2rac-121/22 — încasarea prejudiciului

2rac-121/22 — încasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-121/22

2-19095734-01-2rac-01062022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) O. Parfeni

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, D. Băbălău, I. Dutca

Î N C H E I E R E

06 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată ”Leutis”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Interactivitate” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Leutis” cu privire la încasarea datoriei, penalității și compensarea cheltuielilor de

judecată,

la cererea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

”Leutis” împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Interactivitate” cu privire la

încasarea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2022,

c o n s t a t ă :

La 26 aprilie 2019, SRL ”Interactivitate” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL ”Leutis” cu privire la încasarea datoriei, penalității și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, SRL ”Interactivitate” a menționat că la 25 iulie 2018, a

încheiat cu SRL ”Leutis” contractul de antrepriză nr. 25/07 privind reconstruirea

imobilului situat în XXXXX, cu extindere în dimensiuni și anume edificarea

fundamentului și a carcasei.

Conform pct. 3.2 din contract, termenul de executare a lucrărilor a fost stabilit

de 75 de zile, iar potrivit pct. 2.1, prețul lucrărilor a fost estimat la suma de 3 384

161,71 de lei, inclusiv TVA în sumă de 564 026,95 de lei.

La fel, reclamantul a invocat că prin pct. 2.2. din contract, părțile au convenit

că în cazul apariției lucrărilor neincluse în devizul de cheltuieli, costul acestor

lucrări se va achita de client reieșind din prețurile stabilite în deviz, iar în cazul

1

lipsei prețurilor la asemenea lucrări, reieșind din normele de deviz în vigoare în

Republica Moldova.

De asemenea, a specificat că în temeiul pct. 3.1 al contractului, clientul s-a

obligat în termen de 10 zile până la începerea lucrărilor să avanseze la contul

antreprenorului suma de 900 000 lei pentru achiziționarea materialelor și

executarea lucrărilor de pregătire, iar antreprenorul purcede la executarea lucrărilor

după finisarea lucrărilor de pregătire din partea clientului indicate la pct. 6.2.3 din

contract și anume: finalizarea lucrărilor de strămutare a rețelelor de comunicații,

inclusiv aeriene în afara hotarelor teritoriului de executare a lucrărilor; de a

transmite în baza actului de primire-predare temelia pentru construcții betoniere; să

achite avansul în mărime de 900 000 lei; de a asigura accesul pentru instalarea

pompei de beton din partea axelor 2 și 10 în axa X-X, inclusiv instalarea parțială a

galeriei din partea axei 10; de a crea condiții pentru executarea lucrărilor în două

schimburi, zilele de odihnă și sărbători.

Reclamantul a relevat că clientul nu a executat obligațiunile asumate prin

contract privind executarea lucrărilor de pregătire, iar achitarea avansului a avut

loc doar parțial.

În rezultat, termenul executării lucrărilor se majorează cu numărul de zile în

decursul cărora aceste lucrări nu au fost executate.

Totodată, a menționat că deși lucrările de pregătire nu au fost executate în

deplin volum din partea clientului, începând cu 01 septembrie 2019 au fost inițiate

lucrările prevăzute în contract, iar în asemenea situație, antreprenorul a fost nevoit

să execute unele lucrări de pregătire, necesare pentru începerea execuției de

sine stătător și din cont propriu.

Prin urmare, în perioada 01 septembrie - 20 decembrie 2019, au fost executate

lucrări pe etape și recepționate de către client, fără careva obiecții referitor la

calitatea și cantitatea lucrărilor.

La data de 12 decembrie 2018 a fost executată ultima lucrare – betonarea

podelelor, fiind transmis clientului Actul nr. 7 al lucrărilor executate în sumă de

236 148,03 lei, care a fost semnat fără careva observații și parțial achitat în sumă

de 100 000 lei la data de 20 decembrie 2018.

La 26 decembrie 2018 au fost executate lucrările la care anterior

antreprenorul nu a avut acces din cauza clientului – betonarea părții peretelui

subsolului, fiind transmis clientului Actul de executare a lucrărilor nr. 8 în sumă de

28 868 41 de lei și repetat Actul nr. 7 și expediate facturile pentru sumele

respective.

Prin scrisorile din 27 decembrie 2018, 14 ianuarie 2019, 16 ianuarie 2019 și

11 martie 2019, pârâtul a fost notificat despre finalizarea lucrărilor cu solicitarea de

achitare a lucrărilor efectuate, însă, clientul se eschivează de la achitarea sumei

rămase de 190 016 44 de lei pentru lucrările executate și suma de 27 590,48 de lei

ce constituie cheltuieli de demontare a gardului, iar în total 217 606,92 de lei.

Potrivit pct. 7.4 din contract, în cazul întârzierii executării condițiilor

contractului pe un termen de 15 zile, partea vinovată achită o penalitate în mărime

de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

2

SRL ”Interactivitate” a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a

pretențiilor (f. d. 171-173 Vol. I), încasarea de la SRL ”Leutis” a sumei de

217 606,92 de lei cu titlu de datorie la contractul de antrepriză, încasarea sumei de

21 760,69 de lei cu titlu de penalitate contractuală pentru perioada 15 ianuarie

2019 – 26 aprilie 2019, încasarea sumei de 38 951,64 de lei cu titlu de penalitate

contractuală pentru perioada 05 octombrie 2020-02 aprilie 2021, încasarea sumei

de 15 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și încasarea sumei de

8 351,02 lei cu titlu de taxă de stat.

La 11 mai 2021, SRL ”Leutis” a depus cerere reconvențională împotriva

SRL ”Interactivitate” cu privire la încasarea prejudiciului material și compensarea

cheltuielilor de judecată (f. d. 185-189 Vol. I).

În motivarea cererii reconvenționale, SRL ”Leutis” a menționat că la

27 decembrie 2018, au fost recepționate facturile fiscale și Actele nr. 7 și 8 de

executare a ultimelor lucrări, însă acestea nu au fost semnate din motiv că pe

parcursul executării lucrărilor, au fost depistate mai multe încălcări și anume:

termenul de executare a lucrărilor a fost încălcat cu 47 de zile; la reconstrucția

imobilului a participat un număr mic de muncitori, fapt care a generat aceste

abateri.

Totodată, a invocat că fiind efectuat un control la fața locului asupra lucrărilor

efectuate de către pârât, au fost depistate mai multe încălcări și anume: lipseau

consolele pentru montarea scărilor din metal; lipseau piesele înglobate în consolele

scărilor din metal; coloanele de pe vertical nu erau verticale; planșeurile 4.2, 8.4 și

12.6 erau strâmbe, în planșele și coloanele erau descoperite barele de armătură

datorită ne vibrației suficiente a betonului; în subsolul construcției pe axă nu era

betonat peretele, iar coloanele au fost betonate greșit la nivelul planșeului.

La fel, a specificat că din cauză că peretele subsolului cota 3.70, a fost

executat cu abateri de verticală, fiind nevoită executarea lucrărilor suplimentare de

întărire a peretelui cu plasă metalică și tencuirea pereților de două ori.

Iar, în asemenea circumstanțe și ținând cont de viciile bunului imobil, ce se

datorează nerespectării normativelor tehnice în construcție, pârâtului i s-a solicitat

prezentarea la obiect pentru constatarea volumului lucrărilor executate.

Prin răspunsul din 19 martie 2019, SRL ”Interactivitate” a refuzat

recepționarea Actului de predare-primire a lucrărilor executate din 15 martie 2019,

totodată au recunoscut 50% din pretențiile înaintate dacă datoria va fi achitată până

la 27 martie 2019.

La 31 ianuarie 2020, în adresa SRL ”Interactivitate” a fost expediată cererea

prealabilă, prin care i s-a solicitat repararea prejudiciului cauzat, însă aceasta s-a

eschivat de la acordarea unui răspuns la cerințele înaintate.

SRL ”Leutis” a solicitat încasarea de la SRL ”Interactivitate” a sumei de

824 492,88 de lei cu titlu de prejudiciu material cauzat pentru executarea

necorespunzătoare și nerespectarea condițiilor contractuale, restituirea sumei

calculate și achitate în plus, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 mai 2021, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Interactivitate”.

3

S-a încasat de la SRL ”Leutis” în beneficiul SRL ”Interactivitate” suma de

190 016,44 de lei cu titlu de datorie, suma de 53 014,58 de lei cu titlu de penalitate,

suma de 7 290,93 de lei cu titlu de taxă de stat și suma de 8 700 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

În rest, cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Interactivitate” a fost

respinsă.

S-a respins acțiunea reconvențională depusă de SRL ”Leutis” ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că la 25 iulie 2018, între SRL „Leutis”, în calitate de beneficiar și

SRL „Interactivitate”, în calitate de antreprenor, a fost încheiat contractul de

antrepriză în construcții nr. 25/07, privind executarea lucrărilor de construire a

obiectului „Reconstruirea imobilului cu extindere în dimensiuni, situat în

XXXXX - edificarea de fundației și a cadrului.

Conform pct. 2.1 din contract, valoarea lucrărilor a fost estimată la suma de

3 384 161,71 de lei, inclusiv TVA în sumă de 564 026,95 de lei, iar conform

pct. 3.2 din contract, termenul de executare a lucrărilor a fost stabilit de 75 de zile

calendaristice conform programului.

Totodată, instanța de fond a stabilit că, la 27 decembrie 2018,

SRL „Interactivitate” a executat lucrări conform contractului de antrepriză, ceea ce

se confirmă prin factura fiscală seria IV nr. 3447063 din 27 decembrie 2018 cu

Actul de îndeplinire a lucrărilor nr.7 în sumă de 236 148, 03 lei și factura fiscală

seria IV nr. 3447064 din 27 decembrie 2018 cu Actul de îndeplinire a lucrărilor

nr.8 în sumă de 28 868, 41 de lei, care au fost prezentate beneficiarului spre

semnare și recepționare.

Din conținutul Actului de verificare privind decontările reciproce din

27 decembrie 2018, rezultă că, la 20 decembrie 2018, SRL „Leutis” a efectuat

ultima achitare în sumă de 100 000 lei, iar datoria restantă față de

SRL „Interactivitate” a constituit suma de 190 016, 44 lei de lei.

La fel, instanța de fond a reținut că SRL „Leutis” nu a semnat facturile fiscale

seria IV nr. 3447063 din 27 decembrie 2018 cu Actul de îndeplinire a lucrărilor

nr.7 în sumă de 236 148, 03 lei și factura fiscală seria IV nr. 3447064 din

27 decembrie 2018 cu Actul de îndeplinire a lucrărilor nr.8 în sumă de 28 868, 41

de lei, din care rezultă datoria restantă de 190 016, 44 de lei, deoarece

SRL „Interactivitate” a încălcat termenul de 75 de zile calendaristice conform

graficului stabilit de executare a lucrărilor la obiectul în reconstrucție, fiind

constatate de asemenea și unele neajunsuri.

Instanța de judecată a notat că, la materialele dosarului nu sunt anexate careva

probe din care să rezulte că, beneficiarul SRL „Leutis”, până la începerea

executării lucrărilor de către antreprenorul SRL „Interactivitate”, și-a executat

obligațiile stabilite în pct. 3.1, 6.2.2, 6.2.3 din contractul de antrepriză în

construcții.

La caz, instanța de fond a specificat că din conținutul Actelor de îndeplinire a

lucrărilor nr.1 – nr. 6, cât și din actele nr. 7-8 prezentate pârâtului spre semnare și

recepționare, nu rezultă că, beneficiarul SRL „Leutis” a formulat careva obiecții

referitor la neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a lucrărilor, că lucrările

4

se execută cu abateri de la contractul de antrepriză, devizul de cheltuieli,

normativelor și prescripțiilor tehnice în vigoare.

Deci, instanța a menționat că SRL „Leutis” nu a prezentat careva probe din

care s-ar putea constata că, de la data semnării actul de îndeplinire a lucrărilor nr.1

din 28 septembrie 2018 și până la finalizarea lucrărilor executate prin Actul de

îndeplinire a lucrărilor nr.8 din 27 decembrie 2018, a supravegheat, prin

responsabili tehnici atestați sau prin agenți economici de consultanță specializați,

desfășurarea lucrărilor și a înaintat față de reclamant careva obiecții referitor la

neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a lucrărilor, că lucrările se execută

cu abateri de la contractul de antrepriză, devizul de cheltuieli, normativelor și

prescripțiilor tehnice în vigoare.

Iar, în circumstanțele descrise, instanța de fond a ajuns la concluzia că,

pretenția SRL „Interactivitate” cu privire la încasarea datoriei urmează a fi admisă

parțial, cu încasarea de la SRL „Leutis” în beneficiul SRL „Interactivitate” a

datoriei restante, conform contractului de antrepriză în sumă de 190 016, 44 de lei,

reflectată în Actul de verificare privind decontările reciproce din data de

27 decembrie 2018 și 26 aprilie 2019, iar în partea pretenției privind încasarea

datoriei în sumă de 27 590, 48 de lei ce constituie cheltuieli de demontare a

gardului în ianuarie 2019, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece

suma respectivă nu este reflectată nici într-o factură fiscală și nici în Actul de

verificare privind decontările reciproce din data 26 aprilie 2019.

Cu referire la pretenția privința încasarea penalității, instanța a concluzionat

că datoria pârâtului conform contractului de antrepriză a constituit suma de 190

016, 44 de lei, respectiv în temeiul art. 624 alin. (1) din Codul civil (în redacția

până la 01 martie 2019), penalitatea totală constituie suma de 53 014, 58 de lei,

dintre care 19 001, 64 de lei pentru perioada 15 ianuarie 2019-26 aprilie 2019 și 34

012, 94 de lei pentru perioada 05 octombrie 2020- 02 aprilie 2021, iar în rest,

pretenția urmează a fi respinsă.

Referitor la acțiunea reconvențională, instanța de judecată a reținut că din

concluziile specialistului nr. 06 din 22 ianuarie 2020, nu rezultă că

SRL „Interactivitate” a cauzat SRL „Leutis” prejudiciu material în sumă de

824 492, 88 de lei prin executarea necorespunzătoare și nerespectarea condițiilor

contractului de antrepriză, or, SRL „Leutis” nu a prezentat careva probe pertinente

și concludente, privind pretinsul prejudiciu material cauzat.

Astfel, prima instanță a concluzionat că concluzia specialistului, nu poate fi

examinată ca o probă deplină și completă, deoarece la materialele dosarului sunt

anexate actele de îndeplinire a lucrărilor nr.1 – nr. 8, în privința cărora

SRL „Leutis” n-a înaintat obiecții referitor la neexecutarea sau executarea

necorespunzătoare a lucrărilor, că lucrările se execută cu abateri de la contractul de

antrepriză, devizul de cheltuieli, normativelor și prescripțiilor tehnice în vigoare.

Mai mult ca atât, în situația în care imobilul a fost dat în exploatare, iar

specialistul a concluzionat la 22 ianuarie 2020, cuantumul lucrărilor de remediere

ce necesită a fi demarate, constituie 465 587,41 de lei, instanța a notat că,

SRL „Leutis” urma să demonstreze prin probe pertinente și concludente că, a

suportat cheltuielile de remediere respective.

5

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2022, s-a respins apelul

declarat de SRL „Leutis” și apelul incident declarat de SRL „Interactivitate” și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 31 mai 2021.

La 10 februarie 2022, SRL ”Leutis” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă cererea de

chemare în judecată depusă de SRL „Interactivitate” cu admiterea acțiunii

reconvenționale.

Recurentul SRL ”Leutis”, în motivarea recursului a invocat că hotărârile

instanțelor judecătorești ierarhic inferioare au fost emise cu încălcarea esențială și

aplicarea eronată a normelor de drept material și anume prin neaplicarea unei legi

care trebuia să fie aplicată și interpretarea eronată a legii.

La fel, a menționat că instanțele de judecată au apreciat arbitrar probele și nu

s-au expus referitor la argumentele esențiale expuse atât în cererea

reconvențională, cât și în cererea de apel.

Astfel, a relevat că instanțele au reținut procesele-verbale de recepție a

lucrărilor nr. 1-6 și facturile fiscale aferente, care au fost semnate și aplicate

ștampila de către ambele părți.

La caz, a specificat că instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul

că prin somația din 19 martie 2019, SRL „Interactivitate” a menționat că lucrările

efectuate sunt de o calitate necorespunzătoare și pentru a evita litigiul, recunosc

50% din pretențiile înaintate, în cazul în care datoria va fi achitată până la data de

27 martie 2019.

La 22 ianuarie 2022, a fost efectuată expertiza extrajudiciară în domeniul

construcției.

Astfel, prin Raportul de expertiză s-au stabilit încălcări majore ale cerințelor

normative în construcție la executarea lucrărilor de către SRL „Interactivitate” și

s-a stabilit costul lucrărilor de remediere ce necesită a fi demarate la obiectiv în

vederea exploatării bunului imobil în siguranță corespunzător destinației.

Însă, instanța de apel a apreciat arbitrar proba respectivă.

La 01 iunie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de către SRL „Interactivitate” la data de 28 iunie 2022,

conform avizului de recepție (f. d. 147 Vol. I).

La 01 iulie 2022, avocatul Chetraru Dragoș a depus în interesele

SRL „Interactivitate” referință la recursul declarat de SRL ”Leutis”, prin care a

solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

03 februarie 2022.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 10 februarie 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

6

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

7

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL ”Leutis”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Leutis”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

8