2ra-504/22 — constatarea incalcarii dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante si libera circulatie, compensarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-504/2022

2-19201532-01-2ra-08042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Lupașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

01 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Străisteanu Gheorghe,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Străisteanu Gheorghe împotriva lui Petru Lungu cu privire la constatarea încălcării

dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante și libera circulație, compensarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 18 decembrie 2019, Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Petru Lungu, cu privire la constatarea încălcării dreptului de

a nu fi supus la tratamente degradante și dreptului la libera circulație, precum și

compensarea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că, la data de 18

septembrie 2019, ora 18:45, conducea regulamentar pe strada Alba Iulia, 202, mun.

Chișinău automobilul care îi aparține cu drept de proprietate, iar un alt conducător

al altui automobil cu nr. de înmatriculare XXX, încălcând intenționat regulile de

circulație, a blocat trecerea pe drumul public din preajma magazinului „Linela”,

astfel creând situație de accident.

Ulterior, la 23 septembrie 2019, a depus plângere la Inspectoratul Național de

Patrulare prin care a solicitat stabilirea persoanei vinovate și tragerea la răspundere

conform prevederilor legislației în vigoare. La data de 08 noiembrie 2019 a fost

audiat de către agentul constatator și recunoscut prin ordonanță, în calitate de

victimă, iar în privința lui Lungu Petru a fost întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. MAI04859833. Contravenientul a recunoscut fapta ilegală comisă,

însă a refuzat să repare prejudiciul material și moral cauzat, în rezultatul acțiunilor

ilegale comise.

A relatat reclamantul că a suferit psihic, fapt manifestat prin sentimentul de

anxietate, stres, neliniște, perturbarea vieții, disconfort și retrăire, imposibilitatea

1

savurării modului obișnuit de trai, sentimente de incapacitate de a se bucura în

modul cuvenit de garanțiile prescrise de lege, sentimente de frustrare, nedreptate și

umiliri, nervi, griji, afectare sufletească, astfel, estimând prejudiciul moral cauzat

prin contravenție în sumă de 5 000 de lei.

La 09 decembrie 2019, a expediat în adresa lui Lungu Petru somație prin care

a solicitat repararea benevolă a prejudiciului material și moral cauzat, însă în

termenul stabilit de lege și în somație, nu a primit răspuns, prin urmare, consideră

că în temeiul prevederilor Constituției Republicii Moldova, Codului civil și

Convenției Europene a Drepturilor Omului este în drept să înainteze prezenta

acțiune civilă în instanța de judecată.

A invocat reclamantul că, Lungu Petru a fost recunoscut vinovat și sancționat

contravențional, iar în procesul-verbal de audiere a contravenientului, Lungu Petru

a indicat că recunoaște învinuirea ce i se impută, decizia și ordonanța privind

recunoașterea lui Străisteanu Gheorghe în calitate de victimă, devenind irevocabile.

A susținut reclamantul că, prejudiciul moral și material este în legătură directă

cu acțiunea ilegală a lui Lungu Petru or, este înafara oricăror dubii că Lungu Petru

a acționat vădit ilegal, ignorând intenționat prevederile legislației în vigoare cu

privire la Regulamentul circulației rutiere,

Reclamantul a menționat că, mărimea prejudiciului moral cauzat este de 5 000

de lei, sumă care este cu mult mai mică decât mărimea sumelor oferite de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului în cauze similare împotriva Moldovei.

A solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și emiterea unei hotărâri

judecătorești prin care să se dispună constatarea încălcării dreptului lui Străisteanu

Gheorghe de a nu fi supus la tratamente degradante și a dreptului la libera

circulație, comis de Lungu Petru precum și încasarea din contul lui Petru Lungu în

beneficiul lui Străisteanu Gheorghe, a sumei de 5 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante și a

dreptului la libera circulație.

Prin hotărârea din 09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 02 iulie 2019, Străisteanu Gheorghe a declarat apel prin care a solicitat

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei

hotărâri noi prin care să fie admisă cerere de chemare în judecată.

Prin decizia din 16 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de Străisteanu Gheorghe și a fost menținută hotărârea din

09 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, apelantul Străisteanu

Gheorghe nu a indicat careva argumente plauzibile, în urma cărora s-ar constata

netemeinicia hotărârii primei instanțe or, în cererea de apel, apelantul a indicat că

nu este de acord cu hotărârea instanței de fond, dar fără a demonstra prin careva

probe încălcarea sau aplicarea eronată de către instanța de fond a acestor norme

legale. Astfel, prima instanță a examinat cauza în conform prevederilor legislației

în vigoare. Argumentele apelantului ce țin de legalitatea și temeinicia actului

judecătoresc fiind declarative or, Străisteanu Gheorghe pretinde la existența unei

alte stări de fapt și aplicabilitatea altor norme de drept material, înaintând critici

formale și subiective împotriva hotărârii date de prima instanță.

La 02 martie 2022, Străisteanu Gheorghe, a declarat recurs împotriva deciziei

2

instanței de apel din 16 februarie 2022 prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de

admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat normele

dreptului material și procesual, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată,

aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată, astfel interpretând în mod eronat

legea.

Relatează recurentul că în cazul constatării încălcării dreptului de a nu fi

supus la tratamente degradante, a dreptului la respectarea onoarei, demnității și

reputației profesionale, în mod obligatoriu se repară și prejudiciul moral cauzat

prin acordarea unei satisfacții morale echitabile. Or, încasarea acestuia, constituie o

obligație impusă prin lege. În motivarea hotărârii sale instanța judecătorească este

obligată să indice circumstanțele constatate de instanță, probele veridice pe care se

întemeiază concluziile privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe.

Consideră recurentul că instanțele judecătorești naționale sunt obligate să-și

motiveze soluțiile și concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care

sunt pertinente pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în

hotărâre. În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6 par. 1 din Convenția Europeană.

La 08 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului copia cererii de recurs depusă de către Străisteanu Gheorghe, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 158).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 16

februarie 2022. Decizia motivată a fost expediată participanților la proces, prin

intermediul poșteie electronice la data de 30 martie 2022, (f.d. 137)

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Străisteanu Gheorghe, s-a conformat

prevederilor legale declarând recurs la 02 martie 2022 împotriva deciziei instanței

de apel în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

4

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Străisteanu

Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Străisteanu Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5