3ra-569/22 — cu privire la anularea actului administrativ

3ra-569/22 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-569/22

2-18164030-01-3ra-18052022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, G. Mîra, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

6 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a

Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” împotriva Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității cu privire la anularea

actului administrativ

împotriva deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurarea egalității și menținută hotărârea din 20 iulie 2021 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 8 iunie 2018, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că la 27 martie 2018, ÎS „Calea Ferată din

Moldova” a recepționat decizia din 29 ianuarie 2018, cauza nr. 136/17, emisă de

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, prin

care s-a decis: faptele constatate la punctele 5.2 - 5.11 din decizie reprezintă

discriminare în câmpul muncii a persoanelor care dețin statut de pensionar pentru

limită de vârstă; ÎS „Calea Ferată din Moldova” să asigure respectarea drepturilor

salarialilor, ținând cont de constatările prezentei decizii.

A considerat reclamanta decizia contestată drept una vădit ilegală și

neîntemeiată, întocmită cu abateri de la prevederile actelor normative în vigoare și

fără a fi elucidate pe deplin și obiectiv circumstanțele aferente speței respective.

A precizat că decizia din 29 ianuarie 2018 a fost recepționată de ÎS „Calea

Ferată din Moldova” la 27 martie 2018.

1

A relatat că la 24 aprilie 2018, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a înaintat

Consiliului o cerere prealabilă privind revocarea (anularea) deciziei din 29 ianuarie

2018, cauza nr. 136/17.

La 11 mai 2018, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a recepționat răspunsul la

cererea prealabilă din 24 aprilie 2018, prin care a fost menționat că deciziile

Consiliului pot fi contestate în instanța de contencios administrativ.

În opinia reclamantei decizia din 29 ianuarie 2018, cauza nr. 136/17, a fost

emisă cu încălcarea competenței.

Astfel, reieșind din prevederile pct. 18 din Regulamentul de activitate al

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității,

aprobat prin Legea nr. 298 din 21 decembrie 2012, art. 7 alin. (2) din Legea cu privire

la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012 și art. 354 Codul muncii, a remarcat

că pretinsele încălcări ale legislației expuse de petiționara Elena Țenter în plângerea

înaintată la Consiliu, nu constituie fapte discriminatorii, acestea fiind acțiuni ale

angajatorului și salariaților privind modificarea clauzelor contractului individual de

muncă.

Or, art. 354 Codul muncii stabilește expres că divergențele dintre salariat și

angajator privind modificarea contractului individual de muncă se consideră litigiu

individual de muncă.

Prin urmare, conform art. 351 Codul muncii, în coroborare cu prevederile

art. 354, 355 Codul muncii și art. 1, 4, 19 CPC, examinarea litigiilor individuale de

muncă ține de competența exclusivă a instanțelor de judecată.

Reieșind din prevederile Legii cu privire la asigurarea egalității și a Legii cu

privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității, Consiliul poate examina doar plângerile referitoare la

discriminare, nefiindu-i atribuite competențe de a examina litigiile de muncă,

acestea fiind atribuite instanțelor de judecată.

Având în vedere prevederile pct. 43. din Regulamentul de activitate al

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, a

menționat că la pct. 5.16 din decizia din 29 ianuarie 2018, cauza nr. 136/17, Consiliul

a specificat că recomandă petiționarei să se adreseze Inspectoratului de Stat al

Muncii, autoritatea competentă să asigure aplicarea dispozițiilor actelor legislative

și ale altor acte normative referitoare la consiliile de muncă și la protecția salariaților

în exercitarea atribuțiilor lor.

Acest fapt confirmă incontestabil că examinarea plângerii Elenei Țenter ține

de competența Inspectoratului de Stat al Muncii și instanței de judecată, iar Consiliul

neîntemeiat a reținut-o spre examinare și s-a expus asupra plângerii respective.

În concluzie, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a susținut că decizia din

29 ianuarie 2018, cauza nr. 136/17, a fost emisă cu încălcarea competenței, deoarece

Consiliul prin decizia respectivă s-a expus asupra unor divergențe calificate de

legislație drept litigiu individual de muncă, soluționarea căruia ține de competența

exclusivă a instanțelor de judecată.

Totodată, a specificat că decizia din 29 ianuarie 2018, a fost emisă cu

încălcarea procedurii, deoarece reieșind din prevederile pct. 61 din Regulamentul de

activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

2

egalității, decizia din 29 ianuarie 2018 urma să conțină în mod obligatoriu toate

elementele enumerate, inclusiv dovezile prezentate de petiționari și reclamați,

concluzia Consiliului cu privire la existența sau lipsa faptei discriminatorii și

argumentele ce stau la baza acesteia.

Prin derogare de la prevederile legale, Consiliul a omis să specifice în decizia

din 29 ianuarie 2018, care dovezi au fost prezentate de părți la examinarea plângerii

privind pretinsa discriminare pe criteriul de vârstă în câmpul muncii.

Reclamanta a evidențiat că în decizia din 29 ianuarie 2018 lipsește concluzia

Consiliului cu privire la existența sau lipsa faptei discriminatorii, în acțiunile

descrise de petiționara Elena Țenter în plângere.

Un alt viciu de procedură admis de Consiliu la emiterea deciziei din

29 ianuarie 2018, cauza nr. 136/17, constituie încălcarea termenilor procedurali

stabiliți de legislație.

În suportul afirmației respective, cu referire la prevederile pct. 63 din

Regulamentul de activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității, a indicat că ședința de audieri în cauza

nr. 136/17 a avut loc la 15 decembrie 2017, respectiv, prin prisma normei citate,

Consiliul urma să emită decizia în cauza respectivă nu mai târziu de 5 zile de la data

ședinței, adică cel târziu la 20 decembrie 2017.

La fel, a accentuat că decizia în cauza nr. 136/17 a fost emisă la 29 ianuarie

2018 și expediată în adresa ÎS „Calea Ferată din Moldova” la 23 martie 2018, fiind

recepționată la 27 martie 2018.

Prin urmare, a remarcat că decizia din 29 ianuarie 2018 a fost expediată în

adresa ÎS „Calea Ferată din Moldova” peste termenul legal stabilit pentru

comunicarea acesteia.

Așadar, a reiterat asupra unei abateri esențiale de la normele procedurale

privind emiterea deciziei din 29 ianuarie 2018 și comunicarea acesteia

participanților în cauza respectivă.

A menționat că concluziile Consiliului privind ilegalitățile admise de

ÎS „Calea Ferată din Moldova” în raport cu persoanele care dețin statut de pensionar,

sunt contradictorii prevederilor legale și lipsite de suport probatoriu.

Astfel, a apreciat critic constatările Consiliului de la pct. 5.12 din decizia în

cauză, unde se menționează că ÎS „Calea Ferată din Moldova” a făcut uz de art. 86

alin. (1) lit. y1) Codul muncii pentru a determina angajații ce și-au determinat dreptul

la pensie pentru limită de vârstă să-și dea acordul pentru modificarea duratei

contractului individual de muncă din nedeterminată în durată determinată pe un an.

Prin indicațiile directorului general al întreprinderii s-a creat o situație nefavorabilă

salariaților, inclusiv petiționarei, care deține statutul de pensionar pentru limită de

vârstă. După cum s-a specificat și în cadrul ședinței de audieri din cadrul Consiliului,

art. 86 alin. (1) lit. y1) Codul muncii dă posibilitate angajatorului de a concedia

salariatul pe motiv de pensionare, în lipsa altor motive de concediere. Însă, ÎS „Calea

Ferată din Moldova” pentru a crea o situație mai favorabilă salariaților respectivi, și

pentru a nu-i discrimina în raport cu ceilalți salariați a continuat relațiile de muncă

cu salariații care dețin statut de pensionar pentru limita de vârstă, doar că pe perioadă

determinată.

3

Reieșind din prevederile art. 49 alin. (1) lit. c) și 68 alin. (1), (2) Codul muncii,

a subliniat că modificarea termenului contractelor individuale de muncă a avut loc

în conformitate cu prevederile legislației muncii, cu acordul ambelor părți.

Totodată, a accentuat că acțiunile ÎS „Calea Ferată din Moldova” nu constituie

fapte discriminatorii, deoarece întreprinderea a acționat în interesul salariaților.

Astfel, acțiunile ÎS „Calea Ferată din Moldova” sunt legale și întemeiate, iar

constatările expuse în decizia din 29 ianuarie 2018, sunt pur declarative și lipsite de

suport probatoriu.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 7, 38, 85, 166, 167, 277

CPC, Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

A solicitat anularea deciziei din 29 ianuarie 2018, în cauza 136/17, emisă de

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

Prin încheierea din 30 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost atrasă în proces în calitate de persoană terță Elena Țenter.

Prin încheierea din 18 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

în temeiul art. 207 alin. (2) lit. d) Cod administrativ, a fost declarată inadmisibilă în

contencios administrativ acțiunea depusă de ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

Prin decizia din 18 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost anulată

încheierea din 18 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și emisă o

nouă încheiere, prin care a fost respinsă excepția de tardivitate ridicată în prezenta

cauză de reprezentantul Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității, fiind remisă cauza la Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani, în

același complet de judecată.

Prin hotărârea din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost

admisă acțiunea de contencios administrativ înaintată de către ÎS „Calea Ferată din

Moldova”.

A fost anulată decizia din 29 ianuarie 2018, cauza nr. 136/17, emisă de

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității,

precum și decizia adoptată în procedura prealabilă – răspunsul nr. 04/597 din 8 mai

2018.

La 26 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal, cu respectarea termenului

prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod administrativ, Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității a depus apel nemotivat împotriva

hotărârii primei instanțe, iar la 6 octombrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut

la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, prin intermediul oficiului poștal, a fost

prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității și menținută hotărârea din 20 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

reținut că petiționara Elena Țenter a invocat că este angajată în cadrul ÎS „Calea

Ferată din Moldova”, iar la 30 octombrie 2017, directorul general al ÎS „Calea Ferată

din Moldova” a dat indicații telegrafice tuturor administratorilor filialelor cu

următorul conținut: În legătură cu modificările și completările efectuate la Codul

4

muncii, Direcția gestionare resurse umane și toți administratorii filialelor, în termen

de până la 10 noiembrie 2017, să propună tuturor angajaților care dețin statutul de

pensionar pentru limită de vârstă în conformitate cu cererile prezentate, modificări

în contractele individuale de muncă, astfel încât din perioadă nedeterminată acestea

să fie trecute în contracte individuale de muncă pe perioadă determinată, pe un

termen de un an, în conformitate cu art. 55 alin. (1) lit. f) Codul muncii. Modificările

la contractele individuale de muncă se fac în pct. „termenul contractului individual

de muncă” printr-un act adițional. Totodată, a indicat petiționara că potrivit acelorași

indicații telegrafice, s-a dat un termen de executare până la 13 noiembrie 2017, cu

aducerea la cunoștința directorului general al ÎS „Calea Ferată din Moldova” despre

îndeplinirea indicațiilor. Petiționara a mai adăugat că a întocmit și a semnat,

personal, o cerere prin care a solicitat modificarea termenului contractului individual

de muncă. Astfel, prin cererea înaintată, a cerut modificarea termenului din contract

individual de muncă pe perioadă nedeterminată în contract individual de muncă pe

perioadă determinată. În același timp, a afirmat că cererea respectivă a fost depusă

sub presiunea altor angajați ai ÎS „Calea Ferată din Moldova”, fiind avertizată că în

cazul în care va refuza să încheie un contract individual de muncă pe durată

determinată, va fi eliberată din funcție conform art. 86 alin. (1) lit. y1) Codul muncii.

Prima instanță și instanța de apel au evidențiat că Consiliul pentru prevenirea

și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, prin decizia nr. 136/17 din

29 ianuarie 2018, a stabilit că faptele constatate reprezintă discriminare în câmpul

muncii a persoanelor care dețin statut de pensionar pentru limită de vârstă.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare, analizând actul administrativ

contestat, au stabilit că acesta nu conține motivele care au stat la baza soluției

adoptate de autoritatea publică referitor la constatarea prezumției discriminării

directe în câmpul muncii a salariaților care dețin statut de pensionar pentru limită de

vârstă și în acțiunile cui s-a constatat acest aspect.

Prima instanță și instanța de apel au constatat că Ministerul Sănătății, Muncii

și Protecției Sociale al Republicii Moldova, în scrisoarea nr. 01-4989 din

23 noiembrie 2017, a indicat că stabilirea noului temei de concediere nu urmărește

în niciun caz discriminarea pensionarilor, ci are ca scop gestionarea optimă a forței

de muncă în condițiile economiei de piață.

La fel, prima instanță și instanța de apel au reținut că ÎS „Calea Ferată din

Moldova” nu a făcut uz de prevederile art. 86 alin. (1) lit. y1) Codul muncii, careva

acțiuni concrete față de terț urmare a telegramei trimise, nu au fost întreprinse.

În aceste circumstanțe se exclude cu desăvârșire elementul de discriminare,

când terțul de fapt continuă să activeze în cadrul instituției.

Totodată, instanțele de judecată au menționat că în partea dispozitivă a actului

administrativ contestat, Consiliul nu indică ca fiind acțiuni de discriminare în raport

cu terțul, dar în general, ceea ce este inadmisibil.

De altfel, instanța de apel a apreciat critic trimiterile apelantului la plângerea

depusă de Platforma pentru Îmbătrânire Activă, or, chiar dacă plângerea

nominalizată a fost examinată concomitent cu plângerea Elenei Țenter, acest fapt

încă nu înseamnă că plângerea nominalizată la fel se referă la ÎS „Calea Ferată din

Moldova”, întrucât la dosar lipsesc careva probe care să demonstreze că Platforma

5

pentru Îmbătrânire Activă a fost desemnată de salariații ÎS „Calea Ferată din

Moldova” să acționeze în numele lor, cu atât mai mult, în conținutul plângerii

nominalizate nefiind făcută vreo mențiune despre ÎS „Calea Ferată din Moldova”,

fapt ce denotă că plângerea nominalizată nu poate fi reținută la caz ca probă.

La 11 martie 2022, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 1 martie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și emiterea unei noi decizii de respingere integrală a cererii de

chemare în judecată depusă de ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

La 27 mai 2022, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 1 martie

2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a

cererii de chemare în judecată depusă de ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o pasibilă de anulare, deoarece instanța de apel a preluat argumentarea

primei instanțe.

De asemenea, instanțele de judecată ierarhic inferioare au interpretat în mod

eronat normele de drept material, nefiind elucidate pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, ceea ce a generat concluzii nefondate cu

privire la anularea deciziei din 29 ianuarie 2018, în cauza nr. 136/17, emisă de

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.

A considerat că soluția dată de instanța de apel, care a menținut hotărârea

instanței de fond, este neîntemeiată, deoarece în calitate de petiționar pe cauza

nr. 136/17 a figurat nu doar terțul Elena Țenter, ci și Platforma pentru Îmbătrânire

Activă din Moldova și HelpAge International.

Corespunzător, reieșind din materialele dosarului, Consiliul pentru prevenirea

și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a reținut spre examinare o pretinsă

discriminare în câmpul muncii a salariaților care dețin statut de pensionar pentru

limită de vârstă prin prisma prevederilor art. 86 alin. (1) lit. y1) Codul muncii.

Totodată, a menționat recurentul că a solicitat să verifice compatibilitatea

prevederilor art. 86 alin. (1) lit. y1) Codul muncii cu standardele privind

nediscriminarea.

De asemenea, Consiliul a solicitat să se expună în privința acțiunilor ÎS „Calea

Ferată din Moldova” de reperfectare în mod unilateral a contractelor individuale de

muncă încheiate pe perioadă nedeterminată cu angajații care dețin statut de

pensionar pentru limită de vârstă, în contracte de muncă pe perioadă determinată, cu

mențiunea că în cazul refuzului salariaților de a modifica contractul, ÎS „Calea Ferată

din Moldova” va desface contractul individual de muncă în temeiul art. 86 alin. (1)

lit. y1) Codul muncii.

Având în vedere cele indicate, în special, calitatea petiționarilor și esența celor

invocate în plângerile acestora, Consiliul a supus examinării atât prevederea art. 86

alin. (1) lit. y1) Codul muncii din perspectiva corespunderii acesteia cu standardele

privind nediscriminarea, cât și a analizat aspectele unui conflict de muncă (în speță

6

persoana terță Elena Țenter vs ÎS „Calea Ferată din Moldova”), în care a fost

reclamat un fapt de discriminare.

A evidențiat că decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității nr. 136/17din 29 ianuarie 2018, poartă atât un

caracter general, cât și unul particular, incident persoanei terțe Elena Țenter.

Totodată, recurentul a reamintit prevederile art. 13 alin. (1) din Legea

nr. 121/2012 cu privire la asigurarea egalității, care stipulează că constatarea

existenței sau inexistenței faptei de discriminare se inițiază de Consiliu din oficiu

sau la cererea persoanelor interesate, inclusiv la cererea sindicatelor și a asociațiilor

obștești care activează în domeniul promovării și protecției drepturilor omului.

A învederat că, reieșind din alegațiile descrise în plângere, pentru a institui o

prezumție a discriminării urmau să fie prezentate fapte care ar arăta existența

cumulativă a următoarelor elemente:

1) tratamentul mai puțin favorabil (excludere, deosebire etc.) în exercitarea

unui drept;

2) aplicarea în comparație cu o altă persoană (un grup de persoane);

3) cu care petiționarul se află în situație analogică;

4) în baza unui criteriu protejat.

Prin urmare, a precizat că, examinând circumstanțele cauzei, Consiliul a

stabilit că prezumția discriminării directe a fost instituită, prin prisma elementelor

indicate mai sus. Astfel, a fost constatat că salariații care dețin statut de pensionar

pentru limită de vârstă, deși au aceleași drepturi și obligații ca și ceilalți salariați,

sunt tratați mai puțin favorabil decât salariații care au vârsta de pensionare, dar nu

și-au stabilit pensia pentru limită de vârstă. Salariații care dețin statut de pensionar

pentru limită de vârstă pot fi concediați la decizia angajatorului, în virtutea deținerii

statutului de pensionar pentru limită de vârstă.

A accentuat că examinând instrumentele internaționale, precum Planul

Internațional de Acțiuni privind Îmbătrânirea, adoptat la Madrid în anul 2002,

Declarația de la Viena, 2012 – „Asigurarea unei societăți pentru toate vârstele:

Promovarea calității vieții și a îmbătrânirii active”, la care este parte Republica

Moldova, precum și documentele de politici naționale: Strategia națională privind

ocuparea forței de muncă pentru anii 2017-2021 și Programul pentru integrarea

problemelor îmbătrânirii în politici, Consiliul a observat că modificarea operată în

Codul muncii, art. 86 alin. (1), prin completarea cu lit. y1), vine în contradicție cu

acestea, deoarece ele indică ca obiective prelungirea vieții profesionale și menținerea

demnității și autonomiei persoanelor în vârstă.

De asemenea, a fost constatat că concedierea persoanelor, în temeiul art. 86

alin. (1) lit. y1) Codul muncii, și angajarea ulterioară a acestora pe o durată

determinată, conform art. 55 lit. f) Codul muncii, este în defavoarea salariaților care

dețin statut de pensionar pentru limită de vârstă, or garanțiile sociale ale angajaților

care activează în baza contractului individual de muncă pe perioadă determinată sunt

mai reduse în raport cu garanțiile sociale ale angajaților care activează în baza

contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, și anume, în ceea ce

privește indemnizația pentru incapacitate de muncă temporară, calcularea

termenului ce dă dreptul la prestații sociale, în calitate de stagiu de cotizare ș.a.

7

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 1 martie 2022, în

ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că la 11 martie 2022, Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 45

vol. II).

Tot actele cauzei atestă că decizia motivată din 1 martie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată recurentului, prin intermediul poștei electronice, la

28 aprilie 2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la

actele cauzei (f. d. 47 verso - 48 vol. II).

Se mai constată că la 27 mai 2022, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității a prezentat motivarea recursului împotriva

deciziei din 1 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 53-54 vol. II).

Astfel, recursul depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității împotriva deciziei din 1 martie 2022 a Curții de

Apel Chișinău este în termen.

La 18 mai 2022, în adresa ÎS „Calea Ferată din Moldova” și Elenei Țenter a

fost expediată copia recursului nemotivat depus de Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității, cu înștiințarea despre necesitatea

prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 52 vol. II), fiind recepționată de către ÎS „Calea Ferată

din Moldova” la 23 mai 2022 și de către Elena Țenter la 24 mai 2022, ceea ce se

atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 57-58 vol. II).

La 30 mai 2022, în adresa ÎS „Calea Ferată din Moldova” și Elenei Țenter a

fost expediată copia recursului motivat depus de Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurarea egalității, cu înștiințarea despre necesitatea

prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 56 vol. II), fiind recepționată de către ÎS „Calea Ferată

din Moldova” la 1 iunie 2022 și de către Elena Țenter la 2 iunie 2022, ceea ce se

atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 59-60 vol. II).

La 10 iunie 2022, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a depus referință, solicitând

declararea recursului depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității ca inadmisibil.

Până la examinarea admisibilității recursului, Elena Țenter nu și-a valorificat

acest drept procedural și nu a depus referință.

8

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, în raport cu materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

9

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurarea egalității.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

10