea prejudiciului moral în mărime de 3000 de lei și cheltuielilor de judecată în mărime de 3200 de lei.

În motivarea acțiunii reconvenționale s-a indicat că, conform dosarului de transpunere a hotarului terenului în natură, întocmit de SC „Terralex Grup” SRL din 13 iunie 2017, pe segmentul 1-5 al hotarului juridic din planul lotului (segmentul 7-3 al planului sectorului din titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren al lui 2 Petru Prepelița), suprafața de teren de 11,5 m2 din proprietatea lui Leonid Prepelița este utilizată de către Petru Prepelița, iar pe segmentul 5-6 al hotarului juridic din planul lotului (segmentul 3-2 al planului sectorului din titlul de autentificare a dreptului deținătorului de teren al lui Petru Prepelița), suprafața de teren de 2,38 m2 din proprietatea lui Petru Prepelița, este utilizată de către Leonid Prepelița, adică este absolut evident că părțile implicate în proces își încalcă reciproc dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente caselor lor.

Petru Prepelița consideră că, fiind titular al dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei lui, cu suprafața de 0,0925 ha și nr. cadastral XXXXX, conform art. 315, 316, 374-376 din Codul civil, are dreptul de a-și revendica bunul aflat în posesia nelegitimă a lui Leonid Prepelița. A invocat că Leonid Prepelița, prin intentarea împotriva lui a procesului contravențional, aplicarea sancțiunii, inițierea conflictelor și cerților permanente, i-a cauzat un prejudiciu moral iminent, manifestat prin suferințe psihice.

Prin hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost admisă parțial acțiunea inițială depusă de către Leonid Prepelița, a fost obligat Petru Prepelița să înlăture obstacolele în realizarea dreptului de proprietate asupra terenului ce îi aparține cu drept de proprietate lui Leonid Prepelița și s-a încasat de la Petru Prepelița în beneficiul lui Leonid Prepelița suma de 2000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 5 860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în rest acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată. Acțiunea reconvențională înaintată de Petru Prepelița a fost respinsă ca neîntemeiată. La 27 martie 2019 Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, a declarat apel împotriva hotărârii din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea reconvențională să fie admisă.

Prin decizia din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu și a fost menținută hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că din conținutul hotărârii din 30 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, prin care Petru Prepelița a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 335 din Codul contravențional, rezultă că ultimul și-a recunoscut vina și a indicat că inițial gardul a fost instalat ilegal, însă nu a anunțat organele competente, dar a mutat samavolnic gardul și a trecut hotarul gospodăriei fratelui său cu circa 20 cm.

Astfel, instanța de apel a conchis că, odată ce gardul litigios este construit de către Petru Prepelița cu încălcarea hotarelor terenului ce îi aparține lui Leonid Prepelița, fapt recunoscut de primul și ținând cont de actele judecătorești emise în acest sens, prima instanță corect l-a obligat pe Petru Prepelița să înlăture obstacolele create lui Leonid Prepelița în realizarea dreptului de proprietate asupra terenului ce îi aparține cu drept de proprietate. 3 Cu referire la acțiunea reconvențională, instanța de apel a menționat că anume Petru Prepelița a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 335 din Codul contravențional, iar în cadrul examinării cauzei nu s-a dovedit că Leonid Prepelița a instalat gardul de beton dintre terenurile părților, ci Petru Prepelița.

Prin urmare, Petru Prepelița urmează să demoleze gardul dintre terenurile părților, iar, în cazul în care acesta consideră necesar de a amplasa gardul potrivit hotarului său, urmează să construiască gardul după limitele corespunzătoare. Totodată, la materialele cauzei lipsește vreun act care să adeverească vinovăția lui Leonid Prepelița în vederea acaparării samavolnice a porțiunii litigioase de teren ce îi aparține lui Petru Prepelița. La data de 17 decembrie 2020 Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 08 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care procesul să fie încetat ca rezultat a admiterii acțiunii reconvenționale.

În motivarea recursului s-a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel. Recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea. A indicat că dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei lui de locuit, este încălcat în mod reciproc de către intimat, iar, problema dată nu poate fi soluționată între părți pe cale extrajudiciară, deoarece Leonid Prepelița nu îi permite să strămute gardul dintre ei. Astfel, instanțele ierarhic inferioare urmau să admită acțiunea reconvențională și să dispună înlăturarea reciprocă a obstacolelor între părți. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 08 octombrie 2020. Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa lui Petru Prepelița și a avocatului Alexandru Chisnencu la data de 13 noiembrie 2020 conform scrisorii de însoțire nr. 9492 (f.d. 150), lipsind date cu privire la recepționarea acesteia. În cererea de recurs, avocatul a indicat că a recepționat copia deciziei instanței de apel la data de 23 noiembrie 2020. Astfel, recursul, declarat la data de 17 decembrie 2020, este în termen. La 25 ianuarie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimatului Leonid Prepelița, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 168). Referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea 4 esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. 5 În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul declarat de Petru Prepelița, reprezentat de avocatul Alexandru Chisnencu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Dumitru Mardari Mariana Pitic 6